2,440 matches
-
de vedere istoric, artistic sau științific; - siturile: lucrări ale omului sau opere rezultate din acțiunile conjugate ale omului și ale naturii, precum și zonele incluzînd terenurile arheologice care au o valoare universală excepțională din punct de vedere istoric, estetic, etnologic sau antropologic. Articolul 2 În spiritul prezenței convenții sînt considerate că patrimoniu natural: - monumentele naturale constituite de formațiuni fizice și biologice sau de grupări de asemenea formațiuni care au o valoare universală excepțională din punct de vedere estetic sau științific; - formațiunile geologice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156208_a_157537]
-
UNESCO; ... f) realizarea cadastrului, stabilirea și reactualizarea zonelor de protecție și a zonelor protejate; ... g) argumentarea criteriilor pentru care monumentul respectiv a fost înscris în Lista patrimoniului mondial UNESCO și explicitarea semnificației valorii universale a monumentului; ... h) informații culturale, arheologice, antropologice, etnografice, istorice, de istoria a artei, arhitecturale, tehnologice, științifice; ... i) informații legate de mediu - climă, geologie, hidrologie, seismologie etc.; ... j) elemente valoroase ale peisajului natural. ... Capitolul III Evaluarea măsurilor de protecție și gestiune a monumentelor înscrise în Lista patrimoniului mondial
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228716_a_230045]
-
scriitori, călători, cărți de istorie, geografie sau altele despre bucătăria locului)? M-am gîndit mult la astfel de puncte de vedere citind, cu mare interes, cartea d-lui Andrei Oișteanu Imaginea evreului în cultura română. Neluînd în seamă teorii, totuși, antropologice, precum cele amintite mai înainte, dl Andrei Oișteanu își construiește, senin și erudit, o carte care le infirmă. Pentru că ce alta face autorul nostru decît să studieze, atent și cu metodă, într-o carte corpolentă și incitantă, felul cum se
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
urși", dar eu nu mă simțeam deloc în pericol, știind că ursul, nu-i așa, e animalul meu totemic. Poate, să zicem, nu doar al meu și poate nu doar din motivele enunțate de bătrînul Makono. "Din punct de vedere antropologic - scrie Mihai Coman (Bestiarul mitologic românesc, 1996) - se poate spune că prestigiul ursului derivă nu numai din mărimea și puterea lui, ci și din strania și neliniștitoarea sa asemănare cu omul. Vînătorii știu că trupul unui urs jupuit dezvăluie forme
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
Saint-Simon, "niciodată prea blînd cu contemporanii săi", după cum îl glosează al nostru Beldie). Aflăm astfel că pe Nae Ionescu, în tinerețe, "nu-l prea lua nimeni în serios", deoarece "nu se prea lua el însuși în serios", aparținînd unei spețe antropologice înăcrite și fără aplicație la muncă, nefiind mare lucru de capul lui nici mai tîrziu: "Ratat înainte de vreme și pînă tîrziu pe timpul șederii lui în Germania, unde și-a petrecut șase ani de cafenea müncheneză fără să-și fi luat
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
periorativ, ci evocă o senzualitate quasi inconștientă, eminamente feminină, fără nici o legătură cu prostituția. Cît despre Violator, e vorba de fapt în acest capitol de un mod al relațiilor dintre bărbat și femeie sau, pentru a mă exprima în manieră antropologică, despre riturile de acuplare umană. Fără ipocrizie. E poate provocator, dar proza mea se vrea ironică, satirică. E nevoie de puțin umor și să nu roșim cînd auzim cuvîntul sex”. Un comitet de apărare a lui Hernán Migoya (din care
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
și nu mai este a criticii. Cred că e nevoie de o nouă gândire despre cultură, de o reevaluare a statutului culturii în societatea ce se profilează, ba chiar și de o situare a creației literar-artistice într-o nouă perspectivă antropologică. În această privință, nici Maiorescu, nici Lovinescu, nici Călinescu nu ne mai pot ajuta cu nimic." l E de reținut și mărturisirea că excepționalul prozator, revelat deplin abia odată cu memorialistica din Caietul albastru, a visat mereu să-și poată povesti
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
Germain, Hermann von Kayserling, tînărul pe-atunci, Sergiu Celibidache...). Cu astfel de mentori, nu este de mirare că Nicolaus Sombart nu s-a mai putut despărți niciodată de modelul unei lecturi sociologice a istoriei și a fenomenelor culturale, conform dichotomiei antropologice masculin/feminin. Însăși cultivarea utopiilor proprii iluminismului, culminînd cu viziunea unei societăți a viitorului de tip matriarhal, în care femeii să-i revină rolul decisiv, reprezintă în scrierile lui Nicolaus Sombart - și mai cu seamă în volumul de față, - expresia
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
în lăzi și nestudiate. Little Foot însuși a scăpat ca prin minune: doar câțiva centimetri l-au despărțit de ciocanele fatale. Abia după dispariția regimului de apartheid și de abandonarea mineritului, arheologii și-au putut relua lucrările. Tezaurul arheologic și antropologic este apreciat drept cel mai mare din lume. Pare limpede că labirintica grotă Sterkfontein, fostă mină, ale cărei galerii se întind pe 12 km, este leagănul umanității. În ce-l privește pe Little Foot, el mergea cu dificultate în două
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2550_a_3875]
-
în zona El Arish, el a continuat încă activitatea politică. După Războiul de Iom Kipur a participat chiar la întâlnirile unei grupări troțkiste. Mai târziu a minimalizat însemnătatea militantistă a acestor întâlniri, prezentându-le ca fiind mai mult de interes antropologic. În 1967 Levin a publicat în revista literară „Yokhni” un poem intitulat „Binecuvântările zorilor” care s-a bucurat de aprecieri în rândurile breslei. Poemul a reapărut mai apoi în cartea „Viețile morților” (Hayey hametim). Ziarul Haaretz i-a publicat și
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
Ossorio în „"Camino de perfección"” („"Drum de perfecțiune"”), două dintre romanele sale oarecum finisate. A sfârșit prin a se identifica cu doctrinele liberale și prin a detesta comunismul, fără să-și abandoneze în vreun moment ideile anticlericale, misoginia și concepțiile antropologice lombrosiene, un pic arhaice. În 1935 a fost admis în Real Academia de la Lengua, poate unicul onor oficial de care a avut parte. În timpul Războiului Civil a fost amenințat de către carliști și a emigrat la Paris, unde a locuit până la
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
frizează delirul textualist, nu neapărat în sensul barthesian, scuzabil, al termenului: "Casa (ca spațiu domestic sacralizat în filmul Sacrificiul - n.n.) este pîntecele, este Universul și este uterul care adăpostește sufletul, este templul în care viața capătă sens, este însăși dimensiunea antropologicului". Formulările sînt totuși indubitabil personale - încă o ruptură, de reflexul compilatoriu caracteristic meridianului filmologic local. Aportul hermeneutic original este sesizant alteori în spiritul "smereniei și nejudecării aproapelui", după exemplul cineastului elogiat, chiar dacă în sensul unei autarhii a enunțului. Fără a
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
ei. Precum cel tare nu pune în luptă piedici, asemenea cel cuminte nu se servește de tertipuri și de subterfugii. Caracterul distinctiv al adevărului e sinceritatea, ca și acel al tăriei fizice; deci se vede că amândouă au același izvor antropologic: tinereța rasei, vigoarea ei neatinsă de corupție, fecioria ei. D. A. V. Millo, într-o carte publicată de curând, descrie pe țăran, despre care nu ne putem îndoi că e în adevăr român, în chipul următor: "El e în genere blând
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
un fel de urlete orchestrate de coioți în călduri amestecate cu bătăi ritmice în tingiri de aramă, foarte simpatice, de altfel o spun fără ironie. Carlos Haitianul, care se distinge prin plecări prelungite la Paris (este consultant pentru noul muzeu antropologic de pe Quai Branly), fapt pentru care este invidiat deschis de toată lumea; s-a mai remarcat prin prăbușirea spectaculoasă, în stil vodoo-spasmodic de la începutul anului universitar, chiar atunci când citea alocuțiunea de bun-venit a catedrei. Ultimul pe listă este și cel ce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ogradă. Îmi amintesc de o carte poștală trimisă, cu ani în urmă, de Cioran lui Constantin Noica: "Mă uit în jurul meu în metrou și îmi dau seama că sunt singurul francez din vagon". [...] Parisul este o imensă salată geografică, sociologică, antropologică: Africa, Extremul Orient, Orientul Apropiat, Estul european, elite glamoroase și declasați putrezi, excentrici aroganți și funcționari fără chip, inerții tradiționale și experimente acute. Tot mai greu de găsit în acest iureș al diversității este Parisul însuși, nu-l identifici decât
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
despre construcție (grec, sârb și român), iar în cadrul lor, mai multe variante. După ce prezintă critic lucrări similare asupra basmului, apreciind clasificarea basmelor neogrecești făcute de J. G. von Hahn, Ș. expune în prima parte a monografiei Basmele române... teoria substratului antropologic și a suprapunerii factorului etnologic în poveștile populare. El grupează basmele românești în patru secțiuni: povești mitico-fantastice, etico-mitice (psihologice), religioase (legende), glumețe (snoave). Clasificarea, ca și cea a lui Hahn, s-a dovedit însă caducă în comparație cu sistemul Aarne-Thompson. Acestor categorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
film documentar se impune nu numai pe plan cultural-artistic, ci și moral. Există, desigur, o serie de subgenuri: istoric, despre viața animalelor, pe teme geografice etc., dar cele mai interesante sunt cele care susțin un anumit punct de vedere sociologic, antropologic sau politic. Vorbeați la un moment dat despre documentare de calitate. Ce este calitatea, ceea ce ne place? Documentarul este un produs artistic, el trebuie să emoționeze. Prin urmare, răspunsul e simplu: un film care emoționează și de la care pleci încărcat
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
transformă în cu totul altceva. Cred și la ora asta, moralmente, că n-am făcut mai mult decât a făcut regimul comunist. Să zicem, eu făceam o ultimă manipulare mai îndulcită a lor, din punct de vedere ideologic, vizual, cultural, antropologic, cum vrei să o iei. În televiziune am fost împins să obțin rezultate cu mult mai puține resurse și într-un interval foarte scurt de timp. Era o experiență nouă și trebuia să reevaluez toată muniția pe care o aveam
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
cu 4-5 zerouri. Deci nu este genul acesta de documentar, dar, pentru că surprinde un moment al istoriei, i-aș spune reportaj cu valoare de document, reportaj-documentar. Am surprins momente unice în istoria unei comunități din Istria, Croația, momente cu valoare antropologică, pentru că acea comunitate de istroromâni dispare și, odată cu ea, dispare și unul dintre cele patru dialecte ale limbii române. Aceeași senzație de unicitate am trăit-o la românii de peste Bug, în Siberia, în Herța, Transcarpatia, sudul Basarabiei, la Moscopole și
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
nr. 1, ianuarie 1985 Al. PIRU Armonia eminesciană Eminescu Dialectica stilului (C.R., 1984) se intitulează cartea lui Theodor Codreanu care se ocupă de ceea ce Tudor Vianu numea "armonia" eminesciană. Autorul declară a nu fi urmat pe Gilbert Durand cu structurile antropologice ale imaginarului, nu a dat atenție specială perspectivei diacronice a stilurilor colective, întrucât creația nu-i nici o întoarcere, nici o repetiție a unui model primordial, ea depinde de conformația fiecărui individ, de capacitatea lui de a percepe și asimila, de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Nu-i uitat, desigur, nici G. Ibrăileanu, acela care socotea că "Eminescu a fost un organism complect (...) el a concentrat în sine vârstele omenirii și vârstele omului". În fond, Eminescu e un modern cu o putere de pătrundere de natură antropologică și nu-i fără semnificație a semnala aici "analiza stratigrafică" propusă de G. Munteanu pe care, în definitiv, o reclamă obiectul însuși. De aici pornește, de altminteri, și Theodor Codreanu în Eminescu Dialectica stilului care este și o contribuție de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
privește opera, autorul eseului se întreabă dacă ea ar fi putut fi creată oriunde în lume și trece în revistă galeria personajelor și ipotezele avansate de exegeții caragialieni, de-a lungul timpului, fiecare străduindu-se să justifice apartenența la universul antropologic național, cea mai amplă fiind cea legată de semnificația Cetățeanului turmentat. Autorul are dreptate când afirmă: "Firește, nu toți românii sunt bețivi precum Cetățeanul turmentat, dar un număr impresionant de români au meteahna băuturii... Și intelighenția națională a moștenit viciul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
realizează o sinteză între epopee și comedie. Este de altfel citat G. Călinescu care aprecia: "Caragiale este, în literatura română, unicul geometru..." comentând expresia "curat murdar", oximoron demonstrând simetria spațială (p. 41). Scriitor al prezentului, Caragiale a creat un univers antropologic al cărui timp s-a topit, iar indivizii și-au pierdut biografia, timpul trecut apărând inutil și mort (p. 43). Dar nu numai simetria temporală și spațială trebuie avute în vedere, ci și o alta, râsul-plânsul. O mărturie evocată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ne procură un adevărat deliciu intelectual al re-inter-lecturării: "...Grigore Vieru ne poate apărea ca un Bacovia de semn întors, un Bacovia à rebours, chiar de la nivelul sociologiei succesului. E cel dintâi izbitor contrast dintre cei doi poeți cu o structură antropologică asemănătoare" (sunt niște costelivi și extrem de fragili). Asemănarea duce la aspectele contrastive: Întâietatea în timp fiind de partea lui Bacovia, vom conveni, din acest punct de vedere că Vieru este negativul din oglindă al băcăuanului, iar fiindcă Bacovia este, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Theodor Codreanu în care ni se precizează că Grigore Vieru ne poate apărea ca un Bacovia de semn întors: "un Bacovia à rebours, chiar de la nivelul sociologiei succesului. E cel dintâi izbitor contrast dintre cei doi poeți cu structură antropologică asemănătoare". Potrivit lui Mihai Cimpoi "Paradisul copilăriei lui Bacovia, alintat de maică-sa, cunoaște o inversare, în cazul lui Vieru, a cărui copilărie infernală se toarnă în tipare materne paradisiace, prezența mamei umplând golurile" (p. 339). Analizând cunoscutul poem al lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]