1,211 matches
-
pentru ei vii emoții și tensiuni interioare; exclamativ, specific firilor impresionabile, dar și justițiare, ale căror constatări iau forma unor excesive stări de admirație, bucurie, surprindere sau a unui strigăt de intervenție, de ajutor. Μ Motivul pentru care unii fac apologia „liberului arbitru” este iluzionarea În ideea că, dacă acesta există cu adevărat, atunci destinul ar putea sau ar trebui evitat. Dar neprevăzutul, ca aspect particular al destinului (sau al existenței omului), nu poate fi controlat. Μ Fiecare se luptă, În
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Întristare/deprimare. Μ „Instinctul nu greșește niciodată” (Friedrich Nietzsche). Intelectualismul și morala, ca faptele cele mai elevate și mai rafinate ale spiritului, nu fac altceva - spune filosoful german - decât să pervertească spiritul naturii, care este curat, sincer și adevărat. Dar apologia „instinctului natural” este un adevărat atentat la tendința spiritului omenesc de a se Împlini printr-o viață tot mai liberă, mai bogată În trăiri, mai Înaltă În valori. Μ Nu numai schizofrenul are o gândire fragmentată, dar chiar și omul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ofere „cea mai bogată și mai strălucitoare” cosmogonie poetică din câte se cunosc. Apărută în „Convorbiri literare”, nuvela Dor de morți a provocat reacții favorabile, între care și pe aceea a lui T. Maiorescu. Eroul însuși povestește întâmplările, făcând o apologie a „dorului”, în sensul romanticului Sehnsucht autohtonizat. Nuvela emană o puritate mistică, amintind pe alocuri de atmosfera sumbră a lui Dostoievski. Prelucrată după un autor francez, rămas încă necunoscut, Morunul este o comedie de situații, adaptată desăvârșit realităților sociale românești
ALECSANDRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285235_a_286564]
-
Basic Writings, traducere de Burton Watson, Columbia University Press, New York, 1964, p. 47). Michael Oakeshott, Rationalism in Politics and Other Essays, Basic Books, New York, 1962. Ca și gânditor conservator În sensul burkean al cuvântului, Oakeshott are tendința de a face apologia Întregii moșteniri lăsate de trecut prezentului În materie de putere, privilegii și proprietate. Pe de altă parte, critica pe care o face proiectelor pur raționaliste de organizare a vieții umane și felul În care Înțelege flexibilitatea practicii sunt, la rândul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Octavian Goga. Publicistica de orientare religioasă a lui I. își găsește expresia cea mai aplicată în volumul de popularizare a învățăturilor creștine Roduri din câmpul Evangheliei (1937), ferventul propovăduitor al ideologiei de dreapta eșuând, nu după mult timp, într-o apologie cuminte a regalității. Prin numeroase cronici teatrale, muzicale și plastice, prin articole literare, I. a contribuit însă la difuzarea și înțelegerea actului de cultură, fiind o prezență foarte activă în presa interbelică. Importantă a fost mai cu seamă activitatea sa
IVANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]
-
un popor de 30 de milioane și peste tragedia lui de multe ori seculară?“55 - constituirea propriului stat, precizăm noi. Stere își exprima dezacordul față de conținutul discursului lui Take Ionescu, care subordona calea cea mai bună pentru realizarea idealului național „apologiei Quadruplei Înțelegeri și mai cu seamă a Imperiului rus, cu toate exploziunile oratorice care ne orbesc prin strălucirea lor ori de către ori se atinge problema Ardealului“. În timp ce Take Ionescu susținea că trebuie să ne lăsăm conduși de instinctul popular, C.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și stilul potrivit viziunii sale poetice; sunt pagini în Moara lui Călifar, în Copca rădvanului, în De la noi, la Cladova de o mare vigoare stilistică și într-o pură limbă română. E. LOVINESCU SCRIERI: Minunea din drumul Damascului, București, 1903; Apologia unei legi și mai presus de ea a unui principiu, București, 1909; Lângă apa Vodislavei, București, 1911; Bisericuța din Răzoare, Iași, 1914; M. Eminescu, București, 1914; ed. 2 (Viața lui Eminescu), București, 1924; ed. 3 (Mihai Eminescu), îngr. și pref.
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
consideră a corespunde socialismului, intereselor patriei noastre socialiste”1, adică (reluând În literă o frază jdanovistă): „Arta trebuie să servească unui singur scop: educației socialiste, comuniste”2. Tot În termenii reactivatelor clișee jdanoviste, omul politic combate traducerile, cărțile „care fac apologia modului de viață burghez, chiar apologia crimei”, literatura decadentă „care otrăvește sufletul tineretului nostru”. Socotită vătămătoare, libertatea de creație este Înfierată, actul artistic redevenind, ca În vremea stalinistă, o afacere a activului de partid: De dragul libertății de creație noi nu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
noastre socialiste”1, adică (reluând În literă o frază jdanovistă): „Arta trebuie să servească unui singur scop: educației socialiste, comuniste”2. Tot În termenii reactivatelor clișee jdanoviste, omul politic combate traducerile, cărțile „care fac apologia modului de viață burghez, chiar apologia crimei”, literatura decadentă „care otrăvește sufletul tineretului nostru”. Socotită vătămătoare, libertatea de creație este Înfierată, actul artistic redevenind, ca În vremea stalinistă, o afacere a activului de partid: De dragul libertății de creație noi nu putem Închide ochii, nu vom admite
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mea: faptul că le-a irosit este, după mine, chiar mai tulburător decât participarea la ele. Constat Însă că am deviat În mod fatal de la temă, ca Întotdeauna În România când rostești cuvântul incendiar generație (cu fitilul adiacent: optzeciști): nu apologia optzecismului voiam să o fac În acest text, departe de mine așa ceva! M-am și temut, după ce am terminat textul, că voi arunca În apă o nadă secundară, și toată lumea va sări după ea buluc, uitând de adevărata miză a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un nou concept de critică. O primă expunere a ideilor sale este făcută în Asupra criticei (în „Contemporanul”, 1887, apare cu titlul Critica criticei). El respinge de la bun început critica literară curentă, căreia îi reproșează superficialitatea, caracterul parazitar, tendința spre apologie sau denigrare, spiritul de gașcă literară sau politică, exclusivismul și, mai ales, absența unui crez literar și artistic. Orientării reprezentate de Maiorescu, numită aici „critica judecătorească”, i se recunosc mari merite istorice, în promovarea valorilor și în respingerea nulităților din
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
valoare ori talentul său literar consacră Grigorie douăzeci de ani de viață pentru a-și scrie opera istorică. El descifrează în succesiunea secolelor realizarea unui proiect divin pe care se sprijină credința sa și care îi furnizează argumente pentru o apologie a religiei: pentru a-i cârmui pe oamenii încăpățânați și trufași, Dumnezeu aduce pe lume persoane cu calități neobișnuite precum Constantin sau Clovis, îi avertizează prin vise și minuni pe regii care sunt ispitiți să se îndepărteze de El și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
părinți creștini și, rămas orfan la o vârstă fragedă, s-ar fi mutat la Alexandria. Ieronim relatează că Rufin se lăuda că asistase la lecțiile lui, afirmație respinsă de Ieronim însuși conform căruia Teofil n-ar fi ținut lecții niciodată (Apologia contra lui Rufin III, 18). În rest, cea mai mare parte a informațiilor despre viața sa provin din istoriile ecleziastice scrise de Socrate, Sozomenos, Teodoret și Nichifor Calist ca și din Dialogul despre viața Sfântului Ioan Hrisostomul al lui Palladius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
violența replicii ne face să ne gândim că existau realmente niște divergențe acolo pentru că Pulcheria, cel puțin, ar fi trecut deja de partea lui Chiril. Oricum, acesta, întors la Alexandria după conciliul din Efes, s-a grăbit să redacteze o Apologie a împăratului în care respingea acuzația că a vrut să producă dezbinări la curte, afirmând, în schimb, că a acționat astfel pentru că, în calitate de preot, considera că e de datoria lui să arate credincioșilor temeiurile dreptei credințe și să se opună
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
teologilor de tendință antiohiană, foarte nemulțumiți de cele douăsprezece anatematisme din noiembrie 430. La cererea lui Nestorios, Ioan de Antiohia îi rugase pe Andrei din Samosata și pe Teodoret din Cyr să combată anatematismele. Chiril polemizează cu primul într-o Apologie contra episcopilor orientali (în numele cărora se exprimase Andrei, care trăia în Antiohia); pe cel de-al doilea îl combate într-o Epistolă către Evoptsios în care dezaprobă confutațiunea celor douăsprezece teze de către Teodoret (Evoptsios, episcop de Ptolemaida în Pentapolis, îi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
incarnatione Vnigenti dialogus, De recta fide ad principissas (etc), Oxonii 1877 (retip. Culture et civilisation, Bruxelles 1965), 1-153. Despre dreapta credință ad Dominas: ACO I, 1, 5, pp. 62-118. Despre dreapta credință, ad Augustas: ACO I, 1, 5, pp. 26-61. Apologia Împăratului: ACO I, 1, 3, pp. 75-90. Apologia contra episcopilor orientali: ACO I, 1, 7, pp. 33-65. Apologia contra lui Teodoret (Epistola către Evoptsios): ACO I, 1, 6, pp. 110-146. Explicarea celor douăsprezece capitole: ACO I, 1, 5, pp. 15-25
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
etc), Oxonii 1877 (retip. Culture et civilisation, Bruxelles 1965), 1-153. Despre dreapta credință ad Dominas: ACO I, 1, 5, pp. 62-118. Despre dreapta credință, ad Augustas: ACO I, 1, 5, pp. 26-61. Apologia Împăratului: ACO I, 1, 3, pp. 75-90. Apologia contra episcopilor orientali: ACO I, 1, 7, pp. 33-65. Apologia contra lui Teodoret (Epistola către Evoptsios): ACO I, 1, 6, pp. 110-146. Explicarea celor douăsprezece capitole: ACO I, 1, 5, pp. 15-25. Contra lui Diodor și Teodor: P.E. Pusey, S.P.N.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Despre dreapta credință ad Dominas: ACO I, 1, 5, pp. 62-118. Despre dreapta credință, ad Augustas: ACO I, 1, 5, pp. 26-61. Apologia Împăratului: ACO I, 1, 3, pp. 75-90. Apologia contra episcopilor orientali: ACO I, 1, 7, pp. 33-65. Apologia contra lui Teodoret (Epistola către Evoptsios): ACO I, 1, 6, pp. 110-146. Explicarea celor douăsprezece capitole: ACO I, 1, 5, pp. 15-25. Contra lui Diodor și Teodor: P.E. Pusey, S.P.N. Cyrilli arhiepiscopi Alexandrini in D. Joannis evangelium, cit., III, 492-537
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrie o nouă și mai amplă autoapărare: aceasta ar fi constituită din a doua și a treia parte a Cărții lui Heraclid pe care Nestorios nu a reușit să le desăvârșească. Compunerea acestei scrieri ne-ar ajuta să explicăm pierderea apologiei precedente, Tragedia, considerată de-acum puțin folositoare pentru că era depășită de noua operă în care, cel puțin în parte, a fost probabil integrată; din rațiuni analoage e de înțeles și pierderea dialogului Teopaschitul. În acest Dialog, care ar fi fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-lea dusese la crearea unei vaste biblioteci teologice și crease condițiile pentru folosirea intensivă a argumentului patristic. Am văzut cum Chiril practicase recurgerea pe scară largă la „Părinți” pentru a-și consolida pozițiile sale teologice; un florilegiu se găsește în Apologia celor douăsprezece anatematisme, altul a fost prezentat de Chiril la conciliul de la Efes. El se folosise deja de culegeri de origine apolinaristă ce conțineau pasaje din Diodor din Tars și Teodor din Mopsuestia. Ideea unui permanent consens al Părinților ortodocși
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Antiohia, împotriva celor douăsprezece anatematisme ale lui Chiril s-au pronunțat Teodoret din Cyr și, înaintea lui, la sfârșitul anului 430, Andrei din Samosata (dispărut înainte de 451). Din această scriere, n-au rămas decât fragmentele citate de Chiril în Apologia celor douăsprezece capitole (aici, p. ???). Andrei insista asupra contradicțiilor dintre anatematisme și scrierile precedente ale lui Chiril, în special scrisoarea adresată călugărilor din Egipt și epistola pascală nr. 17, unde Chiril folosise expresii de tipul celor pe care acum le
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Într-o epistolă adresată lui Rabbula din Edessa, scrisă la începutul lui 431 și păstrată în traducere siriană, Andrei își apără scrierea prin care atacă anatematismele. Bibliografie. Textele în ACO I, (cf. detalii în CPG III, n. 6373-6385); fragmentele din Apologia lui Chiril (editată în ACO I, 1, 7, pp. 33-65) sunt enumerate de E. Schwartz în ACO IV, 3, 1, pp. 111-113. Epistola către Rabbula: F. Pericoli Ridolfini, Lettera di Andrea di Samosata a Rabbula di Edessa, Rivista degli studi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atacată cristologia lui Apolinarie din Laodiceea; o omilie despre Bobotează, inedită; în latină o predică despre Urcarea la cer a Mariei; îi mai sunt atribuite patru omilii despre Crăciun în armeană. Antipater a mai compus și un tratat polemic contra Apologiei lui Origen a lui Eusebiu de Cezareea (cf. vol. I, pp. ???-???); s-au păstrat unele fragmente din prima carte, citite la Niceea în 787, și altele, mult mai numeroase, incluse de Ioan Damaschinul în Sacra Parallela (unde sunt citate însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și episcopi să nu mai fie îngăduitori cu anticalcedonismul; a avut loc probabil o dispută publică între el și Sever, urmată de o controversă în scris. Nefalie a citit în public și a făcut să circule apoi un text intitulat Apologie a conciliului de la Calcedon în care apăra formula celor două naturi, încercând însă să demonstreze că aceasta este echivalentă cu cealaltă: „o singură natură a Logosului întrupată”; a fost așadar considerat primul reprezentant al neocalcedonismului cu identitate precisă. Din Apologie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Apologie a conciliului de la Calcedon în care apăra formula celor două naturi, încercând însă să demonstreze că aceasta este echivalentă cu cealaltă: „o singură natură a Logosului întrupată”; a fost așadar considerat primul reprezentant al neocalcedonismului cu identitate precisă. Din Apologie au rămas doar pasajele citate de Sever în scrierea sa polemică. Sever contestă felul în care se folosește Nefalie de Sfinții Părinți: aceștia, în realitate, au afirmat că Cristos este din două naturi, nu în două naturi (așa cum spune formula
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]