754 matches
-
vamale și de biruri. Astfel s-au așezat 700 de familii la Suceava și numeroase altele la Siret și la Cernăuți, unde comerțul avea să fie deținut aproape exclusiv de armeni. Domnitorul moldovean a mai invitat 3.000 de familii armenești în 1418, când acestea s-au stabilit în șapte orașe. Hasdeu argumentează cu îndreptățire venirea lor: „Este învederat că această nouă colonie nu și-ar fi îndreptat pașii spre România să n-o fi preces buna primire pe care o
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
întemeierea orașelor“". Cu cei 10.000 de armeni aduși de Ștefan cel Mare, numărul total de armeni în Moldova veacului al XV-lea s-a ridicat la 20.000. Aceștia erau nu numai negustori, dar și meșteșugari, manufacturieri, agricultori. “Carele armenești” ale caravanelor plecate din orașele moldovenești duceau în Europa occidentală și în Orient vite, cai, porci, oi, piei, grâne, ceară, brânzeturi, aducând în loc postavuri, covoare, broderii, mătăsuri, mirodenii, coloranți, arme. În secolele al XV-lea - al XVII-lea, prin urmare
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
acea duminică serbau Adormirea Maicii Domnului, să se lepede de credința lor națională și să se convertească la ortodoxismul românesc, altfel urmând să fie alungați din țară, schingiuiți și chiar omorâți. Ca atare, au fost prădate, pângărite și distruse bisericile armenești și au fost torturați, mutilați și masacrați numeroși armeni. Pe lângă istorici armeni ca Eremia Keomurgian (secolul al XVII-lea), Mikael Ceamcian (secolul al XVIII-lea), Ghevond Alișan (secolul al XIX-lea), care au consemnat în scrierile lor acest episod, cărturarii
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
stabilit în Suceava. El este autorul unui lamento de 110 catrene, intitulat Jelanie asupra armenilor din Țara Valahilor. Minas din Tokhat a locuit multă vreme la Camenița și la Lemberg, unde a fost secretar al arhiepiscopului armean și al tribunalului armenesc, iar în 1551 s-a aflat la Suceava, unde a fost de față la suferințele conaționalilor săi, relatîndu-le apoi într-o formă literară. Poemul său are o valoare nu propriu-zis artistică, ci mai curînd una istorică. Pe lîngă mărturia asupra
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Suceava, unde a fost de față la suferințele conaționalilor săi, relatîndu-le apoi într-o formă literară. Poemul său are o valoare nu propriu-zis artistică, ci mai curînd una istorică. Pe lîngă mărturia asupra prigoanei antiarmene, el conține dovada existenței bisericilor armenești din Siret, Vaslui, Hotin și Roman în anul 1551. Iată și un fragment revelator din Jelania lui Minas Tokhateți: Iarăși a scos altă poruncă,/ În toate orașele armași a trimis,/ Pe fruntașii armeni pe toți i-au prins/ Și bisericile
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
o sursă istorică foarte prețioasă, consemnînd evenimentele petrecute în perioada 1410-1652 inclusiv pe teritoriul Moldovei, scrie despre acest domnitor „crud, de zece ori mai crud decît a fost Iulian pentru creștini“: „Cu deosebire rău a fost acesta pentru biata nație armenească pe capul căreia a dus multe nenorociri ce nu merită să fie nici povestite, nici ascultate“ . Cînd, în 1561, Ioan Iacob Heraclid a venit cu oaste apuseană și l-a detronat pe Lăpușneanu, luîndu-i locul pe scaunul Moldovei, armenii l-
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Aritonovici, Asachevici, Bogdanovici, Bohosievici, Ștefanovici, Aivas, Zahariasevici, Zadurovici. Negustorii armeni aveau legături comerciale cu Viena, Lvov, Iași, unde duceau carne și bumbac, dar activittea lor a fost tot mai mult limitată de legi îngrăditoare și de concurența evreilor. În atelierele armenești se produceau săpun, lumînări, mezeluri, brînzeturi, băuturi spirtoase, piei, medicamente, giuvaere. În schimb, se importau arme, țesături, mirodenii, aur. Viața internă a comunității era coordonată printr-un statut aprobat de autorități și care asigura existența autonomă a obștii. Organele de
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
ca lăcaș de rit catolic, a fost clădită după proiectul lui Jozef Hlavka, arhitect și om de știință ceh, întemeietor și președinte al Institutului tehnic din Brno, președintele Academiei cehe de științe filologice și de artă. Cu o arhitectură tipic armenească, din cărămidă în locul materialului tradițional armenesc, piatra, care lipsea pe plan local, ea este actualmente monument istoric și utilizată, după restaurare, ca sală de concerte cu o orgă cehească Rieger-Kloss, care valorifică acustica de excepție a incintei. După cum am arătat
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
fost clădită după proiectul lui Jozef Hlavka, arhitect și om de știință ceh, întemeietor și președinte al Institutului tehnic din Brno, președintele Academiei cehe de științe filologice și de artă. Cu o arhitectură tipic armenească, din cărămidă în locul materialului tradițional armenesc, piatra, care lipsea pe plan local, ea este actualmente monument istoric și utilizată, după restaurare, ca sală de concerte cu o orgă cehească Rieger-Kloss, care valorifică acustica de excepție a incintei. După cum am arătat, cele mai vechi mărturii ale prezenței
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
cele consemnate pentru armenii din Moldova. Etapele principale ale stabilirii armenilor în Basarabia au fost cele din 1342, 1418 și 1616, aceștia așezîndu-se aici înaintea rutenilor și lipovenilor. Este interesant că, dacă după cucerirea Constantinopolului, unde a găsit o colonie armenească în cartierul genovez Galata, organizată încă din sec. XII, sultanul Mehmed Fatih a adus din alte părți ale Asiei Mici și din Caffa numeroase familii de armeni care să contribuie la dezvoltarea noii capitale, după el sultanul Baiazid a mai
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
părți ale Asiei Mici și din Caffa numeroase familii de armeni care să contribuie la dezvoltarea noii capitale, după el sultanul Baiazid a mai exilat în Constantinopol armeni din Chilia și Cetatea Albă, ocupate de el, astfel încît nucleul coloniei armenești din Constantinopol l-a constituit elementul armean provenit direct sau indirect din Crimeea. Inițial, armenii basarabeni au fost dependenți administrativ de eparhia din Lvov (Galiția), avîndu-și propriii clerici. Astfel, în 1699, misionarul Pidou îl găsește în Cetatea Albă pe episcopul
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
nevoit să se mute la Chișinău, iar titlul i-a fost limitat la cel de arhiepiscop al armenilor din Basarabia, deși armenii din Moldo-Valahia au continuat să-i fie subordonați. Eparhia armeană din Basarabia a fost întemeiată pe baza „Ogrăzii armenești“, un teritoriu în Chișinău, pe o suprafață de circa 25.000 stînjeni, atribuit de guvernatorul Basarabiei, în 1813, comunității armene. Inițial destinat Casei Episcopale, acest teren cuprins între străzile Alexandru, Regele Ferdinand (Kievskaia), Tighinei și Armenească a mai găzduit apoi
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
întemeiată pe baza „Ogrăzii armenești“, un teritoriu în Chișinău, pe o suprafață de circa 25.000 stînjeni, atribuit de guvernatorul Basarabiei, în 1813, comunității armene. Inițial destinat Casei Episcopale, acest teren cuprins între străzile Alexandru, Regele Ferdinand (Kievskaia), Tighinei și Armenească a mai găzduit apoi biserica și casele parohiale. Față de celelalte confesiuni minoritare, cărora de asemenea li s-au acordat terenuri, armenii au obținut o suprafață mai mare, datorită numărului lor mai mare și chiar vechimii lor, deoarece în 1666, cînd
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Novorossia, comunitatea din Basarabia păstrîndu-și, însă, un caracter autonom. În 1858, în Basarabia erau 2.725 armeni, din care 1.100 locuiau în Chișinău, alcătuind 2% din populația orașului. Pentru instrucția armenilor, se simțea nevoia școlilor. Ideea fondării unui colegiu armenesc în noua eparhie s-a concretizat, în cele din urmă, prin înființarea unei astfel de instituții, precum și a unei tipografii, în Teodosia. Colegiul "Halibian", care a ființat în anii 1858-1971, a instruit armeni din diferite localități ale Basarabiei (Chișinău, Cetatea
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
urmă, prin înființarea unei astfel de instituții, precum și a unei tipografii, în Teodosia. Colegiul "Halibian", care a ființat în anii 1858-1971, a instruit armeni din diferite localități ale Basarabiei (Chișinău, Cetatea Albă, Hîncești, Bălți, Ismail), dar și din Moldova. Școli armenești elementare au mai existat pe teritoriul orașelor menționate, armenii au mai locuit în Soroca, Hotin, Tighina, Chilia, Căușani, Orhei, Armeni (cătun din județul Soroca). Cît privește orașul Grigoriopol, el a fost întemeiat prin decretul din 25 iulie 1792 al împărătesei
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
orașul Grigoriopol, el a fost întemeiat prin decretul din 25 iulie 1792 al împărătesei Ecaterina a Ru-siei, adresat lui Vasili Cahovski, primarul orașului Ecaterinoslav al armenilor, și consfințind voința cneazului Grigori Potiomkin, consilierul țarinei, de a se fonda un oraș armenesc între văile Cernea și Cernița, pe baza unui plan elaborat și pe cheltuiala statului rus. Denumirea orașului, călătorul Minas Pjșchianț o revendică de la numele lui Potiomkin, ctitorul localității, totuși episcopul Argutian, păstorul spiritual al armenilor, nota la 22 noiembrie 1791
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
organism de apărare a intereselor naționale și materiale ale etniei, NaCoBa (Comitetul Național al Armenilor din Basarabia), condus de avocatul Mitridat Muratov și activînd pe secții specializate. Comitetul a organizat ajutorarea refugiaților armeni din Turcia și a înființat un liceu armenesc particular, care a facilitat elevilor basarabeni trecerea de la programul rusesc la cel românesc. Ca organism central de conducere a comunității, NaCoBA a obținut, la 13 noiembrie 1920, un Decret Regal prin care i se încredința formal administrarea Ogrăzii Armenești, întărindu
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
liceu armenesc particular, care a facilitat elevilor basarabeni trecerea de la programul rusesc la cel românesc. Ca organism central de conducere a comunității, NaCoBA a obținut, la 13 noiembrie 1920, un Decret Regal prin care i se încredința formal administrarea Ogrăzii Armenești, întărindu-se astfel drepturile comunității și persoana ei juridică. Din nefericire, anul următor, pe baza interpretării incorecte a Decretului-lege „Reforma agrară“, Ograda a fost expropriată în mod abuziv, lăsîndu-se comunității doar sediul arhiepiscopiei. Populația armeană din Basarabia a scăzut treptat
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
s-au stabilit în special în Chișinău, viața comunitară a renăscut și s-a animat. Cei circa 3.000 armeni integrați, astăzi, vieții sociale și sistemului economic al Republicii Moldova formează o nouă comunitate, dispusă a-și avea propria evoluție. Biserica armenească din Chișinău, utilizată după 1940 ca depozit, a fost cumpărată de aceștia de la Oficiul local de turism, care devenise proprietarul ei, apoi renovată, tot cu mijloacele comunității, iar la 19 iunie 1993 i s-a făcut noua tîrnosire de către Șeful
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
presupune că ar fi acel "Episcopus Argensis" menționat în 1332 la Argeș ca episcop catolic al armenilor așezați acolo și apoi plecați în Transilvania) și celălalt cu inscripția "Sigillum parochiae Armenorum", dovedesc existența încă din sec. XIV a unei parohii armenești conduse de un episcop. În 1399, Papa Bonifaciu IX a întreprinse convertirea la catolicism a locuitorilor greci, români, bulgari și armeni din Brașov, aflați acolo în număr mare și avîndu-și bisericile lor. Ștefan Pascu, în Voievodatul Transilvaniei (Cluj, 1979), arată
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
moldoveni, sub conducerea lui Mardiros Gandra și a fraților Azbey, a migrat în principatul vecin, dar din cauza frămîntărilor politice aceștia au fost nevoiți să se înapoieze, o parte stabilindu-se pe hotarul de răsărit al localității Gheorgheni. Dintr-un manuscris armenesc copiat în 1647 la Marosvásárhely (Tîrgu-Mureș), reiese că în prima jumătate a sec. XVII acest centru comercial era populat cu armeni. Cele două războaie turco-polone, duse pe teritoriul Moldovei în 1672 și 1683, avînd drept consecință diminuarea comerțului, au constituit
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
numeroși armeni din Moldova imigrați în Polonia, fiind siliți de autoritățile locale să se convertească la catolicism, s-au refugiat în Transilvania, în speranța că vor reveni în Moldova. Cum speranța aceasta nu s-a împlinit, 3.000 de familii armenești conduse de episcopul Minas Zilihtar al Sucevei - pe care l-am găsit citat anterior - au rămas definitiv în Transilvania, invitate de principele Mihail Apafi să se stabilească la Bistrița, Gheorgheni, Miercurea-Ciuc, Petelea, Șumuleu, Alba-Iulia etc. Printr-o Chartă dată la
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
localitatea Armenopolis, lîngă satul Gherla (numit astfel după penitenciarul amenajat în fostul castel Martinuzzi), unde armenii locuiau încă din 1672 și de la care mai tîrziu orașul a împrumutat numele de azi. Cu aprobarea împăratului Leopold de a construi un oraș armenesc, obținută personal de la Viena în schimbul sumei de 25.000 florini, clericul armean a fost cel dintîi care și-a clădit o locuință și a ridicat o capelă, primii locuitori fiind 70 de familii armenești expulzate de sași din Bistrița. Armenopolis
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Leopold de a construi un oraș armenesc, obținută personal de la Viena în schimbul sumei de 25.000 florini, clericul armean a fost cel dintîi care și-a clădit o locuință și a ridicat o capelă, primii locuitori fiind 70 de familii armenești expulzate de sași din Bistrița. Armenopolis, edificat pe terenuri cumpărate de armeni, după proiectul arhitectului Alexanian chemat în acest scop de la Roma, cu patru bulevarde paralele întretăiate de străzi perpendiculare cu deschidere spre Someș, cu o piață centrală și cu
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
fost singurul oraș din Imperiul austriac construit după un plan. În Gherla, care a devenit un important centru comercial și manufacturier din Transilvania, contribuind prin legăturile sale externe la dezvoltarea economică a principatului, s-au stabilit 3.000 de familii armenești. Al doilea oraș intens populat de armeni a fost Elisabethopolis (actualul Dumbrăveni), unde exista o colonie armenească din 1658. Ambele localități au fost declarate în 1799, prin decrete imperiale, „orașe regale libere“, iar locuitori-lor armeni catolici li s-au acordat
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]