680 matches
-
pe degete. Clara se încruntă. îi revenise în minte, din senin, o altă figură pe care o uitase de mult, cu desăvârșire. O fată frumoasă, cu părul negru bogat și buze cărnoase, dezvelindu-și dinții albi în surâsuri vanitoase și antipatice. O fată despre care se spunea că învârte băieții pe degete. O fată care se pare că-l învârtise foarte bine pe degete și pe Eduard... Și dacă ea, fata aceea al cărei nume nu și-l mai amintea, fusese
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cel mai simpatic e cel mai radical: bărtrînul Rorty. Ajuns la o vîrstă care nu-i mai permite să-și întrețină iluzii speculative, adeptul pragmatismului face figura unui diagnostician lucid care anunță cu calm decesul adevărului. În schimb, Pascal Engel, antipatic prin aplombul teoretic cu care vrea să-l facă pe Rorty să-și ceară scuze pentru radicalismul său, are ceva din rigiditatea inchizitorială a supraveghetorilor ideologici: vrea să impună o concepție pe care venerabilul Rorty a mistuit-o de mult
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
prietenilor - de pildă, Margareta Sterian și-l amintește, fericit, în grădina Floriei Capsali, alături de alți colegi din elita criterionistă a generației '27. În același timp, simțindu-se cu spatele apărat, în polemicile sale literare este foarte sigur pe el, chiar antipatic; dintre acestea, polemica cu Viața românească și cu G. Călinescu ar merita o discuție separată, deoarece indică limpede ce bine și ce sigur se simțea Sebastian în pielea lui, în "casa" lui de la Cuvîntul și în relația cu tot universul
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
atrăsese atât de tare, felul poetic (era doar poet, nu?) cu care își ținea fruntea sus, aerul degajat, cu o vagă expresie de dispreț pe chip la adresa mulțimii prin care treceam, tăcerea lui care se voia superioară îl făcea puțin antipatic. Oricum, nu mai avea nici un haz. Mă gândeam chiar să pretextez că am uitat că am ceva urgent de făcut și să mă scuz, să rămână invitația lui pentru altă dată. Numita Matilda, cu sufletul ei generos pe seama cărților și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu mai mult, și asta era cu atât mai curios cu cât îl știam pasionat de marile sisteme de la Platon și Aristotel, până la ontologia existențială a lui Martin Heidegger. Această stranie și rapidă transformare, care îl făcea în primul rând antipatic, constituia pentru mine un mister. Ce i se întîmplase? Și cînd? Cum își înăbușise el ardoarea gândirii sale libere, care mă făcea să-mi amintesc adesea de el cu acea bucurie pe care ne-o dă ideea că undeva în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îndată ce-i vedeai împreună), cu toate că Ivona nu era deloc urâtă, însă un anumit voluntarism în felul ei de a fi. vocea puțin îngroșată, care nu ascundea nimic, nu sugera nimic, poate doar un dispreț fără adresă precisă, o făceau net antipatică: dispreț de ce? Al unei gândiri adinci, al unei sensibilități deosebite? Nimic! Doar siguranța de sine, vag stupidă, a omului comun... Și totuși, ea avea să-l părăsească în cele din urmă, firește pentru un altul, și Ion să sufere mulți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de admirație, aveam mai multă vervă, eram mai puțin încruntat, mai apropiat de ei, iar fetele mă măsurau cu o vagă surpriză, cu o imperceptibilă grimasă în colțul gurii întrebîndu-se poate ce mi se întîmplase că astăzi eram mai puțin antipatic ca de obicei. Nu citii mult și băgai mâna în buzunarul hainei de pe spătarul scaunului să scot cheile. Într-un sertar din dreapta îmi țineam cele trei caiete groase. Într-unui îmi conspectam lecturile, în celălalt scriam la o lucrare despre
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ore frumoase erau mai ales acele dimineți de la începutul toamnei, când mă urcam la catedră și în timp ce mă gândeam la tine îmi începeam cursurile zâmbind enigmatic, așa mi s-a transmis că ar fi zis o studentă, că am un antipatic surâs enigmatic... Bineînțeles! Fiindcă le vedeam pe toate cât erau de urîte!, și apoi la orele unsprezece, secretara care mă găsea chiar pe aproape de biroul ei: domnul Petrini, la telefon... crezi că există ceva pe lume care să te subjuge
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
durează cât aventura lui Ulisse pe insula Circei, unde oamenii lui sânt transformați în porci..." Deși Ciceo era relativ sobru în limbaj, de astă dată auzind toate acestea, trase, cu puternic accent ardelenesc, înjurătura prin care trimitem noi pe cineva antipatic la origine... "la mîne-sa, să se întoarcă de-acolo mai bun..." în clipa aceea Lavinia se ridică brusc și se îndreptă decisă spre dormitorul copiilor de unde auzirăm de îndată zdupăituri și chicoteli. "Vă arăt eu vouă", strigă ea și într-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aprobare pentru un abonament pe viață la revista Pif. Dacă stau să mă gândesc bine, viața mea de locatar al comunismului părea stupidă, dar îmi dădea un sens, o direcție în care să apuc. Închis în carapacea mea de elev antipatic și apoi de student încăpățânat, mă simțeam util și important: colegii turnători mă amuzau, iar la profesorii activiști mă uitam cu scârbă și ironie; „aveam valoare“, pluteam deasupra lor, și asta conta. Și unii, și alții îmi întăreau dorința de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
astăzi ne scapă, Macedonski a refuzat. În decembrie, mai exact între Crăciun și Anul Nou, ediția ieșea totuși pe piață: fără pamflet și cu vreo trei sute douăzeci și nouă de poezii mai puțin. (O știam pe de rost: mică, maronie, antipatică, îmbrăcată în piele la colțuri și cu niște rame noduroase de carton pe cotor.) La sfârșitul primăverii, abia se vânduseră cinci sute de exemplare; falimentul pândea, tipografia cerea banii. Încă lucid, Eminescu întreba de restul poeziilor, amenințând cu un proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puteam să trec liniștit prin închisoarea „Școlii Generale nr. 24“ din Floreasca (rebotezată „Liceul 32“) și, mai ales, să ies întreg din ea. Poate de vină a fost frecarea zilnică a pantalonilor aspri, groși, puțin cam strâmți; poate figurile pufoase, antipatice ale fetelor (nici șoimii patriei nu s-ar fi îndrăgostit de zâmbetele știrbe, cu urme și miros de dentist); poate aburii petrosinului plutind la fiecare început de trimestru prin clase. Era o lume curată, zglobie, îngrozitoare. Fetele purtau cordeluță, bluză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Buzele se-atingeau prudent, delicat, departe de palatali; dacă nu eram atenți, mișcam din loc dintele, cu tot cu rădăcina lui de-oțel. Doar nopțile curgeau mai liniștit, adormeam imediat, sub plapuma de două kile adusă de la Constanța. Cât despre micuțul și antipaticul Coco, când îl parașutai din cușcă, te pișca de ureche sau zbura pe degetele Feliciei de la picioare și se-apuca să le pigulească. Era un peruș verde, infect, căruia, trimestrial, îi cădeau penele și fugea sub pat ca un șobolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
brăduț, molfăind dintr-o vată de zahăr: marioneta perfectă. Probabil bombănea în gând, cum obișnuiam cu toții. Ar fi făcut orice-i spuneam, mimând obediența până la sacrificiu; avea o admirație încăpățânată față de mine: amândoi isteți, amândoi copii de profesori, slăbănogi și-antipatici (el mai mult, eu mai puțin). Aflasem că citea Freud și ținea un jurnal; două argumente temeinice să-l îndrăgesc, înainte de a-l demola. Te ungeau la suflet tipii ăștia deștepți, care abia așteptau să-ți ia locul la repartiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și ele, mai ceva ca planul meu: păream un biet puțoi, căruia i se dă cu piciorul de la prima întâlnire. Gutuia asta proaspătă și ispititoare, îmbrăcată ca la concert, ne juca o festă. Până și numele ei îmi devenise brusc antipatic, semăna cu un radioreceptor românesc pe care cânta o melodie de-a lui U2; nu puteam s-o sufăr, darămite s-o ascult. Umilința mă teroriza (niciodată n-am suportat sentimentul), pluteam în plin ridicol, fentați de-o mică activistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aproape ironică. Am devenit prudent. „Da, vă rog?“ Un timbru rece, neutru; plasam imediat un frigider între mine și interlocutorul îndrăzneț. În general, când te caută o femeie, e de rău; dacă sună dimineața, ai încurcat-o. Vocea a râs, antipatic, provocator. „Nu-ți mai aduci aminte de mine, nu?“ „Cu cine vorbesc?“ „Vezi că Mihnea al tău e-n rahat. Ai grijă ce faci.“ Și-a închis. Maria a venit glonț lângă mine; parcă i se-activase o antenă specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în fața mea. Ușa s-a trântit de perete și o fâșie de lumină a început să se plimbe prin încăpere. Fâșia a măturat biroul, a trecut peste dulap, examinând apoi rama ferestrei. „Uite-l, mânca-l-ar tata!“ Vocea suna antipatic. Corpul căreia îi aparținea s-a deplasat încet spre perete. L-am zărit în trecere: un bărbat în cizme verzi de cauciuc. „O rezolvăm noi acuma, stai oleacă...“ Am ridicat capul de după coș: prindeam exact colțul în care se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
moaca un exemplar unic, secret, special sau cum o fi. Trebuie să vină ceva la schimb.“ „Are dreptate Mihnea.“ „Poate că are.“, le-am tăiat-o, „Asta nu înseamnă că trebuie să și afle.“ Discuția era suspendată, folosisem un ton antipatic, decis. Combinasem jumătăți de minciuni cu jumătăți de-adevăruri, ca de obicei: propoziții reziduale, incomplete, cum scrie la carte. Mimasem toate tonurile posibile, de la profesor la băiat de cartier. Îmi construisem un profil de detectiv și protestar social, o supraimpresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Eminescu, ediția Camil. Înțelegerea dintre Anticari și Editori. Casca de piele a „Baronului Roșu“. Aparatul din statuia lui Dimitriu. Microfoanele Securității. Accidentul lui Maurer. „Revoluția“. Algoritmii genetici și evolutivi, care îți calculau șansele și salvau de fiecare dată situația, ca antipaticele Fetițe Powerpuff. Fluctuațiile lui Lepidopteros. Amenințarea lui Paul. Întâlnirea de la Tuzla. Plecarea Mariei. Detalii infinitezimale, conectate la o minte splendidă. Cine mai știa de ele? Cine mai fusese în același timp cu mine în toate locurile astea? Care din noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
există un om citit de mama-focului! adăugă el cu un zâmbet forțat. Acum doar cărțulii din astea și memorii citește. — Totuși, unchiul dumneavoastră... nu-i un om fără inimă, observă prințul fără chef. Acest tânăr începea să-i devină foarte antipatic. — N-are rost să ni-l lăudați atât de tare! Vedeți, și-a dus mâna la inimă, și-a strâns buzele, imediat a prins gustul. De, nu-i lipsit de inimă, dar e potlogar, asta-i nenorocirea; pe deasupra, mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
răspundem niciodată. C-am fost amici ai Austro-Ungariei și am devenit adversari de când vedem că nu ne sprijină? Nu știe ce vorbește " Romînul", precum nu știe ce vorbește nici canalul său de scurgere. Daca ungurii îngrijesc a ni se face antipatici prin tonul lor obraznic, prin maltratarea zilnică a consângenilor noștri din Ardeal și prin alte calități cu cari i-a sluțit Dumnezeu, adversari sau amici ai monarhiei ca atare, ca espresie unitară, nici am fost vreodată, nici vom fi. Sau
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a reuși să-l faci pe șef să renunțe la jocul său favorit, însă e bina ca el să nu capete impresia că ești meschin sau gelos. în caz că se întîmplă acest lucru, te vei trezi în coada topului celor mai antipatici angajați. Cea mai bună strategie este să stai la locul tău. Regii și reginele Unii șefi se consideră mai presus de toți și de toate. Sînt stăpîni pe teritoriile lor și fac absolut tot ce le stă în putință pentru
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
Sămănătorul”, cu Ovid Densusianu, Al. Macedonski, M. G. Holban, G. Ibrăileanu, teoretizează chiar nevoia de polemică (Luptele literare) și de confruntare ideatică (Plecarea d-lui Iorga de la „Sămănătorul”, Apostolomania, Lipsa de corectitudine, Convingeri... literare, Literatura decadentă, Dușmănii, Pro pudore, Papagali antipatici, Domnul care stă la dispoziție, Suflete sterpe, Răspuns d-lui Iorga, multe texte fiind semnate Gh. Dumbravă și Cronicar). Alături de Chendi participă la dispute Ion Gorun (Studii și ciorovăieli, Pleava tiparului, Gelozie, Jubileul și literatura, Obolul și controlul, Școlile noastre
VIAŢA LITERARA SI ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290525_a_291854]
-
orice loc de muncă conține în sine și în relațiile cu celelalte posturi sau locuri de muncă, un anumit nivel al stress-ului. -cerințele unui post sau funcții încărcate; -cerințele impuse de către manager; -munca desfășurată în compartimente sau echipe cu persoane antipatice sau cărora le place hărțuirea; -nesiguranța locului de muncă, mai ales în condiții de criză, cum sunt cele pe care le trăim în această perioadă; -activitatea în condiții în continuă schimbare. Cercetările din domeniul stress-ului ocupațional pun accent pe factorii
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru TRIFU, Carmen Raluca IONESCU () [Corola-publishinghouse/Science/83167_a_84492]
-
foarte bogată. Se remarcă o frecvență foarte mare a formațiilor deverbale care au la bază un verb cu trăsătura [+ Destructiv]. Sensurile sunt variate: terminata de Corina ("enervantă, urâtă"), distrusa de Maria ("foarte urâtă"), bulita de gagică-sa, bușitul de profesor ("antipatic") (AD), S-a trezit și nemernicul ăsta de căzătură de prefect să facă și el ceva pentru urbe (www.clujeanul.ro, 2008). Substantive asemănătoare ca sens, cum sunt bombă și petardă, sunt utilizate cu valori diferite 10: în cazul sintagmei
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]