2,862 matches
-
zgomotele pe care le fac toți cei din jur. Le ascultă. Le primește în ființa ei ca pe un balsam și ca pe o salvare. Ziua trece încet, târând după ea o clepsidră uriașă, în care nisipul e ud. Soarele apune, iar nebuna se întoarce în camera de hotel. Și lumina din ochii ei nu se schimbă câtuși de puțin atunci când ia telefonul în mână și descoperă cele șapte apeluri ratate. Cinci dintre ele nu au im portanță. Celelalte două sunt
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
la bucătărie.Dialogul a fost scurt. Grănicerii au avut probleme cu barca datorită valurilor create de nava rapidă și au plecat grăbiți.Chița s-a speriat inutil.A fost o zi plăcută de muncă în incinta de la Ceatalchioi. ”Soarele-a apus,iar luna,o cloșcă rotundă și grasă, Merge pe-al cerului aer moale și-albastru și lăsa Urme de-aur a labelor ei strălucinde ca stele”. (M.Eminescu) Ultimul pătrar Astrul nopții este cântat de poeți și de muzicieni.Adorat
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Wemme), am regăsit memorabil formulat de Mircea Cărtărescu "oful" multor scriitori români provocat de dificultatea de a ține piept "acasă" vîrtejului turbulent, isteriei unei ambianțe în special "bucureștene" care distruge orice "efort creator". Aș îndrăzni să completez ideea: nici în apus nu mai pot fi aflate oricînd și oriunde acele oaze de liniște prielnice reflexivității și creației. Dar există aici, pentru gînditori, artiști și filozofi, o mulțime de "paradisuri solitare", de felul Academiei de lîngă Stuttgart. Cu volumul Europa are forma
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
14 și nouă luni cu generoasa amnistie. Trimis undeva în apropierea graniței, locul destinat celor care au greșit regimului comunist, deja vîrstnicul Dite (Oldrich Kaiser) rememorează anii de glorie ai carierei sale, prezentată ca o secțiune transversală printr-o epocă apusă cu luminile și umbrele ei. Întreg filmul este alcătuit prin alternarea planurilor care aparțin retrospectivei cu cele care țin de prezent. Unui Dite tînăr, frivol, epicureu cu un cinism subțire îi este opus filozoful candid de esență voltaireiană, melancolic adunînd
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
seria Simenon: înainte de a-ți răspunde, va tasta ceva grăbit pe keyboardul computerului, după care te va privi derutat-bănuitor: "Parc-ar trebui să mai avem pe undeva două exemplare..." Formula idilică a librarului care era și cel dintâi cititor a apus demult. Pe vremuri, librăriile erau alimentate o dată sau maximum de două ori pe săptămână. Astăzi, magaziile se umplu în ritm necontenit. De când editorii au ajuns și propriii difuzori, e practic imposibil să faci față avalanșei de cărți ce intră în
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
of the year are grijă de soția sa, a cărei poveste este cuprinsă în afișele de pe pereți: MI 5 denied the involvement in the torture of a photojur-nalist. Izolată într-o pădure, micuța sa cabană păstrează farmecul unei Ruby Tuesday apuse printre avertismentele care anunțau începutul pandemiei. Theo este extras brutal din mahmureala sa, cînd este răpit de membrii unei grupări de gherilă pe care o conduce fosta sa soție Julian (Julianne Moore). Activismul ei care amintește de perioada belicoasă a
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
se sfiește a amestca planurile: "Personal, mă mîndresc cu prietenia comunistului și criticului Ov. S. Crohmălniceanu". Una din poeziile semnate de impetuoasa Nina se dorea pe atunci vaticinară: "Cîndva, într-un veac de mult apus,/ ultimii proletari din lume au apus/ către ultimul patron, Uzina ne-aparține!/ Și s-au făcut stăpîni. Și-au stăpînit-o bine./ Tabloul mai păstrează amprentele culorii/ sfîrșitul plusvalorii". Acel "sfîrșit al plusvalorii" nu a oprit-o pe poetă a se stabili confortabil în SUA... Lașitate, obediență
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
fost acțiunile care i-au speriat de moarte pe cei care aveau prin dulapuri diverse schelete zornăitoare. În primul rând, constatarea că justiția începe, de bine, de rău, să funcționeze și că epoca butoanelor roșii și a firelor scurte a apus. Plini de procese, speriați că Parchetul va începe să-i caute serios prin conturi, oligarhii au intrat în sevraj. Obișnuiți cu înalta protecție asigurată de Ion Iliescu, a cărui singură preocupare a fost să garanteze liniștea pentru ca jaful național să
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
ca stihurile hazlii să păstreze, cu o discretă deferență, răsfrîngerea originalului reprodus de fiecare dată spre a îngădui comparația. Binecunoscuta Noapte de vară a lui G. Coșbuc are aerul a se prelungi cu bonomie în satul actual, vag "modernizat": "Soarele apune numai/ Pe la nouă și un sfert,/ înserarea-i lucru cert,/ Pentru greieri vremea deja-i/ De concert.// Molcom sprijinite-n sapă,/ Vin bătrîne de la cîmp,/ De-oboseală calcă strîmb,/ Și-au pe față, toată apă,/ Zîmbet tîmp.// De la joc, prin
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
zece ani, am stârnit urile viscerale ale unor poeți care cred că cuvântul lor coboară direct din Logosul divin. Ideea că vom mai putea avea un mare poet care să devină scriitor național ca Eminescu, Arghezi sau Nichita Stănescu a apus definitiv, din păcate. E un fenomen obiectiv, o evoluție neliniștitoare. Nu prea cred că va mai avea cineva curând prestigiul Anei Blandiana sau al lui Mircea Dinescu. Suntem contemporani cu ultimii noștri mari poeți, în perspectiva obscură și sumbră a
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
precipitată înainte, iar aceste manevre ale narațiuni sunt folosite imprevizibil de către un constructor capricios. Romanul-povestire este aproape epuizat ca tehnică. Ultimul său susținător a fost Ștefan Bănulescu, poate și Fănuș Neagu. Cu acest tip de roman moare o epocă și apune un stil, nu știu dacă definitiv. L-au mai reprezentat V. Voiculescu, Zaharia Stancu și Mircea Ciobanu. Romanul de construcție nuvelistică e bine susținut și de G. Călinescu, Eugen Barbu, Petru Dumitriu și Marin Preda. E mai emancipat decât primul
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
din coasta lui Adam Zămislită fost-a Eva... Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum din jale, etern, Se-ntrupează Electra, Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum soarele poate răsări Fără a mai apune, Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum simpla ta prezență Umple infinitul Cosmos, Și cum ființa mea, Într-o eternă neodihnă și alergare, Și-a aflat, în tine, limanul... Până nu te-am iubit N-am înțeles
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
tocmai ei nu-i era bine, și mi-am amintit că ea fusese prima care pășise pe pod, înaintea tuturor... apoi podul se destrămase definitiv... poate n-avea legătură deloc, dar eu simțeam că exista o legătură, cumva, inexplicabil. Soarele apunea, roșiatic, deasupra dealurilor... Poate dacă mănânci niște plante, o să te simți mai bine, miam dat eu cu părerea. Da’ ce, eu mănânc plante? răspunse ea pe același ton dârz și sfidător ca întotdeauna, chiar și acum când nu se simțea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
la clama pe care o avea în plete. Era să te lovească! i-au spus Hamsterii. Asta s-o credeți voi! le-a răspuns ea nepăsătoare și a pornito înainte pe cărarea prăfuită. Ne-am reluat drumul. Soarele începuse să apună, iar nouă ne era foame. Mai aveam pâine în rucsaci, și am ajuns la o livadă de cireși. Copiii au alergat să mănânce cireșe, iar eu m-am așezat în iarbă. Între timp, Hamsterul Colțos a găsit un solz auriu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
sale, a fost contemporan cu mari conducători creștini. Este vorba de Francisc I, regele Franței, Carol Quintul, împăratul Germaniei și creatorul acelui imperiu universal, ce conținea în sine și teritoriile din America, cucerite de spanioli și „unde soarele nu va apune niciodată”, cum se exprima acest monarh. În Moldova, în timpul domniei lui Soliman Magnificul, era domn Petru Rareș (1526-1538; 1541-1546). După încoronarea sa, la 30 septembrie 1520, Soliman a pus în aplicare planul său politic, numit „dreptate și binefacere”, în limba
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
doare. următoarea chemare încețoșată linie frântă, trupul acesta al meu se șterge, se estompează, mai ușor decât scama în aer plutește, abia mai vibrează. schimba-voi locul acesta cu nimbul violet al notei do celei mai de jos, cuvântu-mi apune. voi încolți neștiută, în tăcere, ca pălămida cărnoasă și dulce, nimicul voi hrăni. voi fi doar auz hămesit, atent la următoarea chemare, lipsită de cuvânt, cum trupul de carne. vremelnicie nenumărate impulsii nervoase ale universului ne scurgem în pământ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în fumegarea lui nevăzută, în așchii ne preschimba, fără timp ne-nnoda în flăcări albastre crescând, bulimic arzând, întregindu-ne-n scrum. fuioare de fum noi doi nu vom mai fi o singură, înecată respirare. noi doi nu vom mai apune deodată după muntele de sare. noi doi, subțiați de frig, inhalăm speriați răsăritul, pietrele le implorăm să ne hrănească nevăzutul trup din care am dispărut când ne-am mutat unul în altul. abur și sânge, febră și lingori de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dans mlădios,/ o eschivă de membre, o eschivă de inimi,/ o eschivă de capete, o eschivă de umbre de capete - o,/ capetele tăiate, cele ce nu s-au plecat,/ cele ce n-au purtat niciodată o mască,/ încet în larmă apun - și nu le mai deosebim/ din piramida de cranii ce crește mereu/ printre volutele dansului nostru." Demnitatea, onoarea ieșirii din rînd se cîștigă în moarte, singura în care să dezmintă oportunistele, temătoarele cedări ale vieții: Am tăiat cu spada noaptea
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
acestei anomalii nu pot fi decât de natură psihologică. E, desigur, vorba și de teama de a pierde un vehicul care s-a dovedit viabil într-un moment politic anume. Dar pediștii ar trebui să știe că acel moment a apus pentru totdeauna. Ceea ce impresionează electoratul român în clipa de față e curajul P.D.-ului de a înfrunta colosul alcătuit de pentagonul negru, plus sumele imense puse în joc de oligarhi. Or, se vede treaba, P.D.-ul nu e pregătit pentru
Politica lui Struțulescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9559_a_10884]
-
și Vidra, numele nu s-ar fi răspîndit ca nume de botez cu conotații romantice. De asemenea, pare foarte posibil ca răspîndirea în mediul citadin, educat, a formei hipocoristice Oana a numelui feminin Ioana să datoreze mult piesei lui Delavrancea, Apus de soare, în care Oana e numele fiicei ilegitime dar foarte iubite a lui Ștefan cel Mare (personaj istoric de la care se poate ușor produce un transfer de prestigiu). Moda folclorică a adus, în mediile culte, numele Ileana, frecvent în
Onomastica și moda culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9611_a_10936]
-
pe posturile noastre de televiziune: are umor, e ingenios și surprinzător, dar și puțin cam șocant. Se bazează pe o argumentație implicită, susținută în fundal de melodia Amintire cu haiduci a lui Valeriu Sterian (,Unde s-au dus? Cînd au apus/ anii de sus ai gloriei lor?/ Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele,/ Caii și flintele haiducilor?") și avînd în prim plan, pe ecran, textul: "Peste 30 miliarde de euro vor intra în România. Îi ia cineva?". Desigur, episodul e urmat
La furat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7736_a_9061]
-
cuprind totul și nimic, iar apoi să te prevalezi de "conștiința" ta de fiecare dată când comiți o ticăloșie mare cât roata carului. Or, astfel de lucruri nu pot fi garantate de actuala formulă de selecție politică. Vremea listacilor a apus, o dată cu dezastrul pe care l-au adus țării în fiecare din formulele parlamentare de până acum. Fie că a fost dominat de stânga ori de-un surogat de dreapta, parlamentul s-a dovedit a fi o entitate reacționară, interesată să
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
publicat mai ușor și de a fi lecturat de un număr mai mare de cititori? Să fie dorința de a ajunge în rând cu popoarele mari, puternice, cu acei cuceritori ce se lăudau cândva că asupra imperiului lor soarele nu apunea niciodată? Sau să fie și o oarecare neliniște ontologică la mijloc, o profundă nemulțumire legată de propria istorie și cultură, de un trecut mai puțin "evoluat", astăzi, când tradiția pare ceva desuet și nu mai este deloc apreciată? Răspunsul, probabil
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
Poate-or mai veni și alții, că la luat se-ndeasă toți, cu rând și fără rând. Fii cu băgare de seamă, că unii îs cam vicleni, de care tagmă nici aici, nici în altă parte nu duce lumea lipsă. Când apune soarele, oi fi și eu înapoi. LIANA: Toate s-or petrece după voia și după porunca dumitale, mamă Ilincă. ILINCA: Eu porunci nu dau, fata mea. Când te-am cules de la poarta cetății, ca pe-o sărmană fără ocrotire ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PRINȚ: Și stelele te ascultă? REGELE: De bună seamă! Nu îngădui nimănui nesupunerea! MICUL PRINȚ: La mine acasă, dacă voiam să văd mai multe asfințituri într-o zi, îmi mutam scaunul după soare. Nu i-am cerut Soarelui niciodată să apună într-un anumit loc. Tu, fiind așa puternic, cred că poți face asta. Aș vrea să văd un asfințit. Vrei să-i poruncești Soarelui să apună? REGELE: Dacă i-aș porunci unui general să zboare din floare în floare, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]