702 matches
-
face, codrul simțitor răsună Și pin mrejile de frunze glasuri trec ca o furtună, Căci o strună-i orce creangă și o limbă-i orce frunză. (255) Luna doar, trecând pe ceruri, voind codrul să-l pătrunză, Împle noaptea-i arămie cu mari dunge de omăt Pe sub cari răscolite, fulger apele încet. Și de-odată-n codrul mândru el aude de departe Răsunând un glas de fată, ce venea din lunci deșarte (260) Și urechia i-o desmeardă; el ascultă sub un trunchi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
De m-a mai născut, Căci ar fi făcut mai bine Să mă ia de mâne, Prefăcută că mă scapă Să m-arunce-n apă, (290) Căci de cer ar fi iertată Și de lumea toată. Naintează și o vede lângă apa arămie, Culegând flori amorțite de pe maluri cenușie Și punîndu-le în poala grea de florile de piatră. (295) Luminează luna-n ceruri ca un foc pe-o mare vatră, Colții munților ce rupți-s, uriașe stânci de cremeni, Ce păreții și-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Olrik era chemat să o folosească atunci când momentul o cerea. Ziarele au consemnat, în coloanele lor, faptele desprinse din paginile unui roman de mistere : la orele 22 ale zilei de Ă, deasupra închisorii de maximă securitate se lăsase un nor arămiu, ce aducea cu sine mireasma stranie și indicibilă a gazului ucigaș. În doar câteva secunde, întreg personalul de pază din curte zăcea inert, ca sub povara unui somn de plumb. Sunetul palelor anunța aterizarea unui elicopter. Ieșind din el, doi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Îmi mai tremură și acum sub gluga jerpelită când mi-aduc aminte, fără veste, În Întunericul unui nou gang apărut În cale, se proțăpi În fața noastră un uriaș, o făptură oribilă, cenușie și fără expresie, cu trupul mătăhălos de culoare arămie, sprijinită Într-un baston noduros de lemn alb răsucit În spirale. Un miros puternic de santal emana din apariția aceea. Am Încercat un simțământ de groază de moarte Închegată ca prin vrajă, În Întregime, În ființa aceea care-mi stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
târziu, mârâi printre dinți Henrietta, chiar în clipa în care își făceau apariția partenerul de afaceri al lui Simon și nevasta lui putred de bogată, urmați de Fran în persoană, care arăta, după părerea Henriettei, mai bine ca oricând. Părul arămiu al lui Fran cădea peste față, în atitudinea extrem de sfioasă pe care o adopta când întâlnea persoane necunoscute, apoi îl dădu pe spate de îndată ce începu să se simtă în largul ei. Era un amestec straniu, medită Henrietta, de forță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cinci atacuri ale lui Rotari, ocheam cu o singură săgeată un cocoș sălbatic aflat la douăzeci de pași distanță, și cu sulița, un cerb aflat la zece pași. VI Toți mă respectau în ciuda faptului că păream un african din cauza pielii arămii arse de soare, a bărbii și a părului negru lăsat lung. Fapt e că mă simțeam în largul meu printre ei, și, când cineva glumea pe seama felului cum arătam, râdeam fără să mă simt ofensat. Totuși, adesea, eram cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cerul albastru-incolor, Îngerul se-arată, aripile-și deschide Peste orașul care adoarme liniștit. Imaginea sufletului adoarme dintr-odată Și-o amorțire îl cuprinde, Lasă întunericul să prindă Și să-l arunce-ntr-un basm Fără sfârșit! Îngerul păcii Pe cerul arămiu De aur cuprins Se așterne în zare Un înger ca în vis. Cu rochia de aur Vine gânditor, Pe norul cel de vată Cu rochia brodată În aur și mătase, Cu părul de cenușă Pe umeri albi desprins, Un înger
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Toamnă nebunatică Și puțin zănatică, Tu ai revenit, Cu frig ai năvălit Tu, cu nebunie, Ai trecut în grabă Prin a mea ogradă Și-ai ajuns în vie. Cu nori plumburii Ai vrut ca să vii Ca s-aduci solie Frunză arămie Cum îmi plac mie. Cocoșii Doi cocoși năzbâtioși Stau pe gard foarte voioși Unul țipă, altul tace Pân’ la urmă-și fac o pace Colorați și bătăuși Se gândesc la cărăbuși De mâncat nu prea au ce Că-s ascunse
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Un joc Un timp al tristeții ce-și caută agale trecutul, O regină ce-și schimbă legenda cu fiece renaștere a sa. În fiecare an toamna lasă mantie arămie peste lacrimile moi ale verii, o lacrimă ce curge peste noi. Totuși, asemeni oamenilor, asemeni visului lor zadarnic, nici lacrimile par să nu existe cu adevărat. Sunt, toate, amare poțiuni sorbite fără voie în fiecare toamnă... Lumină și întuneric - pagină
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
noastră transpusă într-un basm. Sunt sigur că îi va plăcea! Beteringhe Georgiana-Elena, clasa a V-a Colegiul de Științe „ Grigore Antipa” Brașov profesor coordonator Obreja Rodica-Ioana Prietenie E sfârșitul lui noiembrie. Iarna e aproape. Copacii și-au schimbat straiele arămii și sunt aproape fără culoare. Doar câteva frunze s-au încăpățânat să rămână în copaci. O frunzuliță pătată cu galben era tristă la gândul că se va despărți de creanga ei. Draga mea prietenă, mi-e atât de greu să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Școala mea în cuvinte și culori Iarna, când fluturi albi se lasă din văzduh peste pământul înghețat, primăvara, când copacii se îmbracă în haine de sărbătoare, vara, când pământul își etalează elegant lanurile de grâne aurii sau toamna, când frunzele arămii dansează cu ploaia pe muzica vântului, în orice anotimp școala mea este alături de noi, elevii, alături de dascălii care trudesc pentru a ne împărți din înțelepciunea lor sau alături de părinți, care găsesc o vorbă bună sau sprijin aici, în lăcașul plin
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mamelor după ce nu le mai sug laptele. Așa că eu am fost singura. Mama și mamele-mătuși mi-au spus povești nesfârșite despre ele. Indiferent ce făceau cu mâinile - că legănau copii, găteau, torceau sau țeseau - îmi susurau la ureche. În lumina arămie a cortului roșu, cortul menstrual, își treceau degetele prin cârlionții mei, în timp ce povesteau iar și iar despre aventurile lor din tinerețe, istoriile aducerii pe lume a copiilor. Poveștile lor erau ca niște ofrande în numele speranței și puterii, doar că aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
va trebui să-mi acopăr capul. Nu va mai trebui să car lucruri și să le aduc în timpul lunii noi, ci o să stau cu restul femeilor până când o să rămân gravidă. O să tândălesc cu mamele și cu surorile mele în lumina arămie a cortului roșu trei zile și trei nopți, până când va apărea prima rază a lunii noi. Sângele îmi va curge în fânul proaspăt, umplând aerul cu mirosul sărat al femeilor. O clipă m-am gândit să nu spun ca să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o femeie goală se usca la soare, În timp ce alta se săpunea Înainte de a plonja. Mai aproape de ei, Îngenuncheat pe-o rogojină, un bărbos Înalt medita sau dormea. Tot gol, și foarte bronzat; părul lung, blond deschis, contrasta puternic cu pielea arămie; semăna vag cu Kris Kristofferson. Bruno se simțea deprimat; În fond, la ce altceva se așteptase? Poate mai era timp s-o șteargă, cu condiția s-o facă neîntârziat. Aruncă o privire la prietenii săi: Annabelle, cu un calm surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
încete masca de castraveți. După amiaza trece. Soarele se apleacă dincolo de plopul din fața blocului V 4. Se îndreaptă cu graba vărsătorului către orizontul nevăzut, dincolo de oraș, trăgând după el cerul rose argent. Totul se scaldă într-o lumină roză, movă, arămie, de pe altă lume, mai strălucită, iar din pietre și lucruri, chiar și din blocuri și din ferestre termopan și din bulgării de noroi înghețat și din corciturile făcute colăcel pe preșul din fața scării C începe să se ridice, ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Păsărelele ciripeau. Florile răspândeau miresme. Știți prea bine cum e. Ce mare lucru? Jos în stradă un băiat și sora lui, așa cel puțin și-a închipuit ea, că era sora lui, cerșeau printre mașini. Băiatul era frumușel, un profil arămiu de amforă grecească. Și dintr-o dată băiatul a întors capul și de la fereastra ei, răsfățata prizonieră a văzut că cealaltă jumătate a feței copilului fusese strivită, ochiul se scursese, fruntea se teșise. Cu jumătatea frumoasă a feței, el zâmbea; pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
scoici, pescăruși, toate acestea sunt tot atâtea subiecte în haikuurile sau poemele tanka și senryu ale Taniei Nicolescu. Tanka, deși poezie de dragoste, în textele autoarei descoperim scheciuri de natură, Se zbate-n geamuri fluturele rătăcit - cu zgomote seci castanele arămii îi numără clipele Iar în senryu simțul umorului cu care este înzestrată depășește limitele hazului și devine ironie sarcastică. Coadă la loto degeaba risipesc bani de aur salcâmi Cartea se încheie cu texte în stil haiku, dar care se apropie
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
stele - castana fierbinte a lunii-n leagănul de unde-ntunecate albește-n așteptare Stol de porumbei măsurand cu zboruri largi cerul de toamnă - doar melcul umbrei călcând după mine prin frunze Se zbate-n geamuri fluturele rătăcit - cu zgomote seci castanele arămii îi numără clipele Se umple strada de foșnetul frunzelor - pentru o clipă din golul ramurilor lumina altor veacuri SENRYU Umbre pe apă - abracadabra și broasca saltă ... în lună Cutezanța viermelui frântă-ntr-o floare - carnivoră Ofertă de stat - sicrie cu
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
goale-n băltoacele reci - ploaie de toamnă Sunetul toamnei - dintre castane ce iar cad culeg amintiri Ursuză ploaia plânge-n grădini hohotind greierii-au tăcut Fluturi galbeni se desprind ușor de copaci - valsul frunzelor Răpăit de stropi reci și castane arămii - jazz-ul toamnei Clepsidra vegetală - ultima frunză cade din copac Trecut pastelat în zbor - vântul șuieră desfrunzind copacii Ploaie-ndârjită cu șiroaie la streșini - tulbure vreme Noiembrie - lumina arțarilor în liniștea clipei Troiță cu ochi triști de Crist și-un
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
la început. Sânii de-abia îi mijeau ca niște muguri gata să dea în pârg și pe tot trupul ei nu se vedea nici un fir de păr, doar cel de pe cap. Avea pielea netedă și strălucitoare, de o culoare între arămiu și măsliniu, întreruptă pe alocuri de benzi roșii de tinctură de bija. Chipul ei era mai degrabă lătăreț, cu nasul turtit și ochii migdalați, cu părul foarte lung, căzându-i liber până la mijlocul spatelui. Din pricina poziției, pe vine și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un ton pesimist. De aici, văd lucrurile mult mai dificile... Oh, drace! Credem în ceea ce facem, dar nu suntem decât o șleahtă de zdrențăroși, singuri împotriva întregii lumi... Cerul se colorase într-un roșu furios, iar râul avea acum tonuri arămii strălucitoare. Ultimii stârci ai serii zburau căutându-și cuiburile și doar un nor rebel continua să se arate necrezut de alb în mijlocul acelei risipe de culori. Se așeză pe vine lângă Inti Ávila și arătă din cap spre copaci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ternut. E veselia revederii părinților sau bunicilor, călătoriile în familie care pot însemna doar drumeții în natură. Dar copilăria nu e doar o bucurie eternă, e o perioadă presărată și cu tristeți poate mărunte, poate semnificative... E toamna, anotimpul culorilor arămii și al cerului plumburiu ce cerne picuri ușori de ploaie dansând cu vijelia vântului, al migrației păsărilor spre țările însorite. Covor foșnitor de frunze zgomotoase uscate, vânturate energic deasupra capetelor jucăușe și avide să prindă ultima zi blândă în natură
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
fericit s-o conducă pe Amanda de-a lungul culoarului format de două rânduri de scaune dintr-un club londonez la modă, care fusese transformat într-o capelă pentru acest unic eveniment. Și Amanda fusese superbă. Își prinsese părul ei arămiu, strălucitor, într-un coc decorat cu flori de vară, iar rochia dintr-un satin greu, în stil Empire, arăta ca pentru filmul My Fair Lady. Accesoriul vechi au fost niște cercei antici pe care i-i dăruise el, iar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
comparație, tăvălirea fiului cu o femeie pe care o avusese mai Întîi tatăl. Drumul spre Escorial trecea prin locuri pîrjolite de soare; vile vechi sau moderne, curți pline cu vegetație neașteptat de verde; unde era doar cîmp, un lut arid, arămiu, se zăreau, din loc În loc, ierburi uscate și țarcuri cu vite. Taximetristul vorbea destul de bine engleză, un amerindian, se vedea imediat. Thomas ar fi vrut să Întrebe cîte ceva despre orășelul cochet În care intraseră, dar gîndul i se Întorsese
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
necesar, cordonul. Azvîrlindu-i de-a dreptul în lături pulpanele și împroșcîndu-i, cu apă îndulcită, luată în gură, gâtul, fruntea, apoi întreaga anatomie. Cam smochinită, oarecum discutabilă, ambiguă, jumătate de femeie, jumătate de băiat îmbătrînit. 128 DANIEL BĂNULESCU Sub tenul ei arămiu plutea, ca sub o crustă de gheață, o colonie de pistrui, c-o demografie abundentă. Aliniamentele trăsăturilor erau savant șifonate. Ochi aurii, cu totul speciali, mongolizați, picurând un șic de mirare peste pielea pomeților, îmblînzind cumva linia subțiratecă, scremută, a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]