795 matches
-
un criteriu negativ, ba chiar dimpotrivă, numai că, în realitate, această problematică trebuie privită cu mai multă circumspecție. Că lucrurile sunt ceva mai nuanțate decât ar putea părea la prima vedere o dovedește și faptul că, deși se situează la antipozii „liricii moderne”, așa cum a fost ea definită de Hugo Friedrich, acest tip de poezie nu poate fi adecvat definit prin recursul la criterii ca acela al „transparenței” sau „tranzitivității”. Mai potrivit ar fi poate termenul de translucid 242 (care, putând
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
parțial al oricărei reprezentări literare (fie că este vorba de poezie biografistă, de „o bună intrigă de roman” sau de un document istoric). În plus, nu poate trece neobservată împrejurarea că recursul la un „model al adevărului” (situat, desigur, la antipozii tiparelor atemporale) are rolul „de a supune dedoxificării”269 însuși conceptul de adevăr, înțeles ca stabilire a unei corespondențe cu realitatea. Altfel spus, această corespondență apare întotdeauna limitată, condiționată de adevărul coerenței impuse de textul scris. Avem de-a face
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
315 este de netăgăduit (s-ar putea încerca, în scopul argumentării acestei afirmații, comparația cu poeme din volumele Plumb sau Scântei galbene), totuși eul liric rămâne, într-o măsură considerabilă, prizonierul acelei tentații a dezumanizării și „mineralizării”, atitudine situată la antipozii biografismului din poezia mai nouă: După ce a împins poziția instanței auctoriale la limita „mineralului”, n-a avut puterea ori inspirația să facă pasul decisiv al re-biografizării vocii „naratoare” din poezie. Dacă ar fi făcut acel pas am fi avut în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ale „dezumanizării” și „prozaismului”, în opera unuia dintre cei mai valoroși poeți români din secolul XX. 4.4 Experimente metatranzitive în cadrul avangardei româneștitc "4.4 Experimente metatranzitive în cadrul avangardei românești" În afară de „cazurile” Arghezi și Bacovia - care, deși par să reprezinte „antipozi poetici absoluți”320, vădesc totuși aceeași neîncredere în ethosul poeziei înalte, ca și în autoritatea transcendentă a Poetului - trebuie să reținem, din epoca interbelică, și experimentele unor avangardiști ca Geo Bogza, Sașa Pană sau Victor Valeriu Martinescu. Dacă nu vom
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că interogațiile motocicletei sunt pe de-a-ntregul „comice”. Rămâne în schimb un fapt incontestabil acela că Mircea Cărtărescu reușește și aici să submineze prestigiul cuvântului ca Logos. În plus, limbajul - apropiat de cel cotidian - rămâne, în ansamblu, perfect inteligibil, la antipodul obscurității semantice a liricii moderne, chiar dacă amalgamează termeni împrumutați din mai multe registre (argou, stil de conversație sau de compunere școlară, limbaj tehnic și științific etc.) Poema chiuvetei oferă aceeași „filosofie poetică”, și tot îmbrăcată în „staniolul” postmodern al ironiei
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cultura livrescă în experiența directă a realității ("genovezul Cristofor Columb, mai mult a văzut cu ochii; mai multe a parcurs fizic Tommaso Campanella decât toți poeții, filosofii și teologii la un loc, decât Augustin și Lactanțiu inclusiv, care au negat antipozii"). Poate că nici măcar el însuși (care a purces cu puțin înainte de a muri) n-ar fi reușit să scrie o biografie adecvată unei personalități atât de dezlănțuite cum a fost a sa. Aceasta e întreprinderea cu care se măsoară Dante
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ei (E. Cioran). Deși nu mai comunică prin cuvinte și cunoaște că „adevărata viață” este în afara lor, nu se poate lipsi totuși de ele și, mai mult, cu căt se îndepărtează de ele cu atăt se cramponează mai tare. La antipod se află antidotul acestei neliniști: scepticismul, surăsul ce domină cuvintele, după părerea lui Cioran. De îndată ce suferi ispita scepticismului, exasperarea față de limbajul utilitar se atenuează și se convertește cu timpul în acceptare, resemnare si admitere. Cum lucrurile nu conțin mai multă
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
la infinit. Un curent "formalist" (în terminologia inaugurată de Polanyi) păstrează, în studierea societăților non-capitaliste, ipoteza raționalității și teoria rarității 10. Orientarea "substantivistă" este reluată în special de Marshal Sahlins 11 în studiul "societăților primitive", pe care le situează la antipozii sistemelor socioeconomice "capitaliste" și din care face din start emblema "societăților de abundență": schimburile s-ar subordona unor logici absolut ireductibile la căutarea unui interes "economic". Când își revizuiește poziția angajându-se mai profund în critica "utilitarismelor" (formaliste, funcționaliste, marxiste
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
întreprindere și de la raporturile sociale ale muncii ca substrat economic, derulează ansamblul înlănțuirilor unei înțelegeri interne a atribuirilor pe care actorii le operează asupra diferitelor scene care alcătuiesc universul lor global. Să amintim că aceste două complexe politico-economice apar la antipozi unul față de celălalt. Statele comuniste și postcoloniale din Africa au în comun instituirea unei ordini coercitive în care primează politicul, organizat sub egida unui partid unic, ordine menită să transforme societatea după niște proiecții a căror natură diferă totuși de la
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
se prezintă ca diferențialist; căutarea invariantelor speciei umane poate de altfel întotdeauna să se transforme în relativism cultural extrem. Ca discurs situat din punct de vedere social și istoric în sfera "celorlalți" pe care îi aducea din trecut sau de la antipozi, disciplina era plasată în centrul procesului de alterizare. Această deraiere este de acum bine identificată. Tendințele din ultimii douăzeci de ani, care definesc antropologia ca știință a alterității, constau în reluarea acestui discurs pentru a-l amenda "descentrându-l" (după
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
națiunii. Inventarul răspunde următoarei preocupări: lansarea unui plan exhaustiv de repertoriere și clasificare, în fiecare canton, ale construcțiilor arhitecturale și monumentale și ale obiectelor mobiliare în diversitatea stilurilor regionale. De o cu totul altă natură decât sectoarele protejate și la antipodul politicii locuințelor și a parcelării, operațiunea urmărea să constituie o metodă și un corpus de cunoștințe, codate într-un limbaj categorial univoc, fixat dinainte. Dorită de André Malraux și pusă în practică de istoricul de artă André Chastel, dotată din
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și evolutiv istorică asupra existenței, i. e. asupra rolului femeii în societate. Semnificația asupra căreia autoarea tezei insistă este cea a emancipării personajului feminin de „toate cutumele perimate” ale unei societați patriarhale, cu alte cuvinte: „Donna demonicata nu se situează la antipodul donnei angelicata, pentru că și aceasta din urmă dovedea numeroase slăbiciuni, ci reprezintă o alternativă modernă, complementară modelului mai vechi, a ceea ce trebuia să reprezinte personajul feminin: nu un simplu element estetic, ci o complexitate, nu un factor declanșator al intrigii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Limbajul Catellei este unul truculent, uneori chiar trivial, încărcat de invective colorate, în mânia ei femeia dezlănțuindu-se într-o adevărată tiradă de ponegrire a presupusului vinovat și anticipând-o pe târgoveața din Bath a lui Geoffrey Chaucer. Suntem la antipodul eleganței de până acum, dacă cuvântul de spirit salva o lume și îi conferea noblețe, cuvintele-injurii deconstruiesc, atenuează și chiar fărâmă o unitate și implicit o armonie prin furia și violența cu care sunt rostite. Ghismonda, personajul central al Fiammettei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
donnei demonicata, ea dobândește valențe pozitive, nu îi sunt negate defectele, se încearcă însă sublinierea acelei laturi intime, sincere, afectuoase care face din acest personaj feminin nu unul înspăimântător moral, ci perfect credibil uman. Donna demonicata nu se situează la antipodul donnei angelicata, pentru că și aceasta din urmă dovedea numeroase slăbiciuni, ci reprezintă o alternativă modernă, complementară modelului mai vechi, a ceea ce trebuia să reprezinte personajul feminin: nu un simplu element estetic, ci o complexitate, nu un factor declanșator al intrigii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și evolutiv istorică asupra existenței, i. e. asupra rolului femeii în societate. Semnificația asupra căreia autoarea tezei insistă este cea a emancipării personajului feminin de „toate cutumele perimate” ale unei societați patriarhale, cu alte cuvinte: „Donna demonicata nu se situează la antipodul donnei angelicata, pentru că și aceasta din urmă dovedea numeroase slăbiciuni, ci reprezintă o alternativă modernă, complementară modelului mai vechi, a ceea ce trebuia să reprezinte personajul feminin: nu un simplu element estetic, ci o complexitate, nu un factor declanșator al intrigii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Limbajul Catellei este unul truculent, uneori chiar trivial, încărcat de invective colorate, în mânia ei femeia dezlănțuindu-se într-o adevărată tiradă de ponegrire a presupusului vinovat și anticipând-o pe târgoveața din Bath a lui Geoffrey Chaucer. Suntem la antipodul eleganței de până acum, dacă cuvântul de spirit salva o lume și îi conferea noblețe, cuvintele-injurii deconstruiesc, atenuează și chiar fărâmă o unitate și implicit o armonie prin furia și violența cu care sunt rostite. Ghismonda, personajul central al Fiammettei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
donnei demonicata, ea dobândește valențe pozitive, nu îi sunt negate defectele, se încearcă însă sublinierea acelei laturi intime, sincere, afectuoase care face din acest personaj feminin nu unul înspăimântător moral, ci perfect credibil uman. Donna demonicata nu se situează la antipodul donnei angelicata, pentru că și aceasta din urmă dovedea numeroase slăbiciuni, ci reprezintă o alternativă modernă, complementară modelului mai vechi, a ceea ce trebuia să reprezinte personajul feminin: nu un simplu element estetic, ci o complexitate, nu un factor declanșator al intrigii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Dăscăliței. În zorii romanului de la noi, Dinu Păturică e trimis în slujbă printr-o scrisoare de maximă și stupefiantă umilință a tatălui său către stăpân. Odată intrat în casă, tânărul Dinu se pune pe machiaverlâcuri. Recomandația lui Păturică e la antipodul țanțoșei și ironicei scrisori de demisie a lui Lefter Popescu. Dacă primul izbutește, cel puțin temporar, al doilea va eșua definitiv. Sunt oameni care scriu rar scrisori, dar și maniaci. Printre ei, Ladima, motivat psihologic de amorul pentru Emilia, este
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
auctorial, e singura care poate confirma sau infirma iluziile nutrite de scriitor În legătură cu actul său confesiv. Din păcate, de cele mai multe ori le infirmă. Astfel Încât autoportretele pe care le decupăm cu atâta febrilitate s-ar putea să se situeze exact la antipodul intențiilor - declarate sau subînțelese - ale scriitorului. Autoportretul pictorului (ca și al fotografului ori al cineastului, pentru a ne referi la două exemple clasice) surprinde prin directețe, instantaneitate și chiar o anumită violență: e brutalitatea perceperii finitului, a presimțirii acumulării (aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
față de intențiile scriitorului. Autoportretul compus cu premeditare e aproape Întotdeauna fals. În loc să oglindească, el interpretează și, În loc să exprime, propune varianta trucată a unui Întreg care-și permite luxul să ignore tocmai detaliile care-l compun. Ego-grafii Autoportretul se află la antipodul demersului deconstructivist și al filozofiei disoluției. El organizează nu doar segmentele, fragmentele, așchiile de realitate, ci și energia internă a eului. Mobilizat și adus la suprafață, acesta suferă un proces de obiectivare ce scapă de sub controlul tiraniei auctoriale, oferindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
genere (socializarea practicilor și comportamentelor noastre" (B. Lamizet, 1992: 145). Semiotica are un cîmp clar de investigare: limbajul (mai exact limbajele) și practicile de semnificare/comunicare ca practici sociale. Postulatul de bază al semioticii este inteligibilitatea și descriptibilitatea sensului (la antipodul impresionismului sau gustului pentru inefabil al anumitor estetici). "Fără să știm ceva mai mult despre natura sensului am învățat să cunoaștem mai bine unde se manifestă el și cum se transformă... Numai o semiotică a formelor multiple sub care se
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
imaginea operei citate, ceea ce duce la confruntarea a două serii lexicale cea citată și cea care citează". Premisa discutării operelor parodice ca parteneri de erudită dispută într-un dialog desfășurat fie între generații, fie între școli literare situate, polemic, la antipozi, invocând cunoscuta teorie a dialogismului, se regăsește, de asemenea, la nivel terminologic. Ca mecanism autogenerator, dar și de autocenzură al literaturii, parodia ia în calcul și "ridiculizarea unei școli literare adverse, desființarea sistemului ei de creație, "demascarea"" acesteia", ajungând să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în spațiul aceluiași discurs (epic), apariția postmodernismului va readuce în discuție caracterul reciclabil al Literaturii în ansamblu. Fiecare subiect literar devine un pretext pentru căutarea și alipirea, în romanul-colaj, a anterioarelor sale ocurențe. Parodicul se redefinește continuu, transformându-se, la antipodul percepției pe care o aveau anticii despre el, într-un un criteriu de strategică organizare compozițională a romanelor din a doua jumătate a secolului XX. Capitolul 4 Parodii romanești ale secolului XX: de la practicile novatoare la teoriile postmoderne 4.1
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cei doi să ajungă la traistă. Un al doilea desen arăta că cei doi schimbaseră tactica. Unul din măgari s-a dus lângă celălalt: au mâncat împreună prima traistă, apoi și pe a doua. Au găsit soluția de bun-simț. La antipod găsim improvizațiile, excentricitățile, angajamentele făcute impulsiv, orbirea ideologică, tot ceea ce tulbură rațiunea, teoriile fanteziste, afirmațiile gratuite. David Lodge are dreptate când spune: "Computerele au o memorie fantastică, dar le lipsește bunul-simț" (2002, p. 297). Punem cititorul în gardă. Dragostea poate
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
speciale de protecție, cheltuieli bugetare de protocol, conturi umflate la bănci din străinătate, adică așa cum a spus poetul blocului nostru în memorabilele versuri scrise la panoul de pe holul de la intrare: „Un redundant concentrat de opulență și nepăsare/ Fixat exact la antipodul respectului și simplității/ Pe care cultura eco le presupune/ In foaie verde brand de țară". De fapt această cultură este pentru popor, nu pentru alde noi, conchise președintele și se mai scărpină odată viguros pe burtă. Azi la bal, că
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]