600 matches
-
și mi-a întins ceva. —Claire, ia cristalul ăsta și pune-l într-un buzunar. O să-ți aducă noroc. O să aibă nevoie de mai mult decât unul din cristalele tale de rahat, i-a trântit-o Helen. —Helen, încetează, a apostrofat-o tăios mama. Ce-i? a sărit Helen înfuriată. — Chiar trebuie să fii așa de rea? a zis mama. N-am fost rea, s-a apărat Helen cu pasiune. Dar dacă Claire o să arate bine și-o să se poarte ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lentă și mai relaxată. Am rămas în picioare, în holul de la sosiri. Eram îngrozită, pierită, mă simțeam copleșită de numărul enorm de oameni și-mi ceream scuze, cu voce pierdută, de la toate persoanele care se loveau de mine și mă apostrofau pe un ton ridicat. După care mi-am revenit. În fond, era doar Londra. Vreau să spun că aș fi putut să fiu într-un loc cu-adevărat înfricoșător. De pildă, în Limerick. Iertați-mă, nu, glumeam doar! Peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Întârzii indecent, nebunesc de mult. Banda pentru autobuze e blocată de autobuze. Abandonat autobuzul. Un sprint care-mi pârjolește plămânii În jos, pe City Road și luat de-a dreptul prin Finsbury Square, unde tocurile găuresc iarba interzisă și sunt apostrofată cu familiarul „Alo!“ de către bătrânul a cărui meserie este să strige la cei care aleargă pe iarbă. —Alo, domnișoara! Nu poți s-o iei pe margine ca toată lumea? E jenant să se strige la tine În public, dar Încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că Zach n-o să afle niciodată de încurcătură. Chiar atunci a sunat Julie. Era foarte încântată să-l cunoască pe Charlie. L-am căutat pe Google. E un regizor grozav, o partidă super... —L-ai căutat pe Google? Julie! am apostrofat-o eu. — Toată lumea face asta în New York. Altfel nu poți ieși la o întâlnire, îmi explică ea. Câteodată, Julie îmi spune niște lucruri de mă face să cred că întâlnirile din New York sunt mai îngrozitoare decât cele din Totul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Palm Beach, să intervievez o tipă din lumea bună. Tocmai moștenise o locuință Art Deco pe malul mării. Locuia acolo singură, ca o Doris Duke a începutului de mileniu. Era, sincer, o poveste tristă, dar foarte fermecătoare. Ce prostie! mă apostrofă Julie când i-am spus că nu pot veni. Doar n-o să ratezi așa o ocazie. Știam că trebuie să iau interviul, dar nu puteam rezista ideii de a face cumpărături la Chanel ca și cum aș cumpăra de la Gap. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
hei, aveam nevoie de multă înțelegere, nu? Ce rost mai are să salvezi pe cineva dacă n-ai de gând să te porți frumos după aceea? m-am smiorcăit. — Încetează să mai fii atât de răsfățată și maturizează-te odată, mă apostrofă Charlie. Habar n-avea ce înseamnă să te porți frumos. M-am uitat în jur. Halatul de la Ritz zăcea lângă mine pe pat. Eram acoperită cu o haină gri. Nu era a mea. Mă cuprinse un gând grețos: trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
auto / Je roule molo! Dădu drumul distihului în franceză ca și cum ar fi persiflat acea cunoscută reclamă de tip capitalist, de pe ecranele Televiziunii române libere, rămasă în memoria românilor, prezentând un cavaler medieval în armură, care năvălea într-un sabat vrăjitoresc, apostrofând vijelios: v-am prins, vrăjitoarelor! Reclama era știută, pentru ineditul ei, până și de cei ce nu aveau încă televizor, fiindcă o bătuciseră toate canalele de sute de ori pe zi. Domnule Vladimir, am să vă duc la un hotel-trufanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cari, în opoziție ori guvernamentale, a ocolit totdauna din discuție persoana M. S. R. - dar lecții de dinasticism de la "Romînul"? "Romînul", foaia ministrului Lecca, a trădătorului de meserie care, cu ușurința cu care a vândut pe Vodă Cuza, [î]l apostrofa pe Vodă Carol printr-o gatetă din Bacău: "Romînul", foaia lui Dim. Sturza, a baronului Erdmann de Hahn, care susținea altă dată că crima politică e permisă; "Romînul", organul d-lui Cîmpineanu, care între M. Sa și țară vedea un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
publicat, postum, o teoremă descoperită-n agenda lui Bayes. Însoțită de-o ecuație ce propunea o soluție imperfectă la una din cele mai dificile probleme ale matematicii probabilității: succesul.“ „Ce-are succesul cu matematica?“, m-am văitat. „Ignorantule!“, m-a apostrofat Maria, „Se vede că n-ai intrat niciodată într-un cazino!“ „Bună observație! Rezumată, teorema lui Bayes suna cam așa: se determină, din numărul de-ocazii în care un eveniment a avut loc și-a eșuat, șansa ca acesta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
strîngă lucrurile și să plece. Pentru că nu a plecat cu o jumătate de oră mai devreme, așa cum își dorea, Stăpînul de sclavi, deși nu prea mulțumit, nu ar fi avut ce să-i reproșeze concret. Dacă marți ar fi fost apostrofată că vineri nu a terminat ce avea de făcut, ar putea răspunde, privindu-l cu nevinovăție: „îmi pare rău! Am presupus că, dacă nu am putut să plec cu jumătate de oră mai devreme, așa cum voiam, ar fi OK să
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
Televiziunii Române, care încercau să impună o „realitate” edulcorată, poetizantă, „însuflețitoare”. Contrastul cu secvențele realiste, cu dialogurile cu adevărat „ca-n viață” (pentru prima dată în filmul românesc personajele vorbesc ca niște oameni, nu ca niște seturi de replici înregistrate - Ani apostrofându-l pe Nelu : „Mă ameninți, tu, pe mine ! ? Bă... amărășteanule !...” e o piatră de hotar în istoria noastră cinematografică) este mai eficient decât orice „șopârlă”. Mai există un moment în care sistemul își face simțită prezența, prin personajul Luiza, interpretat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
propun, comportamentul copilului și reacțiile mamei. Constat cu surprindere că, deși fiul ei se manifestă ca un copil normal, sănătos, vesel, plin de energie și predispus pentru jocuri dinamice, mama lui stă necontenit cu gura pe el, atenționându-l și apostrofându-l din minut în minut: - Andrei, fii cuminte, nu alerga! - Andrei, vino la mama să-ți așez puloverul! - Andrei, oprește-te și termină-ți tartina! - Andrei, lasă fetița în pace, că ai să-i strici bicicleta! Nedumerit și contrariat, am
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
că Vasi îi povestește istoria vieții lui și a celuilalt Babis, îl întreabă dacă nu cumva scrie "Sau scrii? ...Nu cumva scrii? mă tutuise deodată, glumeț, cu o amenințare glumeață, oprindu-se din nou în ninsoarea bogată 31. Altădată îl apostrofează cu apelativul autor: Ah, autorule, autorule! Îmi făcu el cu degetul, nu m-aș mira să aflu azi, mâine, că noaptea eu mă plimb cu un autor!...32. Înregistrându-i povestea pe bandă, Babis Vătășescu notează: Oricum, eram suveran. Amintirile
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în câteva înregistrări audio - înregistrări pe care prietenul său Adrian Coman le păstrează ca materiale pentru un roman - relația cu Ioana. Cei doi se întâlnesc prima dată la un club de dans, unde Sabin o salvează de agresiunile unui bărbat, apostrofându-l în jargonul polițiștilor. Secvența e prezentă în ambele romane). 2 Și acest episod este reluat în Drumul cenușii. Incidentul de la cabana din Corbeanca, în urma căruia Ioana ajunge la spital, este numai una din întâlnirile dintre cei doi care se
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Maupassant). Remarcabilă, în spiritul proiectării abile a faptului de viață semnificativ, este nuvela Proștii. Sculați cu „noaptea în cap” pentru a nu pierde trenul care trebuia să-i ducă la oraș, Nicolae Tabără și feciorul său, țărani, sunt bruftuluiți și apostrofați cu dispreț de conductor: „Să vă sculați mai devreme, putregaiule, și nu mocoșiți, fire-ați ai dracului să fiți". Sfiala țăranilor e mai mult un soi de „frică", la contactul cu mediul „civilizat", proprietate a boierilor. „Nu v-ajute Dumnezeu
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
poveste compusă din secvențe autonome, mai importante decât întregul. Fiecare capitol aduce o nouă serie de aventuri bizare, caraghioase, pentru care naratorul nenumit al romanului are, se vede, o deosebită predilecție. Iese pe pervaz, chipurile ca să se sinucidă, și este apostrofat de un vecin pentru expunere indecentă; merge la biserică să-și verifice atașamentul confesional și asistă la un mic scandal condimentat cu dispute teologice. În general, orice dialog inofensiv degenerează într-o ceartă și orice întâlnire într-o confruntare. Este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
mai întinde oleacă, sînteți tineri! nu mai încapi lîngă vigilenta, așează-te în altă parte, incomod, perechea la 60 de ani două genți mari-mari, el s-a întins pe haină lîngă fereastră, tu suportă mirosul picioarelor bătrînei, te-a și apostrofat că stai cu nasul în ele, ca o pupăză stă în mijlocul sălii! vituperează baba, bărbatul în picioare ascultînd mirat despre el, neliniștită cîrdășie! moșneagul trage la mîna scriitoare, călugărul a fugit într-o clipă, elocvența însăși aceștia, și nu ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fuseseră vreme de secole cei mai credincioși soldați ai împăraților habsburgici. Comandantul Purić din regimentul Užice și-a condus oamenii în paisprezece atacuri, la care cei de la Lika au replicat prin contraatacuri fulgerătoare. În timpul unuia dintre acestea, Purić i-a apostrofat: " Predați-vă, de ce să muriți prostește ?", la care ei au răspuns: "Ai pomenit vreodată ca sîrbii să se predea?"5 După începerea războiului, primul stat care a ajuns la o concluzie în legătură cu loialitatea a fost Imperiul Otoman. Sub presiunea lui
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
un “ciubuc” în loc de salariu, pentru un ciubuc (acadea), și nu mă refer la slujbele bine plătite, ci la celelalte, care reprezintă majoritatea, de aceea mi-am permis să fac aceste comentarii la un mod puțin mai “delicat”. Nu generalizez, ci “apostrofez” patronii cu pricina. Nu încurajez faptul de a nu se mai lucra în domeniul privat, ci vreau ca femeile care lucrează în acest domeniu să-și ia salariul meritat. Încurajez faptul de a nu-și mai vinde timpul și energia
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
diriginte și părinte. Era o prelungire a dirigintelui. Nu era o machetă dată de la partid sau de la Centru, o fișă a discuției. De multe ori, secretara șefă, cum era doamna Folescu (care era un zbir, ea conducea, nu decanul) îi apostrofa. Nu era o matrice sau un algoritm stabilit de sus. Iar eu am lăsat lucrurile astea la nivel de bază, pentru că mi-am dat seama că nu am forța aia persuasivă, de convingere, să îi aduc la Casa Studenților unde
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
B.: Vorbim de o altă epocă a ceaușismului, de presiune venită din partea partidului și de alte generații. D. T.: De asta spun: comunismul trebuie judecat secvențial, pe perioade. Barbu nu a fost un rector care să cheme oamenii să îi apostrofeze, să îi dea afară, să îi nenorocească. El a lăsat democrația la maximum în universitatea pe care o conducea. El venea o oră-două, semna hârtii și apoi se întorcea la ecuațiile lui, pleca în Japonia, nu îi păsa de PCR
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
L-ați primit și tratat ca pe un rahat. Eu am fost profesoară de limba română. Stimată doamnă, am ieșit să iau puțin aer, să mă binedispun, vă rog, din acest moment încheiem discuția. Baba, pardon, doamna, continuă să mă apostrofeze, amintindu-mi că am același cod genetic cu fratele său și că se cam apropie funia de par. O las să-și verse năduful și încep să fac socoteli. Dacă aprobam schimbul, riscînd cătușele de rigoare, cei 400 m² se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eu rînjesc a mulțumire. Doctorul mă invită la o cafea și eu refuz politicos. Vă conduce Letiția, mă copleșește medicul cu politețe. Sigur, zîmbește micuța satrapă. Merg pe culoarul întunecat, dar n-o strîng de gît. Gurița aceea frumoasă mă apostrofează brutal: Ați picat-o la matematică la bac pe sora mea! Îmi pare rău, dar n-am fost anul acesta la bac. Dar ea mi-a spus că a trîntit-o Simirad. Era fratele meu. M-ați ciuruit degeaba. Nu chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
celor doi certăreți. Ești regalist? mă abordează direct Dorin. Eu sînt un regalist înfocat de mic copil, dar mă angajez în joc. Cine plătește consumația? Eu, îmi răspunde regalistul. Atunci sînt regalist pînă în măduva oaselor, spun rîzînd. Regalistul! mă apostrofează oponentul. Nici nu te-au chemat la reuniunea Regelui cu amicii săi. După ce ai făcut tu și după bobîrnacele primite de la FSN-iști... Eu sînt un simplu supus și nu am pretenții exagerate. Dar l-ai invitat, i-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
genunchii. Încet, dar sigur individul ajunge la fetiță, o prinde ca un profesionist și în trei minute fetița este salvată. Părinții plîng, lumea respiră ușurată și fericită. Musculoșii pun coada între picioare și nu se mai grozăvesc. Lumea chiar îi apostrofează. Tînărul s-a pierdut neobservat tot așa cum a și venit. Nimeni n-a remarcat faptul că providențialul salvator a dispărut în anonimat. *** Examinasem un tînăr, destul de isteț și mă uit la notele sale din carnet. Note mari, dar la profesorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]