1,017 matches
-
armăsar). Eu, doamnă, beau numai apă din aceea care pe rusește se cheamă voda sau apușoară, pe rusește vodka. Ăsta-i secretul - râs sonor, care dă imediat în tuse la ivirea Zinei, cu aerul de om trezit din somn, totuși aranjată, în negru din cap până-n picioare, părul strâns spre spate lăsându-i la vedere tâmplele albicioase, în contrast neplăcut cu tenul ei, doar puțin machiată cu movul acela despre care tot eu îi spusesem că dă nemaipomenit la tenul oacheș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
splendide. Dacă aș putea să‑mi petrec tot weekendul în baie... Deci, zice el, întorcându‑se în cameră. Nu știu ce ai vrea să facem... Se duce la valiza lui și o deschide cu un clic - și văd mai multe cămăși frumos aranjate, călcate de menajera lui. Cred că ar fi bine să despachetăm, mai întâi... — Să despachetăm! Categoric, zic veselă. Mă duc la valijoara mea și mă joc cu încuietoarea ei, fără s‑o deschid. Sau... spun, de parcă tocmai atunci mi‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tovarășe. Cinci sunt de la țară, iar două, printre care mă număr și eu, de la oraș. Când le întreb pe tinerele țărănci de ce s-au înrolat în armată, Sesame, cea mai înfiptă dintre ele, zice că pentru a evita o căsătorie aranjată. Soțul ei era un băiat de șapte ani. Restul fetelor dau din cap. Au venit ca să scape de la a fi vândute sau de la a muri de foame. Le felicit. Ne petrecem dimineața învățând un exercițiu militar. Cealaltă fată de la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înțeapă verdele cer, tăioase. Cerul se prăbușește Sub nori, oamenii mei au ajuns acasă. Ea citește poemul la nesfârșit. În următoarele cîteva zile, garda îi va aduce și altele. Mao copiază poeziile în cerneală, în eleganta caligrafie a ideogramelor chinezești, aranjate ca să fie ușor de înțeles. Însemnările lui devin delicatesa ei de fiecare seară, în care pasiunea vorbește printre rânduri. Încet-încet, un zeu coboară dintre nori și își împarte viața cu ea. El își exprimă sentimentele pentru iubirea pierdută, pentru soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
oare!? Tânèrul de atunci e neschimbat ca si cum totul s-ar fi petrecut ieri! Urc încet scèrile farmaciei, recunosc clinchetul clopoțelului de la ușè, apoi, dupè câteva secunde de așteptare, din spatele rafturilor se ivește o doamnè mai în vîrstè, cu pèrul impecabil aranjat, poartè ochelari de vedere și mè privește cu severitate, profesional, Cu ce vè pot fi de folos?! Nimic nu s-a schimbat în încèperea frumos iluminatè, totul e la fel, dar farmacista pare sè nu mè mai recunoascè, Bunè seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a vinului. Vibra peste sânul lui Mariam. Într-un fel îi reamintea de revelația din noaptea nunții. Prima lor noapte. Se oprise dinaintea ușii, conștient că nu simțea nici o atracție pentru cea care îl aștepta dincolo de ea. Fusese o căsătorie aranjată. După un an de doliu pentru Avet, prima lui soție, cineva i-o arătase de departe pe fata lui Hagi Haritium. Aruncase o privire indiferentă. I se păruse că arăta decent și acceptase invitația tatălui ei de a veni într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Acum că li se uscase părul, fusese trimisă de celelalte unsprezece doamne să ia sticla cu ulei de păr; erau nerăbdătoare să-și maseze capetele cu ulei parfumat înainte de a se apuca de sarcina lungă și dureroasă a pieptănatului și aranjatului în spirale și cocuri. Oh, era oare dragoste? Surorii celei mai mici i se alăturaseră câteva dintre cele mai mari. În cele din urmă, reușiră să deschidă ușa rupând micul cârlig care o ținea închisă și-și descoperiră fratele ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
avea timp pentru ceea ce ea numea fumurile și pretențiile Lindei. Era ca o pată de culoare care Înviora fundalul alb al recepției, ca un tablou de Matisse atârnat pe un perete gol; Își purta părul Într-un coc elegant și aranjat, legând de obicei eșarfe viu colorate În jurul lui, fixate cu broșe mari, din aur. Turbanul de azi era compus din Învolburări de materiale roșii și verzi și se asorta foarte bine cu rochia ei roșie. Cerceii erau niște cercuri uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să poată conversa stând pe ele și despărțite de măsuțe de cafea lustruite, pereți la fel de plini de picturi ca și cei de pe hol. La prima vedere, impresia era una de sufocare. Dar, abia mai târziu realizai cu câtă grijă fuseseră aranjate diferitele elemente. Efectul inițial era amplificat de faptul că Încăperea era plină până la refuz de oameni eleganți. Duggie mă Îndrumă către o masă În spatele căreai stătea un tânăr foarte arătos, Îmbrăcat În uniformă de chelner. — Stanford, dulceață, dă-i, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
domnul Ashley: când discut cu cineva ca Baby, adopt un ton la fel de sec ca un Martini care de-abia a făcut cunoștință cu sticla de vermut. — Serios? Păi, tocmai am vorbit cu el și lucrurile păreau a fi ca și aranjate, spuse ea. E un vers din Keats, care zice așa: Urechea mi-e precum rechinul Înfometat Să prindă-acordurile unui glas divin. Se vede că e din prima perioadă a creației sale. Nici măcar nu știu dacă rechinii au urechi. Oricum, Baby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fi prea multă muncă pentru cineva care-și petrece timpul rezemat de perete, Iei scrisoarea, Întrebă coasa, care se hotărâse să nu reacționeze la ironie, O iau, e aici Înăuntru, răspunse moartea, atingând geanta cu vârful unor degete fine, bine aranjate, pe care oricine ar dori să le sărute. Moartea apăru la lumina zilei pe o stradă Îngustă, cu ziduri de o parte și de alta, deja aproape afară din oraș. Nu se vede nici o ușă sau poartă pe unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
din dulăpiorul ei și mă servește, hai să ne mișcăm puțin, o ajut să meargă până la locul pentru fumat, iar în momentul în care trecem pe lângă salonul nou-născuților, nu aruncă în direcția aceea nici măcar o privire, trece prin fața bebelușilor frumos aranjați, înfășurați ca niște mumii, fără pic de curiozitate, fără nici un sentiment de vinovăție, ca și când nu puiul ei micuț ar fi acela care se zbate acolo, dornic să sugă laptele ei, dragostea ei, iar în momentul în care ne așezăm, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
inocentă că mâncarea aceasta va ajunge la ea, cu certitudinea că întotdeauna o va supune, mestecând firesc, simțindu-i aroma. Înghit ce mai rămâne de la ea și mergem îmbrățișate spre casă, asemenea unei perechi care se întoarce de la o întâlnire aranjată extrem de reușită, iar pe drum ea spune, peste puțin timp va fi ziua mea, și eu mă împiedic, așa este, ce vrei să faci de ziua ta? Ea zice, doar o petrecere obișnuită, voi invita toată clasa, vom juca jocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
interesează, ceea ce îi face pe ei să râdă, pe mine nu mă face, eu mă apropii de ea, ce te face pe tine să râzi, Noghi? Și ea spune, asta mă face să râd, și arată spre casa noastră frumos aranjată, spre baloanele umflate, gata să explodeze, către farfuriile cu gustări și colțurile pline de muzică, dar hohotele ei de râs se transformă deja într-o tuse seacă, ca un lătrat, îi întind un pahar cu apă, o ajut să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai spălat o dată pe față. Apoi mi-am tăiat unghiile cu cleștișorul pe care l-am găsit acolo. Erau destul de puține lucruri în baia aceea, mai cu seamă că era folosită de două fete. Cu excepția câtorva sticluțe cu cremă, frumos aranjate, și a unui tub cu cremă pentru buze, nu mai existau alte cosmetice. După ce am terminat de-mi tăiat unghiile, mi-am mai făcut o cafea și am băut-o la bucătărie, cu manualul de germană deschis în faț\. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
magazii, aliniate una lângă alta. Reiko a deschis ușa celei mai apropiate, a intrat și a aprins lumina. — Hai, intră! Nu e mare lucru pe-aici, spuse ea. Magazia era totuși bine aprovizionată cu schiuri, legături, clăpari, bețe, toate frumos aranjate, iar pe dușumea se aflau diferite ustensile de curățat zăpada și saci cu produse chimice folosite la topitul zăpezii. — Pe vremuri veneam aici să exersez la chitară... când voiam să fiu singură. E plăcut, nu? Reiko s-a așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de piatră. M-am apropiat de ea și i-am auzit respirația regulată. Dormea exact ca tatăl ei. Geamantanul pe care-l luase în excursie stătea lângă pat, haina cea albă pe spătarul unui scaun, lucrurile de pe birou erau frumos aranjate, iar pe peretele din spatele acestuia atârna un calendar Snoopy. Am privit pe geam la magazinele de duzină de peste drum - toate aveau obloanele trase. Roțile tirurilor străpungeau liniștea nopții, din când în când, iar automatele din fața magazinului de băuturi erau parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
te-ncurci? Hai, Sebi scumpule, îl mângâie Zina trecând lângă el și lingușindu-se pentru a-l convinge. Nu vezi că suntem singuri și la bătrânețe ce facem? Mergem la azil. Am muncit o viață întreagă, avem un apartament bine aranjat, să mergem la azil? Să nu murim în casa noastră? — Nu te gândi la moarte, că mai avem timp până atunci? La urma urmei ne predăm la cineva să ne țină. — Asta n-aș face. Câte cazuri, Sebi, când copiii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
respirația parfumată. Cât ar fi vrut să-i sărute buzele care-l tulburau, dar trebuia să respecte cerința fetei iubite. O simțea în brațe ca pe un fulg plutitor așa de bine dansa. Nu mai avusese ocazii s-o vadă aranjată. Era pentru prima dată și i se părea fermecătoare. Rând pe rând o iau la dans pe Teofana. Într-un moment se așează pe scaun, după care izbucnesc toți într-un glas. Să ne cânte Teofana. — Ho!ho!ho!râde
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ai copilăriei, merge din cameră in cameră. Constată spre nefericire că totul se schimbase.În locul dormitorului cu dulapul a cărui oglindă i-o sparsere, impediment ce i-a schimbat cursul vieții ei, era o mobilă nouă cu alte dulapuri altfel aranjate. Cerceta cu atenție doar, doar să găsească un lucrușor care să-i amintească de mama ei, de copilărie. Perdelele erau altele, scoarțele altele, pernele altele, doar intr-un colț a zărit o masuță cu o față de masă brodată de mama
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
formă de “V” cu vârful puternic rotunjit, o curbă frontală strânsă între cei doi canini, premolarii și molarii fiind aranjați liniar după două linii divergente spre distal; -în “U” - un arc de cerc între cei doi canini, premolarii și molarii aranjați rectiliniu în două linii paralele dreapta - stânga; MARSEILLER consideră aceste forme de arcade ca fiind cele mai frecvente; -arcadă în semicerc - specifică dentiției temporare; -parabolică - ce se deosebește de cea hiperbolică prin curbura frontală mai largă și divergența mai accentuată
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
fie proaspăt spălat, ca și întregul corp. Mirosul de grăsime umană al părului nespălat, te face să te îndepărtezi de persoana carel degajă. Necesitatea spălării frecvente a părului (a capului), exclude coafura tapată și fixată cu fixativ. Părul trebuie astfel aranjat, încât să fie liberă vederea ochilor și să nu incomodeze în activitatea desfășurată. Au fost cazuri de accidente de muncă: părul lung, lăsat liber, a fost prins de mecanismele mașinii la care lucra persoana și a fost smuls cu tot cu pielea
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
întrebă de Sala catalană. Nu era departe; trebuia să ocolească rotonda cu oglinzi, către care păreau că se îndreaptă toate femeile, și să traverseze apoi coridorul care conducea la anexă. Adrian porni, cu pasul repede, dar, trecând pe lângă scaunele ispititor aranjate în jurul unei măsuțe, se răzgândi și se lăsă să cadă într-unul din fotolii. Răsuflă adânc, parcă cuprins deodată de o blândă oboseală, apoi închise ochii. Dar lumina aceea artificială, deși nu părea puternică, pătrundea și prin pleoape, silindu-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu așa cum se pretind. A fost o profesiune, cea de advocat, o profesiune care a dispărut, cum au dispărut atâtea. Ce-a mai însemnat după ’46 să fii advocat, când se intra în sală cu sentința gata știută, cu martorii aranjați ? La ce-a mai servit advocatul de când procesele au început să se țină cu ușile închise ? Dacă ar fi fost timpuri normale, ar fi scris Niki, pentru că a văzut multe și este atât de ta-len-taat ! Un talent egal, și de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ei, n-are decât să le spele și să se potolească ! E întuneric în hall, dar întunericul, penumbra nu mă incomodează. Este atât de urâtă lumea în plină lumină ! Și mai ales la noi, când vezi vitrinele așa fără gust aranjate, și oamenii îmbrăcați fără gust, și străzile neîngrijite, și nicio grijă pentru parcuri, pentru verdeață... Și, dacă într-un loc se plantează iarbă, trec peste ea ca animalele, ca turmele necuvântătoare... Și copacii vechi, care ar mai împrospăta aerul plin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]