594 matches
-
știa că se va întîmpla neapărat, Tudorel crede că germanii au intrat în Praga, când de fapt ei ocupau atunci numai țara Sudeților (n. a.). filozofie adecvată, sprijinită numai pe antici, greci, latini și orientali. Ceea ce dorea Hagienuș cu o sete ardentă și prematură era liniștea și vorbea de ieșirea la pensie de vreo zece ani. A te retrage de la orice agitație, a avea bătrânețea asigurată și a te deda fără solicitudine din partea cuiva la preocupările tale favorite, aceasta era concepția orientalistului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scutești de explicații neconvenabile. Nu se petrece nimic aici de natură a schimba direcția vieții mele. Sultana înregistră declarația, făcu un "aha" fără ironie și rămase gânditoare câtăva vreme. Apoi, aruncîndu-și țigara pe geam, se îndreptă spre arhitect cu o ardentă deciziune. - Ioanide, spuse ea, am făcut mari vise în privința ta, amvăzut fel de fel de oameni, tu ești bărbatul care îmi convine, pierderea ta va fi o mare dezamăgire pentru mine. Probabil că nu voi muri, nu mai sunt bolnavă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în tinerețe slab și vânjos, la bătrânețe umflat, expus hidropiziei. Cât despre "blîndețea" pe care o reclama Saferian pentru eventuala soție a lui Demirgian, era și ea o aluzie la caracterul latent al Sultanei prin analogie cu mamă-sa. Aceea, ardentă la început, devenise după căsătorie autoritară, stridentă și, ca un indiciu al schimbării de caracter, un puf negru pronunțat îi crescuse pe deasupra buzei superioare. La fel Sultana, care avea sprâncenele foarte negre și îmbinate, începea să capete o ușoară mustață
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu ceva timp în urmă. Creatura a livrat niște dispozitive mari de aspirație unui așa-zis proiect de expansiune. Am văzut unul. în ce privește administrația, dumneavoastră știți mai bine decît mine. Absurdități sfruntate! strigă Gow. Consiliul nu cunoaște un opozant mai ardent decît mine în Unthank. Fiind cel mai vechi și mai activ membru al comitetului, m-am luptat cu el de la ultimul război, și niciodată n-am obținut concesii mai mari decît pînă de curînd. Cu puțină vreme în urmă, drumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și Lorca, era eroul său, și despre Calea regală, volumul pe care tocmai Îl tradusese. Cu sau fără legătură cu sceneta din tren, discuția lunecase spre erotism... Deosebea, pe bună dreptate, erotismul de sexualitate și Îi Închina, pe loc, un ardent elogiu. Nu, nu despre stricta „funcționalitate” era vorba, ci despre pulsația interioară profundă, misterioasă, sfidând vârstele și vulnerabilitățile. Imaginea din tren a dactilografei nu prea atrăgătoare stăruia, completând, acum, altfel ceea ce auzeam. MRP a plecat apoi În străinătate. La Înapoiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lectura noului volum cu cea a unui grupaj de poeme apărut În 1997, ultimul pe care Îl citisem din creația Marianei Marin. Regăsirea a fost promptă și m-a răsplătit Întru totul. Ce poetă, Îmi spuneam... Citeam și reciteam, privind ardentele hieroglife pe care biciul destinului le Întipărise pe papirusul atât de fragil al cardiogramei lirice. Pulsații când grațioase și poznașe, În Înșelătorul armistițiu al jocului, când scurtcircuitate de iradiațiile rănii de a fi În lume. „Era seară./ Eram diafană./ Chimică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În care recunoșteam marca noii generații literare, cultivată și inventivă, redefinind În spațiul strâmt al momentului premisa libertății În captivitate, dar descopeream mai mult decât atât. În ciuda diferențelor de vârstă și formație culturală, mă regăseam În cerebralitatea asumând realul cu ardentă Înfometare și, deopotrivă, rece luciditate. „Noi intrăm În carte cu trufie/ și spunem:// Un poem de dragoste/ e mai adevărat/ decât o noapte de dragoste.// Un poem al spaimei/ e mai cumplit decât spaima.// Un poem despre moarte/ e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
albastru, vol. 1, p. 227). Un ispirat cavaler al euforionismului a fost Nego, sinteză, cum el Însuși scria, Între „spiritul grec, apolinic și fausticul modern al europeanului, adică dinamismul, avântul nesăbuit”. Un minoritar, nu doar erotic, ci un ales, Întruchipând ardenta condiționare, cu adevărat intrinsecă, originară, scutită de negocierile acomodante ale sinelui, Între libertate și frumos, nu doar Între libertate și morală, cum Îndeobște se susține. Rezistența scriitorului sub comunism, onorată cu Închisoarea, devine firească, după trezirea din Întunecata vrajă legionară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
adolescent la Roman, Blecher descoperă strâmtoarea și fabulosul sufocant al târgului bacovian de provincie. O sensibilitate excesivă și fluctuantă marchează inteligența sa nervoasă, scormonitoare. Sunt, de pe acum, semnele unei abrupte distanțări de mediu și ale Înzestrării singulare. Pe o falie ardentă se plasează sulița subțire a unui lung și tremurător ac magnetic. O senzualitate avidă, exasperată, receptând semnale imperceptibile, violentând tăcerea, Încremenirea, soliditatea opacă. Asalt tensionat, frecvențe oscilante și extreme sub controlul unei lucidități nu doar precoce, ci de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
celebra, cu sarcasm și cruzime glumeață. În pregătirea evenimentului, măștile care manipulau tenebroasa față a plăcerii dominau toate vitrinele orașului. Carnavalul, dintotdeauna o burlescă sfidare iconoclastă a convenției, Înfruntarea bufonă a Morții, sărbătorea dezinhibarea, exhibarea. Sub protecția măștii, Însă. Transgresarea, ardentă eliberare erotică și sexuală a diferențelor sociale, ca și a gradelor de rudenie, beneficiase de egalizarea prin mască. Prezentul nu prea mai avea, Însă, ce bariere sociale sau morale să Înfrunte, masca devenise derizorie. Spectacolul comercializării cotidianului domina, oricum, imediatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
crăvățelul meu pentru talles-ul D-voastră (dacă Îl mai aveți).” Nu mai aveam talles-ul purtat la „Bar Mitzva”, la 13 ani, nici vreunul nou. Singurul fel În care puteam răsplăti fantasticul „crăvățel” sas era să-l iau cu mine, Împreună cu ardentele pagini care Îl Însoțiseră, ca amintire a lumii din care și eu, și Paul ajunseserăm În exilul aflat „În afara tuturor modelelor”. Nu doar această duioasă legătură m-a ținut Însă, În anii următori, În legătură cu „conspiratorul” berlinez. După ce aflasem de inițiativa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pentru a coborî, dincolo de conjunctura tragică, În profunzimile tenebroase ale omenescului Însuși. Scrisul iese, până la urmă, din referențial, devenind esențial. Paradoxurile Îl energizează: urgența conlucrând cu luciditatea, pesimismul potențând interogația, estetica negației regenerând creativitatea. Arta În „cenușă” se dovedește vie, ardentă. Intensitatea tragismului și forța expresiei validează o operă necesară și reprezentativă. În această operă domiciliază acum și Keseru, ne-evreul care și-a adjudecat „privilegiul” Auschwitz prin sumbra iradiere a personalității lui B. * Absoluta solitudine din finalul romanului, peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
am explorat Încăperea mai departe, În zilele și săptămînile ce au urmat, am dat peste alte inscripții pe care scria ISTORIE, RELIGIE, PSIHOLOGIE, STIINȚĂ, CHILIPIRURI și TOALETĂ. Consider că această perioadă a fost Începutul decisiv al educației mele, deși dorința ardentă ce mă scosese din cuibul meu plăcut afară În lumea cea mare Încă nu era o foame de cunoaștere. Am Început cu rafturile cele mai apropiate, cele de sub FICȚIUNE, lingînd, ronțăind, savurînd și În cele din urmă mîncînd, uneori În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Brăila, pe care-l va frecventa Între anii 1933 și 1941. Fiind și ambițios, chiar perfecționist, și-a continuat studiile după anii de război, la Politehnica din Timișoara, vrând să devină inginer. Însă, din nefericire, neîmplinită va rămâne năzuința lui ardentă de a fi de mare folos țării ca inginer constructor fiindcă, la 25 mai 1948, pe când se afla În pauza unei prelegeri universitare, avea să fie arestat (asemenea câtorva mii de studenți din toată țara, ridicați În zilele acelea, acțiune
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fi ele de pompoase și măgulitoare, nici de scrieri literare ori politice Întrucât, slavă Domnului, nu duce lipsă de acestea. Ceea ce conferă credibilitate și valoare În atitudinea oricărui patriot este fapta, nu vorba. În consecință, Ea, Patria, dorește tot mai ardent să fie servită prin fapte dintre cele mai benefice și mai eficiente. Am promis să fiu succint și iată-mă pe punctul de a deveni prolix. În schimb, mi-ar plăcea să cred că epistola aceasta (totuși nu atât de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de copil. Această gingășie, nu, nu plină de cochetărie, ci izvorâtă din suflet, mă mustra parcă, împiedicându-mă să-mi etalez ceea ce se cheamă nerușinare. Un nume greșit de altfel pentru ceea ce voiam eu, căci farmecul cel mai mare și ardent al viciului uman este depășirea rușinii, iar nu absența ei. Nefiind deloc conștientă de acest lucru, Zinocika nu-i dădea voie omului din mine să devină animal. Iată așadar de ce la sfârșit, simțindu-mă nesatisfăcut și înciudat, am definit întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
maestrului" (internul apăsă ironic), care acum fac parte din opera lui. În scurt, după intern rezulta că sforțarea științifică era inutilă, stîndu-i piedică escrocheria, banalitatea faptelor, sărăcia materială. Acțiunea de demoralizare a internului era așa de totală, încît Felix, spirit ardent și tânăr, nu se lăsă contaminat și nu izbuti să se convingă că e cu neputință să ajungi ceva. Își redactă articolul, îi puse în subsol un număr cam exagerat de referințe și-l prezentă profesorului. Acesta îl găsi foarte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și lui Felix. Acesta asculta și contempla. Otilia se rotunjise puțin la față, așa încît forma osoasă a capului ieșea și mai bine în evidență, devenise mai lucioasă, mai feminină, fără să-și piardă aerul copilăresc. Ochii îi erau mai ardenți și, în genere, ținuta ei era mai sigură. În vorba și gesticulația ei se citeau o stăpânire deplină, o maturitate enigmatică. Cu toată exuberanța fetei, Felix se simțea inferior. În ochii Otiliei mocneau judecăți despre viață și despre el, hotărâri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în suflet încă îmi mai rămăsese, cum am spus și când am început să scriu, o stranie răceală. Am cinat cu toții mai devreme, eu am vorbit mult, dar cred că fără șir, treceam de la una la alta simțind o nevoie ardentă să povestesc : efectul șocului, de bună seamă ! După cină am mers împreună în salonaș, am răsfoit cu toții ziarele și am comentat după obicei situația, mutând stegulețele pe imensa hartă : este o hartă militară, pe care Sandu Geblescu i-a adus
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe identificarea unuia cu celălalt și tocmai de aceea erau atât de fericiți împreună. Pe de altăƒ parte se simțea teribil de atrasă de nou, de necunoscut, de o noua aventură. Poate era la mijloc chiar feminitatea ei, hipersensibilitatea, tinerețea ardenta care o făcea să,,ardă" că o flacăra vie, dar în același timp să fie stăpâna pe ea. Pentru asta aștepta nerăbdătoare telefonul arabului, care spera ea să fie cât se poate de ,,urgent". În viață profesorului, ea era o
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
tot așa. Unui orășean, mai ales copil fiind, îi este la fel de indiferent dacă pleacă din cartierul cutare într altul, ori dintr-o urbe în alta. Câteodată - și nu de puține ori - intervine, chiar mirajul noului, care conduce, inevitabil, la dorința ardentă de a pleca mai repede, de a face cunoștință cu noua reședință, mai ales dacă e vorba de un oraș mai mare și cu mai multe posibilități. Pe cei de la țară nu-i încântă niciodată plecarea în alt sat și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai poate suporta! Oare, cum să scape de ele? Acum câteva zile i-a trecut prin minte ideea sinuciderii. Însă, o atare acțiune presupune un curaj imens, o disperare ajunsă la paroxism, o scârbă colosală de viață și o dorință ardentă de a trece dincolo, pe tărâmul celălat, "acolo unde nu mai există nici durere, nici întristare", cum spune tatăl său în biserică. Ce are ea la ora actuală din toate acestea? Îi lipsește, în primul rând, curajul. Categoric că-i
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să fie asemenea unei cetăți medievale cu ferestrele și ușile oblonite și cu porțile ferecate. Depărtare Departe de familii nu sunt numai persoanele aflate la mari distanțe geografice ci și cele care s-au îndepărtat sufletește de ele. Dragoste Dragostea ardentă și devotată este arma cu care unul dintre partenerii cuplului îl domină pe celălalt și-l înrobește sentimental. Condiție Dragostea și ocrotirea parentală reprezintă pentru copii condiția fundamentală ca ei să poată să crească și să se dezvolte armonios. Urmări
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
e frică! Pofta asta sfruntată, dezordinea în împărăția ordinii... Străveziu, kir Ianuli, galben, negru, chipul îngust sub coama părului încărunțit. Nu, nu îl vede și e bine așa, nici el să nu-i vadă ochii arși, mâinile avide, febrilitatea lor ardentă, tăind aerul. Cerneala cerului, petele alburii, mișcătoare, în care recunoaște fiara nocturnă. O amețeală... se lungesc membrele și ghearele și poftele, părul se răsfiră, zburlit, în văzduhul încins, în toxinele unei uriașe ființe străine. Se scutură, închide deschide ochii. Gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trăim poezia ca suprem adevăr uman exorcizând transfigurator tragicul vieții. "Puterea poeziei nu are margini", afirmă Shakespeare în Doi tineri din Verona. Neliniștea (Sorge) lui Hölderlin constă în faptul că suntem singuri, iar Dumnezeu rămâne dincolo de noi. De aici năzuința ardentă a apropierii de Tatăl. Nu prin orice numire o putem face, numai prin cânt. Dar asemenea neliniște nu aparține oricui, ci este purtată de poet, nu și de către ceilalți. Căci doar poetul poate intra în comuniune cu Spiritul Suprem. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]