713 matches
-
fripturi. Cel ce-a spus, spre extazul moderatoarei, fiul fostului critic literar Șerban Cioculescu, el, însuși, scriitor și om de cultură, deși nu prea s-a auzit despre performanțele fiului, nu era, desigur, la momentul adevărului și sincerității. De altfel, apologeții perioadei interbelice, spun din auzite, de la bunici și de la părinți, care, atunci, erau tineri și, când ești tânăr, totul este trandafiriu. De asemenea, se spune cu mândrie, că atunci România era un punct de atracție și mulți străini veneau și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mai stătea cinci ani, termina toate lucrările începute”, “dacă Ceaușescu dădea de mâncare” etc. este, nu identic ca formă, ci identic în conținut, cu ce s-a zis mai sus. Trebuie că s-a îngroșat rău gluma dacă propangadiști și apologeți ai capitalismului fără frontiere de felul lui Emil Hurezeanu ajung să invoce pe Ceaușescu și epoca sa, ca să nu folosesc alte cuvinte pe care, cu drept, aceștia le-ar merita pentru cât au “dârdâit”, pe bani străini, nu împotriva lui
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
moment-test este uriașă: cine-l apără pe SOV fără argumente sau probe clare și se folosește în schimb de speculații și elemente emoționale ca să deturneze opinia publica pe false piste trădează interesul public. Pe domnul Popescu nu-l deranjează că apologeții unui suspect de infracțiuni grave acaparează, la fel ca în cazul Becali, spațiul public, sufocându-l cu intoxicările lor. Nu vede „mineriadele“ împotriva justiției, zidul de vorbe, țipete și amenințări ridicat în jurul unui om acuzat că a păgubit, împreună cu Nicolae
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
din epoca piramidelor, cea a dinastiei a IV‑a din regatul vechi, se numărau printre cele mai frumoase lucrări ale artei egiptene 91. Trebuie făcută acea referință întâi la analogia dintre cuvânt și imagine, așa cum a fost ea stabilită de apologeții sfintelor icoane în lupta lor împotriva iconoclaștilor. Iată ce ne spune sfântul Ioan Damaschinul: apostolii l‑au văzut întrupat pe Cristos (...) și i‑au auzit cuvintele și noi dorim să vedem și să au‑ zim, spre a căpăta fericirea Domnului
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
O altă consecință, datorată lipsei unei intelighenții cu adevărat independente, a fost apariția unor clase educate servile, fenomen pe care Julien Benda îl numește „trădarea intelectualilor”. în loc să joace un rol profetic, de asanare a societății, ei au devenit, în general, apologeții săi remunerați. în loc să lupte pentru adevăr, frumusețe și bunătate, ei și-au coborât pânzele astfel încât să devină lacheii și angajații oricărui regim ajuns la putere, profesori subvenționați de stat, consilieri guvernamentali și așa mai departe. Din păcate, într-o astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
exagerează foarte mult și susține că în întreaga sa activitate omul politic conservator a slujit „unei clici de exploatatori [...] Maiorescu a fost tot timpul un lacheu al Curții, fapt pe care l-a recunoscut și cu care s-a mândrit [...], apologetul militarismului și al obscurantismului [...], vrednic precursor al fascismului”. Maiorescu a luptat “împotriva răspândirii culturii în mase [...], s-a opus răspândirii științei în popor [...], a atacat și depreciat critica literară aflată sub influența democraților ruși [...], a fost unul dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
arc peste vremuri identificându-se pe deplin cu "Vestul". La 88 de ani de când a urcat pentru prima dată pe tronul României, 71 de ani la abolirea monarhiei constituționale, la 25 de ani de la prăbușirea comunismului, Mihai I este un apologet al valorilor vestice și un exponent, chiar o traumă istorică personificata, în clivajul Est-Vest. Articolul de față încearcă să identifice câteva teme exponențiale, percepții, teme, poziționări și simboluri privind raportarea ultimului rege al României la clivajul dintre Est și Vest
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Versuri și proză”) și Carol Steinberg (M. Almory, prezent în aceeași revistă). „Programul” preconizat de aceștia transpare din cele două texte ale rubricii „Prin ganguri de idei” din primul număr: Arhitectura mentis și Qualis artifex pereo! „Sacerdoții somnolentului echilibru mental”, „apologeți ai liniei drepte”, sunt acuzați că n-au perceput „uraganarea dorului de primenire” și au trecut cu vederea „realitatea abisurilor, aureola melodiindă a fulgerelor”, mulțumindu-se să „architectonizeze” sărăcia, „în forma banalului același”. În ce privește „eternul scâncet pentru ceea ce a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
din epoca piramidelor, cea a dinastiei a IV‑a din regatul vechi, se numărau printre cele mai frumoase lucrări ale artei egiptene 91. Trebuie făcută acea referință întâi la analogia dintre cuvânt și imagine, așa cum a fost ea stabilită de apologeții sfintelor icoane în lupta lor împotriva iconoclaștilor. Iată ce ne spune sfântul Ioan Damaschinul: apostolii l‑au văzut întrupat pe Cristos (...) și i‑au auzit cuvintele și noi dorim să vedem și să au‑ zim, spre a căpăta fericirea Domnului
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
speculație, care a fost filosofia greacă, a depășit granițele discursului filosofic căutător de adevăr, deschizându-se către afirmația teologică, în măsura în care s-a ajuns la formularea ideii că trebuie cu necesitate să existe doar un singur Zeu. Este motivul pentru care apologeți precum Iustin Martirul și Filosoful au afirmat că Logosul nu a fost cunoscut oamenilor doar prin Întrupare, ci și pe cale naturală, mai precis prin modalitatea în care s-a conturat raționalitatea filosofiei grecești. Nevoia de precizare a înțelesului dogmei, ca
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Unu și trei, unu sau trei, unu și multiplu, unu sau multiplu — acestea erau dilemele care au adus mereu necesitatea unor precizări și justificări pe care spiritualitatea și filosofia bizantină le-au reluat de la origini și până în vremea apusului său. Apologeții au fost primii creștini care au încercat o justificare a raportului unu-trei în disputele lor cu neoplatonicienii și gnosticii. Marea dificultate pentru autorii creștini era că erau nevoiți să utilizeze limbajul cristalizat de speculațiile neoplatoniciene asupra ființei, o terminologie
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
ideile creștine a spațiului cultural elenist și va da măsura importanței găsirii unor cât mai bune corespondențe între experiența spirituală creștină și expresia sa dogmatic-dis cursivă. La acel moment nu a fost clar faptul că modelul înțelegerii divinității de către scriitorii apologeți expunea la riscul unui „principiu interio- rizant”, ce putea aduce acuza de subordonaționism. Sub- ordonaționismul însemna o ieșire subtilă și nedeclarată din dilema UnitateTreime, în favoarea Unului. De altfel în acest interval antitrinitarianismul radical fusese formulat de Sabelie care susținea că
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cu trupul lui Iisus dobândește vizibilitate și este numit Fiu, însă rămâne Tată în invizibilitatea Sa, astfel că Tatăl și Fiul sunt de fapt o singură Față. Origen, cu o extrem de solidă formație filosofică, va fi atent la scăderile formulărilor apologeților în înțelegerea uni-treimii, găsind că este criticabilă teoria celor două stadii potrivit căreia ar fi existat un Logos preexistent prin care se identifică Hristos cu Dumnezeu, cu Logosul, cu Fiul lui Dumnezeu, însă filialitatea sa nu este socotită ca fiind
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
și închis în "Baraca evreilor" din fortul Montluc. Și cum această experiență nu e una oarecare, consecințele asupra personalității lor și asupra scrierilor acestora vor fi tulburătoare. Cum au putut aceștia, evrei fiind, să se transforme în cei mai mari apologeți creștini ai secolului al XX-lea e un lucru paradoxal. Însă pentru aceste personalități paradoxul pare doar o altă denumire a normalității. Steinhardt însuși mărturisește: "Creștinismul e cel mai aproape de legea fundamentală a universului: lege care poate fi denumită a
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de aproximativ trei decenii redactarea și publicarea ei. Iată, așadar, că e posibil ca un ateu convins, fiu al secretarului general al Partidului Comunist Francez să se transforme în doar căteva clipe în "catolic, apostolic și roman", devenind un mare apologet al valorilor creștine într-un veac și într-o țară profund secularizate. De altfel, dincolo de această frapantă spontaneitate, o altă particularitate ce se evidențiază atunci când abordăm procesul convertirii lui Frossard e aceea că el se convertește nu de la iudaism, deși
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
recuzați" atât el ca martor, cât și mărturia sa, îl vor face să amâne scrierea acestei cărți, care urma să prezinte "un moment de stupoare care durează încă". Totuși, la un moment dat, nevoia de a se manifesta ca un apologet ("Dumnezeu există, eu L-am întâlnit") e mai puternică decât aceea de a se convinge pe sine, decât spaima că ar putea fi ceva "inacceptabil pentru spiritele contemporane, care preferă căile raționale unor "coups de foudre" mistice..." 1, așadar purcede
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
aceste cuvinte: viață spirituală". Din acest moment cel ce crescuse privind cu admirație portretul lui Marx devine în cel mai neașteptat mod cu putință slujitor al lui Hristos. "Copilul Internaționalei" se va transforma astfel într-unul dintre cei mai însemnați apologeți creștini ai secolului XX. Cutremurătoare de-a dreptul este, însă, spontaneitatea cu care are loc această convertire. "Este ora șaptesprezece și zece. Peste două minute, voi fi creștin", cu atât mai mult cu cât nimic din existența de până atunci
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de suferință, "care nu ține de diferitele noastre tare morale, ci de însăși condiția umană". Și cine să înțeleagă mai mult suferința decât aceștia trei, victime ale diferitelor totalitarisme, deținuți? Cine a reacționat oare mai demn în fața ei decât acești apologeți? Despre aceasta, însă, într-un capitol ulterior al lucrării. Formidabilă această carte a lui Frossard, impresionant modul său de a se raporta la problemele și provocările pe care i le lansează tinerii. Marele său merit e acela de a se
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fapt. Dincolo de aceste diferențe rămâne însă asumarea deplină a credinței de către fiecare din cei trei și, mai important decât orice, faptul că toți își mărturisesc în mod public credința în Dumnezeu, ceea ce-i transformă în unii dintre cei mai mari apologeți ai creștinismului în veacul al XX-lea. Libertatea Libertatea, al cărei elogiu Steinhardt îl face de fiecare dată când are prilejul, e văzută de acesta în relație de complementaritate, interdependență chiar, cu credința. E o caracteristică a spațiului spiritual creștin
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
țin prizonier". Și, se pare că Frossard a înțeles foarte bine acest "Nu vă temeți!" rostit de Ioan Paul al II-lea. Cum altfel ne-am putea explica curajul său de a-l mărturisi pe Hristos, de a deveni un apologet al creștinismului într-un Occident profund secularizat? Cu siguranță că aceste cuvinte evanghelice îi erau cunoscute lui Frossard încă înainte de a-l cunoaște pe noul Papă polonez, însă rostite de o asemenea personalitate ele capătă altă greutate. Ecumenismul Deși alege
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
intelectuali români ai veacului al XX-lea. Ceea ce-i leagă, însă, în mod deplin și de netăgăduit pe Steinhardt, Frossard și Wurmbrand e statutul acestora de mărturisitori. Evrei fiind, aceștia s-au transformat, în mod paradoxal, în cei mai mari apologeți creștini ai secolului al XX-lea. Prin tot ceea ce au făcut, prin volumele lor l-au mărturisit pe Hristos și credința creștină. Se clarifică astfel și una dintre problemele ridicate de volumele acestora, problemă tratată în debutul lucrării, anume dificultatea
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
contemporane, însă cu nimic inferioare celor din primele veacuri creștine. Ba, dimpotrivă, am putea spune, deoarece acești mărturisitori au fost nevoiți și au reușit să facă față unor prigoniri mult mai subtile decât cele cărora au fost supuși cei dintâi apologeți creștini. Dacă mai adaugăm la toate acestea și faptul că mărturisitorilor nu le lipsesc nici veleitățile literare, talentul artistic, abia atunci înțelegem cu adevărat dimensiunile extraordinare și sublimul acestor volume de mărturii. Sunt mărturii ale demnității creștine, ce au marcat
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
l'heure présente, ceea ce îi inspira pe catolicii francezi «kantieni» era «o intenție apologetică». Spiritul acestei mișcări era acela de a «crea o filosofie acceptabilă pentru orice gânditor cu adevărat modern». Și, pentru a crea o astfel de filosofie, noii apologeți au încercat să «elibereze credința de anumite alianțe persistente dintr-un trecut oarecum mort». Reacția susținătorilor tradiției scolastice împotriva mișcării catolice kantiene din Franța s-a transformat într-o luptă deschisă, dură și, uneori, tristă din punct de vedere uman
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
și că aceștia sunt «cu atât mai periculoși cu cât se văd mai puțin». Acești dușmani sunt moderniștii. «Orice modernist susține și aproape că asumă mai multe roluri: cel de filosof, de credincios, de teolog, de istoric, de critic, de apologet, de reformator». Și înaintând spre nucleul problemei, papa Pius al X-lea afirmă clar că «toată baza filosofiei religioase este introdusă de moderniști în doctrina pe care o numesc agnosticism». Conform acestui curent de gândire întreaga rațiune este restrânsă doar
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
ale unui spațiu îngrădit: Perpessicius (căruia în antologie i se dă numai răspunsul lui Călinescu!), Mircea Zaciu, Paul Georgescu. Dintr-un scrupul de pudoare nu a fost introdus acel text al lui I. Vitner care vedea în G. Călinescu "un apologet al confuzionismului cultural", iar din cu totul alte motive nu figurează nici textele vitriolante ale extrem-dreptei publicistice - mai cu seamă privitoare la Istoria literaturii române. Nici Pamfil Șeicaru, nici Nichifor Crainic n-ar fi trecut de cenzura comunistă. Totuși, lipsa
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]