888 matches
-
dungă de lumină, dar în acel loc pare c-a nins... Vino cu mine... vino cu mine acasă... Voi da-ntr-o parte perdeua din fereasta odăii mele și vom privi toată noaptea la cer... Ah! te iubesc!... țipă el apăsat... te iubesc!... o văd prea bine că te iubesc! El o strânse cu atâta putere încît se-ncleștase amândoi într-o îmbrățoșare lungă și nervoasă. Apoi el recăzu obosit de-o simțire nemaicunoscută pe spata bancei, își închise ochii și-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spirit, dar de-un caracter tare, espres, consecvent. Astfel era Castelmare. Dacă o femeie l-ar fi auzit trăgând clopotul, ar fi știut îndată cu ce față să-l primească, dacă un actor bun i-ar fi auzit pașii severi, apăsați și de-o aspră regularitate răsunând prin galeriile și coridoarele palatului Bianchi, ar fi știut, prin o acțiune reconstructivă, fără să-l vadă, să-și imagine aproape caracterul omului în cestiune: [o] natură comună, dar consecventă și puternică. Puindu-și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dungă lunară... dar în acel loc pare c-a nins... Vino cu mine... vino la mine acasă... Voi da-ntr-o parte perdeua albastră din fereasta mansardei mele și vom privi toată noaptea la lună... Ah! te iubesc, țipă el apăsat... te iubesc... o văd prea bine că te iubesc! El se lipi ca un șarpe de ea și o strânse cu putere, astfel încît se-ncleștase amândouă aceste corpuri într-o îmbrațoșare lungă și nervoasă... Apoi el recăzu obosit de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spirit, dar de-un caracter tare, espres, consecuent. Astfel era Castelmare. Dacă o femeie l-ar fi auzind trăgând clopoțelul, ar fi știut îndată cu ce față să-l primească; dacă un actor bun i-ar fi auzit pașii severi, apăsați și de-o aspră regularitate răsunând prin galeriile și coridoarele palatului Bianchi, ar fi știut prin o acțiune reconstructivă, fără să-l vadă, să-și imagineze aproape caracterul omului în cestiune; o natură comună, consecuentă și puternică. Puindu-și odată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de lumină, dar în acel loc pare c-a nins... Vino cu mine.... vino cu mine acasă,.. Voi da-ntr-o parte perdeaua din fereasta odăii mele și vom privi toată noaptea la cer[uri ]... Ah! te iubesc!... țipă el apăsat... te iubesc... o văd prea bine că te iubesc! El o strânse cu atâta putere încît se-ncleștase amândoi într-o îmbrățoșare lungă și nervoasă. Apoi el recăzu obosit de-o simțire nemaicunoscută pe spata bancei, își închise ochii și-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spuma cea vânătă a morții, mînele sale erau dinainte legate. Alături c-un părete sta răzimată fata lui, palidă ca varul, cu marii ei ochi negri înfundați, încongiurați cu mari cearcăne vinete, rătăciți ca ochii unei nebune, Buzele vinete și apăsate, părul negru ca noaptea, despletit, ce flutura împregiurul gâtului ei alb ca marmura cea moartă... haina lungă și neagră de matase îi dădea aspectul unei furii a durerei, unei dureri înmărmurite. Ochii erau seci și priveau într-o disperare demonică
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de perete și un om cât un munte a dat buzna Înăuntru. Dacă l-ați văzut vreodată pe Kramer cum Își face intrarea În bine-cunoscutul serial Seinfeld, veți ști despre ce vorbesc! Omul a intrat În birou cu un mers apăsat și a Început să desfacă ceea ce credeam la Început că e o hartă rutieră. Mi-am dat seama, În timp ce acesta se chinuia să o despăturească, că era vorba de una dintre acele „afaceri extraordinare” prin care puteai să cumperi 50
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
ofere materia pură și vie a fenomenelor, altfel spus, fenomenalitatea lor. Reîntoarcerea la „lucrurile însele” nu este, din acest punct de vedere, o reîntoarcere la lucruri, ci, în primul rând, la absconsa lor sineitate. Această exigență „reclamă o analiză mai apăsată” care să discute momentul originar al impresiei prin care detectăm orice percepție. În Ideen I, Husserl dădea exemplul percepției culorii unui obiect oarecare, divizată în două momente discrete: cel al apariției culorii vizibile și cel al apariției culorii invizibile, echivalentă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
al «realului»”321, nu lipsită de o evidentă miză polemică și subversivă. Preocuparea pentru discursul poetic sărac în figuri, obsedat de transcrierea detaliului banal, conștiința utilității construcțiilor ample, prozastice în poezie, vor reveni în prim-planul literaturii noastre, în forme apăsate, abia în anii optzeci. Însă chiar și până la acel moment, în perioada imediat postbelică și chiar în cea șaizecistă (în plină frenezie a redescoperirii lirismului interbelic), asemenea tendințe au continuat să existe, chiar dacă marginal. 4.5 Funcția terapeutică a (de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ceea ce avea loc în temniță; cazurile de vindecare sporeau de la o zi la alta. Într-o seamă, când candelele fuseseră stinse și doar din celula lui Tommaso se întrevedea o sclipire de lumină, se auziră scârțâind grilajele și răsunând pași apăsați. La ora aceea? Ce eveniment extraordinar ar fi urmat să aibă loc? Călugărului îi îngheță sângele în vine. Nu cumva voiau să-l transfere din nou, să-l înlăture dintr-un loc unde se-mprietenise cu atâta lume și unde
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că face o sugestie prea puțin obișnuită pentru unul ca el, așa neîntregi cum suntem, dacă ar fi să iei de la fiecare câte ceva, ce om întreg ar ieși din noi ! Cu ochii mei, cu urechile tale, Chiorule, cu pasul tău apăsat și cu... - ezită o clipă - mintea popârstocului, ce marfă de om am scoate ! Da’ suntem cam mulți și cam neisprăviți pentru ce mai avem... Și-atunci am da și noi câte ceva la cerșetori, încuviință Fane Chioru. — Ba nu le-am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl simțeam, la Câmpulung, stând prea mult sub "influența" mea. Îmi făcea declarații de discipolat care mă făceau să mă simt prost și mi-aduc aminte că odată, când mi-a spus că mă consideră genial, am simțit că lauda apăsată spusă în față devine ocară. Îl văd acum rar și mă bucur să observ cât este de sigur pe el." Îmi vine în minte vorba aruncată de Paleologu lui Andrei cum că Noica, dacă nu ar avea geniu, ar fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e punctul unde se sting diferențele eului simplu. Nu poți trăi în cultură rămânând în puținătatea eului. Trebuie să uităm într-o măsură de noi, să ne desprindem cu discreție, să dansăm, cum spune Nietzsche, nu să călcăm cu pas apăsat. Nu vă dau însă o prescripție sau o dogmă. Edificarea trimite la dogmă, se blochează într-un răspuns. Or, adevărul spiritului, în raza căruia se mișcă speculația, este că orice răspuns trimite la o întrebare, la o întrebare trezită din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bătrânii și copiii de la Tg. Jiu și să vă ierte arheul românesc, în numele căruia v-am scris." Cum rimau toate acestea cu lecția pe care i-o dăduse lui Andrei în marginea articolului despre patriotism din "Secolul 20"? Cum, cu rugămintea apăsată, pe care mi-o adresase cu câteva luni în urmă, de a nu denunța plagiatul și impostura lui Tudor Ghideanu, șef de catedră (?) la Facultatea de Filozofie din Iași, în marginea lui Heidegger și a filozofiei contemporane în genere, ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cuvânt bine despărțit de celelalte și cu oarecare energie. Aceasta este pronunția cea mai prozaică, ce-i dreptul, dar e cu mult de preferat acelui ton îngînat, care face declamația nespus de monotonă. Să nu se teamă că prin vorbirea apăsată și energică s-ar pierde ceva din simțirea ce voiește a esprima. Oricât de energic pronunțate vor fi cuvintele, simțirea adevărată va pătrunde prin ele. Nu știm de unde și până unde actorii români au pronunții atât de străine. Limba românească
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Ahmet. D. Vîrnav Liteanu a vorbit despre publicul român; discursul său au fost elegant și mult aplaudat de auditori. [30 septembrie 1877] ITALIA ["LUCRAREA D-LUI N. DENSUȘEANU... Lucrarea d-lui N. Densușeanu care tratează despre starea românilor de peste Dunăre, apăsați și persecutați deopotrivă atât de creștini cât și de păgâni, tradusă în limba franceză de d-nul Frederic Dame și purtând titlul, Les Roumains de Sud (Macedonia, Tesalia, Epir, Tracia și Albania) și însoțită de o cartă etnografică a fost
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
masă: dintr-odată, n-am mai răbdat. Totul În această relație devenise constrângător, sufocant. M-am hotărât să o rup. Nu a fost dureros, așa că am avut o senzație de libertate absolut Îmbătătoare, chiar și În momentele când mă simțeam apăsată de singurătate. c) Tranzitele lui Uranus la Mercur Conjuncție Dispoziție: Iată un tranzit excelent, care combină energia intelectuală, creativitatea și curiozitatea. Cufundat În Îndoieli, Întrebări sau confuzie, individul are impresia că o mână magică apasă pe Întrerupător și face să
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
conjudețeni din toate colțurile lumii ... Pentru că: Granițele limbii române nu se mai suprapun cu cele de stat. ~n context mondial vasluienii nu contăm, în cel european am fi vreo virgulă, pe plan național măcar un cuvânt. Cât de cuprinzător și apăsat, veți decide Dvs. ! Noi gândim și simțim românește nu numai pentru cei de aici ci și pentru cei de departe; nu numai pentru astăzi ci și... pentru viitor. Cât vom reuși ?. Cartea de față, fie, doar, ca DOCUMENT de epocă
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
-o la fugă. Ei ne-au transmis această capacitate. Bineînțeles, pe atunci nu existau mașini, altele erau pericolele, mai ales animalele. Era așadar vital să poți detecta rapid toate semnele unor situații potențial periculoase, ca foșnetul frunzelor, zgomotul unor pași apăsați, vestind apropierea unui prădător. Dar amenințarea putea veni de asemenea din partea altor Cro-Magnoni iuți la mânie! Era așadar necesar să poată repera unele indicii ale pericolelor ce puteau veni din partea celorlalți indivizi. Dintr-o dată, descifrarea emoțiilor oglindite pe chipuri devenea
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
notația de jurnal Începe să semene mai mult a contabilitate maniacală: o consemnare seacă a micilor piedici care-i Încetinesc ascensiunea stabilită cu atâta limpezime. Un traiect pe care se acumulează deznădejdile și deruta. Frazele lui au, din ce În ce mai des, un apăsat aer testamentar. Cuvintele par a fi Încrustate În piatră. Nici o moliciune, nici o inflexiune din care să deduci nesiguranța ori ezitarea. În Jurnalul lui vorbește o disperare compactă și un spirit torturat de perspectiva de a nu mai putea contempla scheletul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
din motive ce țin de sociologia lecturii. Parodiile au fost și vor fi, probabil, iscate întotdeauna într-un context istoric specific. S-a observat deja că, în principiu, acestea obnubilează, închid epocile de maximă înflorire literară, constituindu-se într-o apăsată contra-replică a scriitorului-cititor la tendințele consacrate ale literaturii oficiale, în bune cazuri cenzurând și blamând încercările de a construi noul, originalul din vechile șabloane. Creațiile parodice ale Antichității sunt adeptele "stilului vulgar", ale coborârii limbajului într-o agoră situată la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tendință de diferențiere din ce în ce mai pronunțată a identificărilor, în sensul că tinerii din rural devin semnificativ mai tradiționaliști și mai puțin deschiși la schimbare pe măsură ce ne apropiem de prezent. Așadar, în dinamica 1993-2005, în ceea ce privește profilul axiologic al tinerilor, tușa cea mai apăsată și care pare să se evidențieze tot mai tare odată cu trecerea timpului este cea "tradițională" (în care valorile de tip religiozitate și autoritate joacă rolul culorilor principale), în vreme ce tușa "deschidere la schimbare" este mai ștearsă și pare a păli în
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
diferențiere din ce în ce mai pronunțată a identificărilor, în sensul că tinerii din rural devin semnificativ mai conservatori și mai puțin deschiși la schimbare pe măsură ce ne apropiem de prezent. În ansamblu, rezultatele analizelor în plan valoric ne-au arătat că tușa cea mai apăsată din portretul tinerilor, și care se evidențiază tot mai tare odată cu apropierea de anul 2005, este cea "tradițională" (în care valorile de tip religiozitate și autoritate joacă rolul culorilor principale), în vreme ce tușa "deschidere la schimbare" este mai ștearsă. Plastic am
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
pe cuvinte. - Dacă dumneata ești de la județ, știu pentru ce ai venit, degeaba mai spui că nu-și are rostul. Am spus-o tuturor, și ți-o repet și dumneata - Eu sunt Tofan - . Spusese „Eu sunt Tofan” cu un glas apăsat și clar ca și cum ar fi rostit o sentință, o sentință magică în fața căreia ar trebui să cadă toate calculele artificiale ale celorlalți oameni, sentință în fața căreia nici un argument viitor, oricât de întemeiat, nu mai are nici o valabilitate. - Simiuc voi să
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mult mai blânzi. Bunăoară, e puțin cunoscut faptul că în Ungaria, unu-l din liceele particulare cele mai distinse și mai vechi, al benedictinilor, a continuat să funcționeze în tot răstimpul perioadei comuniste. E adevărat, ținut în chingi, controlat și apăsat, dar a continuat totuși să funcționeze ca liceu religios. Așa ceva în România, bineînțeles, era de neconceput. Cu ortodocșii, situația e diferită. Din două motive. În primul rând, există o tradiție a Bisericii Ortodoxe de supușenie față de puterea seculară. Așa a
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]