514 matches
-
Alături de volumele cuprinzând traduceri din limbi străine, piese de teatru, încercări beletristice, un rol important îl au edițiile cu versuri (antume și postume). Poeziile au fost publicate in revista familia. Pe data de 24 ianuarie 1866, moare Aron Pumnul, profesorul său de literatură la Colegiul din Cernăuți unde învăța elevul Mihai. Cu această împrejurare șapte gimnaziști tipăresc o broșură cu "Lăcrimioare
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
nu-mi vii" și "Kamadeva". În luna octombrie 1889, va fi trimisă la tipar ediția a IV-a a volumului de poezii de la Socec, cu un studiu al lui Titu Maiorescu, intitulat " Poetul Eminescu". Opera poetică eminesciană are o zonă antumă, a poemelor publicate în timpul vieții marelui poet, și o alta postumă, a poemelor publicate după moartea sa. Dacă privim opera poetică a lui Mihai Eminescu din perspectiva comparativă a istoriei literare și ținând cont de criteriul cronologic, poetul face parte
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
Creția, între alții, sau Ion Negoițescu) au accentuat valoarea operei poetice postume a lui Eminescu. Virgil Nemoianu făcea distincția între două romantisme aplicabile și eminescianismului poetic, unul de tip Biedermaier, de salon, de expresie franceză în principiu, ca în poezia antumă (selecție făcută în spiritul vremii de Maiorescu însuși) și un romantism înalt, de tip germanic sau englez (comparabil cu poemele lui John Keats, Byron, Shelley, la care se adaugă Novalis, Holderlin etc., romantici cu largi meditații metafizice, înalte, estetizante).
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
cuvinte latine numai 1.849 sunt primite direct din latină, 8.071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină. Tot Macrea a făcut în 1942, în privința etimologiei, o analiză statistică a poeziilor lui [[Eminescu]] publicate antum. Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet, în circulație (sub raportul frecvenței) procentul crescând la 83 %. Elementele slave reprezintă 16,81 %, în circulație numai 6,93 %. Macrea a conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
cca. 100 de publicații la care a colaborat). Față de ediția critică precedentă (Editura Minerva, 1978), au fost adiționate 17 poezii inedite, corectate după textul olograf poeziile din vol. Stanțe și versete (1971, realizat între 1949-1954), renunțându-se la dihotomia artificială antum/postum, întrucât opera unui scriitor are continuitate de creație în genealogia ei. Ediția are aspect global, însumând întreaga creație literară și non-literară, în condiții grafice excelente, pe hârtie japoneză. Reproducere anastatică a 31 de poezii de pe manuscrisele olografe ale poetului
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
între bărbați și femei este crucială pentru înțelegerea psihologiei omului. Adler este considerat, alături de Freud și Jung, unul dintre cei trei fondatori ai psihologiei abisale, care pune accentul pe inconștient și pe dinamica psihică. Autor foarte prolific, Adler a publicat antum mai mult de 300 de cărți și articole. Cele mai importante lucrări ale lui Alfred Adler sunt "Practica și teoria psihologiei individuale" (1927), "Înțelegerea naturii umane" (1927) și "Ceea ce viața poate însemna pentru tine" (1931). "Institul Alfred Adler" din Northwestern
Alfred Adler () [Corola-website/Science/308326_a_309655]
-
a Ministerului Administrației și Internelor. Din anul 2013, este inspector în cadrul Arhivelor Naționale. Înainte de debutul editorial, a publicat în Limba și literatura pentru elevi, Cronica, Ramuri, Convorbiri literare, Familia, Îndrumătorul cultural, Flacăra, Cutezătorii, Săptămâna, Luceafărul, România literară. Odată cu publicarea antologiei "Antumele I și II" (Editura Vinea, 2006), filosoful și eseistul Mihai Șora aprecia că: „A sosit momentul, pentru Aurelian Titu Dumitrescu, să-și adune între copertele unui volum încăpător versurile scrise de-a lungul unui întreg sfert de secol, risipite în
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
cîntec mut, de o aripă care își caută zburătoarea, de un fulg de zăpadă care își caută iarna. Vi-l arăt astăzi mîndru de el și bogat de mine. "Nichita Stănescu" 1. Iubire de pietrar, Editura “Scrisul Românesc”, 1982 2. Antumele, Editura “Litera”, 1985 3. Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu, editura „Cartea Românească”, 1985 (lucrarea a apărut în întregime în suplimentul literar al Scânteii Tineretului, în 1983) 4. Antumele 4,5, Editura “Litera”, 1986 5. Quasimodo, Editura “Litera
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
1. Iubire de pietrar, Editura “Scrisul Românesc”, 1982 2. Antumele, Editura “Litera”, 1985 3. Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu, editura „Cartea Românească”, 1985 (lucrarea a apărut în întregime în suplimentul literar al Scânteii Tineretului, în 1983) 4. Antumele 4,5, Editura “Litera”, 1986 5. Quasimodo, Editura “Litera”, 1987 6. Antimetafizika, Nichita Stănescu válaszol Aurelian Titu Dumitrescu, kérdéseire, Editura Kriterion, 1987 7. Nichita Stănescu, atît cît mai știm noi, Editura “ Litera”, 1989 8. Poeme, Editura “Cartea Românească”, 1989 9
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
tac, aproape plîng, aproape sînt, Editura “Vinea”, 1995 13. “Melanholia deșertăciunilor”, Editura “Vinea”, 1996 14. Deșertăciunea șterge fața morții, Editura “Cartea Românească”, 1996 15. Acolo unde plînsul nu atinge moartea, Editura “Semne”, 1997 16. Trei tipare, Editura “Semne”, 1998 17. Antumele (antologie), Editura “Vinea”, 1998 18. Antimetafizica, ediția a II-a, Editura “Allfa”, 1998 19. Îngerul poverii, Editura “Cartea Românească”, 1998 20. Sfînt îndîrjit, Editura “ Semne” și Editura “Vinea”, 1999 21. Scrisori către părintele Niculae, Editura Ministerului de Interne, 2001 22
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
Editura Ministerului de Interne, 2004 35. Nichita STĂNESCU, Nicolae LABIȘ, Mihai EMINESCU, Cristian POPESCU - Dialoguri cu Aurelian Titu Dumitrescu de Nicolae Țone, Editura “Vinea”, 2004 36. Parada (Autobiografie), Editura “Semne”, 2005 37. Viata la zi (II), Editura “Semne”, 2006 38. Antumele I si II (antologie), Editura “Vinea”, 2006 39. MILTIADE, Editura “Badea”, 2006 40. NOAPTEA DE APOI, Editura “Vinea”, 2006 41. BAUDELAIRE, VERLAINE, RIMPBAUD, MALLARME modele pentru scriitorii români contemporani o anchetă literară de Simona-Grazia Dima și Aurelian Titu Dumitrescu, Editura
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
, numele la naștere Margaret Munnerlyn Mitchell, (n. 8 noiembrie 1900, Atlanta, Georgia — d. 16 august 1949 în Atlanta) a fost o scriitoare și jurnalistă americană. Este foarte cunoscută pentru unicul său roman (publicat antum), Pe aripile vântului (1936), care s-a bucurat de un succes internațional. La vârsta de 14 ani intra la Washington Seminar un colegiu feminin unde studiază arătând deja talentul său.La 18 ani se înscrie la cursul superior de medicină
Margaret Mitchell () [Corola-website/Science/304528_a_305857]
-
Spillemand" ("Un biet scripcar") al lui Hans Christian Andersen. Începând cu anul 1843, gânditorul danez își intensifică activitatea prin publicarea unor lucrări, al căror subiect variază între filozofie, psihologie, religie și chiar predici creștine. Cele aproape 40 de titluri apărute antum, semnate cu pseudonim ori cu propriul nume, tematizează primatul individului concret, istoric și contingent asupra oricărei realități depersonalizante și imposibilitatea înglobarii fenomenului vital în categorii abstracte și exhaustiv explicative. Va publica și o serie de texte, de pamflete extrem de acide
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
câteva articole, studii. Doamna Dora Mezdrea i-a dedicat în revista "Manuscriptum" un întreg număr și s-a ocupat de reeditarea operei sale, activitate încă în desfășurare, ca de altfel și doamna Ileana Băncilă, Vasile Băncilă lăsând o bogată operă, antumă și postumă. Stilul scrierilor lui V. Băncilă este curat, nealambicat « provenind dintr-o profundă onestitate intelectuală și al unei nealterate purități sufletești » (Nichifor Crainic). Vasile Băncilă a fost un gânditor cu profunzimi neobișnuite în domeniile pe care le-a abordat
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]
-
o distanță de 100 de km. Este arestat din nou în octombrie si reinternat in același lagăr. Încetează din viață pe 29 decembrie 1944. În amintirea sa, la Orșova se organizează Festivalul interetnic de cântec și dansuri tradiționale „Otto Alscher”. Antume: Postume și republicări: Articolul se bazează pe cercetările întreprinse de Helga Korodi, folosind următoarea documentație:
Otto Alscher () [Corola-website/Science/309696_a_311025]
-
manuscrise, în mare parte memorialistică. N-a încetat nici un moment lupta - întotdeauna argumentată, spre a fi greu condamnabilă - cu oficialitățile comuniste, fiind în fruntea ”rezistenței intelectuale” din epocă, cu toată teroarea permanent desfășurată împotriva sa de teribila Securitate comunistă. Bibliografie antumă Opera lui Onisifor Ghibu numără peste 100 de lucrări, printre care: „Limba nouălor cărți bisericești” (1905), „O călătorie prin Alsacia și Lorena, Țara și școlile ei” (1909), „Cercetări privitoare la situația învățământului primar și la educația poporală”, „Despre educație” (1911
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
1922), „Universitatea românească a Daciei superioare” (1924), „Portrete pedagogice” (1927), „Contribuțiuni la istoria poeziei noastre populare și culte” (1934), „Picu Pătruț din Săliște”, „Prolegomenă la o educație românească” (1941) ș.a. (Laurențiu Furdui, sursă „Vacanțe la Săliște” - Dumitru Titu Moga) Opera antumă foarte vastă a lui Onisifor Ghibu are ca subiecte principale: pedagogia și educația, problemele școlare, unirea celor două biserici românești, politica religioasă și minoritară a statului român față de politica dușmănoasă și revizionistă a unor organizații laice și călugărești, problemele basarabene
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
Se pare că intenția lui Andronicus în alegerea titlului ar fi fost aceea de a atrage atenția asupra publicării postume a unor opere practic necunoscute publicului ale lui Aristotel, marcând faptul că acestea ar fi fost publicate după cele publicate antum. Două din lucrările lui Aristotel ("Despre emoții" și "Comentariile lui Aristotel la tratatul despre etică"), publicate de Andronicus, au fost atribuite în mod eronat lui Andronicus de către Constantin Palaeocappa și/sau de către Ion Callistus din Salonic.
Andronicus din Rhodos () [Corola-website/Science/301473_a_302802]
-
21 de mii de documente: opere eminente prin autori, măiestrie grafică, valoare bibliofilă și constituită din cărți manuscrise, carte veche românească tipărită în centre tipografice din țară și de peste hotare, cărți în limbi străine editate până la 1725, ediții princeps și antume, cărți cu o prezentare poligrafică și artistică deosebită, cărți cu ex-libris, curiozități tipografice, colecții personale, publicații periodice vechi etc. Colecția cuprinde cărți care au făcut parte din fondul inițial, cel din 1832[9], când a fost inaugurată biblioteca. Printre ele
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]
-
noiembrie 1923), " Das Wertungsproblem in Schillers Poetik. Über naive und sentimentalische Dichtung" (Problema valorizării în poetica lui Schiller) și până la volumul apărut postum "Arghezi, poet al omului", purtând subtitlul „Cântare Omului” (explorând un domeniu al literaturii comparate), ultimul său studiu antum, intrat la tipar chiar în ziua dispariției autorului și apărut după puțin timp, la începutul verii anului 1964. Teza de doctorat a fost lăudată de Lucian Blaga, cu care Vianu era coleg în paginile revistei "Gândirea", mai ales pentru trimiterile
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
același an: "A murit o femeie"; "[[Cântecul lebedei (nuvelă)|Cântecul lebedei]]"; "Divorțul"; un fragment din "Calvarul", iar în [[1920]], "Ițic Ștrul, dezertor" și "Ghinionul". La editura "Universala-Alcalay" apare volumul "Calvarul", confesiune literaturizată despre propriile avataruri din timpul Primului Război Mondial (singura ediție antumă). În vacanța de vară călătorește cu soția în [[Transilvania]], Rebreanu documentându-se atent în legătură cu sfârșitul tragic al lui Emil. Reîntors la București, prozatorul încearcă să scrie la "Pădurea spânzuraților", fără să izbutească să finalizeze romanul. Pe [[29 decembrie]] are loc
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Donici), în altele amintiri personale sau povestiri din istoria țării. Tonul este în genere glumeț, potrivit cu genul acesta chiar când tratează chestiuni serioase și tratează asemenea chestiuni cum sunt cele privitoare la ortografie și la limbă. Scrisorile au fost publicate antum în volumul "Negru pe alb". Negruzzi ia parte la discuții cu Ion Heliade Rădulescu și cu ardelenii și înfățișează, chiar din primii ani ai acestei lupte, punctul de vedere cel mai cuminte. Scrisorile acestea sunt un bogat izvor de informații
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
în care va analiza doar cîteva poezii publicate în revista "Convorbiri literare" pînă în momentul tipăririi articolului, este vorba despre "Venere și Madonă", "Mortua Est", și "Epigonii" și va reveni ulterior după moartea poetului asupra întregului set de poezii publicate antum în studiul "Eminescu și poeziile sale", publicat la scurtă vreme după moartea sa prematură. Dar poate documentul cel mai uman, cel mai cald este scrisoarea pe care i-o trimite în perioada în care poetul se îngrijea de sănătate, în
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
fac parte dintr-o polemică continuă dusă cu ziarele liberale și în principal cu "Românul" condus de C.A. Rosetti, liberalii aflându-se atunci la guvernare. Opera poetică eminesciană a fost divizată de destinul poetului în două secțiuni, prima, cea antumă a fost publicată în timpul vieții poetului de Titu Maiorescu la editura Socec, cu puțin timp înainte ca mintea acestuia să se întunece în 1880. Cea mai mare parte a creației sale a rămas în manuscris, predate de Titu Maiorescu Bibliotecii
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
mai găsește puterea necesară pentru a continua romanul "America" decât sporadic, în martie 1913 și august-octombrie 1914. În forma actuală, romanul neterminat conține opt capitole și trei fragmente. Din tot acest material, doar "Fochistul", primul capitol al "Americii" este publicat antum în 1913, dar ca povestire de sine stătătoare, într-o broșură literară, "Der jüngste Tag" ("Ziua de apoi"), editată de Kurt Wolff. "Metamorfoza" apare de asemenea, dar abia în 1915, în revista "Die Weißen Blätter" ("Foile albe") a lui René
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]