635 matches
-
stăpânilor și Animale bolnave, am reușit, cred eu, să zdruncin tipul de roman comunist, realist-socialist, dând un semnal pentru un alt tip de artă, profund diferit de cel oficial și în contradicție cu acesta, o artă ce tindea să se aproprie de experiențele majore ale marii arte occidentale și ruse, de un Dostoievski sau Th. Mann. Sigur, nu eram singurul! Nici nu aș fi putut „învinge” singur! 3 În toamna lui ’65 când am debutat cu Francisca locuiam în strada Nerva-Traian
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nici o sută de milioane ruble aur la care se ridică întregul D-voastră stoc metalic. Admiteți, sper, că Basarabia face ceva mai mult“. „Dar bine, domnule Karahan, nu e vorba numai de valoarea sumei, ci de faptul că v-ați apropriat un lucru pe care erați obligat să-l respectați ca fiind intangibil și apoi, pe lângă bani și metale, mai erau acolo acte de familie, de proprietate, documente cari n-au nici o valoare pentru D-voastră, dar au una inestimabilă pentru
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în cele patru decenii de la inițierea ei, instruirea programată? Pentru că mașinile sînt costisitoare? Nu din acest motiv, în primul rînd, ci pentru că programarea nu corespunde aspirațiilor vremii. Este adevărat, nimeni nu poate crea ceva din nimic; elevii trebuie să-și aproprie mai întîi un sistem de cunoștințe, pe care să se poată ridica eventuala creație originală. Aceasta nu exclude însă crearea unor situații cu totul noi în care copilul sau tînărul să ofere propriile sale soluții. Caracterul extrem de dirijist al instruirii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de recompensă și pedeapsă care implică o constrângere violentă. Dezvoltă rețele de investiții în țară și peste hotare, fie în domeniul imobiliar, al aeronavelor, terenurilor, bijuteriilor sau al conturilor bancare cu număr. Scopul lor în ansamblu este de a-și apropria posesiunile altora, și în acest sens fac înțelegeri cu criminali cu viziuni similare atunci când este în interesul lor, eliminându-i în caz contrar. În mod asemănător le permit altora, în schimbul unor concesiuni sau comisioane, să se angajeze în corupție, folosind
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
proprietarii creștini ar fi putut revendica aplicarea aceluiași principiu. Deși nu a fost nici o distribuire generală a pămîntului, unele domenii ale statului au trecut practic în mîinile particularilor. În perioada revoluției, notabilii și căpitanii puteau pur și simplu să-și aproprieze pămînturile aflate sub jurisdicția lor nemijlocită. Întrucît pămîntul era principala investiție și sursă de bogăție, tentația de a pune stăpînire pe el acolo unde era posibil era mare. Regimul bavarez din Grecia era teoretic în favoarea micilor proprietari de pămînt. La
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
că ați testat câteva vaccinuri. A.R. Cum privesc puritanismul? Îl privesc cu ochii lui Henry Miller, ai lui D. H. Lawrence și ai lui Lawrence Durrell, scriitori cu care m am identificat spiritual cândva, pe care mi i-am apropriat, care mi-au penetrat gândirea. Da, puritanismul e o formă de blocaj, o formă periculoasă. Cred, de altfel, același lucru și despre political correctness-ul atât de în vogă. Puritanismul este ghiuleau legată de piciorul omenescului. Și nimic din ce e
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
prejudecăți, ignoranțe și umori. Pe cînd un critic adevărat ne va elibera de toate acestea. Este ceea ce-a făcut Pauline Kael pentru mine. Da, într-o primă fază am lăsat-o să-mi spună ce să gîndesc ; mi-am apropriat fără rezerve ierarhiile ei, tipul ei de observație și de argumentație, criteriile ei (sau, mai bine zis, ce înțelegeam eu pe atunci din ele). Era inevitabil să se întîmple așa : eram prea mic și ea era prea mare. Dar tocmai
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
erorile normale sunt locuri comune în perimetrul grupului din care facem parte, erorile subiectului paranoic tind să fie extrem de idiosincrasice. Originea lor se află într-o disrupție și schimbare a funcției mintale, ceea ce schimbă fundamental modul de a înțelege și apropria lumea. Faptul că paranoicul nu își schimbă opinia când este pus în fața argumentelor contrare nu ar trebui să surprindă, pentru că convingerile noastre greșite cedează în fața schimbării de mediu. Delirurile nu depind de vreun defect al inteligenței pacientului, nici de dereglarea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
romani (Flower 263-69); ulterior, datorită impactului asupra comunității, dar și semnificației sale, a fost limitată oficial de Augustus însuși la procesiunea de înmormântare a împăraților, funus imperatorum, și, implicit, la divinizarea lor prin apoteoză, consecratio. Decizia autocratului de a-și apropria autoritar această formă de sacralizare a dus, pe de-o parte, la un monopol imperial asupra spațiului public și asupra traseelor urbane centrale, devenite scena manifestării plenare a puterii sale, iar pe de altă parte, la transformarea concretă a bazelor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imperială. Și în acest fel, destinul cetății și cel al autocratului său au ajuns să se împletească unul cu celălalt și să egaleze, în plan ceremonial, ceea ce, în plan juridic, însemna Senatus Populusque Romanus (SPQR). Pe parcursul domniilor, instituția imperială își aproprie întregul calendar al sărbătorilor (natalis Vrbis, natalis principis, dies imperii), ceea ce îi conferă legitimitate în organizarea vieții spirituale a cetății, pentru ca ea să-și reconfirme periodic valorile definitorii. Instituția imperială s-a infiltrat în acest fel în inima manifestărilor populare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sau materiale. Trimiterea permanentă la fondarea spațiului-matrice (Roma) și a principatului (Augustus) constituia un puternic argument politic, pentru că legitima și orienta un program de interes comun, și în același timp crea monopolul asupra eternității. Basileul și cetatea sa își vor apropria la rândul lor, politic și teologic, vocația universalistă a conceptului, în care se va proiecta însuși corpul puterii, prin noțiunea de imperium christianorum. Strategia politică augustiană va fi preluată integral și cu relativă ușurință de Constantin I, dat fiind că
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
rapid la orice situație. Și Poveste pe care n-o pot scrie capătă tușe autobiografice, figura bunicii și dispariția în război a tatălui fiind bine integrate în firele narațiunii. În întregul ei, cartea revelează un scriitor care încearcă să își aproprie tehnica prozei moderne confesive. Voind parcă să recupereze timpul, la o distanță de mai bine de două decenii, Ț. își propune să realizeze ,,romanul total” în Numai tinereții i se iartă totul (I-II, 2001), unde pot fi urmărite concomitent
ŢARANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290083_a_291412]
-
dar totul este ratat, până și băutura se varsă pe covor, iar potențialul sinucigaș nu mai are bani pentru alta. Autorul își construiește romanele prin alăturarea unor astfel de secvențe ce au drept liant un narator care monopolizează și își aproprie situațiile cele mai bizare. Totul cade în derizoriu, ratarea fiind tema centrală. Aceeași tematică se găsește în textele dramatice, consubstanțiale, din multe puncte de vedere, prozei scrise de T., cum se poate remarca în Audiență 0, apărut în 2003. SCRIERI
TEODOROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290145_a_291474]
-
Eul autoficțiunii nu are interior, este un sîmbure gol. El este În mod explicit irepresibilitate, expresie incontinentă, energheia ("forță În acțiune"). Eul autoficțional nu are ierarhie sau ordine expresivă, el se exprimă indiferent de conținutul avut la Îndemînă, pentru că Își apropriază orice conținut Îi cade sub mînă și este, Îndeobște, cu atît mai puternic cu cît conținutul este mai insignifiant: autoficțiunea se bazează pe principiul psihanalitic al asociației libere, fără a manifesta Însă voință de insolit. Eul autoficțiunii e cu atît
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Goncourt al anului 2002. Euristica acestui platonism are drept pilon teoretic principal conceptul de alienare, Entfremdung: fie al lui Hegel, În cazul unor opere mai subtile (alienarea este aici o deposedare de sine ca viclenie a sinelui de a-și apropria lumea), fie al lui Marx, În majoritatea cazurilor, trecut uneori prin filtrul debordian. Ideea de bază a variantei secunde este următoarea: Sistemul Își Însușește ceea ce individul produce cu mîinile lui; astfel, cu cît produce mai multe bunuri materiale, individul pierde
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
angajați În locul valorii adăugate, deoarece valoarea adăugată nu este disponibilă pentru multinaționalele indigene. Comparând tabelele 14 și 15, se observă că aceste două mărimi sunt foarte apropriate una de alta, că numărul de angajați exprimat procentual este o mărime foarte apropriată de valoarea adăugată. Pentru țările mari (SUA, Canada, Marea Britanie) trebuie subliniat faptul că multinaționalele indigene reprezintă În jur de o treime din activitatea industrială a țării lor de origine. Pentru Germania și Franța, această cotă atinge 40%. Pentru țările mici
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
discursivă la cea apofatică ("negativă", cum spune Cantemir), proprie intelectului situat în lumina grației"18. El consideră, deci, că singura posibilitate a omului de a cunoaște totul este contactul direct cu divinitatea. Altfel spus, revelația. Prin urmare, Adevărul poate fi apropriat doar prin intermediul unei cunoașteri revelate, nu al uneia raționaliste ori empirice. Soluția lui Cantemir este una radicală, de vreme ce gândirea post-bizantină se deschidea, începând cu secolul al XVII-lea, către o atitudine mai puțin rigidă, de laicizare a gândirii; cee ce
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
e vorba, în primul rând, de nevoia de a transforma o problemă abstractă, greu cuantificabilă, "metafizică" într-o imagine concretă, mult mai ușor de digerat de o conștiință chinuită până la anxietate de nesfârșitele amenințări cu iadul, dar neobișnuită a-și apropria noțiuni mai dificile, abstracte. Așa se explică nu doar necesitatea "gândirii simbolice", ci și imensul său succes. Johan Huizinga avea intuiția acestui proces de simbolizare a realității invizibile, transcendente, prin intermediul unor imagini decupate din realitatea concretă, pe care îl punea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lui precise, logice și definitive. Concluzii scrise pentru eternitate, martorele sigure pentru judecarea corectă a meritelor pe care acest martir al științei le-a avut în descoperirea insulinei, acest hormon care a fascinat și continuă să fascineze cercetătorii care se aproprie de înțelegerea esenței vieții, aceea a controlului metabolismului energetic, care susține viața fiecărei celule a organismului. Logica cercetării funcției endocrine a pancreasului, de la care a pornit planul său de cercetare, rezultă din paragraful următor, publicat în lucrarea lui sintetică din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
identificând temele lor fundamentale; al doilea pas - ei propun faptele de spiritualitate românească ca ilustrări ale acestor idei; al treilea pas - intelectualii francezi reiau pe cont propriu exemplul românesc în cărți, articole sau cursuri; al patrulea pas - elitele românești își apropriază interpretarea pariziană și o difuzează în țara de origine. Istoria, bine documentată 52, a relațiilor dintre imigranții români și Jules Michelet ne ilustrează toate aceste faze. Mai întâi, a fost contactul cu actorii "centrali" și înțelegerea preocupărilor lor: este ceea ce
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
naționale. Esența procesului de mediere estetică în capitala "republicii mondiale a literelor" o constituie în egală măsură dorința unei culturi emergente de a fi recunoscută la Paris și interesul elitelor pariziene de a-și impune interpretarea și de a-și apropria o "marfă" spirituală. Așadar, ca să înțelegem cum a perceput generația postrevoluționară poezia populară trebuie să căutăm în afara câmpului românesc și să ne întrebăm care era agenda culturii franceze. Jules Michelet definește încă din Le Peuple 55 ceea ce caută: un model
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
râzând... Înainte chiar de a invoca iubirea și caracterul universal al unei asemenea experiențe, Rosetti amenajează un mic decor al trăirilor accesibile; preferă să filtreze viața țăranului abstract prin viața lui Alecsandri pentru că pe aceasta din urmă și-o poate apropria. În al doilea rând, e o reprezentare a existenței care, în virtutea semnificației sale politice, tinde să valorizeze modestia, caracterul moderat, understated, al trăirii. E cu atât mai mult un spațiu al libertății și al emancipării, cu cât își ilustrează aspectele
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în funcție de raportul dintre viața dedicată și viața activă. Ceea ce urmărește e măsura în care posibilitățile de acțiune pe care oamenii le au într-un anume context istoric pot ilustra o chemare sau, altfel spus, de capacitatea vocației de a-și apropria câmpul acțiunii. Schlanger distinge din acest punct de vedere trei raporturi fundamentale. Există, mai întâi, absența sau intermitența contactului între viața activă și viața dedicată. Plecând de la o lectură din Rousseau, Schlanger încearcă să gândească o vocație care nu se
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
3 și 4), dar în principal în cântul 15, atunci când tema reținerii musafirului face obiectul câtorva episoade în aventurile lui Ulise. Verbul kateruko (κaτερυκω), a reține, este o expresie puternică pentru a desemna această preocupare a gazdei de a-și apropria invitatul, același folosit pentru Calipso, și, într-o manieră generală, pentru a desemna obstacolul față de nostos. Prima intervenție a lui Nestor se justifică și Atena îi dă dreptate când acesta se înfurie, socotind hotărârea lui Telemah de a înnopta pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cărui brațe îl strângeau mereu și care "creștea, creștea" atinge "cu capul și picioarele cei doi pereți ai colibei"409*. Această imagine este deosebit de bogată, cea a unui corp care umple casa, care umple spațiul, care atinge extremitățile, care își apropriază coliba, imagine însăși a interiorității, imagine de reapropriere care înseamnă eliberare, deschidere, spargere a limitelor. Povestea lui Iulian este o dramă a pielii, marcată de experiențe deceptive în care contactul s-a dovedit sursă de frustrare. Astfel, înaintea morții părinților
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]