21,099 matches
-
un mormânt în care imaginea mea zace Uitându-se cu milă și cruzime La mine, cel care încearcă să o prindă. Când voi reuși se va arăta solul Magistru al îngerilor și-mi va cere Să-mi aleg felul de aripi De printre toate aripile vii. Acum voi fi închis într-altă casă, în alt corp mă voi cuprinde cu suflet zăvorât. Nu știu de ce am fost chemat Aici și nu în alt loc al spiritului adevărat Ca și cum aș fi fost
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
imaginea mea zace Uitându-se cu milă și cruzime La mine, cel care încearcă să o prindă. Când voi reuși se va arăta solul Magistru al îngerilor și-mi va cere Să-mi aleg felul de aripi De printre toate aripile vii. Acum voi fi închis într-altă casă, în alt corp mă voi cuprinde cu suflet zăvorât. Nu știu de ce am fost chemat Aici și nu în alt loc al spiritului adevărat Ca și cum aș fi fost neadevărat. Ca o mătreață
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
fără oră, fără / de margine, cu / cei dispăruți. // Numai / ale noastre paginile. Pe care tu / le recitești. Nu departe"... Înaintarea prin peisaj e și una către strămoși, pe un drum în același timp ca de soartă scrisă: "se prelinge sub aripa / mantiei negre singur / oceanul. Azuriu firul / în coasta stâncii sumbre. Ascultă. // Ori adu-ți aminte. Către / ai tăi te duci. Către / ei. Nu te / pierzi. Și vor fi rostite // cuvintele până acum / înscrise". Chiar și oprirea inimii devine un prilej
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
sînt tinere, Copii vătămați, Și bătrînii, Jalnica lor armată Cu nuiele de alun Și Graal-ul ascuns între cutele frunții, în răsuflarea somnului, în seva nucului Toamna va rostogoli Atîtea merinde Pentru praznicul celor morți. * Niște veșminte interzise, Splendide Flamurile, Iluzia aripilor De arhangheli înlănțuiți (roșul stăruitor, deocamdată ascuns între însemnele aurite.) Garda sunetelor, Micile dezordini, zgomotele: Inelele zalelor ce se Lovesc între ele Și de zbaterea arterelor, Feluritele arme mișcîndu-și Părțile cu greutate, Ca amorțite de frigul dimineții. Fluiere, cimbale, tobe
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
are un fel Anume De a pune Ulcioarele La uscat, A cînta la nuntă A-și ascunde goliciunea Neîndemînatic precum ulucile gardului � grădina. La fiecare trecere Să privească cu smerenie Răsăritul La capătul uliței, Cu praful încă Dormindu-le în aripi și veșminte, Pe tălpile rămase uscate, Cu rănile închise Aproape miraculos, Ștergînd astfel Semnul oricărei înrudiri divine. * Tipar de turtă dulce în care odihnesc Un an întreg Niște petale, Cîte o aripă ruptă De albină Și îndestulătoare miresme. O lene
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
capătul uliței, Cu praful încă Dormindu-le în aripi și veșminte, Pe tălpile rămase uscate, Cu rănile închise Aproape miraculos, Ștergînd astfel Semnul oricărei înrudiri divine. * Tipar de turtă dulce în care odihnesc Un an întreg Niște petale, Cîte o aripă ruptă De albină Și îndestulătoare miresme. O lene desăvîrșită umple Adînciturile Felurit cioplite în lemnul palid Pînă vine vremea coptului Și-n toate freamătă O uitată hărnicie: A scorțișoarei Să împodobească Aerul, A mierii, Să încurce ițele Mirosului, A nucilor
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
Dumitru Mureșan E ca și cum ai merge Printr-o gură uriașă Cu măsele de pămînt O societate de păsări s-a așezat Să-și destindă aripile pe acest drum îndepărtat Se văd cîteva capete mai înalte Doi turiști grăbiți, vorbind între ei și în același timp Unul dintre ei cu cineva de departe Prin telemobil, Fac să se-nalțe-n aer păsările De pe drumul de pămînt
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
vertiginos pe sub burta Leviatanului nor de deasupra După mai multe tîrcoale Iată-i pe toți în toate părțile cerului Aplecîndu-și capetele de cal spre pămînt Dimineață furtunoasă Vînt și valuri pe lac Răsăritul " o scenă de tragedie Un stîrc cu aripi lungi și lungi picioare, Pe cînd privesc devălmășia Grădinii cu pepeni Și gardul de stuf stînd să cadă, Se înalță cu grație în dimineața vîntoasă nu-i nimeni pe grind Nici gîștele, nici oile. Nici bătrînul blajin. într-un anume
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
balta se varsă Și dispare subteran " Izvor invers către nadir Văruiesc pescărușii grindul Cu excrementele lor. Tot grindul e alb Spuma șerpuie de-a lungul apei Pînă departe. Oi de spumă Murdare răsuflă greoi lîngă apă Pe drum, gutuia cu aripi de frunze s-a prăbușit din cuib în colb pe totdeauna
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
vergi// Ce bat la tălpi bezmetice fecioare/ Și uneori la sâni. Căci au greșit/ Cu ei, dezvirginându-i, iar pe urmă,/ Duioși, le umplu rănile cu chit// Și-nlăcrimați le iau din nou la pieptul/ Lor plin de pene și-n aripi le strâng./ în timp ce ele cu delicatețe/ Le trag pe frunte nimburile-adânc!". Prin intermediul reveriei, poetul reface contactul cu intimitatea lucrurilor, asumându-și realitatea imediată la nivel senzorial, printr-o neobișnuită capacitate perceptivă, ce impregnează întregul univers cu o magie a culorilor
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
devine posibil - pereții-mi cerșesc îndurare și-apoi își iau zborul spre marea din cer îngerul din mare Ce greu te-am găsit regăsindu-mă valul acum mă îmbie agonizând lângă diguri cu buzele-i albe particule încă aprinse pe aripa ta pot pluti liniștită în rimele mele în ritmul știut de pasăre toamna încărunțită în casa din ape redându-mă somnului verde Penitență Și tu Magnolia te acoperi cu aur asemeni templului pe care îl visez uneori penitență la poalele
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
nucă vorbitoare noi am ucis toți dragonii dar cetățile doar el le vedea eu i-am ascultat poveștile dar nu însetam să văd aceste orașe * căpitanul nostru s-a dus din cort în cort dând fiecărui om o pereche de aripi nu e ușor să le păstrezi suplețea toată noaptea am auzit soldații netezind penele n-a plecat nimeni în zbor * în anul stelei celei arzătoare în formă de cal mulți oameni au fugit în peșteri de frica cerurilor mama și
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
ele se aprind duhuri. Îngeri de peste ritualuri, Mă săgetați cu vindecarea, Vestind în piatra mea! * A venit ziua prototip În care am putea să ne înțelegem Despre ceva sfânt. Chiar și o minciună face uneori pui albi Ce dau din aripi pentru un dincolo de viață, Către nimeni sau către preaplin. Adevăr sau minciună să fie Ziua de azi într-un vapor Demult sub mâlul mării? Dintr-un demon ce s-a împerecheat cu tine M-ai născut, mamă, și m-ai
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
e cu putință, zici. Dar nimic nu ajunge. Până la urmă Până la urmă vin cohortele de păsări și leagă cu o frânghie de întuneric malurile. Idolul lor e Doamna în Doliu, de o sută de ani așteaptă să i se întărească aripile, să-i crească mușchi la subțiori. dar ea și-a făcut casa într-o sală de așteptare. Acolo nu cântă decât privighetorile de lemn și vântul ce-a împins corăbiile argonauților. De câte ori iese la plimbare se rup catargele ploii și
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
curgătoare se’mbucură de trecerea luminii frânte întrebătoare înstelări ascultă foșnetul plutind peste prundiș sclipătul unei secunde dezvăluie fața și duhul întruchipărilor de vis: fiecare umbră-i jumătate demon și înger jumătate Heruv dăruitor unde se ascunde duhul cu patru aripi heruvul dăruitor de taine? nimenea adie întrebătoare temerea clipei văzduhul fără culoare norul singuratic călătorind asupră-mi grindina descumpănirii despică semnul și neuitarea cade în ropot nemărginit ploaia celestă grindina neghicirii pe acoperișul lumii se sparge heruvul destăinuit într’un
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
temerea clipei văzduhul fără culoare norul singuratic călătorind asupră-mi grindina descumpănirii despică semnul și neuitarea cade în ropot nemărginit ploaia celestă grindina neghicirii pe acoperișul lumii se sparge heruvul destăinuit într’un cerc luminos se arată purtând pe patru aripi izbăvitorul miel însângerat Graiul pietrelor o tăcere de cremene cuprinde clipa ceasul și ziua câtă iarbă și frunză naude navede nagreul văzduhului nici urmă de foșnet adierile-s duse’n pierzanii și nu e duh ori arătare neștiută să desferece
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
jindul și foșnetul e-o vreme amarnic de lungă ajunge-voi oare s’ascult rostirea de vrajă a pietrelor? Zariștea pierdută îngerul uitării vine din dedepartele ce mă adună și mă desparte la răscrucea croită de golul amețitor dintre cuvinte aripa-i stângă în tăișuri de scrum despică zariștea pierdută cu lumina-i amăgitoare aducerea aminte pâlpâie ascunsă dincolo de auzire și văz Semnele ascunse cutremurările nopții de ochii bufniței pătrunse până dincolo de adâncul adâncurilor nu-i nici o adiere să arate
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
-i de ghicit ce frunte în clipa ce se apropie va cădea în țărână Puterea întunecării departe sunt arborii rătăciți pe coline unindu-și necrezut frunzișul și înălțimile foșnetul zbucnit din adâncuri în josul pământului nici o pasăre amintitoare nu mai bate aripi prin veștedul timpului încremenirea așteptării mult rămasă în urmă zadarnic jinduie cărări dezlegătoare încotro coboară spre ce ascunziș nevăzut alinarea luminii? din norul odinioarei în care-am crezut cade pe fruntea clipei nemărginit fluturele cap-de-mort se-aude cum trece prin
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
și senin, parcă era noapte și parcă era-n zori, în adâncuri se-nvolburau stihii mute, dar în față stele poznașe clipeau fastuos, îngeri sprințari fâlfâiau grăbiți, în inspecție, și plecau să ducă raportul, lăsând ceva praf de aur de pe aripi, planete impozante își luau locul și luminau fosforescent. Cei doi, întinși în pat, unul lîngă altul, el cu veston, fireturi, pantaloni cu vipușcă, cizme Pardaillan, ea fără nici un fel de vipușcă sau cizme, doar cu o cingătoare de piele care
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
că doi stâlpi de bolta: ființe imense, incomensurabile, una dintre ele trece peste mine cu un fier de călcat abstract, mă face una cu pământul, mă netezește, mă reduce la tăcere, iar cealaltă îmi pompează aer în plămâni, îmi întocmește aripi, mă extinde, mă tese-n raze. ah, istoria mea esențială, o singură clipă dilatata. te-am iubit am fost viu (trecerea lui aprilie prin pomi) te-am iubit: am fost viu. ca o tăcută, si înfloritoare, si înverzitoare trecere a
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
a unui anonim din secolul al XVII-lea, după care dintre cele trei tipuri de focuri existente, cel "natural", cel "nenatural", și cel "împotriva naturii", focul feminin ar aparține celui de-al doilea tip, care hrănește trupurile și acoperă cu aripile sale goliciunea naturii, apărând în forma unei "fumée blanche", care ne amintește clar "flacăra rece" a Rașelicăi. Ulterior Gaston Bachelard însuși asociază arhetipul focului cu femeia, caracterizându-l ca o căldură care atacă lucrurile din afară și diferențiindu-l de
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
-o. . Are „acel ceva" personal care o face să merite mai mult chiar decît o pagină în revista noastră. (Ioana Pârvulescu) Cer și? Cei ce cer cer primesc pământ amestecat cu fier. Cei ce caută zbor găsesc un braț de aripi din lemn cu motor. Mulțumiți-vă, așadar, sfios, cu două mâini și cu mersul pe jos! Cer de martie Deși ești foarte sus, copacii te ating cu vârfurile fus. Antigravitație Arunc lucrurile în sus fără să mai fac gestul supus
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
de lut. Un alt înger din lumină-a căzut. Cer solid O bucată de lemn vopsită-n albastru. Paradox văzut la lumina zilei (Tratat despre inutilitatea penelor în contemporaneitate) O bucată de metal zbura mai sus decât o pereche de aripi cu penele fus. De Sânziene Cerurile s-au deschis. De ce nu cade îngerul promis? Constatare Cu o aripă mai grea voi zbura întotdeauna puțin înclinat spre pământ. La joasă altitudine Câinele visător privea matinal pasărea fără pene și cu zbor
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
Paradox văzut la lumina zilei (Tratat despre inutilitatea penelor în contemporaneitate) O bucată de metal zbura mai sus decât o pereche de aripi cu penele fus. De Sânziene Cerurile s-au deschis. De ce nu cade îngerul promis? Constatare Cu o aripă mai grea voi zbura întotdeauna puțin înclinat spre pământ. La joasă altitudine Câinele visător privea matinal pasărea fără pene și cu zbor de metal. Deprindere, meșteșug sau artă? Zborul se învață: dai din aer și prinzi viață. Trista veselie incantată
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
bătăi de pendulă grea vor înțepeni în cer cocorii reci și n-or mai zbura în veci. Cerul în desfășurare asemeni unui planiglob Pe-această planșă vezi îngeri luminoși căzând în avalanșă. Zborul ca dorință Vai de păsările fără o aripă, vai de păsările fără o aripă, vai de ele, ceruri, căci au început să semene cu noi, oamenii! Taina Călătorul neobosit cunoaște taina pe dinafară: în cer nu se urcă, în cer se coboară. Autoportret cu două aripi legate de
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]