KorAP: Find »[drukola/base=arcaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...45 >

1,123 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

nevoit să Întoarcă cinci sute de călăreți Împotriva moldovenilor aflați pe urmele sale. - Săbiile În teacă! porunci căpitanul. Arcași, vreau să-mi ochiți cei mai rapizi cincizeci de arcași tătari și să-i eliminați. Ei sunt primul pericol pentru voievod! Arcașii observară lansarea de săgeți spre Ștefan, blocată În scuturile Apărătorilor, scoaseră săgețile cu vârf de oțel, ochiră lung și traseră. O parte dintre tătari se prăbușiră de pe cai. Apoi, văzură că cinci sute de călăreți se Întorc Împotriva lor, Încercând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
că niciodată nu vor avea nevoie de măturoaiele acelea, bune de speriat urșii prin codrii Neamțului. Puțini dintre cei cinci sute de tătari reușiră să scape din calea săbiilor grele, Încercând să se Întoarcă la grupul condus de Ogodai. Dar arcașii Îi vânară din spate, prăvălindu-i În câmpia Nistrului. Grupul Apărătorilor din jurul lui Ștefan rămăsese compact, iar cel condus de Oană se afla la mai puțin de două sute de pași. - Ogodai!! strigă Oană, Încercând să se apropie de pelerina roșie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
În scutul unuia dintre luptătorii din primul rând. Tânărul continuă să se rotească și, ajungând În dreptul lui Ștefănel, Îi aruncă o privire. Copilul clipi și Întoarse privirile spre un punct situat la dreapta. Amir Înțelese. Acolo se mai afla un arcaș ascuns. Dădu pinteni și se avântă Într-un nou cerc, văzând cum Toktao scoate a treia săgeată. Când săgeata plecă din arc, tânărul dispăru din șa, lăsându-se pe partea dreaptă. Săgeata trecu pe deasupra lui. Apoi se ridică cu arcul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pe partea dreaptă. Săgeata trecu pe deasupra lui. Apoi se ridică cu arcul Întins, ținti un punct Între corturi și trase. Se auzi un geamăt, și războinicii care fugiră să vadă ce se Întâmplă Îl găsiră unul dintre cei mai buni arcași oggirați, Naiman, cu arcul În mână, străpuns În inimă. Un murmur dezaprobator se auzi În Întreaga tabără. Toktao Încerca să-l Înșele pe Tengri. Amir se opri, urmărindu-și calm adversarul. Toktao se opri și el. Știa că tânărul mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
a putut s-o Îngenuncheze. Magia Ninja, din Țara Soarelui-Răsare... 20 decembrie 1459, Moldova, Tabăra de la Tudora - Refaceți formația! porunci căpitanul Oană, urcând dealul spre liziera pădurii. Vreau o retragere cu câte 200 de lăncieri pe flancuri, cu ariergardă de arcași, cinci lansări de săgeți la țintă fixă! Călăreții reveniră În vârful dealului, cu caii obosiți, fornăind. Pe sub platoșe erau asudați. Se lăsase Întunericul. Zăpada era Încă moale, afânată. Dealul și pădurile din jur erau răscolite de copitele cailor. Apărătorii goneau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
frig. - Suntem obosiți, căpitane... spuse căpitanul Gâlcă, apropiindu-se de Oană. A trecut o noapte, o zi, și acum Începe a doua noapte... oamenii dorm În șei... le tremură mâinile pe sabie... s-a Întunecat, nu se mai văd țintele, arcașii trag la nimereală... - Știu, căpitane... răspunse Oană. Dar crezi că la lăsarea Întunericului dușmanii or să-și pună făclii În creștet, ca să-i nimerim mai bine? Crezi că au să aștepte să ne tragem noi sufletul? - Nu mai putem, căpitane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
la lăsarea Întunericului dușmanii or să-și pună făclii În creștet, ca să-i nimerim mai bine? Crezi că au să aștepte să ne tragem noi sufletul? - Nu mai putem, căpitane... omoară-ne, cădem de oboseală și noi, și caii, spuse arcașul Simion, dând și el pinteni să ajungă mai aproape de Oană. - Caii i-ați schimbat azi-dimineață. Sunt puternici. Încă nu destul antrenați. La fel sunteți și voi. - O noapte, căpitane... atât. Mâine, În zori, vom fi ca niște zmei... se rugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Măriei Sale, În formație de luptă, atac la galop! Nu știu cum să zâc... Zi-i tu, măi, dascăle, că le potrivești mai bine! - Ce dascăl? - Nu sunt dascăl, căpitane, zise un oștean voinic, pe care Oană Îl știa ca fiind unul dintre arcașii cei mai buni, da’ am nimerit pe la școli... Iulian Lacrămă Îmi zice, din Blaj. Am Învățat cititul și scrisul și ceva latinească și mă țin ăștia de dascăl... - Și ce cauți tu, măi, cetitorule și scriitorule și iubitorule de latină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
am spus eu? Întrebă Oană, Într-un târziu, când flăcările focului se mai potoliră sub aripa frigului cu miros de cetină și cu prevestiri de Crăciun. - Înțeles, căpitane... mormăi stegarul Simion. Retragere cu două sute de lăncieri și cu ariergardă de arcași, cinci lansări. Parcă asta era, nu? - Asta era... râse Oană, dând semnalul de Încălecare. Încălecară cu toții, fără un murmur. Știau că nimic din ceea ce trebuie să facă nu e În zadar. 23 decembrie 1459, Drumul Mătăsii, Coasta Chinei de Est

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
care se ridica, În fiecare noapte, Calea-Lactee. Sau poate erau doar distanțele uriașe, pe care nu le mai putea străbate călare pe cal sau pe cămilă, prin care nu mai trecea nici vocea omenească și nici săgeata celui mai destoinic arcaș, distanțele nemăsurate ale apelor, ca un al doilea univers, În oglinda celui dintâi. Caravana căreia i se alăturaseră Nogodar și copilul cu ochi albaștri pornise din capitala chineză și se ducea spre mările sudului, de unde o parte dintre mărfuri aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
mai strâns În burnuzul arab. Mesagerii trimiși În Mongolia au reunit cei mai buni luptători În Noaptea Lunii Pline. Ai avut dreptate, spuse Înclinându-se către Primul Cuceritor, strănepotul lui Temudjin moștenește toate trăsăturile marelui han. Este cel mai bun arcaș din câți am văzut. S-a supus cu mândrie semnului șarpelui și al săgeții și va porni la orice chemare a noastră, cu o mie de războinici Bordjighin. Marele han al Hoardei de Aur, care stăpânește acum toate ținuturile mongole

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
vâsle care atacau, de pe mare, Constantinopolul. Vorbim despre o forță uriașă, de trei sute de nave de război, care nu depind de vânt, fiindcă sunt manevrate de vâslași. Au la bord tunuri cu bătaie lungă, falconete, archebuze. Au trupe de marinari, arcași, aruncători de sulițe, chiar și pirați. Sunt Îmbarcate pe ele regimente Întregi de ieniceri. - O debarcare... șopti, Înfiorat, voievodul. Dar unde? Din Marea Egee, flota poate ieși cu ușurință În Mediterană și În Adriatică. Nimeni nu va Îndrăzni, firește, să atace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
aruncă asupra lui Alexandru, doborându-l pe podea. În locul În care fusese cu o clipă mai devreme capul copilului, se Înfipse o săgeată. Oană se rostogoli spre fereastră, Încercând să vadă ceva. Încă o săgeată Îi trecu pe lângă tâmplă. Un arcaș iscusit și rapid, Într-o ambarcațiune de pe Canal Grande. Era imposibil! Zgomot de pași jos. - Rămâi aici, În spatele biroului. Nu te ridici până nu te chem! Îi spuse lui Alexandru, care privea totul cu ochi nedumeriți. Oană coborî scările În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de-al doilea. Afară, În stradă, se aflau Încă patru luptători. Unul dintre ei avea un arc la spate. Oană nu așteptă alt atac, ci intră Între agresori, cu lovituri rapide și imparabile. Alți doi agresori căzură cu gâtul tăiat. Arcașul se dădu un pas Înapoi și aruncă un pumnal. Fu uluit să vadă că luptătorul necunoscut din palatul Frassetti simțise traiectoria pumnalului, răsucindu-se la timp ca să-l evite. Scoase iataganul și lovi pieziș, spre umărul lui Oană. Acesta blocă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
lungă, străpungându-l pe mongolul care nu se mai aștepta la o ripostă. Amir porni spre barcă, Însă retragerea Îi era tăiată de Oană. Scoase o săgeată și trase cu o iuțeală pe care căpitanul n-o văzuse la nici un arcaș. Știa Însă că săgeata trebuia să-i străpungă gâtul și se aplecă fulgerător. Amir profită de eschiva adversarului său și făcu un salt, ajungând În partea dinspre canal a străduței. Era din ce În ce mai uluit. Cum putuse rata o țintă atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
uniforme ale gărzilor. I-au ucis pe toți la parter. Au fost opriți, la etaj, de primul baraj al Apărătorilor. Au căzut și dintre ai noștri. O a doua echipă a eliminat gărzile chemate În jurul palatului. Multe săgeți. Au un arcaș extraordinar. Ascuns undeva În bărcile de pe chei. - Cred că l-am Întâlnit... murmură Oană. - A intervenit echipa de spadasini a lui Yves. Au fost lupte dure pe toate coridoarele. Dogele e În siguranță. Am blocat toate intrările. Nu știm Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
tare. - Primul mesaj. Trimis ieri-dimineață. O imensă flotă sub flamurile Semilunii a ieșit din Strâmtoarea Dardanele și a atacat cetățile venețiene din Marea Egee. În jur de trei sute de vase de război de diverse tonaje, Înarmate cu tunuri, archebuze, echipe de arcași și trupe de abordaj. Toate navele comerciale venețiene au fost scufundate. Vasele de război ale Serenisimei au Încercat să protejeze navele comerciale de linie, angajând lupta pe mare. Din douăzeci de galere venețiene de patruzeci de vâsle, optsprezece au fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
tăișul lamei. Zdrobea armuri, coifuri, rupea iatagane, spărgea scuturi. Era o uriașă forță dezlănțuită. A ținut singur În loc Întregul regiment de ieniceri, până când trupele noastre s-ar retras de pe câmpul de luptă. Și atunci, cineva a dat un ordin. Cinci arcași ai Cuceritorilor s-au apropiat la zece pași. Mircea Oană a căzut sub săgeți. A murit fără să fi pierdut lupta. Căci nici un luptător cu o sabie În mână nu l-a putut atinge. A câștigat. Nimeni nu mai rosti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
la sabie! ordonă Angelo. Yves, spre prova! Eu, spre pupa! Arturo, ne acoperi! Douăzeci de Apărători se năpustiră spre stânga, alți douăzeci spre dreapta, iar zece rămaseră pe punte, cu arcurile Încordate. Ienicerii făcură un careu de apărare, dar săgețile arcașilor lui Arturo doborâră o parte dintre ei. În acest timp, cealaltă galeră se apropie pentru abordajul fregatei. Nu mai putea folosi tunurile, căci ar fi distrus și trupele de ieniceri care luptau pe punte. Un semnal din vârful catargului Întrerupse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ambele galere, bătălia era crâncenă. Dar pe cea atacată de echipajul lui Estorga, lucrurile Începeau să se lămurească. Lupta grupată și metodică a Apărătorilor prinsese ienicerii Între grupurile comandate de Angelo și de Yves, În vreme ce Arturo Își folosea cu precizie arcașii și aruncătorii de pumnale. O parte dintre ieniceri, prinși Într-un spațiu prea strâmt ca să poată desfășura vreo strategie, preferaseră să se arunce În apele mării, așteptând ca una din galerele turcești să-i urce la bord. Alții rămăseseră să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
bine de o sută se aruncaseră În valuri sau fuseseră aruncați de forța atacului. Ceilalți reușiseră, la Început, să izoleze grupurile lui Angelo și Yves, dar se pomeniseră atacați și de pe frânghii, de mateloții lui Estorga, și de pe fregată, de arcașii lui Arturo. Într-o jumătate de ceas, lupta se echilibrase. Apărătorii păreau neobosiți și erau extrem de greu de atins. În schimb, ienicerii dădeau Înapoi. Grupul lui Angelo Îl captură pe căpitanul galerei, iar ceilalți marinari care se supuneau acestuia depuseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
izbind În același timp avangarda și ariergarda. Mânuiau săbiile cum n-am văzut. Curând, a rămas doar grosul turcilor, dar atacul lor nu mai avea nici o vlagă, Iancu era salvat. Spahiii care mai rămăseseră pe cai au fost vânați de arcași, iar când debandada era totală, un nou atac la sabie a transformat totul În sânge. N-a rămas nici unul. - Știi cumva, Întrebă străinul, cine era comandantul Apărătorilor? - Da, cum să nu știu? Am vorbit multe cu el mai târziu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
noapte și poate pe un număr superior de războinici. Iată care e planul. O sută de haiduci fac un ocol larg și revin În sudul satului. Îi lasă să treacă pe ieniceri până la semnalul nostru. Ceilalți rămân la nord. Avem arcași? - Da, spuse Mihajlo. - Cel mai bun arcaș să stea lângă mine. Mai avem nevoie de douăzeci, desfășurați la liziera pădurii. Culcați În iarbă. O să vedem mai bine câți sunt și ce arme au după două trageri cu săgeți aprinse. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de războinici. Iată care e planul. O sută de haiduci fac un ocol larg și revin În sudul satului. Îi lasă să treacă pe ieniceri până la semnalul nostru. Ceilalți rămân la nord. Avem arcași? - Da, spuse Mihajlo. - Cel mai bun arcaș să stea lângă mine. Mai avem nevoie de douăzeci, desfășurați la liziera pădurii. Culcați În iarbă. O să vedem mai bine câți sunt și ce arme au după două trageri cu săgeți aprinse. Se poate? - Moje1, răspunse Mihajlo. - Apoi Încă cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
O să vedem mai bine câți sunt și ce arme au după două trageri cu săgeți aprinse. Se poate? - Moje1, răspunse Mihajlo. - Apoi Încă cinci trageri, chiar În centrul lor. Atacul nostru va Începe, În același timp, dinspre nord și sud. Arcașii rămân pregătiți. Ienicerii se vor organiza. Doborâm primele rânduri și ne retragem. Satul fiind pustiu, vor trebui să vină după noi. Haiducii sârbi sunt faimoși pentru luptele de hărțuială. E adevărat? - Adevărat, mormăi Mihajlo. - Atunci, dovediți-o. Retrageți-vă prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]