2,251 matches
-
din toate astea în evoluția ta Și ceva din imensa durere a acestei lumi deznădăjduite, Dacă ești cinică și nu-ți recunoști strămoșii În poveștile lor cu zâne, în doine și în balade, Dacă porți chipul dezordinii și al frigului apăsător căzut peste noi Ca o răpăială de ploaie cu grindină peste o grădină înflorită, Dacă nu duci visurile omenirii În poala vorbelor tale pline de bunătate Așa cum aducea mama fructele din vie, cu bucurie, Cum s-ar putea, atunci, Să
NOU LA EDITURA ANAMAROL, 2016 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385247_a_386576]
-
ploi de lacrimi doar noi, Ne poarte la cer ceasul trist și clipa durerii, Apoi cuprinși de văzduh să murim amândoi. Să valsăm pe melodia asurzitoare-a tăcerii, Să plângem de dor și să vorbim de iubire, Să umplem tăcerea apăsătoare de-o viață, Să dăm pentru o clipă destinului altă menire. Amețiți vreau să atingem cerul cu valsul Și să plutim fericiți prin praful de stele, Sub pași s-adunăm visele noastre pierdute, Cu fir de lună să-mi țeși
VALSUL TĂCERII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385300_a_386629]
-
țânțari. După mai multe zile a fost găsit de niște trecători, care au încercat să-l salveze, alungând țânțarii. Osânditul sleit de puteri i-a rugat: "Lăsați-i tot pe ei, ăștia barem sunt sătui." A urmat o tăcere îndelungată, apăsătoare... Urma stația unde schimbam trenul. Privirile noastre s-au întâlnit... El a oftat. S-a oferit să mă ajute spre ieșire. Am coborît din tren și luând bagajul din mâna lui, ne-am luat rămas bun. Vorbele lui m-au
LA DRUM DE SEARĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385305_a_386634]
-
fost înlocuită de o biserică triunghiulară. Astfel, întreaga construcție a dobândit forma unei cruci. Bazilica lui Iustinian, care este mai mare ca dimensiuni, nu are fumusețea și splendoarea celei dintâi. Însuși Iustinian s-a declarat nemulțumit de construcția nou înălțată, apăsătoare și întunecată, motiv pentru care a poruncit, conform tradiției de mai târziu, ca arhitectul principal să fie pedepsit. Ornamentele exterioare ale noii bazilici a lui Iustinian Împăratul nu s-au păstrat, deși, după toate aparențele, ele trebuie să fi fost
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
bustul realizat de sculptorul Aurel Gh. Ardeleanu, reprezentându-l pe ilustrul dirijor și muzicolog bănățean Nicolae Boboc. Simbolic, gestul va marca și deschiderea celei de-a XXX-a ediții a Festivalului Internațional Timișoara Muzicală al Operei timișorene care, în pofida amprentei apăsătoare a unui buget auster, își invită publicul la câteva remarcabile evenimente. Primul dintre ele este premiera operei „Aida“ de Giuseppe Verdi, montare a unei echipe bulgare de creatori care și-a demonstrat cu prisosință forța artistică și în stagiunea trecută
Agenda2005-38-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284198_a_285527]
-
în vedere persoane capabile... iar în locul celor necorespunzători să fie aleși funcționarii pregătiți și de nădejde“. Cât să fi fost ziua de muncă? Trei crăițari și o pâine pentru muncitorii care lucrau la construcția fortificațiilor Cazărmii Transilvaniei din Timișoara. Biruri apăsătoare Pentru 1720 și 1721, o moară trebuia să plătească o taxă de morărit de 150 de florini. În 1721, doi negustori timișoreni vor arenda impozitul pe albine, iar anul următor, și impozitul pe vin pentru tot Banatul. Așadar, nici accizele
Agenda2005-24-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283811_a_285140]
-
ne mai vedem o dată, poate chiar la noapte, numai că trebuie să știi că de iubit îl iubesc pe Voquin! Mă sărută scurt pe buze și se întoarce în fugă la iubitul ei. Primele semne ale înserării se simt coborând apăsător din înaltul mohorât al cerului și mă retrag fără prea multă tragere de inimă spre cabina mea. În noaptea asta n-am chef să scriu, vreau să mă iubesc cu Ingrid, ultima noastră noapte de dragoste, probabil, ceea ce face să
DRUMUL APELOR, 17 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384875_a_386204]
-
Iar eu sunt frunză legănată-n vânt... De șapte primăveri îți caut pașii. Rondelul lacrimii Să nu privești o lacrimă din geană! Nu vreau să arzi în dor mistuitor... Tovarăș bun și sufletului hrană Mi-a fost când tot părea apăsător. Cerneală pentru versul trist, în pană, Când suflet-plin mă doare-ngrozitor, Să nu privești o lacrimă din geană! Nu vreau să arzi în dor mistuitor... De m-aș putea preface-ntr-o liană, Urca-m-aș către astru-orbitor S-ascult
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
2016 Toate Articolele Autorului Infimă pată de culoare De vânturi aspre oropsită, Pe stâlpi de ceruri răsărită, Din apă, stei și stropi de soare. Floare de colț, ce înger, oare, Te-a rătăcit de ochi ferită Și frumusețea dăruită Tăcerilor apăsătoare? Genunchiul îl așez pe piatră Privind uimit minunăția Ițită în împărăția Condorilor, pe stânci pudrată. *** Referință Bibliografică: Floare de colț / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1954, Anul VI, 07 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
FLOARE DE COLŢ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384950_a_386279]
-
unei necesități organice sufletului nostru național, atunci el să fie păstrat în formele lui originare și autentice. Iar dacă aceasta nu se mai poate atunci e mai bine să fie lăsat să se stingă în liniște, scutind lumea de scenele apăsătoare ale unor zvârcoliri zadarnice. Noi socotim însă că nu acesta e cazul.”. Pentru Nae Ionescu, înnoirea nu înseamnă schimbare ci „creștere firească” în comunitatea de iubire care este Biserica. Atâta vreme cât această comunitate de iubire funcționează normal, este exclus ca creșterea
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
le plăcea să colinde zonele deluroase și să asculte cântecul privighetorii în noapte, când parcă întreaga natură rămânea neclintită ca nu cumva să-i întrerupă cu freamătul său concertul. Deodată însă astrul strălucitor al nopții se întristă și o neliniște apăsătoare se așternu în preajma palatului cocoțat pe muchia muntelui. Prințesa oftă și chipul i se întunecă. - Ce s-a întâmplat, draga mea? - tresări prințul. - Am o presimțire... Ceva tulbură atmosfera... - Anotimpurile își au capriciile lor. Vara cu călduri înăbușitoare, dar și
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
eleganță studiată, filând îndelung. O altă lege a gravitației acționa asupra lor. Timpul încremenise. El ceru două cărți, dublând și potul. I se plăti. A doua rundă urmă identic. Era în mână! Se bucură în sine. Jocul continua. Tensiunea devenise apăsătoare. Cei trei perdanți asudau abundent. Joc după joc, tânărul câștiga. La un moment dat, conștientizară că epuizaseră toți banii. Ar fi fost cuminte să plece, dar siguranța victorioasă a junelui le întuneca gândirea. Așa acceptară bizara lui propunere de a
CARTOFORII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384621_a_385950]
-
poștă... Dacă ar fi posibil, am nevoie de ele până în prânz. Chiar și așa cred că e prea târziu să schimb soarta... Da, da, la sediul central. Am să vin acolo la prima oră... Mulțumesc, te salut! * După o liniște apăsătoare în care se auzeau până și respirațiile celor din încăpere, polițiștii s-au retras. Rămas singur, Gabriel a înghițit în sec, a privit rătăcit colile de hârtie fără să le vadă și s-a așezat încet pe scaun, lipsit de
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
să spui? se încruntă împăratul. - Dacă nu e cu supărare, vrem s-o salutăm și pe prințesă! - Care prințesă? se arătă mirat împăratul. - Iubita voastră fiică, Primăvara, care ne-a făcut cinstea să ne primească în Grădina Fericirii Veșnice. Tăcere apăsătoare. Limbile de foc țâșniră ca niște bice printre nori. Soare-Împărat își păstră totuși calmul și zise: - Prințesa noastră-i foarte supărată și nimeni nu îndrăznește să-i tulbure întristarea. Noi vom transmite salutările voastre când zâmbitoare iar ne va primi
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
Acasa > Impact > Relatare > GEAMĂNUL Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Ieri fusese o zi nesuferită de toamnă, cu vreme rece și ceață groasă, apăsătoare. Totuși, conform obiceiului, ieșise la prima oră să-și ia ziarul, să facă doi pași. Băgase jurnalul în buzunarul trenciului cu o nepăsare străină. Alteori vedea măcar titlurile acolo, lângă chioșc. Acum, nu! Nu, nu era în apele lui, gândi
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
tot ce-i mai sfânt, În cale, spre al nemuririi drum... Însă totul e mai presus mereu, Decât ființa însăși pe pământ, Omul e doar umbră, nicidecum zeu, Ce-și frânge aripile-n zbor, prin vânt... Soarta e aspră și-apăsătoare, Deși la început pare blândă, În timp, în suflet tot mai mult doare, Cand răul își găsește izbândă!... Aș fi vrut să opresc în loc timpul, Să rămână doar clipe senine, Printre care să curgă nisipul Din clepsidră, viața să-mi
AŞ FI VRUT SĂ OPRESC ÎN LOC TIMPUL de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382496_a_383825]
-
mobil și în timp ce ceilalalți mai tineri continuau pomenirea, se retrase undeva spre altar împreună cu aducătorul mesajului, revenind apoi ceva mai târziu pentru încheierea slujbei. Cea dintâi, și-a luat rămas bun de la cel decedat, familia. Într-o tăcere atât de apăsătoare... Au urmat ceilalți, trecând în liniște, unul după altul pe lângă sicriu, unii atingându-i fața în semn de bun rămas, alții doar sărutând icoana de pe pieptul său. Apoi, s-au auzit comenzi scurte; fiecare știa ce are de făcut. Unii
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
la carnaval în ținuta obișnuită. Nu vorbeam. Priveam la televizor fără să știu ce anume aud ori văd. Silvia mă privea cu reproș și asta mă enerva din ce în ce mai mult. Mă simțeam vinovat și nu știam cum să ies din atmosfera apăsătoare pe care eu o generasem. Am avut noroc cu doamna Gabriela. A bătut la ușă puțin înainte de ora opt seara. Ne-a adus două costume și a plecat grăbită, scuzându-se. Silvia le-a desfăcut și a început să râdă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
până seara să te întorci acasă. Nu vreau ca noaptea să-mi dănțuiască împielițații pe la fereastră și de spaimă să pierd copilul. Și evită Pădurea Blestemată. - Am pătruns pe marginea sa când eram copil. Mi s-a părut o liniște apăsătoare și ciudată, apoi cuprins de fiori am făcut cale întoarsă spre sat. Bătrânii spuneau că a fost o vreme când nici păsările nu zburau pe deasupra codrului. Nu se auzea nici un tril, nici un urlet de animal sălbatic, doar foșnetul frunzelor, vuietul
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
doar ici colea se ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și amenințător. Câțiva fiori îl cutremurară, întrebându-se ce caută pe aceste meleaguri lipsite de orice urmă de viață. Privirea îi coborî lent de pe crestele amețitoare care se adunau
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
și ne modelează.Cruci de suflete,răzbat prin fumul gros al peroanelor,îmbrățișându-se cu un scâncet atunci când simt că sunt cele alese.E doar așteptare,trenuri,peroane și o gară de suflete... De undeva de foarte departe,o liniște apăsătoare își lasă cu pași grei măreția pe pământ.Pe sub gene lungi de așteptare,sub care ne-am ascuns,lăcrimând la toate vulgaritățile,ne cercetăm vanitoși.Clocotim pe sub pieile noastre și,ne dezbrăcăm flămânzi de instinctele noastre de dominare,doar ca
GARA SUFLETELOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384076_a_385405]
-
înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând în efemerul străbătut până acolo, să se stingă încet durerea apăsătoare, sub lacrimile cerului ce o vor spăla cu apele sacre ale întinderii purității izvorând din veșnicia lor... Când totul se va termina acolo unde va începe o altă cale, ce va mângâia cu netezimea-i caldă tălpile însângerate de atingerea
ACEA ZI, CÂND... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383410_a_384739]
-
desprinse, Și-ar dori să danseze în scări, printre nori, Să plutească prin cer și cosmos, neatinse, Iar, uneori, să-mi trimită vise-n culori... Și mi-au plecat gândurile-n exil, e pustiu, În suflet, și-n jur lumea apăsătoare Și se face, în noaptea vieții, tot mai târziu, Parcă totul e de-o tristețe ce doare... Aș fi vrut să le urmez îndeaproape mereu, Să nu le las să mă lase în urma lor, Ci să le fiu stăpână, asemeni
EXILUL GÂNDURILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383415_a_384744]
-
visele ar înălța destinele... Porți pe rând se deschid invizibil către orizonturi necunoscute, în timp ce pași ai sufletelor explorează infinitul, prin ochi avizi de navigator pământean, neosteniți de înaintarea prin timp și oboseala învingerii istovitoare a greutății lor lăsate tot mai apăsătoare în ceața densă împletită în nuanțe diferite ale provocărilor. Viața devine în ochii eului veghind mereu meditator un dans cu sine însăși, repetat la nesfârșit în ritmuri diferite, în fața propriului destin și a nemuririi esenței divine. Partea sinelui cel ancorat
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
și continuăm să lucrez cu capul în jos prins în gândurile mele. Îmi plăcea să ridic panerul cu porumb pe umăr și să merg cu pași vioi pentru al goli la hambar acest exercițiu mă ajută să înving acea stare apăsătoare ce o aveam. Deodată în timp ce eram cu capul în jos lângă grămadă de porumb am auzit un hohot de râs și un glas spunând: ,,Uitati-va ăla plânge.“ Am ridicat capul și în fața mea era soldatul Dumitru cu lacrimi în
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]