788 matches
-
iar pretarsul picioarelor mediane este ușor lățit. Genul Eocatops Peyerimhoff Se diferențiază de Nemadus prin suprafața pronotului care este parțial acoperită cu strii transversale, prin aspectul diferit al antenelor și prin existența la tibiile mediane a unei coroane de peri apicali. În Europa Centrală o singură specie mirmecofilă, răspândită și în Balcani. Eocatops pelopis Reitter Corpul oval-lățit, maroniu închis sau roșcat-maroniu, acoperit cu o pubescentă culcată, fină și deasă, de culoare cenușie. Antenele (cu excepția vârfului care este maroniu), palpii și picioarele
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
au o lungime aproximativ egală. Suprafața pronotului prezintă o punctuație fină și deasă. Elitrele oval-lățite, cu o punctuație fină și deasă, mai accentuată decât punctuația pronotului. Tibiile mediane și posterioare subțiri. Vârfurile tibiilor posterioare au lângă pintenii terminali o coroană apicală formată din spini țepoși fini. Element mediteranean, mirmecofil, răspândit și în sud-estul Europei. Poate fi prezent și în fauna României. l=3,2-3,8 mm. ♂ Tibiile anterioare puternic lățite. 18 Genul Attaephilus Motschulsky Se deosebește de genul Catopsimorphus prin existența
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
în partea sa mediană este mai mare decât lățimea bazei elitrelor. Elitrele oval scurtate. În centrul și sudul Europei. Pe dejecțiile uscate din preajma vizuinilor de bursuc și de vulpe. l=3-4,5 mm. ♂ Femurele anterioare sunt lipsite de un tubercul apical. 14 Catops fuscus Panzer Conturul corpului oval-lățit, ascuțit posterior, ușor convex. Maroniu-negricios, elitrele și adesea marginile laterale ale pronotului roșcat-maronii. Antenele, palpii și picioarele roșcate. Măciuca antenelor unicolor maronie, al 7-lea articol antenal adesea roșcat spre vârf. Capul și
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
mediane sunt conice, iar cele posterioare triunghiulare, ușor transverse sau în formă de trunchi de con. Trohanterele de dimensiuni reduse, la Scydmaenus trohanterele sunt lungi. Femurele alungite, uneori ele pot fi ± măciucate. Tibiile subțiri, nedenticulate, cu sau fără un pinten apical de dimensiuni mici. Tarsele pentamere, pretarsul întotdeauna mai lung decât articolul 2, iar metatarsul este aproximativ la fel de lung cât ultimele 2-3 articole ce-l preced. Abdomenul are 8 tergite și 6 sternite bine conturate. Primul sternit abdominal este întotdeauna mai
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
este rotunjit. Suprafața elitrelor prezintă o punctuație ștearsă și o pubescență fină ușor alungită. În centrul și sud-estul Europei. l=1,0-1,05 mm. -forma tipică Tibiile anterioare la ♂ cu o știrbitură anteapicală rotunjită, relativ accentuată. -var. hajnyi Mach. Porțiunea apicală a tibiilor anterioare la ♂ prezintă o impresiune superficială adâncită, greu vizibilă. 3 Genul Euthiconus Reitter Cuprinde o singură specie europeană răspândită și în fauna noastră. Insectele trăiesc în mușchii de copac, lemn putred și în frunzișul umed. Euthiconus conicicollis Fairmaire
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
8 și 9. Al 8-lea articol antenal de aproximativ 2 ori mai lung decât lat, cu marginea exterioară convexă și cea interioară turtită și concavă. Articolul 9 are jumătate din lungimea articolului 8, marginea lui internă prezintă o proeminență apicală de formă triunghiulară, marginea lui exterioară este de asemenea convexă. Articolul 10 este aproximativ la fel de lung și de lat, cu unghiurile neproeminente. ♀ Articolele antenale 8-9 puțin mai lungi decât late, iar articolul 10 este la fel de lung și de lat sau
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
motschulskyi. Antenele 107 ajung până la jumătatea corpului. Răspândită în nordul și centrul Europei. În pădurile montane sub frunzișul umed. l=1,8-2,0 mm. ♂ Al 8-lea articol antenal de aproximativ 1,5 ori mai lung decât lat, cu unghiul apical intern puternic denticulat. Articolul 9 la fel de lung și de lat sau ușor transvers, el este de 2 ori mai scurt decât articolul 8, la fel ca la articolul precedent are unghiul apical intern denticulat. Articolul 10 ușor transvers sau prezintă
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
5 ori mai lung decât lat, cu unghiul apical intern puternic denticulat. Articolul 9 la fel de lung și de lat sau ușor transvers, el este de 2 ori mai scurt decât articolul 8, la fel ca la articolul precedent are unghiul apical intern denticulat. Articolul 10 ușor transvers sau prezintă lungimea și lățimea de dimensiuni aproximativ egale. 10 Euconnus rutilipennis Müller & Kunze Negru și lucios, uneori elitrele au o culoare roșie aprinsă. Antenele și picioarele galben-roșcate. Măciuca antenelor și adesea măciuca femurelor
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
baza femurelor. Trohanterele picioarelor anterioare și mediane reduse, trohanterele posterioare fiind mai dezvoltate. Tibiile scurte sau alungite, în acest caz ele ajung până aproape de marginile laterale ale corpului. Marginea interioară a tibiilor ușor rotunjită sau lățită median sau în treimea apicală, vârful tibiilor fiind îngustat. La nivelul tibiilor sunt întotdeauna prezenți zimți, peri sau țepi ascuțiți. Tarsele trimere, cu articolul 1 și 2 reduse, articolul 3 tarsal fiind lung și subțire. Pretarsele adesea îngustate în dreptul tibiilor. Vârful metatarselor prezintă între gheare
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
corpului are o pubescență rară, relativ alungită. Vârfurile elitrelor trunchiat-rotunjite, iar suprafața lor prezintă o punctuație neevidentă. Vârfurile antenelor ating jumătatea corpului. Specie europeană. În locuri mlăștinoase, sub resturi vegetale descompuse. l=0,8-0,95 mm. 6 Ptenidium pusillum Gyllenhal (apicale Er., evanescens Matth.) Dorsal ușor convex, negru, prevăzut cu o pubescență albicioasă, rară. Elitrele adesea maroniu-închise, sau castanii de nuanță mai deschisă spre vârf. Antenele cu funiculul gălbui și măciuca roșcat-maronie, ele depășesc jumătatea lungimii corpului. Picioarele galben-roșcate. Marginile laterale
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
7, iar la ♀ din 6 sternite bine conturate, dintre care primul este mai dezvoltat. Vârful pigidiului lățit și rotunjit. Coxele posterioare depărtate între ele, puternic lățite, atingând ¼ din lățimea metasternului. Marginea internă a tibiilor puternic lățită și rotunjită în treimea apicală. Tarsele scurte. Insectele sunt întâlnite pe malurile apelor dulci sau sărate, în nămol uscat, resturi vegetale. În fauna României au fost semnalate până în prezent 2 specii, fiind posibilă și existența lui A. aterrimum. Alte specii: Actidium reitteri Flach. 1 Actidium
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
răspândite în balegă uscată de bovine și de cal. Ptiliola kunzei Heer (rugulosum Allib.) Corpul scurt și lățit, aplatizat, acoperit cu o pubescență scurtă, fină și deasă, de nuanță cenușie. Coloritul corpului negru-mat, cu elitrele maroniu-negricioase, prevăzute cu o tivitură apicală îngustă de nuanță gălbuie. Antenele maronii cu articolele bazale roșcate. Picioarele galben-maronii. Partea dorsală a corpului cu granulații fine și dese. Capul puțin mai îngust decât pronotul, acesta din urmă este ușor transvers, având aproximativ aceeași lățime cu elitrele. Marginea
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
lungi decât late, având unghiul humeral rotunjit și o strie suturală bine conturată. Mezosternul necarenat. Episternitele metasternului nu sunt vizibile. La ♂ abdomenul prezintă 7, la ♀ 6 sternite bine conturate. Vârful pigidiului zimțat, dințișorul median are dimensiuni ceva mai mari. ♂ Extremitatea apicală a tibiilor anterioare cu un smoc de peri lungi. În bălegar, resturi vegetale descompuse și în dejecții de animale. La noi au fost semnalate până în prezent 4 specii. 1 Ptiliolum spencei Allibert (angustatum Er., fuscipenne Först.) Corpul alungit, ușor bombat
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
Elitrele îngustate posterior, ele lasă descoperit vârful pigidiului. Abdomenul mic, evident îngustat de la bază spre vârf. Coxele mediane sunt separate de apofiza mezosternului care este ușor înălțată. Episternitele metasternului bine vizibile. Tibiile anterioare au la nivelul marginii interne 2 dințișori apicali. Abdomenul este alcătuit din 6 sternite abdominale, ultimul fiind puternic îngustat posterior cu vârful trunchiat, prevăzut cu câte 3 peri dispuși lateral. În trunchiuri de copac. Specie răspândită numai în Banat. l=1,0-1,1 mm. ♂ Marginea anterioară a pronotului
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
central-europeană ce poate fi răspândită și la noi. Smicrus filicornis Fairmaire & Laboulbène Corpul alungit cu marginile laterale paralele, prevăzut cu o punctuație fină și deasă, acoperit de o pubescență rară. Corpul negru-mat sau ușor lucios, elitrele negru-maronii, cu o tivitură apicală îngustă, de nuanță gălbuie. Pronotul aproximativ la fel de lat cât elitrele, cu marginile laterale ușor rotunjite. Unghiurile posterioare ale pronotului drepte, cu vârfurile ascuțite, ele nu sunt prelungite posterior. Ultimul sternit abdominal cu o impresiune transversală relativ dezvoltată. În compostul și
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
SEMNE CLINICE - Șoc apexian hiperdinamic, deplasat în jos și la stânga. - Zgomotul S1 diminuat, estompat (componenta de închidere a valvei mitrale diminuată sau dispărută). - Zgomotul S2 la focarul AP poate fi accentuat sau dedublat odată cu creșterea presiunii în AP. - Suflu holosistolic apical, de intensitate și durată, la focarul mitral cu iradiere spre axilă și acompaniat de freamăt. Timbrul aspru sugerează în semiologie „țâșnitura de vapori”. Se pot întâlni variații ale suflului în IM ca iradiere, intenstiate și alte caractere. Intensitatea suflului nu
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
1,6 m/s în rețeaua Purkinje. Durata totală a activării ventriculare este de 60-100 ms (fig. 5.13). Activarea septului interventricular Are loc de la stânga spre dreapta, mai ales prin conducere miocardică, fibrele Purkinje penetrând 3-5 mm în porțiunile apicale și mijlocii ale părții stângi a septului. Activarea părții drepte a septului are loc ceva mai târziu în zona inferioară, în timp ce porțiunea bazală și posterioară, în care nu există fibre Purkinje, sunt ultimele care se activează. Activarea ventriculului stâng Primele
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
viscerale către pleura parietală, situată inferior de hilul pulmonar, participă la formarea ligamentul triunghiular (reper important pentru descoperirea venei pulmonare inferioare). Pleura parietală În funcție de pereții pe care îi tapetează, poartă numele de: pleură costală, pleură diafragmatică, pleură mediastinală și pleură apicală (cupula pleurală). Pleura costală și cea apicală sunt mai groase decât cea diafragmatică. Ele pot fi decolate de peretele toracic (decolări extrapleurale și extra-fasciale). Pleura costală învelește suprafața interioară a cutiei toracice. Ea acoperă dinainte înapoi: fața posterioară a sternului
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
hilul pulmonar, participă la formarea ligamentul triunghiular (reper important pentru descoperirea venei pulmonare inferioare). Pleura parietală În funcție de pereții pe care îi tapetează, poartă numele de: pleură costală, pleură diafragmatică, pleură mediastinală și pleură apicală (cupula pleurală). Pleura costală și cea apicală sunt mai groase decât cea diafragmatică. Ele pot fi decolate de peretele toracic (decolări extrapleurale și extra-fasciale). Pleura costală învelește suprafața interioară a cutiei toracice. Ea acoperă dinainte înapoi: fața posterioară a sternului, mușchiul transvers al toracelui, arterele toracice interne
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
coboară până la diafragm și leagă pericardul fibros de fața medială a plămânului, luând parte la formarea ligamentului pulmonar (ligament triunghiular). Pleura diafragmatică acoperă fața superioară a diafragmului, fiind aderentă la acesta (absența planului de clivaj și la acest nivel). Pleura apicală corespunde porțiunii cervicale a pleurei parietale. Are forma unei calote și constituie cupula pleurală sau domul pleural. Fața sa convexă se constituie ca o membrană fibroasă, „cupula fibrosa”, care este o prelungire a fasciei endotoracice, prin care pleura apicală aderă
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
Pleura apicală corespunde porțiunii cervicale a pleurei parietale. Are forma unei calote și constituie cupula pleurală sau domul pleural. Fața sa convexă se constituie ca o membrană fibroasă, „cupula fibrosa”, care este o prelungire a fasciei endotoracice, prin care pleura apicală aderă la apertura toracică superioară; ea constituie astfel o adevărată „diafragmă cervico-toracică” după cum a descris-o Bourgéry. Cupula pleurală este situată extratoracic, la baza gâtului, ocupând regiunea supraclaviculară. Versantul anterior al cupulei pleurale prezintă raporturi cu elementele vasculo-nervoase de la baza
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
pleurală și gâtul primei coaste conține ganglionul stelat și a fost comparat de Thoma Ionescu, datorită formei sale, cu un „puț scaleno-pleuro-vertebral”. Tot posterior, cupula pleurală prezintă raporturi cu rădăcina inferioară a plexului brahial (C8-T1). Pe fața convexă a pleurei apicale se fixează aparatul suspensor al cupulei pleurale care are o componentă ligamentară (ligamentul vertebro-pleural, ligamentul transverso-pleural și ligamentul costo-pleural) și o componentă musculară (scalenii anterior și mediu). Secționarea aparatului suspensor, însoțită de decolarea și coborârea vârfului pulmonar, poartă numele de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
și ating coasta a XII-a pe linia paravertebrală. În intervențiile chirurgicale pe rinichi, o incizie prea lungă poate provoca deschiderea acestor recesuri. Recesul mediastinodiafragmatic. Se formează la nivelul reflexiei pleurei mediastinale pe cea diafragmatică. Recesul costomediastinal superior. Corespunde porțiunii apicale a pleurei parietale. El se formează în zona de trecere dintre pleura costală și cea mediastinală. Este singurul reces la nivelul căruia pleura se mulează direct pe suprafața plămânului. VASCULARIZAȚIA PLEUREI Pleura viscerală primește sânge din ambele sisteme arteriale: pulmonar
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
între pulmon și pleura mediastinală;- pleurezie purulentă diafragmatică, se situează între baza pulmonului și domul diafragmatic;- pleurezie purulentă scizurală, colecția se află în marea sau mica scizură pe dreapta sau în scizura stângă, fiind delimitată de lobii pulmonari;- pleurezie purulentă apicală, închistarea are loc între domul pleural și apexul pulmonar. Etiopatogenie Agentul patogen microbian rar afectează primar seroasa pleurală, prin însămânțare pe cale hematogenă de la un focar septic situat la distanță (osteomielită, furuncul etc.). Calea hematogenă este contestată de unii autori, care
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
după evacuarea lichidului. vena cavă inferioară dilatată fără colaps inspirator. Examinarea în M mod obiectivează: modificări inspiratorii ale volumelor VS și VD care reprezintă expresia interdependenței ventriculare crescute, în condițiile lipsei de complianță a pericardului. Aspectul este vizibil în incidență apical 4 camere. Astfel, în inspir cresc dimensiunile VD și scad dimensiunile VS. În expir VD scade și VS crește. în inspir valva mitrală își scade amplitudinea de deschidere (DE), scade panta EF cu scăderea umplerii VS. Pot apare pseudoSAM și
ECOCARDIOGRAFIA IN TAMPONADA CARDIACA. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Irina Costache () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1109]