1,531 matches
-
folosit numai în medicină, fiind rar). Italienii au împrumutat cuvântul de la arabi, transformându-i forma în zucchero, și, de la ei, termenul a pătruns în Europa: fr. sucre, germ. Zucker, engl. sugar. În Peninsula Iberică, cuvântul s-a împrumutat direct din arabă (sp. azúcar < ar. sukkar, cu articolul alaglutinat), fiindcă fabricarea zahărului în Andaluzia a fost introdusă de arabi. În Transilvania, există varianta țucur „zahăr“, care a pătruns prin germană (Zucker) și maghiară (cukor). Cuvinte din persană Dintre limbile Antichității, cele mai multe cuvinte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
o serie de cuvinte, populare sau culte, ajunse pe diverse căi (turcă, greacă, arabă, latina medievală, slavă sau limbi occidentale), își au originea îndepărtată în persană. Alcov are, la originea sa îndepărtată, cuvântul pers. gumbäd, care a fost împrumutat de arabă, unde qubba însemna „cameră boltită; cort“. A pătruns foarte devreme în spaniolă, unde i s-a adăugat articolul arab al-, devenind alcoba (apare la 1280). De la spanioli l-a luat, câteva secole mai târziu, franceza: alcôve este atestat la 1648
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Europa, deși vine tocmai din Persia, unde lâdjourd însemna „lapislazuli“, o piatră de culoare bleu. Este cel mai citat exemplu de cuvânt adus de arabi din persană în Europa. Arabii l-au adaptat limbii lor în forma lăzaward și, din arabă, a pătruns în latina medievală, unde a devenit azzurum. Din latină, l-au împrumutat franceza (azur) și alte limbi europene, printre care și româna. Sp. azul este un împrumut direct dintr-o formă populară arabă. Bazar are, la originea îndepărtată
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Ceai are la bază cuvântul compus din chineză cha ye, format din cha, numele plantei, și ye „frunză“. Numele acestei plante și al băuturii bine cunoscute a călătorit pe două trasee, până a ajuns în Europa. O serie de limbi (araba, rusa, portugheza, turca, persana) l-au luat direct din chineza clasică. Există însă și al doilea traseu: cuvântul chinez a trecut prin malaeză, unde a căpătat forma teh pe care a adoptat-o engleza te, iar din engleză a pătruns
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
intrat în franceză și, de aici, a ajuns și în română. O remarcă asemănătoare cu privire și la cuvântul satin, care are la originea îndepărtată numele Tseutung (azi, Tseu-Toung) al unui oraș unde se fabrică țesătura de satin. Împrumutat de arabă ca zaitum, în această limbă s-a format derivatul zaytoûni „ce aparține orașului chinez Tseutung“, care a fost împrumutat de spaniolă: v. sp. aceituní. Din spaniolă, a fost luat de italiană, devenind setino, după ce a suferit o schimbare de formă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
termenul portughez banana, devenit banane, care s-a răspândit în limbile europene, inclusiv în română. Cușcuș este considerat, la origine, un termen pornit din berberă (kuskus), limbă afro-asiatică din aceeași mare familie cu araba, ebraica și egipteana. A pătruns în arabă sub aceeași formă, apoi în franceză (apare la 1728) și, din aceasta din urmă, s-a răspândit în Europa. La noi, a venit din turcă, unde provine tot din arabă. Gnu este un cuvânt hotentot, care apare în franceză, în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mare familie cu araba, ebraica și egipteana. A pătruns în arabă sub aceeași formă, apoi în franceză (apare la 1728) și, din aceasta din urmă, s-a răspândit în Europa. La noi, a venit din turcă, unde provine tot din arabă. Gnu este un cuvânt hotentot, care apare în franceză, în secolul 18, în forma gnou. Vorbind despre animalul respectiv, Buffon menționează că acesta este „un quadrupède que les Hottentots appellent gnou“. Profit de ocazie, ca să precizez că hotentot, nume dat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de unde l-am luat și noi. Interesant de semnalat că termenul etiopian a ajuns la noi și pe un traseu diferit: în limba veche, exista cuvântul șeitan „drac“, care a ajuns la noi din turcă (șeytan), unde a pătruns, prin arabă (šaiătn), din ebraică. Cuvinte amerindiene Termenul amerindian, creație recentă din radicalul cuvântului America și indian (în franceză, amérindien apare la 1950), este folosit pentru a denumi populațiile indiene din America. Descoperirea și cucerirea continentului american de către spanioli și portughezi (în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
rus „roșu“ (există și în aromână arus „blond, roșcat“, și în megl. rus). Limbile romanice occidentale au împrumutat nume de culori și din limbile cu care au intrat în contact: brun, gri sunt împrumuturi din limbile germanice, iar azur din arabă; noi le-am preluat din limbile romanice surori. În afară de vechile nume de culori, moștenite din latină, și de cele mai moderne, împrumutate majoritatea din franceză, româna are, din această sferă semantică, câteva cuvinte de origine slavă (băl „alb“, de la care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cu luleaua. Amintesc că și tabietul fumatului vine de la turci, împreună cu o serie de cuvinte din această sferă semantică: lulea, tutun, ciubuc, imanea, narghilea (ultimele două, ieșite din uz). Originea îndepărtată a acestor cuvinte se află cel mai frecvent în arabă, unde nu rareori sunt de origine persană; turca a fost limba prin intermediul căreia au ajuns în română cuvintele orientale. Uneori, în arabă cuvintele respective au avut alt sens: ar. rŸ²a, care stă la baza tc. rahat, însemna „liniște, confort“ și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
imanea, narghilea (ultimele două, ieșite din uz). Originea îndepărtată a acestor cuvinte se află cel mai frecvent în arabă, unde nu rareori sunt de origine persană; turca a fost limba prin intermediul căreia au ajuns în română cuvintele orientale. Uneori, în arabă cuvintele respective au avut alt sens: ar. rŸ²a, care stă la baza tc. rahat, însemna „liniște, confort“ și apoi „înviorarea gâtului“; rom. rachiu vine din tc. rakı, care a fost luat din ar. ‛araq „sudoare“ (expresia ‛araq at-tamr însemna „sudoarea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sau ngr. sourtoúko; jiletcă „vestă“, la origine fr. gilet, ajuns la noi prin rus. žiletka. Și etimologia cuvântului fr. gilet este interesantă. Este un împrumut din sp. jileco, care l-a luat dintr-un dialect arab algerian jaleko, iar în arabă provine din tc. yelek „vestă“. Și, dacă adaug că din tc. yelek îl avem noi pe ilic, putem conchide că jiletcă și ilic sunt dublete etimologice. (a) încălța și ciubotă, cizmă, papuc etc. Din sfera cuvintelor referitoare la încălțăminte, în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Cuvântul a pătruns în română printr-o limbă slavă de nord (cel mai probabil, ucr. čobita, genitivul lui čobit; cf. și pol. czobot, rus. čobot), iar în limbile romanice occidentale (it. ciabatta, fr. savate, sp. zapata) a intrat, probabil, prin arabă. Cuvântul tc. çizme a intrat în limbile balcanice, devenind în română cizmă. Același cuvânt turcesc a pătruns și în maghiară: csizma. Cuvântul tc. papuç (și acesta provenit în turcă din persană, unde avea forma păpūš: format din pa „picior“ și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
nu au fost moșteniți, ci au fost împrumutați ulterior din latină. De ce lat. venetus s-a conservat numai în rom. vânăt, iar limbile romanice occidentale au împrumutat pentru această noțiune un termen germanic (devenit fr. bleu) sau un termen din arabă (devenit it. azzuro, fr. azur, sp. azul)? Sunt întrebări care nu au întotdeauna un răspuns satisfăcător. Româna - mare importator de cuvinte Am insistat de multe ori, în lucrările mele de romanist, asupra faptului că româna continuă latina și că vocabularul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și-au schimbat uneori „toaleta“, adică aspectul formal, dar și conținutul, adică sensul. Au existat, în istoria evoluției limbilor, unele limbi privilegiate, care au servit ca „vehicul“ al unor cuvinte. În prima parte a acestei cărți, am arătat deja cum araba a adus în limbile europene cuvinte din Orient (mai ales din persană), iar turca le-a adus în limbile balcanice; pe de altă parte, spaniola și portugheza au adus cuvinte din continentul american, engleza și franceza au transportat cuvinte din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
orb al întâmplării, cu atât mai mult cu cât în lume nu există întâmplări, ci doar legături cauzale între fenomenele din lumea fizică și cea spirituală” (p. IX). Puțin mai jos el adaugă înrudirea dintre limbile indoeuropene și limbile semite: araba, ebraica, feniciana, arameica, siriana etc. Dar de la recunoașterea acestor înrudiri până la originea naturală a limbajului și la evoluția structurală comună a tuturor limbilor este o cale pe care neogramaticii nu au putut să o străbată. Toate „înrudirile îndepărtate“ ale limbilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
latină însumează, dincolo de ceea ce a adus în ea indoeuropenizarea, multiple elemente de convergență cu nivelul aglutinant de la baza tuturor limbilor indoeuropene, nivel pe care îl continuă în manieră proprie limbile cu structură preindoeuropeană, cum sunt basca, limbile ugro finice, mongolo-turco-tătare, arabe etc., ceea ce explică așa-zisa influență orientală, în realitate tot de substrat, asupra limbii române. În al treilea rând, procesul de contopire a limbilor tracă și latină în baza traco-latină înseamnă totodată anihilarea ca entități aparte atât a limbii trace
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe jilav, vlagă, mlaștină etc. Privită în context istoric larg, forma vin se prezintă ca anterioară formei vie. Forma cu n o au limbile slave (vino), albaneza (venë și verë), latina (vinum), greaca (oinos), armeana (gini), gotica (wein), gruzina (γvino), araba (waynum), ebraica (jajin) etc. Rezultă că vie este o creație românească influențată de lat. vinea „plantație viticolă; coardă și butuc de vie”. Auă „strugure” este cuvânt românesc pentru a cărui istorie se consideră suficientă raportarea la lat. uva. Având însă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
răspândit și s-a menținut doar pe o parte a spațiului aglutinant din care a evoluat și la care se raportează etimologic. Așa se face că spațiul indoeuropean apare astăzi perforat, intersectat și continuat de zone preindoeuropene ugro-finice, mongolo-turco tătare, arabe, basce etc. Toate aceste zone intră însă etimologic în istoria limbilor indeoeuropene ca stadiu precedent al acestora. 8. Evoluția limbilor este marcată de evenimentele sociale din istoria populațiilor care le vorbesc. Amploarea teritorială și profunzimea socială a acestor evenimente sunt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
numai parțial spațiul de bază. În consecință, pentru a cunoaște rădăcinile limbii române trebuie avute în vedere și evoluțiile lingvistice neafectate pertinent de latinizare și de indoeuropenizare din vastul spațiu euro afro-asiatic. Este vorba de zonele lingvistice ugro-finică, mongolo-turco-tătară, bască, arabă etc. 13. Proiectarea romanizării asupra întregului spațiu din sudestul, centrul și estul Europei este confirmată de larga atestare a valahilor în aceste zone. Evoluția etnolingvistică a bazei traco-latine în spațiul cucerit de romani în est nu a fost însă unitară
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu o umplutură dintr-o carne diferită, reunite într o unică megasarma, un cuib format dintr-o foaie mare de varză). La fel de originale sunt sarmalele coapte în dovleac. Cuvântul românesc „sarma“ provine de la turci (iar aceștia l-au împrumutat din arabă, unde are semnificația de rulou; aceeași etimologie o are și termenul bulgăresc sarmi). Turcii mănâncă frecvent sarma (umplutura este învelită în frunze de viță-de-vie) sau „dolma“ (în frunze de varză, dar și în ardei, roșii sau dovlecei). Grecii, după atât
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
comercial), listă supusă aprobării Uniunii Europene... În privința mititeilor (ca și în multe alte preparate culinare), necazul este că România are ca vecinătate Balcanii, iar în aceste condiții geografice, pretențiile unicității gastronomice sunt aproape ridicole. Strămoșul mititeilor se numește chebap (în arabă, kabab înseamnă carne friptă) și este turcesc get-beget. Există, de altfel, variante de chebap (Barahartli izgara kofte șiș kebabi și urfa kebab par cele mai apropiate de varianta românească) care folosesc carne tocată (miel sau oaie, dar și în amestec
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
italienești de bucate de la sfârșitul secolului al XVI-lea. În „Manuscrisul brâncovenesc“, vinetele apar prin filieră turcească, așa cum o arată și numele lor, „patlagene“, din turcescul patlican, în timp ce numele italienesc al vinetei este melanzana, din spaniolul berengena, care provine din arabă, din badinjan; anghinarea din Balcani a descins direct în paginile manuscrisului, numele provenind din grecescul ankinára, în timp ce italienii, care au primit o direct de la arabi, i-au păstrat și denumirea (carciofo, din arăbescul karciuf ). Scoicile (stridiile) sunt prezente în șase
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
foarte căutat de pacienți. Paul din Egina (sec. VII) a făcut studii în Alexandria. El elaborează un Abreviar de Medicină în 7 cărți cu care se înscrie vârstei de aur a medicinei bizantine. Opera sa a fost repede tradusă în arabă, constituindu-se în sursă de specializare și cercetare pentru medicii califatelor secolelor următoare. Nu este un compilator, dar recunoaște că prezintă pe înaintașii de referință. S-a străduit să nu omită nici o maladie, făcând și retușuri unde ideea era anacronică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Curtea lui Constantin al VII-lea Porphirogenetul. El a scris un Abreviar al întregii arte medicale. Pe lângă cele 287 de capitole ale acestui tratat, Nonos a mai scris studii despre dieta de primă necesitate și a participat la traducerea în arabă a lui Dioscorides și a lui Oribas. DECLINUL BIZANȚULUI șI AL MEDICINII BIZANTINE Declinul Imperiului Bizantin are cauze exterioare, cărora nu le-a mai putut face față și cauze interne, pe care nu a mai avut cine să le rezolve
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]