568 matches
-
cațără pe canapea Încălțat, cu ghetele pline de noroi, iar Trish Îi șoptește dulce să se dea jos și ridică doar din umeri atunci cînd nu o bagă În seamă, continuînd să vorbească, În vreme ce eu sufăr un ușor atac de apoplexie. Dumnezeule, canapelele astea au costat o avere. Dacă nu are voie să mănînce un lucru, arată spre el și urlă, așa că Trish sfîrșește invariabil prin a-i da exact ce-și dorește ca să-l facă să tacă. Știu că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
preferințele populației engleze și să-l îmbogățească peste măsură pe cel care-l crease. Din nefericire, din cauza unor discontinuități în procesul de producție sau a nepotrivirii frunzelor de ceai cu acest scop, băutura Bridgeman’s Old Malt Tisky, a produs apoplexie și orbire temporară, iar el a decis să îmbunătățească rețeta prin adăugarea de orez. Lăsându-se pradă unor accese de depresie în timpul cărora a luat ostatici muncitorii de pe plantație amenințându-i cu o pușcă de vânătoare de calibru mic, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Trudesc ca robu, da Pumita zice că să nu dau bătaie. — Io aș pune caietele În saltar și n-aș umbla la iele vro nouă ani, a spus Pumita. — Nouă ani?, a exclamat domnul Commendatore, de parcă l-ar fi lovit apoplexia. Nouă ani? Sunt d-acu cinci sute de când Dante a publicat Divina Comedie! Cu nobilă grăbire, Bonfanti l-a sprijinit pe domnul Commendatore. — Bravo, bravo. Șovăiala e cu totul hamletiană, boreală. Romanii Înțelegeau arta altfel. Pentru ei, scrierea era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cam peste tot unde dăm gaura (nu era bandit dar îi plăcea să vorbească șmecherește) lucrurile stau nici că se poate mai prost. Toți sînt datori, dom'le, au ghiftuit depozitele cu marfă și n-are cin' s-o cumpere. Apoplexie, ascultă la mine Leonard băiatule, asta-i apoplexie. O să crape inima, o să crape ceva în creieraș, ceva o să fie dacă nu se urnește căruța". Cu greu puteai crede că unul ca George Stan, care nu se dezlipea de raglanul cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bandit dar îi plăcea să vorbească șmecherește) lucrurile stau nici că se poate mai prost. Toți sînt datori, dom'le, au ghiftuit depozitele cu marfă și n-are cin' s-o cumpere. Apoplexie, ascultă la mine Leonard băiatule, asta-i apoplexie. O să crape inima, o să crape ceva în creieraș, ceva o să fie dacă nu se urnește căruța". Cu greu puteai crede că unul ca George Stan, care nu se dezlipea de raglanul cenușiu și de pălăria cu bor mare, trasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu bor mare, trasă pe frunte, semănînd cu detectivul Pinkerton, prezentat cu fotografie și în Realitatea ilustrată, unul ca el, tot numai nerv și acțiune, s-ar putea gîndi atît de precis la starea economică a țării. Iar dacă spunea "apoplexie" asta nu era decît o descriere foarte plastică a ceea ce se putea întîmpla oricînd. Prea se înghesuiau toți să vîndă, chiar ieftin, dar să vîndă, în România. Asta însemna că nici la ei lucrurile nu stăteau mai bine. Prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi dat semnalul de acțiune, nu era mare lucru, un telefon la tinerelul acela, Georgescu, cu două cuvinte. În fiecare zi alte două cuvinte. Cu siguranță că și Călătorescu de la jandarmi și Cihoski de la Marele Stat Major ar face apoplexie dacă ar afla că parola zilnică a Garnizoanei ajunge întîi la el și abia după aceea la știința lor. Nu era o minune, ci doar eficiență și devotament. Un telefon și într-o oră Capitala ar fi fost paralizată, guvernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a fost luat și din mâinile lui. Aceeași metodă. — Nu așa trebuie să privești lucrurile. Dar nu te agita prea tare. — După toate astea, nu-mi proteja inima și nu sugera că sunt un bătrân care poate pica răpus de apoplexie. N-o să-ți meargă. Deci, unde este acest obiect? — Serios, e În perfectă siguranță. O dădu pe poloneză. Sever, nu o lăsă să vorbească În acea limbă. Încerca să invoce momentele teribile când trebuise să se ascundă - mănăstirea, spitalul, secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pumnii În piept, vorbind Întruna. Cu un deget Își Împungea ficatul și cu altul arăta spre tâmple: „Sunt de cremene“, zicea. Și, Într-adevăr, alcoolul părea să nu aibă nici un efect asupra lui. „Unii se tem de ciroză sau de apoplexie, continua el să se laude, eu nu mă tem de nimic, În afară de mine. Și nici de mine nu mă tem. Am Învățat să mă stăpânesc ca un cal breaz.“ Vorbărie goală, pe care ceata de salahori o Înghițea hăhăind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
știe de ce. Când s-a întors, ia mașina că nu-i. A-nceput să dea telefoane. Alertat, Andrei mă găsește tot pe mine, «Du-te și salvează omu’ de afaceri, că l-au lăsat fără mijloc de transport și face apoplexie-n drum. Trimit șoferul.». Ajungem, americanul stătea pe-o bornă, mai mare mila. «Hi», îi zic. Omu’ vrea să fie politic corect, «curul la mama la treabă», își manifestă dezaprobarea față de fapta ilegală comisă în mijlocul zilei, aproximativ în limba noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de un detașament de 500 de polonezi sub comanda căpitanului Bainski, și dus în Polonia. Cu toate că soția lui trimite prețul răscumpărării de 180 de pungi aur, banii sunt opriți în Ardeal. La auzul veștii, Gheorghe Duca face un atac de apoplexie și după o săptămână, la 10 aprilie 1685 moare la Liov. Trupul i-a fost înmormântat în biserica lui Alexandru Balaban, la origine tot grec rumeliat, însărcinat de regele polon cu supravegherea lui Gheorghe Duca. Un cronicar l-a apreciat
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
lui Trish răsună strident. Spune-mi tu ! — Nu trebuie să-ți spun eu la ce folosesc banii ! îi răspunde Eddie strigând și el. Știi și singură ! — Nu înțelegi absolut nimic... — Ba înțeleg ! Eddie pare că mai are puțin și face apoplexie. Nu-mi spune că nu înțeleg ! Aaam înțeleees. Deci probabil că nu sunt în plină Bucuria sexului. Pornesc pe vârfuri înapoi, dar e prea târziu. Și Portugalia ? zbiară Trish. Ți-aduci aminte cum a fost ? Iese din cameră ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să-mi bată accelerat. E prima oară când pun piciorul în prag atât de răspicat. Dacă aș fi vorbit pe tonul ăsta la Carter Spink, aș fi dispărut imediat din peisaj. O clipă, Trish pare pe punctul de a face apoplexie. După care, spre marea mea mirare, plescăie din limbă și dă pagina. — Bine, bine. Dacă e chiar atât de important... — Da. Înghit în sec. E important. Viața mea personală e importantă. În clipa în care rostesc aceste cuvinte, mă ambalez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care o poartă în permanență, scriind de zor la computer. Toate astea par că se află la un milion de kilometri distanță de mine. — Bună, Lara, spun. Sunt... Samantha. Samantha Sweeting. — Samantha ? Lara zici că mai are puțin și face apoplexie. Dumnezeule ! Ce faci ? Cum îți merge ? Sunt bine, mersi. Foarte bine. Îmi înăbuș cu greu tremurul nervos. Am sunat fiindcă am aflat că Arnold pleacă. E adevărat ? — Da, este, spune Lara ușurată. Am rămas tablou când am auzit ! După cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în mână. — Doresc să-i mulțumesc soțului meu Eddie pentru întregul sprijin, începe Trish, ignorând-o pe Hilary. Doresc să-i mulțumesc ziarului Daily Mail... — Doar nu suntem la nenorocitele alea de premii Oscar ! Hilary pare că e în pragul apoplexiei. Te rog mult, ai grijă cum vorbești ! îi răspunde Trish tăioasă. Doresc să-ți aduc aminte că eu sunt proprietara acestei reședințe. — Doamnă Geiger, l-ați văzut cumva pe Nathaniel ? Mă uit disperată spre mulțime, pentru a miliarda oară. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încerca norocul la dumneavoastră în prima duminică din lună. Îmi pregătisem o costumație irezistibilă. Cred că m-ați fi ales. — Așa cred și eu, spune Lionel, cu ochii fixați pe sânii ei. — Duminica aia, la prânz, bărbatul meu a făcut apoplexie. Ați gătit ceva picant? N-a făcut apoplexia la mine acasă. A făcut-o acasă la amantă. Ca să respect aparențele, am păstrat doliu după el. Astăzi se împlinesc douăsprezece luni de la înmormântare. De câteva minute, nu mai sunt în doliu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lună. Îmi pregătisem o costumație irezistibilă. Cred că m-ați fi ales. — Așa cred și eu, spune Lionel, cu ochii fixați pe sânii ei. — Duminica aia, la prânz, bărbatul meu a făcut apoplexie. Ați gătit ceva picant? N-a făcut apoplexia la mine acasă. A făcut-o acasă la amantă. Ca să respect aparențele, am păstrat doliu după el. Astăzi se împlinesc douăsprezece luni de la înmormântare. De câteva minute, nu mai sunt în doliu. — Am observat. — Am auzit c-o să muriți duminică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
rog, sună-mă când primești mesajul ăsta. Te rog. Mă gândesc la tine“. Sunt foarte contrariată. Apăs pe steluță, ca să mai ascult o dată mesajul și îi dau telefonul lui Daisy. N-am văzut niciodată pe cineva făcând un atac de apoplexie, dar cred că asta i se întâmplă prietenei mele: se face vânătă la față, iar ochii i se mișcă incontrolabil. Când termină de ascultat, trântește telefonul pe masă. Animalul, scrâșnește printre dinți, te torturează psihic. Și are un succes nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o dată cu ele, ca să văd cum e. Prima chestie care m-a enervat a fost că au tot felul de reguli stupide despre ce ai voie să porți, de care eu habar n-am avut, și un babalâc era să facă apoplexie când m-a văzut În blugi. Așa că a trebuit să-mi găsească o fustă și o pereche de pantofi din ăia bociocănoși cu crampoane. Și, dup-aia, când am ajuns pe teren, n-am fost În stare să lovesc mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o intoxicație directă a sângelui, ca Bruck, în scrierea sa despre holeră: în aceste cazuri - susține Bruck, procesul de intoxicație nu ajunge în mod secundar în sânge, ci acesta e atins în mod primar, iar rezultatul e un fel de apoplexie holerică. " Nu vreau să intru aici mai amănunțit în această teorie a intoxicației în holeră, ci doresc să adaug numai că am avut un caz pronunțat de holeră uscată, care era desigur rezultatul unei influențe exclusiv psihice. O evreică văzuse
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
am gândit că merita să-i povestesc despre excursia pe care am făcut-o la Paris când aveam cincisprezece ani. Cum autocarul a rămas blocat în trafic undeva prin Pigalle, iar măicuțele în grija cărora eram aproape că au făcut apoplexie când au văzut la o aruncătură de băț firmele luminoase care făceau reclamă la barurile cu striptease total. — Știi la ce mă refer, i-am spus lui Luke. Fete, fete și iar fete, toate în pielea goală! Am auzit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întunecă, ca afundat într-un întuneric înăbușitor. Conștiința sa, topită într-o formă nouă, eliberată de cătușele spațiului și ale timpului așa cum le știm noi, i se manifestă prin crize spasmodice tot mai violente, ajungând uneori chiar până la atacuri de apoplexie. Iar mintea-i sclipitoare, pe care odinioară toată lumea i-o lăuda cu entuziasm, acum psihiatrii i-o socoteau a fi doar o cauză pierdută... Și astfel, pas cu pas, se adâncea tot mai mult în hățișul suferințelor sale sufletești, uitat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
gluma la o parte. Poezia domnului Ionescu nu poate urca mai sus. Ne citește de atâta vreme aceeași peltea. Ce, suntem aici la cenaclu sau la psiholog? Băi, tu să taci! Securistule! Și s-a făcut dintr-odată liniște, de parcă apoplexia tă cerii Îi lovise pe toți, unda amenințării parcă se insinuase În inimile lor care mimau veselia, care Încercau să uite epoca pe care o străbăteau fără vină. Costan a rămas și el cu gura căscată, uimit că Îndrăznise să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
comuniști e cârmuită și tare mi-e teamă că peste câțiva ani, pe timpul ăsta, dumneata n-o să mai ai nici o bucățică de pământ și-o să muncești la colectivă!... Uluit, Grigore Gospodin își căscă larg gura, de parcă l-ar fi lovit apoplexia, și câteva clipe rămase nemișcat și mut, negăsindu-și cuvintele. Ei, dumneata glumești, nu vorbești serios, cuscre! reuși el, în sfârșit, să-și găsească graiul, ștergându-și cu dosul palmei bătucite de muncă nădușeala care începuse să i se prelingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
asculți o poveste reală de iubire. Pentru că, în calitate de fiică, adoram felul în care chipul i se lumina atunci când spunea „Iar mama ta a intrat în încăpere“. — Poftim, Claire, mi-a zis mama, întinzându-mi o batistă. Jacques ar fi făcut apoplexie dac-ar fi văzut cât de uzi îmi erau obrajii. De ce plângi, draga mea? — Sunt doar emoționată, am reușit să răspund, cu gâtul aproape paralizat. Era prea târziu pentru orice alt răspuns. Lăsasem ca lucrurile să meargă prea departe. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]