1,827 matches
-
Helada „academică” și „decorativă” e înlocuită prin Helada lui Nietzsche, a elanului „cutreierând dinamic ființele” și „ridicând extatic un cer platonician”. Distanțarea însăși lasă loc apropierii, până la limita contopirii contrariilor, altfel spus, până la sinteza, pe spirala spiritului, dintre teză și antiteză. Sinteza de apolinic și dionisiac, aspirația către absolut și experiența intensă, orgiacă, a trăirii, tensiunea dintre un acolo, sus și un aici, jos se vor dovedi extrem de fecunde pentru lirica barbiană. Un poem se intitulează chiar Nietzsche, un altul, Panteism
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
a artei. În numele nonconformismului revoluționar, ea combate „falsul spiritualism, intelectualismul camuflat și pseudoermetismul”, iar pe „scriitorul care continuă să mai scrie o literatură artistică” îl declară „pur și simplu nebun”. Aplicând cu strictețe dogmatică preceptele esteticii marxist-leniniste, care vede o antiteză de nedepășit între arta pentru artă și arta cu tendință, publicația crede într-un militantism radical, cum o arată, de pildă, articolul O generație falșe de Alexandru Sahia: „În acest timp de existență dureroasă, în acest timp când o șleahtă
BLUZE ALBASTRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285766_a_287095]
-
și scrierea în proză Dialogul morților („Dimineața”, 1933), feerie politică tincturată de sarcasm. SCRIERI: Literare, București, 1932; La Rhapsodie des Dieux, Paris-București, 1940. Repere bibliografice: Nicolae Ivașcu [Nae Ionescu], Finanțe și cultură, „Ideea europeană”, 1922, 98; Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1936, 206-214; Arghezi, Scrieri, XXIV, 37-41, 200-214, 220-225; Hyperion [Șt. Antim], Aristide Blank, București, 1928; Călinescu, Cronici, II, 211-213; Tudor Teodorescu-Braniște, „Literare” de Aristide Blank, ADV, 1933, 15128; Lucian Boz, Aristide Blank, „Economice și literare”, DMN, 1933, 9481; Dem
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
laconic: „Sfîntul Duh este înțelegerea nemijlocită a frumuseții, conștiința profetică a armoniei și, prin urmare, năzuința neabătută către ea“2. Aceasta este una dintre „tezele“ lui Dostoievski, poate cea mai importantă, căreia tot el i-a opus o mulțime de antiteze, dintre care, neîndoielnic, un loc important îl ocupă Însemnările din subterană (1864). În privința polemicii cu „pozitivismul ateu“, această scriere, după părerea lui Rozanov, este „prima piatră unghiulară din activitatea literară a lui Dostoievski și ideile expuse aici formează întîia linie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Un demon al ei. Disprețul pentru partenerii lui îl caracteriză. {EminescuOpVIII 304} 2 2280 GRACCHUS BABEUF El reprezintă pe negatorul nedreptății interne a soțietății - (icoane ale ei) - și dorește o îndreptare a ei pentru ea însăși, nu din motive personale (Antiteza lui Cat[ilina], care o face din ambiție personală și afirmă cu deosebire individualitatea sa. 3 2286 MORNY Cunoaște legile istor iei. A pătruns în teoria* dinamică* ce o urmează. Cinic, ambițios. Pozitiv. Un fond mare de nobleță personală - antiteza
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Antiteza lui Cat[ilina], care o face din ambiție personală și afirmă cu deosebire individualitatea sa. 3 2286 MORNY Cunoaște legile istor iei. A pătruns în teoria* dinamică* ce o urmează. Cinic, ambițios. Pozitiv. Un fond mare de nobleță personală - antiteza lui Babeuf. Amanta: Dezgustat de lupte politice, el își imaginează o viață fericită în amor. Cercarea. [MORNY] Vrei tu să mori cu mine? [AMANTA] Da. [MORNY] Înveninează-te - și, de-ți va părea rău în ultimul moment, își dau antidotul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să nu-i răpească. Suphis are intenția de a-l lua pe Meander, pe care o manifestă acum. Ei sunt duși. Lumea iese din scenă. SC[ENA] II SUPHIS singur SC[ENA] III Convoiul funebru al lui Telamon. Suphis dezvoltă antiteza din asemănarea mortului cu Meander. Iese. Cinara și sclava ei. Intră în mormânt. SCENA IV Mormântul lui Telamon Desperarea Cinarei în ziua întîia. Ea rămîne-ncleștată asupra sicriului și pe jumătate moartă. Mysis s-ocupă cu lampa. {EminescuOpVIII 376} ACT II
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a se folosi unul de altul și, la fine, fiindcă sunt mofturi, rămân toți jucați... dar fiecare moftangiu de speția și de felul său. {EminescuOpVIII 377} b ["CEA MAI COMICĂ NOȚIUNE ROMÎNEASCĂ... "] 2258 Cea mai comică noțiune românească e moftul - antiteză nempăcată, și-n 222r sine atât de ridicolă, dintre aparința esterioară și fondul intern. Cel mai antitetic și mai comic caracter e moftangiul. Tartuffe e moftangiu. Comica escelentă a postulanților din Millo director consistă din aceea că sunt moftangii. Toți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și ridică individualul la manifestarea generalului. Vie și pătrunzătoare e artea numai în puterea acestui proces (de formare) d-a se forma, căci prin el ea e în orce moment ideală și caracteristică, semnificativă și originală (... ). Fiecare din arți aceste antiteze le aduce la viață conform ființei sale; în fiecare dară ele primesc un caracter anume, o colorare proprie. În artea dramatică, Cultura profesiunei de arte nu poate într-adevăr să efectue această ridicare fără ajutorul acelora cărora li-e încredințată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca pe unu ca acela. Și nu altfel, adică după cum i-ar conveni în, sau prea ideal sau smuls absolut din proza vieței ordinare creatoriu Îi trebuie așadar tocmai acele putere foarte rare pentru ca să realize asemenea în reciproca lor pătrundere antitezele idealului și a realului, a universalităței de idee și a vieței individuale impacate de poet (în opera sa). Aceste, dezvoltate din natura lucrului, se arată și în realitate. Cei mai rari sunt interpretatorii oamenilor lui Shakespeare; și asta nu dintr-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
silința, tocmai pentru că această tendință e condiționată prin (spiritul) direcțiunea (Richtung) timpului, fiindcă aplecarea de-a pune generalul și idealul asupra (reprezintărei) reproducerei personalităților concrete îl degradă pe urmă în simplu declamator. În dreptul acestei direcțiuni însemnate de noi se ridică antiteza ei, din care rezultă a treia proporțiune a actorulai față cu caracterele dramatice. Reversul tipurilor ideale formate pe conta sau cu subordinarea vieței individuale ne prezintă figurele acelea în cari individualul a nimicit și a mistuit idealitatea și generalitatea, astfel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pună cu drept cel mai mare pont pe aprobarea zgomotoasă a spectatorilor entuziasmați. Cine iese în public se supune printr-asta și judecății poporului, într-astă privință suveran. Însă valurilor tunătoare de aplauzuri a poporului atins electrice stătea în preajmă antiteza asprei telince de păstor, prin care poporul manifesta sistematice dezaprobarea sa. Cicero chiar nu-și ascunde bucuria când se zice că la spectacole publice ce se dădeau înainte vreme au fost primit cu puternic aplauz din mâni, fără ca să se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Aristotele criticei de arte și contrase în simplitatea cugetărei legea ce se manifestase în aceste creațiuni superbe. În timpul nostru, în care nu se mai dă în neci un ram de activitate artistică o acțiune (Schaffen) cum am zice naivă, pentru că antiteza gigantică dintre a cugeta și a fi, dintre simțamînt și reflecțiune a irupt în toate sferele vieței, în timpii noștri critica pășește la moment pe urmele artei, pentru că artea nu trebuie să-și mai trăiască traiul și să aștepte o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să producă un întreg și că lui trebuie să-i pese de-un întreg, iar nu de momente risipite pe ici, pe colea. Întreg 1ucrul său (țintește) iese așadar principalminte din impulsul de-a crea o operă de artă în antiteză (Gegensatz) c-o opera a naturei numai. Artistul pe treapta aceasta s-arată așadar însuflețit de cugetarea de-a nu lăsa să domnească nimica nemijlocit în întrul său, ci de-a-și da socoteală de toate intențiunile poetului și de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
obiect și de-a fi totodată el însuși, cu un cuvînt: (în același timp) să simți și să nu simți, în același timp; în același timp să fii abandonat entuziasmului și să fii cu toate astea și precaut (besonnen). Aceste antiteze (Gegensatze), cari nu se urmează doar, ci să pătrund într-una una pe alta, formează viața cea mai intrinsecă a artistului dramatic, și împăcarea lor este actul propriu al creațiunei. Această arte reîntoarsă la natură și natură înălțată la arte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
denăuntru al naturei și al lumei spirituale, acest proces îl esecută neconștiut și artistul adevărat în sine însuși, pentru că artea împarte în adevăr cu filozofia ținoarea absolută. (Cunoștința) Convingerea conștiută că orce viață nu e decât o unitate rezultătoare din antiteze care se dezvoltă într-una la diferințe nouă, spre a se împăca din nou într-o unitate mai naltă, această convingere o constată și artistul dramatic plin de geniu prin fapta sa, în (timp) vreme ce ridică ne-ntrerupt în dialectică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se împăca din nou într-o unitate mai naltă, această convingere o constată și artistul dramatic plin de geniu prin fapta sa, în (timp) vreme ce ridică ne-ntrerupt în dialectică, cum am zice, naivă la o unitate tot mai naltă antitezele desfășurate de noi. Acest studiu cel mai nalt al reprezintațiunei dramatice, care nu se ajunge decât prin o dotare specifică din partea naturei, ni prezintă după firea sa două formanțe deosebite. Însemnând acest stadiu ca pe unitatea celor două trepte de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
siguranță desăvârșită prin o dominare necondiționată asupra tuturor mijloacelor lor. Ba încă poate că o conștiință care-ar pătrunde până-n detalii mai curând ar răpi câte ceva din frescheța și originalitatea reprezintărei în loc să-i adaoge; pentru că împăcarea absolută [a] unor asemeni antiteze, ca acelea a simțitului și-a cugetatului, îi pare eterogenă naturei femeiești în genere, o natură în care însuși supremul cugetărei sale are mai mult caracterul unei inspirațiuni și-a unei intuițiuni decât a unei productivități conștiute de cugete. Efectele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ne face să privim încă într-o adâncime plină de mister, din care se pot încă dizlănțui grozăvii nouă, atuncea reprezintatorul însuși e poet și ni semnalează un ecuilibru a tuturor puterilor omenești care ne arată (învinse) cucerite într-adevăr antitezele cele mai aspre din natura noastră umană. După toate descrierile, efectele lui Garrick, ale acestei inteligențe înrudite cu Shakespeare, și acelea ale marelui Schroder vor fi reprezintat mai deplin această adecuare absolută. Poate că în cest din urmă antitezea dintre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sări în sunete laterale cari șterg caracterul literei și, a doua, de-a face sunetele articulate atât de cursiv ca pronunția să poată urmări ușoară și liberă toate împreunările lor în limbă. Aicea iar e de trebuință o împăcare a antitezelor, o unire a lor. Legea cea dentîi mănținută unilateral împiedecă cursul vorbirei și ni dă închipuirea unei sforțări oarecare a puterii. (Sforța ca o scremere, silință, opintire neplăcută). Momentul cel de-al doilea, mănținut cu eschiderea celui dentîi cade în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
silesc la persistare mai îndelungată și la o durata mai mare între diferitele elemente ale vorbirei; sunetele mai nalte aduc cu sine o părăsire mai grabnică a aceluiași ton și pauze mai scurte. Vorba vine însă ca să poți provoca aceste antiteze în deplină libertate, când vei voi, astfel încît persistența or părăsirea ondulațiunei tonului și durata pauzei între elementele diferite ale vorbei să atârne de la voința vorbitorului și să se manifeste după cum or fi cerințele {EminescuOpXIV 300} coprinsului intern al vorbei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încît persistența or părăsirea ondulațiunei tonului și durata pauzei între elementele diferite ale vorbei să atârne de la voința vorbitorului și să se manifeste după cum or fi cerințele {EminescuOpXIV 300} coprinsului intern al vorbei. Aceasta ni se arată a fi în antitezele portamentului și volubilității vocei. Portamentul constă din facultatea de-a lăsa să persiste câtva tonul pe unele din elementele vorbirei, prin urmare din capacitatea de-a purta (duce) vocea. Numai prin această putere care fixează (vrăjește) tonul în loc declamațiunea e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
natura simțământului și natura cugetărei; [... ] A doua specie de legătură a propusăciunilor, care se bazează pe dependința si subordinarea logică a unui membru sub propusăciunea de căpetenie (Hauptsatz), și pe-aceea are s-o espnme accentul logic. Propusăciumle acelea care-n (antiteză) protiva de cele-ntîi esprimă relațiunea logică de cauză și urmare, condițiune și condiționat, cauză si efect, spațiu și limite, substanță și accidență, trebuie iarăși să i se prezinte auditorului prin accent logic într-un asemenea 394 r raport. Aicea accentul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu tot sinistrul pe care-l poate produce această idee în noi. În Mignon a lui Gothe se înseamnă o țară misterioasă "în care mirtul stă liniștit și laurul sus". Accentul simbolic trebuie să aducă înaintea sufletului nostru intuițiunea acestor antiteze, cari în ele poartă și semnificarea predicatelor lor. Prin mijlocul tonului vrem să vedem cum trece dinaintea ochilor spiritului nostru acel mirt misterios, cu înțelesul său etic, și acel [laur] destinat mărirei omenești, simbolul gloriei. Dar și diferitele raporturi în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
or intuită vorba viață de pildă. Mefisto zice cătră Faust: "ca dezlănțuit, liber să vezi ce-i viața". Aicea vrem, prin accentul simbolic, să simțim mustul acelei viețe de plăceri pe care Mefistofeles o concentră în noțiunea vieței ca o antiteză a acelei sinistre și nefructifere vieți de cugetare a lui Faust. Aceste indicațiuni vor fi dat o idee clară despre accentul simbolic în diferitele sale stadii. Esemplele pentru ele și le va putea înmulți fiecare după plac. N-am {EminescuOpXIV
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]