884 matches
-
fi fost o catastrofă ce ar fi putut amenința chiar existența monarhiei, motiv pentru care arhiducele, un strateg oricum destul de precaut, era mai degrabă preocupat să nu fie învins decât să câștige. Totuși, deși ofensiva nu era în firea sa, arhiducele Carol părea să fie singura opțiune viabilă pentru o comandă atât de importantă. Ambele părți, atât austriecii cât și francezii, vedeau Germania ca fiind principalul teatru de operațiuni pentru războiul ce se anunța. Astfel, Napoleon I, conștient că un nou
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
pentru a-l obliga să facă pace. Împăratul Napoleon urma să se pună în fruntea principalei armate franceze de 180 000 de oameni, viceregele Eugène și armata sa franco-italiană de 70 000 de oameni urma să rămână în defensivă în fața arhiducelui Ioan, dar avea ordin să îl urmărească pe acesta dacă ar fi încercat să facă joncțiunea cu armata principală austriacă de peste Alpi. Prințul Poniatowski urma să ia comanda tuturor trupelor din Marele Ducat al Varșoviei și să rețină aici orice
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
operațiuni. Armata austriacă se afla de circa doi ani în plină reformă, menită să reducă decalajul față de cea franceză, decalaj pe care mulți îl negaseră dar care devenise evident după înfrângerile zdrobitoare din 1805. Sarcina reformării armatei fusese acceptată de Arhiducele Carol, însă acesta s-a lovit deseori de rezervele și suspiciunea propriului său frate, împăratul Francisc I și de ideile generalilor mai în vârstă, tributari concepțiilor strategice ale secolului XVIII. Cu toate acestea, Arhiducele a reușit să impună anumite reforme
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
Sarcina reformării armatei fusese acceptată de Arhiducele Carol, însă acesta s-a lovit deseori de rezervele și suspiciunea propriului său frate, împăratul Francisc I și de ideile generalilor mai în vârstă, tributari concepțiilor strategice ale secolului XVIII. Cu toate acestea, Arhiducele a reușit să impună anumite reforme: schimbarea structurii batalioanelor și regimentelor, standardizarea calibrelor de artilerie, servanți specializați care să mute artileria, interzicerea pedepselor corporale, introducerea împărțirii armatei pe Corpuri de armată etc. Totuși, la doar o lună de la începerea campaniei
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
a reușit să impună anumite reforme: schimbarea structurii batalioanelor și regimentelor, standardizarea calibrelor de artilerie, servanți specializați care să mute artileria, interzicerea pedepselor corporale, introducerea împărțirii armatei pe Corpuri de armată etc. Totuși, la doar o lună de la începerea campaniei, Arhiducele decide să abandoneze împărățirea pe Corpuri și să revină la vechiul sistem de comandă centralizat, deoarece a constat că această reformă, introdusă de doar câteva luni, nu era înțeleasă de majoritatea comandanților săi și nu a dat roade pe câmpul
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
Ea a fost păstrată doar nominal la Wagram, pentru a desemna mai ușor unitățile pe care comandantul austriac le avea în subordine. Față de 1805, armata austriacă era mai bine antrenată, mai bine organizată și mai bine condusă. Cu toate acestea, Arhiducele Carol beneficia de puțini comandanți de valoare, promovarea la vârf făcându-se deseori în funcție de apartenența la înalta nobilime imperială. Deși atât infanteria cât și cavaleria austriacă cuprindeau elemente de miliții "Landwehr", în general de calitate îndoielnică, acestea erau nesemnificative ca
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
comandanți de valoare, promovarea la vârf făcându-se deseori în funcție de apartenența la înalta nobilime imperială. Deși atât infanteria cât și cavaleria austriacă cuprindeau elemente de miliții "Landwehr", în general de calitate îndoielnică, acestea erau nesemnificative ca număr la Wagram, unde Arhiducele beneficia de cele mai bune trupe de care dispunea Imperiul la acel moment. Arhiducele putea conta și pe prezența unei cavalerii grele consistente, dar inferioare numeric celei franceze. Ca și cea austriacă, nici armata franceză nu mai era cea din
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
imperială. Deși atât infanteria cât și cavaleria austriacă cuprindeau elemente de miliții "Landwehr", în general de calitate îndoielnică, acestea erau nesemnificative ca număr la Wagram, unde Arhiducele beneficia de cele mai bune trupe de care dispunea Imperiul la acel moment. Arhiducele putea conta și pe prezența unei cavalerii grele consistente, dar inferioare numeric celei franceze. Ca și cea austriacă, nici armata franceză nu mai era cea din 1805, însă, spre deosebire, de inamic care crescuse ca valoare față de 1805, trupele franceze
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
armata inamică. Odată ce un Corp de armată reperează inamicul, îl va ataca imediat pentru a-l reține pe loc iar celelalte Corpuri de armată îi vor veni în ajutor, în marș forțat. În acest fel, Napoleon reușește să îi smulgă Arhiducelui Carol inițiativa prin „Manevra Landshut”, înfruntându-i pe austrieci într-o serie de bătălii: Landshut, Eckmühl și Ratisbon, victorii franceze importante dar care nu reușeșc să distrugă armata austriacă, ce se retrage disciplinat. De asemenea, în urma acestei manevre, Corpul de
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
serie de bătălii: Landshut, Eckmühl și Ratisbon, victorii franceze importante dar care nu reușeșc să distrugă armata austriacă, ce se retrage disciplinat. De asemenea, în urma acestei manevre, Corpul de armată al generalului austriac von Hiller este separat de armata principală. Arhiducele Carol, învins dar nu bătut decisiv, se retrage în Boemia, știind că este încă la comanda unei armate considerabile și capabile de luptă. Cât despre Împăratul francez, acesta își încalcă regula sa obișnuită de a nu ocupa capitala inamică fără
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
acesta își încalcă regula sa obișnuită de a nu ocupa capitala inamică fără a-i fi învins în prealabil armata și deci ocupă Viena pe 12 mai, sperând că astfel va obține pacea. Împăratul Francisc I, în ciuda sfaturilor fratelui său, Arhiducele Carol, refuză să se considere învins și dorește continuarea războiului, motiv pentru care Arhiducele Carol își aduce trupele la nord de Viena, pe malul drept al Dunării, pentru a atrage armata franceză în capcană, determinând-o să se separe în
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
-i fi învins în prealabil armata și deci ocupă Viena pe 12 mai, sperând că astfel va obține pacea. Împăratul Francisc I, în ciuda sfaturilor fratelui său, Arhiducele Carol, refuză să se considere învins și dorește continuarea războiului, motiv pentru care Arhiducele Carol își aduce trupele la nord de Viena, pe malul drept al Dunării, pentru a atrage armata franceză în capcană, determinând-o să se separe în încercarea de a trece fluviul. În timpul acestor operațiuni de pe teatrul principal, viceregele Eugène era
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
pe malul drept al Dunării, pentru a atrage armata franceză în capcană, determinând-o să se separe în încercarea de a trece fluviul. În timpul acestor operațiuni de pe teatrul principal, viceregele Eugène era învins într-o primă fază la Sacile de Arhiducele Ioan, pierzând Veneția și fiind nevoit să se replieze spre Verona. Cu toate acestea, cu ajutorul experimentaților generali MacDonald și Grenier, Eugène întoarce situația militară în favoarea sa, reluând ofensiva și învingând „Armata Austriei Interioare” a Arhiducelui Ioan și împingând-o înapoi
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
primă fază la Sacile de Arhiducele Ioan, pierzând Veneția și fiind nevoit să se replieze spre Verona. Cu toate acestea, cu ajutorul experimentaților generali MacDonald și Grenier, Eugène întoarce situația militară în favoarea sa, reluând ofensiva și învingând „Armata Austriei Interioare” a Arhiducelui Ioan și împingând-o înapoi până în Slovenia și apoi în Ungaria. Apoi, Eugène încearcă în van să instige o revoltă anti-austriacă în Ungaria, pentru ca apoi să se alăture armatei franceze principale din jurul Vienei La rândul său, generalul Marmont reușește să
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
să învingă forțele austriace ce i se opuneau în Dalmația, făcând joncțiunea cu comandantul său, prințul Eugène și aducându-și trupele în preajma Vienei în ziua de 6 iulie. În Galiția, Prințul Poniatowski este învins într-o primă fază de forțele Arhiducelui Ferdinand și pierde Varșovia, dar apoi revine și îi învinge pe austriece la Raszyn, ținând în șah armata austriacă din Galiția. Luptând împotriva insurecției pro-austriece, Mareșalul Lefebvre și regele Jérôme al Westfaliei mențin sub control, chiar dacă precar, insurecțiile din Tirol
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
insurecției pro-austriece, Mareșalul Lefebvre și regele Jérôme al Westfaliei mențin sub control, chiar dacă precar, insurecțiile din Tirol, respectiv Saxonia. Atunci când Napoleon I, după ce ocupase în prealabil Viena, încearcă, la sfârșitul lui mai, să treacă Dunărea în dreptul localităților Aspern și Essling, arhiducele Carol trece imediat la ofensivă, atacând cu îndârjire și abilitate forțele franceze mult inferioare numeric. Deosebit de sângeroasă, Bătălia de la Aspern-Essling se încheie cu victoria austriecilor, care profită de debitul brusc sporit al Dunării, care rupe podurile construite de francezi și
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
primească întăriri. Francezii sunt respinși dar victoria austriacă nu este defel decisivă: Napoleon conduce excelent retragerea și păstrează trupe pe insula Lobau, pe care o va transforma în următoarele săptămâni în rampă de lansare pentru o nouă trecere a fluviului. Arhiducele Carol face greșeala de a ceda inițiativa și nu bombardează insula, astfel că francezii sunt liberi să se regrupeze și să consolideze podurile peste Dunăre. Și aceasta deoarece una dintre problemele majore cu care francezii s-au confruntat în precedenta
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
vârf de lance pe experimentatul Mareșal Masséna, care trece fluviul primul, cu puternicul său Corp de armată. Este urmat apoi de celelalte Corpuri de armată franceze și de Garda Imperială. Napoleon își dispune trupele pe un front mai restrâns decât Arhiducele Carol, acesta din urmă repliindu-se spre localitatea Deutsch-Wagram, în spatele unei linii fortificate, pregătite anume pentru a contracara o ofensivă franceză. Bătălia de la Wagram durează două zile și este extrem de sângeroasă, rezultat al marii concentrații de artilerie. Pe 6 iulie
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
își coordonează suficient de bine atacurile și francezii reușesc mai întâi să le împingă înapoi aripa stângă, apoi să le flancheze aripa dreaptă și, în final, să le spargă centrul, oblingându-i la o retragere precipitată. „Armata Austriei Interioare”, condusă de Arhiducele Ioan, a sosit pe câmpul de bătălie doar în seara zilei de 6 iulie, după ce bătălia fusese deja pierdută. În total, austriecii au lăsat pe câmpul de bătălie aproape 35 000 de morți și răniți, de două ori mai mulți
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
Arhiducele Leo Karl Maria Cyril-Methodius Habsburg-Lorena, Arhiduce de Austria (5 iulie 1893 - 28 aprilie 1939), a fost al doilea fiu al Arhiducelui Karl Stephen de Austria și a Arhiducesei Maria Theresia, Prințesa de Toscana. Leo Karl a fost al cincilea copil
Arhiducele Leo Karl de Austria () [Corola-website/Science/324052_a_325381]
-
Arhiducele Leo Karl Maria Cyril-Methodius Habsburg-Lorena, Arhiduce de Austria (5 iulie 1893 - 28 aprilie 1939), a fost al doilea fiu al Arhiducelui Karl Stephen de Austria și a Arhiducesei Maria Theresia, Prințesa de Toscana. Leo Karl a fost al cincilea copil și al doilea fiu al Arhiducelui
Arhiducele Leo Karl de Austria () [Corola-website/Science/324052_a_325381]
-
Arhiducele Leo Karl Maria Cyril-Methodius Habsburg-Lorena, Arhiduce de Austria (5 iulie 1893 - 28 aprilie 1939), a fost al doilea fiu al Arhiducelui Karl Stephen de Austria și a Arhiducesei Maria Theresia, Prințesa de Toscana. Leo Karl a fost al cincilea copil și al doilea fiu al Arhiducelui Karl Stephan Habsburg și a soției acestuia, Maria Tereza. În 1913 el și fratele lui
Arhiducele Leo Karl de Austria () [Corola-website/Science/324052_a_325381]
-
Arhiduce de Austria (5 iulie 1893 - 28 aprilie 1939), a fost al doilea fiu al Arhiducelui Karl Stephen de Austria și a Arhiducesei Maria Theresia, Prințesa de Toscana. Leo Karl a fost al cincilea copil și al doilea fiu al Arhiducelui Karl Stephan Habsburg și a soției acestuia, Maria Tereza. În 1913 el și fratele lui mai mic, Wilhelm, s-au înscris la Academia militară imperiala de la Wiener-Neustadt. În timpul Primului Război Mondial a servit în rang de căpitan pe frontul de est. În
Arhiducele Leo Karl de Austria () [Corola-website/Science/324052_a_325381]
-
de Navara. S-a născut la Buda (astăzi Budapesta). Moartea lui Vladislav al II-lea, la 13 martie 1516, a lăsat copiii săi în grija lui Maximilian I, Împărat Roman. Era aranjat ca Anna să se căsătorească cu nepotul împăratului, Arhiducele Ferdinand de Austria, al doilea fiu reginei Ioana a Castiliei și al soțului acesteia, Filip I de Castilia. Anna s-a căsătorit cu Ferdinand la 25 mai 1521 la Linz, Austria. La acel moment Ferdinand guverna teritoriile habsburgice în numele fratelui
Anna Iagello () [Corola-website/Science/325804_a_327133]
-
Est, căderea Imperiului Otoman a pavat calea spre democrația modernă și laicizarea statului succesor, Turcia. În Europa Centrală au fost înființate state noi, precum Cehoslovacia sau Iugoslavia, iar Polonia a fost redefinita. În ziua de 28 iunie 1914 Franz Ferdinand, arhiducele Austriei și moștenitorul tronului austro-ungar, a fost asasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip, un student naționalist sârb-bosniac. Acesta a făcut parte dintr-un grup de cincisprezece asasini, susținuți de Mână Neagră, o societate secretă fondată de naționaliști pro-sârbi, cu legături
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]