5,287 matches
-
se mai repete. Niciodată!”, spuse, pe un ton de reproș. ”Ce anume?”, am întrebat-o, confuz. ”Altfel, vei avea probleme. Mari de tot”, adăugă și îmi arătă, pentru câteva momente, spatele gol. Acolo am putut vedea, cu oroare, mai multe arsuri, făcute probabil cu un fier încins, ca și câteva cicatrici urâte, urme ale unor răni provocate de cuțit sau de lamă. M-au trecut fiorii. ”Cluburile sado-maso sunt în direcția aceea”, îmi spuse arătând cu mâna într-o direcție nedefinită
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
tocul ei cu atâta forță, încât geamurile de la ușa interioară au zbârnâit... mai-mai să se spargă. Imediat s-a lăsat o liniște de mormânt care devenise apăsătoare și-i dădea senzația lipsei de aer. A simțit o-nțepătură ca o arsură usturătoare trecându-i prin ceafă, urmată de-o o transpirație rece. Imediat și-a pus mâna în dreptul inimii care bătea mai să-i spargă coastele deșirate, agățate de stern ca niște nuele de răchită din gardul grădinii. Dacă n-ar
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
una Zgabercea, care fusese agent sanitar în rural și știa câte-n lună și-n stele. Nu lua în seamă desigur nici mirosul de undelemn amestecat cu oțet cu care, seara, doamna se ungea pe tot corpul ca să-și tempereze arsurile dar, mai ales pentru a-i arăta lui Veronel ce frumos se bronzase ea în regiunile inghinale, numai că acesta nu prea reacționa corespunzător și se ducea ca boul pe balcon să fumeze și să se uite după... după..., mă
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
care să-i spună cercetătorului ce rocă sapă, ce compoziție are cutare cărămidă sau ciob, fără acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fără urmărire prin satelit a ceea ce se întîmplă în Carpați (că de pildă misterioasele „arsuri"), fără o echipă solidă mulți - ... Citește mai mult Pe data de 4 septembrie 1997 soseam la Chișinău să-mi întîlnesc un prieten, Tudor Panțîru - fostul Ambasador al Republicii Moldova la Națiunile Unite. L-am cunoscut pe Andrei Vartic, de profesie fizician-spectroscopist
NAPOLEON SĂVESCU [Corola-blog/BlogPost/348710_a_350039]
-
care să-i spună cercetătorului ce rocă sapă, ce compoziție are cutare cărămidă sau ciob, fără acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fără urmărire prin satelit a ceea ce se întîmplă în Carpați (că de pildă misterioasele „arsuri"), fără o echipă solidă mulți - ...
NAPOLEON SĂVESCU [Corola-blog/BlogPost/348710_a_350039]
-
care să-i spună cercetătorului ce rocă sapă, ce compoziție are cutare cărămidă sau ciob, fără acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fără urmărire prin satelit a ceea ce se întîmplă în Carpați (că de pildă misterioasele „arsuri"), fără o echipă solidă mulți - disciplinară incluzînd sociologi, etnologi, istorici, medici, economiști, este în cercetarea arheologică modernă un fel de a juca turcă pe rampa de lansare a unei rachete, nevăzînd altceva decît tuiul. L-am întrebat cum de a
CUIUL DACIC de NAPOLEON SĂVESCU în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348709_a_350038]
-
cu noblețe, cu credința că”fi-va și lumină dincolo de moarte”. În singurătatea subteranului sufletesc purtăm pe chip „stigmatul eșecului” și anume: infernul de a fi om și lut în devenire.Amărăciunea golului din suflet devine tot mai acută, iar arsura unei însetări chinuitoare începe din nou să-i sfâșie ființa.Alensis de Nobilis comunică odată cu emoția estetică, profunzimea și varietatea semnificațiilor, sentimentul nemuririi, dimensiunea cosmică, nelimitată a lumii.Un poem bogat în semnificații, metafore de mare profunzime care îl ajută
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
ascultă-mă ce-ți spun! Popa avusese dreptate, și, după două zile de lucru numai, Ariel se înroșise pe umeri ca un rac, dar mătușă-sa îl tratase cu albuș de ou și până în dimineața celei de a treia zile arsura i se trăsese ca luată cu mâna. Așa că Ariel își reluase lucrul tot dezbrăcat, ca și până atunci. Tot în a treia zi de la demararea lucrărilor la ciot, Ariel mai primise un vizitator. De fapt, o vizitatoare. Era Verginica, nepoata
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
se poate spune. Poate că viața se grăbește inexplicabil, poate că nu, doar că am sesizat lipsa culorilor din jur. Un vânt rău a descompus acronimul Rogvaiv și la ce să te aștepți în acest caz? Se simte jarul și arsura lui domină, este trufașă și insistentă și face din dor numai durere. Mă simt certată de cele patru zări, dar zadarnică le este truda. Alerg prin pustiuri de apocalipsă și nu am țintă. Cumplit! S-a năpustit tristețea peste mine
CÂND CUMPLITUL DEVINE LAIT MOTIV de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350137_a_351466]
-
Triptic Dumnezeu mă-ntreabă, Cine ești tu să vorbești Despre Rembrandt, Beethoven, Eminescu? Tac rușinat, dar nu mă simt mic, Nici nu mi-de bine, Mă doare coloana verticală, Am arsuri, mă mai cert uneori cu mine, Cu alții, mă uit la portretele marilor dascăli, Îmi amintesc de clasa întâia, ehei, Lumea era a mea, se întindea ca o pajiște Plină de maci și de gâze aurii, În fața mea, acum, coala
TRIPTIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361855_a_363184]
-
și cea dintre noi cu ochii migdalat făcuți din cărbune jarul nu-i stins nici în țigara ținută de mai bine de-o-ncredere între degetul mare și arătătorul înmuiat în păcate târfele toate fumează cum de nu-i ajunge arsura la deșt? gura-i murmură or fi având și târfele rugăciunile lor în casa îngerilor fumatu-i interzis mă-neacă falsități scrum căzut mai mereu în ochii nefumătoarei o pipă a păcii între dușmani de moarte sau în numele iubirii murmurând
ÎN CASA ÎNGERILOR NU SE FUMEAZĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362031_a_363360]
-
Nu cred, obrazul, c-ar putea cunoaște, Dintr-un nimic, așa o preschimbare. Poate alintul vocii: ”noapte bună!” Când îți șoptește să îl lumineze, La fel precum par razele de lună, Pe licurici să îi incendieze ? E de la mâna culegând arsura Din bolta frunții, adiind atingeri? Sau din alint furat atunci când gura Punea alături fleacuri și convingeri? Orice ar fi, mi-e somnul răsplătit De chipul tău prefigurând seninul, Mă simt încă o dată împlinit, Că fericirii i-am rodit destinul. *** Referință
DESTINUL FERICIRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365918_a_367247]
-
al absentelor mele, în noaptea asta valsînd împotriva pietrelor un poem atlantic risipit pe coridoarele unei singure inimi, așa cum mîndria nu are nevoie de elogii nici valurile de fiecare cuvînt, et voila leș jours passent toujours dans mes souvenirs. Tandra arsura, în somn zbor. Referință Bibliografica: Echinocțiu de toamnă / Luminița Cristina Petcu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 772, Anul III, 10 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ECHINOCŢIU DE TOAMNĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366071_a_367400]
-
insomnii prelungite până în zori de zi... te iubesc, mamă, cu toate zâmbetele inocenței... în brațele copilăriei și cu lianele din jungla vieții îți cuprind trupul împuținat de vreme oferindu-ți îmbrățișările mele fierbinți. știu că, tu, mamă încă mai simți arsura rănilor oblojite de tine din genunchii jupuiți de căzături, lacrimile provocate de necazul unei note nedrepte luate la ora de istorie contemporană... te iubesc atât de mult, mamă cu amintirile, inconsecvențele și văietăturile tale zilnice încât aș vrea să-ți
MAMA de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365327_a_366656]
-
pe fața-i brăzdată de cute adânci, datorită suferinței tăinuirii nelegiuirii mele, se vedeau șiruri de lacrimi, dar eu tăceam și nu-i mai ziceam nimic, ba mă bucuram că se chinuie. O iertasem, dar în suflet încă mai simțeam arsura tăciunilor mocniți ce mă ardea dei nu puteam să uit că mă înșelase cu nerușinarea și perfidia unei țărănci prefăcute și umile, pe care toți sătenii o credeau o adevărată sfântă. Demult n-o mai bănuiam că ar mai umbla
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
pe fața-i brăzdată de cute adânci, datorită suferinței tăinuirii nelegiuirii mele, se vedeau șiruri de lacrimi, dar eu tăceam și nu-i mai ziceam nimic, ba mă bucuram că se chinuie. O iertasem, dar în suflet încă mai simțeam arsura tăciunilor mocniți ce mă ardea dei nu puteam să uit că mă înșelase cu nerușinarea și perfidia unei țărănci prefăcute și umile, pe care toți sătenii o credeau o adevărată sfântă. Demult n-o mai bănuiam că ar mai umbla
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
e strigătul de moarte rapidă. Zgomotul găleții de la fântână, doare pe oricine și dorul apei limpezi devine tot mai mare. O ploaie abundentă cade peste tot și umple fântâna. Căni pline cu apă bună, dispar în gurile tuturor. Se sting arsuri, se prinde putere și roua face verdele mai verde. Rănile tălpilor s-au dus în pământ și vremea are semne bune. - Ajută-ne, Doamne! Din când în când îmi împrăștii apa pe frunte, din când în când îmi șterg ochii
MI-AŞ FI DORIT SĂ FIE UN VIS de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364816_a_366145]
-
struț. Gigantică talpă pe-un vierme gingaș, Dovleacul gândește gălbui- nărăvaș, Cuvintele vin din adâncuri de ape, Când lumea e plină de acte și fapte. Lasă țânțarii să se înfrupte, Paguba-i mică, nu merită lupte, Pune și miere peste arsură, Orice durere mai scade din ură, Lasă liliecii să-ți intre în păr, Fii cu șacalul frate sau văr, Mișcă-te repede, rupi pantalonii, Doar vei ajunge unde-s dublonii. Ugerul caprei e mic, ia o vacă, De nu te
BLACK AND WHITE de BORIS MEHR în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364960_a_366289]
-
adevărul''- adică numele celor care făceau parte din Grupul Goma. Eram un ghem de durere. Cu fruntea plecată și pumnii strânși, strângând din dinți, am hotărât că mai bine mor decât să mai îndur bătăile, imersia în apa ca gheața, arsurile cu țigara. Când nu am mai putut îndura, am evadat împreună cu doi colegi. Dar ne-au prins și chinul a reînceput, parcă mai rău. - Doamne, Adrian, ce durere! Se pare că acest canal a fost construit nu numai cu bani
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364964_a_366293]
-
și în fiecare seară verișorii mei rădeau căldarea cu rândul, după un calendar respectat cu strictețe. Doamne, ce bune erau acele câteva linguri de coajă de mămăligă arsă, rasă de pe fundul căldării și amestecată cu lapte de culoare cafenie de la arsură!... În fond, eu gustam de fiecare dată din bunătatea aceea de lapte, verișorii mei - doar atunci când erau de rând la ras căldarea. Din păcate însă, nu fiecare vizită de seară pe la verișorii mei decurgea la fel. Dacă aveam neșansa ca
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
e dusă vremea când pe seară furam în glumă un sărut și îmi doresc a mia oară acum să-mi treacă de urât căci dragostea de ființă pură ce timpul vechi mi-o dăruia s-a dus și parcă simt arsură din dorul ce m-a rupt de ea *** Referință Bibliografică: mi-aduc aminte ... / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2245, Anul VII, 22 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MI-ADUC AMINTE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365670_a_366999]
-
joasă altitudine din America de Nord, găsindu-se la 85,5m sub nivelul mării. Știind ce ne așteaptă, ne-am pregătit cum am putut mai bine. Am luat câteva sticle cu apă, încălțăminte și haine potrivite, ochelari de soare, pălării, creme contra arsurilor solare... Până am ajuns acolo, călătoria a fost ușor de suportat datorită aerului condiționat dat la maximun, dar după ce am parcat mașina și am vrut să ieșim afară, când am scos capul, parcă l-am băgat într-un cuptor încins
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
Uitasem de cartofii din cuptor. Mi-era pur și simplu teamă să mă apropii de bucătărie: îmi imaginam că vreo arătare invizibilă a deranjat ceva pe acolo. Dar, până să ajung să văd ce s-a întâmplat, un miros de arsură îmi mângâia nările, și, imediat mi-am adus aminte de cartofii din cuptor. „Nu cred că s-au ars, nu i-am pus de mult la cuptor”mă încurajez în gând. Iau o mănușă și deschid ușa de la cuptorul aragazului
FILOZOFIA CARTOFULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366141_a_367470]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CARAVANA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Vlaga iernii s-a topit în ploi Frigul cătrănește ca arsura casele mărunte. Impostura Zvârle peste garduri cu noroi Stinsă amintirea ce ne leagă Pâlpâirea ei e doar un laț Bate-n geam aromă de fânaț Din copilăria mea beteagă Caravana pleacă în amurg Drumurile sunt ca niște riduri Toată viața
CARAVANA de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361731_a_363060]
-
Eu prind un vifor în uitare Și nu te las să-ți pierzi nici timbrul Când în oglinzile neclare Se-mpleticește-n ghionturi timpul. C-o creangă de măslin te-ntâmpin Din pacea lumii fur o clipă Și ura din arsuri pre-ntâmpin Diluviu-ascund pe sub aripă. Trecutul ți l-am atârnat Pe-o ramură din pomul vieții În noduri răsturnând păcat Crucificând topirea gheții. Au mai rămas nervuri pe frunți Furtuni deșertice plutesc În oase când uitări și munți Apoteotic înfloresc... Referință
UITARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351836_a_353165]