1,654 matches
-
asociații și ONG-uri antiromânești, în GDS-Soros și mai ales în mass-media. Ion Marcel Ilici Iliescu și-a plătit, din visteria statului, mercenarii să-i asigure continuarea președinției. Unul dintre ei, cel mai nesătul și avid, Adrian Năstase, ipocrit și arogant, ajuns prim-pazvangiu, a devastat țara, adunând averi dar și oprobriul românilor obișnuiți și cinstiți. A călcat în picioare istoria ardelenilor români prin reamenajarea, la Arad, a monumentului celor 13 generali ai lui Kossuth ce au omorât zeci de mii
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
paraclete” străin, un duh de sorginte gnostică, faustică, îngropat prin secolul al patrulea al erei creștine sub sancturul de la Delphi. A înviat și duhul naturalist-panteist dar asta încă de acum vreo câteva sute de ani în urmă. Acest „duh nou”, arogant, este radical diferit de spiritualitatea smereniei asceto-chenotice pe care se nevoiră să ne învețe de câteva mii de ani profeții și sfinții. Duhul vremurilor pare a fi același care l-a ispitit pe Iisus în pustie. • Ura, mândria, idolatria și
DESPRE DUHUL SFÂNT de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382899_a_384228]
-
fel de adevăr: știință de adevărul demonstrat și verificat experimental; religia de adevărul revelat. Ambele caută să găsească un sens vieții. De aceea, omul religios, cu frica de Dumnezeu, nu trebuie să fie credul și naiv, să fie intimidat în fața arogantei oricărui argumenent științific al propaganedei noului ateism. Frontierele sufletului sunt atat de profunde că religia are ce explora până la sfârșitul veacului. Într-un univers al carui început și sfârșit, al cărui limite, dacă există, nici nu pot fi închipuite de
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
și lor cruce de purtat ca și celorlalți oameni. Fiul lor, Ștefan, crescut și educat exemplar, cu rezultate strălucite la învățătură, are o carieră de excepție în aeronautică. În schimb, mariajul său este nefericit cu Elena, o femeie frumoasă dar arogantă, provenită dintr-o familie din „înalta” societate(fiică de colonel). Îi disprețuiește părinții și modul lor de viață simplu și curat, dar cărora le lasă în grijă pe Radu, fiul lor. Aflând unele amănunte din viața Elenei, Ștefan se desparte
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
a celor care le-au elaborat, cât și a celor care le-au aprobat. În aceste condiții: 1) ar exista un control deplin asupra legalității soluțiilor / răspunsurilor date; 2) s-ar pune în evidență atât funcționari publici incompetenți, indiferenți și aroganți, cât și cei cu adevărat merituoși; 3) aroganța și incompetența funcționarilor publici ar fi cu adevărat, și în mod obiectiv, controlată și moderată; 4) ar crește responsabilitatea celor care au ca sarcină de serviciu rezolvarea problemelor contribuabililor și ale cetățenilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92814_a_94106]
-
gradul de pregătire profesională (și chiar de cultură generală), posibilitățile intelectuale, disponibilitatea pentru muncă etc. a fiecărui funcționar public; 6) orice cetățean care dorește ar avea posibilitatea să cunoască „mârțoagele plătite din banii publici”, adică pe acei funcționari publici incompetenți, aroganți și care oferă servicii necorespunzătoare. De reținut că, în prezent, pe orice lucrare, adresă, soluție fiscală, răspuns la solicitările contribuabililor etc., elaborate de organele fiscale centrale, de cele din teritoriu și, în general, de orice instituție a statului, se înscrie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92814_a_94106]
-
și după aceea vorbești tu!” Pe vremea aceea femeia de care vorbesc era unul dintre șefii mei. Dar déjà știu ce vrei să-mi spui.” i/am răspuns eu. Atunci mi se părea ciudată atitudinea ei și o vedeam foarte arogantă. Peste ani am înțeles că avea dreptate, iar eu eram nepoliticoasă din pricina nerăbdării mele. Alteori cădeam în extrema cealaltă: ascultam , dar nu spuneam nimic. Nu schițam niciun gest care să exprime prezența mea la discuție, ba mai mult mă și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92888_a_94180]
-
o societate închisă, perversa și tiranica, fie într-una deschisă, competitivă, cu multe posibilități și opțiuni, dar cinica și mercantila -, simt repulsie față de toate formele de fanatism și fariseism, față de mârșăvie și mizerie morală, față de patologia cupidității, a egoismului, a arogantei... și a crimei de toate felurile. Burdujeni, satul natal schițat în amintiri Cum v-a rămas întipărit în minte Burdujeni, satul natal? Burdujeni nu era chiar un sat, ci un târg cu două librarii (cred), cizmarii, croitorii, o cofetărie și
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
2016, nu pot fi expuse în sediul dedicat Pinacotecii din cauza dezinteresului autorităților care, prin procrastinare structurală, ne trimit cu gândul la acea parte a societății de la sfârșitul secolului al XIX-lea portretizată de Ion Luca Caragiale, cu comportament suficient, ipocrit, arogant. „Roșiorul”, „Flori”, „Albăstrele”, „Casă la Brebu”, „Mânăstirea Brebu”, „Garoafe”, „Portret de femeie”, „Trandafiri”, „Cobzarul” sunt lucrări de artă din colecția Pinacotecii Municipiului București ce acoperă mai multe tehnici de rezolvare artistică, de la cea a uleiului pe suport de carton mucava
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
mi ierburile astea blestemate, Înainte să te Înșfac de gât! Se căi de Îndată pentru acel gest de mânie, grăbindu-se să Își lase mâna În jos. Spițerul urmărise cu atenție acel raționament chinuit. Nu părea jignit de tonul său arogant. Dimpotrivă, părea bucuros. — Dante Alighieri, zise el, deschizându-și brațele. Cât de fericit mă face vizita neașteptată a domniei tale! Dumneata, maestrul cuvântului poetic, În prăvălia mea! Îți amintești de mine? Sunt Teofilo Sprovieri. Ne-am cunoscut ca studenți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
așa Încât să le poți descoperi una câte una, cu durere. Mai mult nu Îți spun și mai mult nu Îți răspund. — Continuă! exclamă Dante. Era Înfuriat. De ce prietenul Îi vorbea În enigme? De ce Îl părăsea În acea incertitudine? — Ești un arogant osândit, cu tot neamul tău! strigă el. Nemernicul de Giannetto e viu și știe mai multe ca tine! Umbra lui Guido se apropiase de fereastră. Ridică un deget spre Înalturi, arătând spre cea mai luminoasă dintre stelele ce străluceau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
indubitabil, nebun și criminal. Întinsesem prea mult coarda, instinctul de conservare mă trădase. Reacționasem ca și când, În orice clipă, puteam să Întind mâna spre telefon, să sun poliția și să reclam Încălcarea drepturilor și libertăților personale, garantate În orice țară civilizată. Arogant și ridicol În inconștiența mea revendicativă, nu sesizasem pericolul și nici neobișnuitul situației. Oricum, trebuia să mă repliez până nu era prea târziu. Din păcate, reflexele nu-mi mai funcționau corespunzător, stupefacția și teama mă paralizau. În ce poveste tenebroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu era omul care să se conformeze docil unui ordin sau unei interdicții. Le refuza instinctiv. Iar singura ființă căreia nu-i putea refuza nimic nu mai era. Mânzul, cum i se spunea Stagiritului, În tinerețe, din cauza firii sale nestăpânite, arogante și iconoclaste, Își păstrase peste ani reflexele de frondeur Înnăscut. A ignorat, prin urmare, sfidător sau poate doar nepăsător, avertismentul, afișându-și durerea, revolta și suferința În fața unor prieteni, apoi a părăsit Atena, retrăgându-se În insula Eubeea, la Chalkis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de ciulini și măcieșul feciorelnic În blocuri de piatră și beton, În pereți ermetic Închiși, sterilizați, albi, albi, după chipul și asemănarea sa. O moarte care se Însuflețește pe zi ce trece Într-o nouă formă de viață, rece, nesimțitoare, arogantă, ostilă. Dar deodată vocile Încep să arunce umbre dezordonate, confuze, pe vagonetele ce se ciocnesc Între ele ca un șirag de vertebre zgîlțîite de un vînt uscat, fierbinte. „Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii de cioroi...“ „...și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plic și am scos fișa companiei de asigurări să verific adresa. Și în același timp puteam să pun și lista cu tablourile la dosar. Câtă eficiență. Doi tineri se plimbau prin galerie. Știam că sunt studenți la arte după aerul arogant pe care îl afișau amândoi; păreau să spună că oricând ar putea face ceva mult mai bun decât gunoiul ăla comercial. Unul din ei avea părul lung și slinos și își tot freca pielea capului. Straturi dese de mătreață erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Îl adoram, fiindcă mereu Îmi aducea cărți pe care mi le dăruia atunci cînd venea În vizită. El a fost singura mea familie și cel mai bun prieten al meu, În toți acești ani. Cu toate că Îl vezi așa, un pic arogant, În realitate are un suflet de aur. În fiecare noapte, negreșit, chiar dacă pică de somn, Îmi citește o bucată de vreme. Dacă doriți, aș putea să citesc eu pentru dumneavoastră, am spus cu solicitudine, căindu-mă numaidecît pentru cutezanța mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bucătărie, făcînd-o să rîdă cu darurile lui ridicole de punguțe cu migdale zaharisite și cu pișcăturile de fund. În puține cuvinte, Îl detestam de moarte. Antipatia era reciprocă. Neri se ivea mereu prin preajmă cu partiturile lui și cu atitudinea arogantă, uitîndu-se la mine de parcă eram un biet ucenic nedorit și interpunînd tot felul de obstacole În calea prezenței mele. — Băiete, nu cumva trebuie să pleci să-ți faci lecțiile? Iar dumneavoastră, maestre, nu aveați de terminat o simfonie? În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Întregi de muncă și nici ce făcea războiul cu țara. A murit de embolie În noaptea Tuturor Sfinților, cu un Cohíba În gură și cu o fetișoară de douăzeci și cinci de ani pe genunchi. Fiul lui era plămădit din alt aluat. Arogant cum numai imbecilii pot fi. Prima lui mare idee a fost să Încerce să vîndă stocul de cărți al catalogului editurii, moștenirea tatălui său, pentru a le transforma În pastă de hîrtie, sau așa ceva. Un prieten, alt filfizon cu casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe atunci era deja foarte bolnav, am făcut plîngeri la poliție și am tras toate sforile pe care am putut să le trag. Singurul lucru pe care l-am obținut a fost vizita unui inspector tînăr, un tip sinistru și arogant, care mi-a zis că ar fi mai bine să nu mai pun atîtea Întrebări și să-mi concentrez eforturile Într-o atitudine mai pozitivă, Întrucît țara se afla În plină cruciadă. Astea au fost vorbele lui. Îl chema Fumero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fi temut s-o Încheie sau n-ar fi știut cum s-o facă. Țigara Îi tremura Între degete. Vocea lui, zise ea. Era aceeași cu vocea bărbatului care sunase spunînd că e Jorge Aldaya. Fiul lui Cabestany, un imbecil arogant, a vrut să-i ceară mai mulți bani. Coubert a spus că se va mai gîndi la ofertă. Chiar În acea noapte, magazia editurii din Pueblo Nuevo a ars, și cărțile lui Julián odată cu ea. — Mai puțin cele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Brenner deschide calea spre Saint-Gothard și leagă direct minele de argint germane de Marea Adriatică; el permite orașelor din Nord să primească produsele venite din imperiile Orientului fără a mai avea nevoie să treacă prin porturile flamande amenințate și nici prin arogantele case de comerț din Europa de Nord. Germania nu este deocamdată decât un loc de trecere, iar porturile Mării Nordului, de la Altona la Tallin, nu vor putea niciodată să se ridice la rangul de „inimă” - abia dacă pot avea pretenții la cel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
recunoscut. În primul rând, barba lui roșie, sălbatică și nețesălată îi ascundea cea mai mare parte a feței, iar părul îi crescuse foarte mult. Dar schimbarea cea mai surprinzătoare era că slăbise foarte tare. Nasul lui lung te înțepa acum arogant. Îi scotea în evidență pomeții. Iar ochii parcă i se măriseră. Îi apăruseră niște scobituri pe la tâmple. Arăta cadaveric. Purta aceleași haine în care-l văzusem și cu cinci ani în urmă. Erau urâte și murdare, jerpelite la culme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
milă de ea, spunându-i să n-o lase să facă o asemenea nebunie. „N-are decât să aleagă singură“, îi răspunsese Strickland. „N-o silește nimeni să vină.“ Însă Blanche spusese cu un glas fără expresie: „Am ales.“ Calmul arogant și ofensator al lui Strickland îl făcuse pe Stroeve să-și piardă și ultima urmă de stăpânire de sine. Îl cuprinsese o furie oarbă și, fără să-și dea seama ce face, se năpustise asupra lui Strickland. Acesta fusese luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
general. Noi nu posedăm un Eton, ca să putem crea conștiința de sine a păturii de guvernanți. În schimb, avem „școli pregătitoare“ curate, flasce și inofensive. Amory a luat un start complet greșit, fiind considerat În general un tânăr Înfumurat și arogant și fiind unanim detestat. Juca fotbal american cu Îndârjire, alternând o nesăbuită inventivitate cu tendința de a se feri de accidentele atât cât Îi permitea onoarea de jucător. O dată, cuprins de o panică irațională, a dat bir cu fugiții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și Patton, iar acestea, la rândul lor, proiectau misterul peste panta placidă ce cobora domol spre lac. Princeton, văzut la lumina zilei, i s-a Înfiltrat treptat În conștiință: West și Reunion, cu arhitectura anilor șaizeci, Clădirea Șaptezeci și Nouă, arogantă, din cărămidă roșie, Upper și Lower Pyne, ca două aristocrate elizabetane nu prea mulțumite să trăiască laolaltă cu prăvăliașii, și, dominându-le pe toate, Înălțându-se cu un avânt curat, azuriu, marile turle visătoare ale bastimentelor Holder și Cleveland. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]