881 matches
-
ca împărat, arhiducele Francisc Carol preferă să nu se mai amestece în treburile imperiului, dedicându-se exclusiv pasiunilor sale. În anul 1867, fiul său Maximilian este omorât de către revoluționari în Mexic, aceast lucru afectându-i enorm pe cei doi părinți. Arhiducele Francisc Carol moare în Viena în anul 1878 la vârsta de 75 de ani și la șase ani după moartea soției sale.
Arhiducele Francisc Carol al Austriei () [Corola-website/Science/309005_a_310334]
-
distingându-se în cursul Bătăliei de la Mărăști din anul 1917. La 19 octombrie 1918, la Liov, o Adunare Națională a ucrainienilor proclamă independența „teritoriului ucrainean” din Austro-Ungaria, teritoriu care cuprindea conform unei telegrame trimisă de liderul ucrainenilor din Bucovina către arhiducele Wilhelm: Galiția de est, Bucovina cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret și zona locuită de ucraineni din nord-estul Ungariei. S-a constituit o legiune ucraineană care avea principal scop apărarea noii republici, dar și desfășurarea de acțiuni teroriste de jaf
Iacob Zadik () [Corola-website/Science/309021_a_310350]
-
și , ulterior, Wolfenbüttel a pierdut în importanță. Bătălia de la Wolfenbüttel , o parte din războiul de treizeci de ani , a fost purtată aici, în iunie 1641 , când suedezii sub controlul lui Wrangel și contele de Königsmark au învins austriecii sub controlul arhiducelui Leopold de Habsburg. Compozitorul Johann Rosenmüller , care a trebuit să plece din Germania ca urmare a acuzațiilor de homosexualitate și mai mulți ani petrecuți în exil , a petrecut ultimii ani în Wolfenbüttel și a murit acolo, în 1684. In secolul
Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/309232_a_310561]
-
Sofia Frederica, Prințesă de Bavaria (n. 27 ianuarie 1805 München — d. 28 mai 1872, Viena) a fost fiica regelui Maximilian I al Bavariei, mama a doi împărați - Francisc Iosif I al Austriei și Maximilian I al Mexicului - precum și bunica arhiducelui Francisc Ferdinand al Austriei, a cărui asasinare la Sarajevo a dus la începutului Primului Război Mondial. Pe 27 ianuarie 1805 prințesa Carolina de Baden, cea de-a doua soție a regelui Maximilian I al Bavariei, a dat naștere la două fetițe gemene
Prințesa Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/310546_a_311875]
-
un văr dintr-o ramură mai tânără, Ducele Maximilian. Ludovikaa a suferit mult din cauza diferenței în rang cu surorile ei, dar și-a luat revanșa prin căsătoria stălucită a fiicelor sale. Ajunsă la vârsta propice căsătoriei, Sofia îl cunoaște pe arhiducele Franz Karl al Austriei prin intermediul surorii sale vitrege, prințesa Carolina Augusta de Bavaria. Frumoasă și inteligentă, ea s-a căsătorit fără tragere de inimă la 4 noiembrie 1824, la Viena cu arhiducele Franz Karl, om slab și fără farmec, dar
Prințesa Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/310546_a_311875]
-
la vârsta propice căsătoriei, Sofia îl cunoaște pe arhiducele Franz Karl al Austriei prin intermediul surorii sale vitrege, prințesa Carolina Augusta de Bavaria. Frumoasă și inteligentă, ea s-a căsătorit fără tragere de inimă la 4 noiembrie 1824, la Viena cu arhiducele Franz Karl, om slab și fără farmec, dar care se pare că i se promisese tronul imperial, fratele său fiind vizibil incapabil. Mama sa, căreia tânăra Sofia i s-a plâns i-a răspuns: "Ce vrei, s-a decis la
Prințesa Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/310546_a_311875]
-
ei viața imposibilă. În realitate, arhiducesa încearcă să se achite ea de responsabilitățile ce reveneau tinerei împărătese, reprezentând totodată un real sprijin pentru fiul ei însingurat și pentru cei doi nepoți mai mari. Cel de-al doilea fiu al ei, Arhiducele Maximilia, s-a căsătorit la 27 iulie 1857, la Bruxelles, cu Charlotte a Belgiei, o verișoră de gradul doi, fiica ambițioasă a regelui ambițios Leopold I. La curtea de la Viena ea a fost foarte apreciată de soacra sa care vedea
Prințesa Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/310546_a_311875]
-
1857, la Bruxelles, cu Charlotte a Belgiei, o verișoră de gradul doi, fiica ambițioasă a regelui ambițios Leopold I. La curtea de la Viena ea a fost foarte apreciată de soacra sa care vedea în ea exemplul perfect al soției unui arhiduce austriac. La începutul lunii iulie 1867, a sosit vestea că împăratul Maximilian al Mexicului a fost împușcat la Querétaro, o lovitură pe care arhiducesa Sofia, deja în vârstă de 62 de ani, nu a mai reușit să o depășească, întrucât
Prințesa Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/310546_a_311875]
-
recâștige independența în secolul al XIX-lea, iar în perioada 1912 - 1913, o alianța zonală, Liga Balcanică, a învins Turcia în războaiele balcanice, reducându-i teritoriul european la ceea ce este azi. Primul război mondial a izbucnit în 1914 datorită asasinării Arhiducelui Franz Ferdinand de Austria în Saraievo, capitala Bosniei. După al doilea război mondial, Uniunea Sovietică și comunismul au jucat un rol foarte important în Balcani. Pe timpul războiului rece, cele mai multe țări ale regiunii au fost conduse de guverne pro-sovietice. În ciuda faptului
Istoria Balcanilor () [Corola-website/Science/310619_a_311948]
-
a răspuns sec: „Suntem paisprezece...”. În 1805 a luptat din nou împotriva austriecilor în nordul Italiei, ca general-șef al unei armate franceze și a învins o armată superioară numeric, condusă de unul dintre cei mai mari comandanți ai continentului, Arhiducele Carol, duce de Teschen, fratele Împăratului Austriei, la Caldiero. Importanța victoriilor sale din această campanie nu a fost egalată decât de amploarea delapidărilor și a jafurilor pe care le-a ordonat, comportament ce a dus la demiterea sa. Tot din
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
Printre distinșii vizitatori din țară care și-au petrecut o perioadă de timp la Vâlcele amintim familile Ghica, Știrbei, Cantacuzino, Florescu precum și personalități de marcă: Gheorghe Barițiu, Nicolae Bălcescu, Titu Maiorescu. Printre vizitatorii străini care au vizitat stațiunea se numără arhiducele austriac Iosif și principele Serbiei, Miloș Obrenovici, care drept recunoștință pentru eficacitatea tratamentului efectuat a finanțat în anul 1843 construirea bisericii ortodoxe din localitate. Localitatea de reședință a comunei Vâlcele este satul Araci aflat la o distanță relativ egală față de
Comuna Vâlcele, Covasna () [Corola-website/Science/310390_a_311719]
-
de la căsătorie. Spre sfârșitul aceluiași an, un tânăr muncitor din Tarragona, Juan Oliva Moncasi, a tras asupra regelui în Madrid. Pe 29 noiembrie 1879, Alfonso s-a căsătorit cu o rudă mult mai îndepărtată, arhiducesa Maria Cristina de Austria, fiica Arhiducelui Carl Ferdinand de Austria, cu soția acestuia Arhiducesa Elisabeta de Austria. În timpul lunii lor de miere, un cofetar numit Otero a tras asupra tânărului cuplu, pe când aceștia treceau prin Madrid. În 1881, regele a refuzat să sancționeze o lege prin
Alfonso al XII-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310405_a_311734]
-
zile de ofensiva au fost următoarele: o pătrundere de aproximativ 3 km în dispozitivul inamic și o spărtura a frontului pe o lungime de 10 km. , 2000 de prizonieri, importante capturi de armament și muniție. Despre prima zi de ofensiva arhiducele Iosif notă următoarele: „ La 11 iulie, după cea mai vie pregătire de artilerie (...), inamicul cu o superioritate de forțe de infanterie pleacă la atac pe întegul front al diviziei 218. (...) În lupta disperată, linia noastă subțiata este respinsă. Pe un
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
culmea Răchitașul Mare, Culmea Tepei) în vederea dezvoltării ulterioare a ofensvei. La această dată divizia 218 germană pierduse 2/3 din efectiv și 40 de tunuri iar divizia 1-a cavaleire austro-ungară se găsea într-o situație critică așa cum constată și arhiducele Iosif: Deși situația frontului impunea sistarea ofensivei, Marele Cartier General a decis ca frontul să fie împins pe aliniamentul prevăzut în planul inițial: Măgura Cașin - Sboina Neagră - valea Putnei - valea Sării - aliniament mai favorabil trupelor române. Mai mult decât atât
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
ajutor dat de localnici prin furnizarea de informații despre inamic și prin călăuzirea trupelor române pe poteci de munte spre flancurile și chiar în spatele trupelor inamice. Rezultatele ofensivei pot fi sintetizate astfel: Principalele cauze ale înfrângeii de la Mărăști identificate de arhiducele Iosif și prezentate în raportul său au fost: În timpul bătăliei de la Mărăști s-a realizat cel mai înalt ritm mediu zilnic de ofensiva din anul 1917 înregistrat pe teatrul de operațiuni european de partea aliata. Acest fapt este ilustrat cu ajutorul
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
avusese diferite funcții importante printre care și cea de cancelar al Bohemiei și Austriei. Contele Karl Chotek (1783-1868) a fost guvernator general al Regatului Neapolelui, după învingerea lui Murat, iar apoi guvernator al provinciilor Tirol și Vorarlberg. Sophie Chotek, soția arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei, era vară cu Maria Henrietta. Contesa Maria Henrietta Chotek (în slovacă Mária Henrieta Choteková) se născuse la 24 noiembrie 1863. Maria Henrietta era o persoană singuratică. Ea nu s-a măritat niciodată și cu toate că era înstărită
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
amploare a Uniunii și o recunoaștere a apogeului la care ajunsese rozariul creat de contesa Maria Henrietta Chotek. La doar câteva zile după terminarea congresului, la 28 iunie 1914 a avut loc atentatul de la Saraievo în care a fost omorît Arhiducele Franz Ferdinand, principele moștenitor al Austro-Ungariei și soția sa, Sophie. Acest eveniment a constituit momentul de începere al Primului Război Modial și din acest moment înainte soarta contesei Maria Henrietta Chotek și cea a rozariului de la Dolna Krupa își va
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
argint din Americi, fapt ce i-a permis să crească presiunea militară asupra Angliei și Franței. Aflat sub presiune financiară și militară, în 1598, Filip a cedat Țările de Jos fiicei sale favorite Isabella și soțului ei, nepotul lui Filip — arhiducele Albert de Austria, conform deznodământului tratatului de la Vervins cu Franța. În acel moment Mauritius van Oranje era angajat în cucerirea orașelor importante ale Țărilor de Jos. Începând cu importanta fortificație Bergen op Zoom (1588), Mauritius a cucerit Breda (1590), Zutphen
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
italian sub comanda colonelului Schneider în timpul războaielor napoleonene. Din 1824 până în 1831 a apărut în serviciul Ducatului Modena, apoi, s-a întors în Austria. Ca căpitan a fost mai mulți ani trimis în Italia, până când a fost desemnat cămăraș al arhiducelui Francisc Carol al Austriei și numit educător al viitorului împărat Franz Joseph I în 1836. Celălalt fiu, Arhiducele Carol Ludovic al Austriei, a fost învățat de către contele Karl de Morzin. Un an mai târziu Johann Baptist a fost avansat la
Johann Baptist de Coronini-Cronberg () [Corola-website/Science/305953_a_307282]
-
apoi, s-a întors în Austria. Ca căpitan a fost mai mulți ani trimis în Italia, până când a fost desemnat cămăraș al arhiducelui Francisc Carol al Austriei și numit educător al viitorului împărat Franz Joseph I în 1836. Celălalt fiu, Arhiducele Carol Ludovic al Austriei, a fost învățat de către contele Karl de Morzin. Un an mai târziu Johann Baptist a fost avansat la rangul de maior, în 1843 la acel de colonel. În timpul revoluției în Imperiul Austriac a deținut la 26
Johann Baptist de Coronini-Cronberg () [Corola-website/Science/305953_a_307282]
-
Austriei în 1771, s-a distins în mod deosebit în calitate de colonel de dragoni în Războiul Austro-Turc (1787-1791) și a servit ca general-maior în Campania din Olanda (1793-1794). În campania din Germania în 1796 a servit ca locotenent-feldmareșal în statul-major al Arhiducelui Carol de Austria, pe care l-a însoțit anul următor în Italia. De asemenea, a fost convocat în Congresul de la Rastatt. În 1799 a comandat un corp de armată în estul Elveției, realizând joncțiunea dintre armata arhiducelui și cea a
Heinrich von Bellegarde () [Corola-website/Science/313219_a_314548]
-
în statul-major al Arhiducelui Carol de Austria, pe care l-a însoțit anul următor în Italia. De asemenea, a fost convocat în Congresul de la Rastatt. În 1799 a comandat un corp de armată în estul Elveției, realizând joncțiunea dintre armata arhiducelui și cea a lui Suvorov, în final alăturându-i-se ultimului în nordul Italiei. A condus asediul citadelei Alessandria și a fost prezent în decisiva Bătălie de la Novi. A servit din nou în ultima parte a campaniei Marengo în 1800
Heinrich von Bellegarde () [Corola-website/Science/313219_a_314548]
-
-se ultimului în nordul Italiei. A condus asediul citadelei Alessandria și a fost prezent în decisiva Bătălie de la Novi. A servit din nou în ultima parte a campaniei Marengo în 1800 cu gradul de general de cavalerie. În 1805, atunci când arhiducele Carol a plecat pentru a prelua comanda în Italia, Bellegarde a devenit președinte "ad-interim" al consiliului de război. Cu toate acestea, curând a fost chemat pe câmpul de luptă, comandând flancul drept austriac în sângeroasa Bătălie de la Caldiero. În războiul
Heinrich von Bellegarde () [Corola-website/Science/313219_a_314548]
-
în sângeroasa Bătălie de la Caldiero. În războiul din 1809 a comandat flancul drept extrem al armatei principale. Izolat de Carol ca urmare a rezultatului Bătăliei de la Eckmühl, s-a retras în Boemia, însă a reușit să se alăture din nou arhiducelui înaintea marilor bătălii de lângă Viena (Aspern-Essling și Wagram). Din 1809 până în 1813 Bellegarde, acum feldmareșal, a fost guvernatorul general al Galiției, dar adeseori a fost convocat pentru a prezida întâlnirile Consiliului Aulic, în special în 1810, atunci când se punea problema
Heinrich von Bellegarde () [Corola-website/Science/313219_a_314548]