555 matches
-
o va cere prima boare de parvenire. Ceea ce mulți dintre ei au și făcut și poate mai fac și acum. Repetăm, și generația noastră, ca și cele care ne-au precedat, aceleași păcate, aceleași vanitoase ifose, aceleași intoleranțe și aceeași apetență pentru spectacol public. Cu injurii, cu demascări, cu deziceri. Acestea, toate, erau pe deplin vizibile în urmă cu mulți, mulți ani. Sună caragialesc, dar așa mi se pare a fi: cine n-a avut caracter în tinerețe n-o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că nici tatei, ca și mie, nu-i prea plăceau vizitele de lucru. Așa că prefera să mă acuze de depravare moderată, păcat al regnului uman, zicea el, atunci când era în formă maximă, decât să facă aluzie la lipsa mea de apetență față de valorile celuilalt regn: aplaudac. În sinea mea mă pălmuiam însă foarte serios, pentru că nu eram depravat și nici măcar nu făcusem un ideal din sabotarea întâlnirilor de lucru ale tovarășilor de lux. Nu eram ceea ce avea să se numească, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de miracole, de întâmplări și de fulger, universul acesta amintind de imaginile selenare din Sărmanul Dionis al lui Eminescu. După cum am mai arătat și cu privire la alte cărți ale lui Emilian Marcu, influența barocului este sesizabilă și aici, în manifestarea irepresibilei apetențe a poetului pentru frumos, pentru luxuriant, pentru decorația abundentă, pentru armonie etc., ale căror semne le caută în orice respirare a celor făcute și a celor ce ar putea fi, pentru că, în poezia lui, chiar și umbrele încețoșate se metamorfozează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
noblețe imaginarului artistic pe care îl creează, construindu-și o recuzită din termeni, adesea livrești, care induc o atmosferă romantică, prin gesturile largi, declamatorii: lagune, valuri, stânci, absint, venin, bard, veșnicie, săbii, eroi, sceptru, a irumpe etc. Solemnitatea imaginilor însă, apetența pentru lumina amiezii, revenind frecvent în poeziile lui, înclină vădit spre statutul de poet clasic, solar al lui Adrian Munteanu, care (se) surprinde în plină maturitate: Nădejdi târzii se pierd într-o amiază... Fidel sonetului de tip italian, în forma
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
duioasă pândim / lama albastră a securii în aer... ), poetul lasă să se strecoare, intenționat sau nu, și o notă ludică (spre exemplu: sărim cu toții din axe sau: cuuu-cuuu-rii-guu gaaa-guuueu sunt popa prostul / cuuu-cuuu-riii-guuu gaaa-guuu / și toma necredinciosul... etc.). O continuă apetență pentru reliefarea disfuncțiilor lumii și ale vieții face ca această încrâncenare să genereze tendința de evaluare (de obicei, colectivă, pentru că, apelându-se la persoana I plural, a pronumelui și a verbului, i se conferă eului liric statutul de purtător de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ideologiile care l-au traversat: nicio ideologie nu mi-a lăsat vreo igrasie-n suflet / nici un curent nu m-a spulberat de pe cărarea / exacerbat-a bunei credinți. Și toată această demnitate asumată, de-a lungul unei experiențe ontologice notabile, induce apetența pentru definiția poetică: Tăcerea e / Pâine cu coajă de boemă și miez de paradă sau: Fericirea stă pe jos - / o mizerie pe dos. Iar tangențele cu laturile contondente ale vieții transfigurează până și manifestarea sentimentelor: Sentimentul în mine latră a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din Lermontov „Pumnalul” și în mine / pietre și văi și râu surpau lumine... Iubirea este, de altminteri, Steaua Polară a creației lui Horia Zilieru, care-i stimulează aplecarea spre fastuos și care, în corelație cu originea mitică a sentimentului, și cu apetența poetului pentru ceremonial, dar și prin referirile explicite la mitul lui Orfeu (un volum, cel din 1966, este intitulat Orfeu îndrăgostit), susține atributul orfic, pe care îl folosește adesea critica literară, referindu-se la creația sa. Iubita însăși e desemnată
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a reușit să găsească tratamentul pentru această urgență În ghidul său. — Și mai du-te dracu’ dacă vorbești așa, spuse doctorul Wilcox. — Spun totul cu cea mai curată prietenie, doctore, spuse Doc Fischer privindu-și mâinile, mâinile sale care, Împreună cu apetența sa pentru a face favoruri și lipsa de considerație față de legile statale, Îl băgaseră-n bucluc. Horace, aici de față, o să-mi facă pe plac și o să mă asculte, pentru că știe că vorbesc cu cea mai curată prietenie. Băiatul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oscilează periculos, în mizantropia și nihilismul său, între a deveni un ucigaș capabil să extermine întreaga umanitate și a încerca să uite pentru totdeauna descântecul. Tentat de jocul de-a Dumnezeu, el ucide câțiva indivizi agresivi și incomozi, exasperat de apetența oamenilor pentru zgomotul fără sens emanat de mass-media, de neputința lor de a evolua în sfera limbajului și a gândirii. Cântec de leagăn este un roman al cărui nucleu se regăsește în dinamismul unei narațiuni convulsive în care personajele sfârșesc
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
singur, el trebuie îndrumat de un dascăl competent, în stare să-l coordoneze atent, să-l mângâie cu dragoste, dar să-l și atenționeze la nevoie, fiindcă munca e grea!) Îți spun asta deoarece în câteva rânduri provoci cititorului o apetență căreia parcă nu-i răspunzi, din păcate, îndeajuns. Dincolo de această paranteză, încă un plus: m-a impresionat curajul opțiunilor tale în privința reproducerilor. Dacă m-ar întreba cineva, aș subscrie fără rezervă la selecția făcută de tine. Cartea ta este vie
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
două capitole se ocupă, conform așteptărilor, de programele estetice și politice ale romanului antebelic. Dacă putem vorbi tipologic de “două” literaturi, una estetizantă, cealaltă politizantă, una “empireică”, alta ”realistă”, rămîne de discutat. Distincția poate rămîne o simplă operație didactică. Lipsa apetenței pentru speculație este suplinită de competențe confirmate de istoric literar: informația predomină. Distribuția elementelor de structură trădează Însă viziunea autorului despre Întreg secolul literar francez. Deși nu are veleități de teoretician, vrînd-nevrînd, el propune o sinteză, subîntinsă de o prea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În Căutarea timpului pierdut. În fine, În 2002 publică la Grasset romanul Nici o zi, scris la persoana a doua. Anne Garréta nu este Însă o simplă romancieră franceză care tematizează tradițional eul și oglinda. Grație unei inteligențe remarcabile și a apetențelor tehnice despre care vom vorbi Îndată, povestea eului și a oglinzii este relatată de la distanță - iar calitatea romanului este dată tocmai de această dezangajare diegetică care, desigur, trebuie să Însemne ceva. Putem spune că literatura lui Anne Garréta are două
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
corporală, fie că este vorba despre plăcerea procurată de sensibilitatea superficială, tactilă, fie despre plăcerea procurată de sensibilitatea profundă, viscerală. În ambele situații, plăcerea este o stare primară, imediată a organismului. Ea este legată de satisfacerea unor nevoi, a unor apetențe, corespunzând În sensul acesta cu pulsiunea libidinală din sfera psihanalizei. În această privință, trebuie Însă făcute niște diferențe de nuanță. Plăcerea superficială, tactilă este legată În primul rând de sensibilitatea exterioară, obținută prin contactul corpului cu obiectul plăcerii. Plăcerea profundă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pulsiunea libidinală din sfera psihanalizei. În această privință, trebuie Însă făcute niște diferențe de nuanță. Plăcerea superficială, tactilă este legată În primul rând de sensibilitatea exterioară, obținută prin contactul corpului cu obiectul plăcerii. Plăcerea profundă, viscerală este legată de satisfacerea apetențelor instinctuale primare (foame, sete, relaxare musculară, sexualitate, somn, odihnă etc.Ă. În acest caz, plăcerea apare ca fiind diferențiată În raport cu nevoile corporale ale individului. M. Pradines afirmă că „plăcerea nu este o senzație, ci o apetență care-și atinge finalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este legată de satisfacerea apetențelor instinctuale primare (foame, sete, relaxare musculară, sexualitate, somn, odihnă etc.Ă. În acest caz, plăcerea apare ca fiind diferențiată În raport cu nevoile corporale ale individului. M. Pradines afirmă că „plăcerea nu este o senzație, ci o apetență care-și atinge finalitatea prin senzație”. Plăcerea nu este numai o stare agreabilă raportată la corp. Ea este legată și de alte registre ale organizării sistemului personalității. Dincolo de nivelul plăcerii senzoriale, plăcerea este trăită și În planul conștiinței, ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pasiveă Tendință anxioasă EUL Tendință la inferioritate Tendință agresivă Zona tipurilor pragmatice (activeă 2. tendința de inferioritate se raportează la pulsiunile primare, fundamentale, ale inconștientului și se caracterizează prin nevoia de libertate, dorința de schimbare, căutare, evadare, realizarea propriilor dorințe, apetențe, Înclinația către aventură; 3. tendința de agresivitate concentrează tendințele proiectate către viitor. Ele sunt specifice tipului anticipativ, reformator, care demolează vechea ordine sau ordinea existentă, reprezentând spiritul negator, dominator. Acest tip, de factură revoluționar-anarhistă În plan social, neagă valorile existente
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de „a fi pasiv”, ci de „a fi activ”. O atitudine prin care eu sfârșesc prin a domina lumea și a o subordona voinței mele. Din acest punct de vedere, puterea depășește semnificația actului, devenind un mijloc de satisfacere a apetențelor mele primare sau a aspirațiilor mele spirituale. Din punct de vedere psihomoral, distingem două semnificații pentru putere: aă posibilitatea de a fi sau de a te afirma, de a te impune În absența oricăror obstacole, susține Boussuet: bă posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
gura nu poate fi neglijată. Deși ea a pierdut mult din rolul său din psihologia animală, acesta fiind preluat, În cazul omului de mână suntem obligați să-i acordăm În continuare importanță și să-i analizăm semnificația. Gura reprezintă „organul apetențelor primare”. Ea este „primul organ al plăcerii” la copilul nou-născut, reprezentând organul prin care se realizează actul suptului. Suptul este „plăcere tactilă”, dar și „plăcere gustativă”. Această „funcție primară”, deosebit de complexă a gurii reprezintă În psihanaliză „stadiul oral” al dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
stadiul oral” al dezvoltării și evoluției pulsionale a persoanei (S. Freudă. Gura reprezintă, dincolo de „anatomia” și „fiziologia” ei și semnificațiile psihologice și morale, fiind din punct de vedere simbolic, dar și În calitatea de „acțiune/comportament” practic, un „organ al apetențelor”, precum și un „organ al distrugerii”, asociat cu pulsiunea agresivă. Deși, cum am spus mai sus, În decursul evoluției speciei umane, gura a fost treptat Înlocuită cu mâna, funcțiile sale primare continue să fie prezente. Ne referim În sensul acesta la
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sensul acesta la câteva acțiuni care-i sunt proprii, specifice: a apuca, a ține, a mușca, a zdrobi și a mesteca. Acestea pot fi considerate ca reprezentând „funcții/acte” cu caracter violen, dar și operații ale actului de hrănire, În raport cu apetențele alimentare. Este interesant de subliniat faptul, că la om, gura, În decursul evoluției, va dobândi noi funcții psihomorale legate de exprimare și trăire a unor emoții sau sentimente de tipul „acțiunilor emoțional-erotice” cum ar fi sărutul sau râsul zâmbetul. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
seama. Trebuie ca să mai adăugăm un lucru esențial legat de funcțiile gurii. Acesta este reprezentat prin preferințele alimentare, legate de gustul și contactul acestora cu gura. Dincolo de calitățile sale de factură nutrițională, „alimentul”, din punct de vedere psihomoral reprezintă „obiectul apetențelor” care sunt „alese” și „verificate” În gură. Plăcerea gustului sau dimpotrivă dezgustul, preferințele, abținerile sau refuzul alimentar, trebuie judecat și Înțeles prin raportarea „alimentelor” la un anumit sistem de valori al persoanei. În fine, trebuie să avem În vedere și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
gură. Plăcerea gustului sau dimpotrivă dezgustul, preferințele, abținerile sau refuzul alimentar, trebuie judecat și Înțeles prin raportarea „alimentelor” la un anumit sistem de valori al persoanei. În fine, trebuie să avem În vedere și cazurile de „pervertire a gustului” și „apetențele anormale” care apar În cursul unor afecțiuni psihice cum ar fi „pica” etc. 4. Cuvântul Cuvântul este cel de-al treilea instrument sau mijloc prin care o persoană acționează asupra alteia sau asupra unui grup de persoane cărora li se
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
structura constituțională a eului și cuprinde tulburări psihomorale nucleare. În această categorie sunt incluse următoarele: labilitatea și modul de a fi imprevizibil, instabilitatea și inconstanța, modul de a fi inegal al eului, nesiguranța de sine, nevoia de securitate și dependența, apetențele patologice, atitudinile și conduitele ezitante etc. Vom analiza, În continuare, cele două grupe principale de tulburări psihomorale: tulburările tendențiale de factură funcțională și tulburările nucleare de factură structurală ale eului. Acte și conduite de exaltare, de afirmare, productive (Pulsiuni ale
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
literare moldave, în paginile cărora se împarte, deși nu cu egală consecvență, între scriitura lirică proprie și cea a altora. Frecvente sunt mai ales aparițiile revuistice prin care cartografiază, cu răbdare și cu migală, peisajul liric oriental. Din această constantă apetență pentru descifrarea hieroglifelor dintr-un spațiu cultural pe care, din păcate, cititorul român obișnuit îl reduce la poveștile cu tâlc ale Șeherezadei sau la rubayatele lui Omar Khayyam, s-au și născut o serie de tomuri cu intenție didactică ori
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nocturne, un aer lunatic stăpânește imaginația poetului și-n decorul halucinant al peregrinărilor fiecare gest are valoarea unui ritual. În confuzia simbolică prefigurată în imagini ale decrepitudinii, poetul dă la iveală nostalgia discretă a purificării" (Radu G. Țeposu). Poate nicăieri apetența pentru ritual și histrionic, dar și nostalgia reținută a purificării nu sunt mai vizibile ca în poemele de o largă respirație Câmp negru și Nouă variațiuni pentru orgă, cu siguranță două dintre cele mai bune texte poetice scrise de Nichita
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]