802 matches
-
la clasa a XII-a, până în 1974-1975 (eu l-am mai prins în lista canonică). Mihai Beniuc deturnează sensul biblic: mărul ca simbol al cunoașterii și tentație a păcatului. Se îndepărtează și de sensul moral curent, situându-se tocmai la antipodul conotației negative din sintagma consacrată "mărul discordiei". Mărul-pom al lui Mihai Beniuc e simbol al comuniunii și al dărniciei naturale, iar mărul-fruct, roșu, "fruct slăvit" (cum scrie un comentator din epocă), are "semnificația revoluției mature". Mai concret, mărul beniuccian e
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
afișează cu bastoane subțiri de gentleman care servesc drept instrumente de luptă, confreria având însemnele ei și limbajul fiind unul dintre ele. Privind mai cu atenție la acești tineri furioși ai până la un punct imaginea pe dos a beatleșilor, la antipod cu mesajul lor pacifist, afișând un aer de riders disciplinați întru violență față de nota flower power a celor patru magnifici, preferându-l, cât conservatorism!, pe Beethoven muzicii vremii lor. Și acum, ceea ce sare în ochi de la o poștă este eleganța
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
onirică a devenit la Leonid Dimov un fel de a doua (sau poate primă) natură. Știm că poetul avea “mișcări foarte elegante și lente”4, parcă pentru a nu tulbura prin agitația sterilă a zilei substanța pufoasă a visurilor. La antipodul unui Nichita Stănescu, Leonid Dimov era un însingurat și un introvertit, căruia nu îi plăcea să ia parte la viața colectivă ori să vorbească în public. El proteja în felul acesta viziunea din interior, perspectiva onirică asupra lumii, în așa
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
spus Dănulescu, cînd i s-a arătat semnătura. Funcționarul a făcut ochii mari. Atunci, celelalte? Care celelalte? Eu am dat o singură autorizație. Noi am primit o sută cu semnătura dumneavoastră. Numai asta ni s-a părut suspectă."18 La antipodul celor declarate de Sorana Gurian în interviul acordat ziaristei franceze în 1953 ori în Les Mailles du filet, versiunea Cellei Serghi ar putea fi suspectată, mai ales că ediția I a volumului său apare în anii ’70, sub cenzură comunistă
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
Mircea Mihăieș (episod la antipod, din ciclul "Dracula lovește din nou") Nu mă pricep la sport și nu-mi dau seama cât de mare e performanța românilor la recent încheiata Olimpiadă. Tind să cred, văzând numărul medaliilor, că e un lucru foarte bun. Iar dacă
Aur pentru Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16710_a_18035]
-
mine-acasă, lăudată, pe coperta a IV-a, de către doi critici din promoții diferite (Nicolae Manolescu și Marius Chivu), exploatează minimalismul până la punctul de rupere. Poezia se realizează, aici, mai mult prin explicații asupra felului în care înțelege autorul lirica, la antipodul oamenilor obișnuiți. Pledoaria pentru cărțile subțiri este făcută în mod direct, și de la bun început, în această carte - întâmplător - subțire: "oamenii sunt convinși/ că în poezii nu se întâmplă nimic/ că ele ar trebui citite/ după moarte/ când e bine
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
prezent Răzvan Petrescu, cu un volum din 1993, atunci de ce să lipsească Blocada lui P. Chihaia? Și dacă e lesne de înțeles (și de acceptat) de ce lipsesc Al. Oprea sau P. Marcea, este greu de admis absența lui Mihai Ungheanu, antipodul doctrinar al lui Nicolae Manolescu, dar numai de la un moment încoace. În fine, la capitolul ŤTeatruť, dacă lângă Radu Stanca, T. Mazilu, Ion Băieșu și Marin Sorescu poți accepta lipsa unor autori precum Dumitru Solomon sau I. Naghiu, absența lui
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
Jimmy Carter, devenit între timp unul dintre cei mai înfocați susținători ai existenței „farfuriilor zburătoare”. Afirmația lui a devenit epocală: „Nu voi mai râde vreodată de oamenii care au văzut farfurii zburătoare, pentru că eu însumi am văzut o mulțime”. La antipod se află autorul american de literatură de anticipație, Arthur C. Clark, care a declarat la un simpozion dedicat fenomenului că „Nu mai cred în existența lor, pentru că am văzut prea multe”. La fel de simptomatică este, după părerea specialistului timișorean Adrian Bancu
Agenda2006-10-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284835_a_286164]
-
ne-ar ajuta să înțelegem mai bine tragedia acestei eroine care nu a putut să opteze pînă în ultima clipă între iluzia salvării prin căsătoria cu prințul Mîșkin și acceptarea destinului prin fuga cu Parfion Rogojin, care era situat la antipodul fratelui său de cruce, dar nu o iubea mai puțin. Valoarea scrisorilor lui Emil Brumaru către Lucian Raicu e dată în ultimă instanță de faptul că ele exprimă obsesiile unui cititor împătimit, care poate mărturisi: ,Una din marile mele disperări
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
devotat pe Homer. în mine trăind de minune, La treabă destoinici și calmi, Codreanu sonete compune, Arghezi blesteme și psalmi. în mine-și aflară limanul Și traiul alături și-l duc A. Mirea, D. D. Pătrășcanu, Musset, Minulescu, Coșbuc. îmbin antipozii în mine Și pururi la sînu-mi îi port, Datori fiind toți să se-nchine Aceluiași tainic resort. C-așa-i parodia - o goană Și multe prin față îți trec... Oricînd mă cuprinde o toană, încalec Pegasul și plec.2 1
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
parcele se arată imună la invazia răului. Opțiunea eronată, în favoarea diavolului, are un efect dizolvant în publicistică, în intervențiie în arena dezbaterilor, pe alocuri chiar 1n unele scrieri minore ca importanță. Această porțiune a tabloului capătă, deci, semnul minus. La antipozi, creația, netributară conceptelor sterile, se menține validă în nucleul de bază, nu e răsturnată. Adesea se poate demarca exact începutul și sfârșitul deraierii. La Cioran și Eliade, faza care a precedat impasul, s-a remarcat printr-o efervescență a inspirației
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
conducătorii estgermani dependenți de Moscova, încât acceptau insultarea propriei limbi de către ocupant și se lansau în adulații grotești la adresa stăpânilor. Ar fi cazul ca nostalgicii să-și amintească asemenea fapte și să reflecteze dacă atitudinea lor nu se situează la antipodul interesului național. Toate țările socialiste au fost în fond satrapii sovietice ale căror conduceri îi lingușeau mai mult sau mai puțin servil pe stăpânii de la Kremlin. Atât la Berlin, cât și la Köln am avut discuții deosebit de interesante cu universitari
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
fi așteptat în vecii vecilor la ceva scandalos în acest sens. Doar că transgresiunea putea avea ceva greutate, odată conștientizată ca atare de personaje sau măcar problematizată de voice-over. Doar că filmul, din acest punct de vedere, se situează la antipodul societății românești. În materie de orientare sexuală, nu mai există un "normal" și un "anormal", nici măcar la nivel de principiu, "bolnăviciosul" e complet absent din peisaj. Or, nimic n-ar fi mai drag inimii mele decît existența acestei situații. Din
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
președintele s-a îmbolnăvit, dar n-a putut fi tratat fiindcă a refuzat să fie consultat doar de un profesor și nu de un consult prezidat de prietenul său, eminentul ministru al sănătății. (Care era plecat la un congres la antipozi.) Să nu uităm că președintele era de formațiune și medic - și, desigur, nu ori ce fel de medic! -, așa că a fost tot timpul conștient de evoluția precipitată a bolii sale, evoluție sprijinită de refuzul de a se lăsa îngrijit în lipsa
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
onirică a devenit la Leonid Dimov un fel de a doua (sau poate primă) natură. Știm că poetul avea “mișcări foarte elegante și lente”4, parcă pentru a nu tulbura prin agitația sterilă a zilei substanța pufoasă a visurilor. La antipodul unui Nichita Stănescu, Leonid Dimov era un însingurat și un introvertit, căruia nu îi plăcea să ia parte la viața colectivă ori să vorbească în public. El proteja în felul acesta viziunea din interior, perspectiva onirică asupra lumii, în așa
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
toată Mult târziu mi-erai O noapte întreagă Cât te iubeam În desaga de noapte Doar noi puteam fi. Scrisoare pentru o iubită Trebuie să bagi pe foc Tot ce ne leagă de nemurire O iubire O altă iubire la antipod Du-te la obârșii La mânăstire du-te O să mori pentru o bună poezie Pentru un vers Du-te Fii o clepsidră de castru Ca un zeu ne-nțeles Du-te acolo și lor tandru spune-le Bate cu pumnul
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
pedant făpturilor crescute din fumul fără trup, încolăcindu-se capricios pe tîmpla perenă a mitului. El merge unde vrea, de nimeni constrîns, atunci cînd, bunăoară, din plenitudinea unei vocații solare, Phoïbos-Apollo scapă, cam la zece ani odată, paradoxal, compensator, spre antipodul său, cînd își hotărăște o ședere în cuprinsurile Hyperboreene. Atare săgetări către o fatidică alteritate îi reținuseraă atenția unui spirit curios de esoterice inițieri, ca moldoveanul Vasile Lovinescu, el simțea fondul nostru mitologic ispitit să răzbată dincolo de o matcă limitativ
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
trebuie să improvizeze din nimic o ținută cât mai sexy. "CU CE M| ÎMBRAC DISEAR|?" este întrebarea ei obsesivă, arătând, pe versantul ludic și ironic al rememorării, cât de ștearsă, lipsită de culoare, cenușiu-proletară devenise existența noastră înainte de 1989. La antipodul Alinei Radu, Doina Ruști ne duce, în Ginecologii mei, direct în horror-ul dictaturii, în acel ceaușism la puterea a doua care făcuse din "oamenii muncii" (muncitori, țărani, intelectuali...) niște animale de povară și, totodată, niște cobai în experimentul social
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
postmoderni (1996). Dar și aceea era o carte fără dogmă postmodernistă, o carte cu concept implicit, suplu, pur operațional și definit în strictă conjunctură analitică. Nu era o carte de propagandă și nici de anexiuni fără capăt." (p. 187). La antipodul acestei viziuni reducționiste ce va ajunge, prin I.B. Lefter, la "performanța" de a echivala o generație cu un curent literar sau chiar cu o tipologie, autorul Diacriticelor concepe generația (fie ea '80 sau '60, căci de altele nu prea discută
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
felul. S-a văzut pe urmă ce-a făcut la Casa Albă. În Salonul Oval! Pentru a abate atenția lumii de la porcăriile lui și pentru a se arăta grozav a început să-i bombardeze pe sîrbi.ť" (p. 48) La antipod se situează ordinea existentă în timpul dictaturii comuniste. Chiar dacă nu o idealizează, Filip este convins că aceasta este încă regretată de mulți dintre cei care nu se pot adapta la dinamica vieții contemporane: "Înainte - strîmbă, urîtă - ordinea existase; o anume siguranță
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
li se datorează. Ca dintr-un con fantastic de lumină albastră, din aburul dorințelor nemărturisite ale cehovienilor funcționari de a trăi altfel, la o intensitate diferită, la o temperatură mai ridicată, se întrupează fascinanta Iulia, o femeie de serviciu la antipodul baborniței tradiționale, respingătoare. Iată-l pe craiul Norbert, bătând neputincios la porțile visului: "Norbert nu dorea să urce ziua pe scara aceea. Iulia trează, apărată de cortegiul ei nevăzut, era inaccesibilă, cu propozițiile ei ermetice și pielea nespus de netedă
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
transformat în chiar esența lui". Inițiatorul a trebuit în consecință să-și asume, în ce-l privește, riscul de a "supăra foarte mulți oameni din cei aflați pînă atunci la conducerea treburilor cinematografiei", curajul de a "se așeza exact la antipodul faimoasei legi din 1938", puterea de "a eluda toate lucrăturile, de a suporta toate intrigile" din partea "celor care nu credeau" în noua lege - de fapt își "trădau propriile complexe" și care "îmi puseseră nenumărate bețe în roate": "mă știam înconjurat
Fatalitatea falimentului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16599_a_17924]
-
interior, reacții simili-umane de înțelegere a lumii. E nostimă, dar puerilă, perspectiva vițelului asupra realității rurale. Proprietarul își înscrie vițelul în registrul agricol, îi dă un nume, Apis-Bălan, se pregătește să-i facă asigurare, îl duce în cireada satului. La antipodul lui Serafim Ponoară se află văcarul, Anghel Farfurel, ins descurcăreț, pragmatic, dotat cu ceas, brichetă-revolver și motoretă, comunicând cu sătenii prin intermediul postului de radio local. E puțin prea deștept pentru un văcar, dar e un personaj pitoresc: țiganul e, din
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
noaptea, așadar, reapar amintitele motive tematice, cu un special accent pus pe relația maestru-discipol. Elementul de noutate constă în situația dilematică a unuia dintre personajele din planul principal, prințul Calimachi, adus să opteze, ca discipol, între două modele aflate la antipozi. Unul, profesorul Martinetti, omul de lume și de succes, elegant, afabil, monden, primitor și îndatoritor, reprezintă diurnul. Iar celălalt, Jiquidi, bătrânul posac, singuratic și inospitalier, exercitând totuși o stranie fascinație, reprezintă nocturnul, închiderea în sine și retragerea din lume. Unul
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
Daniel Cristea-Enache Se poate spune, fără teama de a exagera, că Petru Cimpoeșu este un adevărat artist în torturarea cititorului. La antipodul autorilor care își gâdilă publicul, prin exploatarea tuturor clișeelor care ne fac plăcere (o plăcere ieftină, recunoscută și reciclată ca atare), acest scriitor pe cât de original, pe atât de dificil ne obligă să-l urmăm în diferite experimente ficționale, cu
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]