1,519 matches
-
vreme de noapte. Un nou val se Întinse pe plaja pustie, cuprinzând tălpile lui Ștefănel și apoi retrăgându-se. Apa era blândă, ca și cum ar fi păstrat ceva din căldura verii. Nu era Întru nimic asemănătoare apei furioase și reci care asalta stâncile Coastei de est a Chinei, În acel decembrie În care pirații wako năvăliseră asupra caravanei de pe Drumul Mătăsii. Chipul lui Nogodar Îi apăru copilului limpede În memorie. Bătrânul mongol ajunsese la capătul drumului său. Iar Nimeni Își Începea propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
-și anunțase numele, se Întoarse În interiorul palatului, iar războinicii intrară În curte. Tabloul era gata. Alexandru Îl Înfășură și Îl strecură la piept. Își aruncă privirile spre corabie și văzu că pe punte se dădeau lupte. Căpitanul Morovan se era asaltat de trei ieniceri, iar echipajul, risipit, lupta cu puținele arme care erau la Îndemână. De pe străduțele ce dădeau spre mare se auzi zăngănit de arme și, În câteva clipe, În piață intră un grup de războinici În uniforme de ieniceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
până ajunse pe acoperiș, unde văzu drumul pregătit de Apărător. Era o succesiune de terase care coborau spre port. La capătul primeia găsi două buzdugane, pe care le puse la centură. Din locul unde ajunsese putea vedea din nou corabia asaltată de ieniceri. Din câte Își dădu seama, se aflau deja acolo toți cei unsprezece membri ai misiunii. Puntea era liberă, dar de pe străduțele lăturalnice soseau alți ieniceri. Zgomotul de arme Încetă dedesubtul lui, iar Îngerul apăru și el pe acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de o speție cu totul modernă, necunoscută în timpii reacțiunii. După textul actului de fondațiune acționarii au să verse echivalentul hârtiei lor în patru termene. Toate acțiunile le-a luat Creditul Mobiliar. Numaidecât creditul sau sindicatul ei de capitaliști e asaltat de cereri; oameni din societatea bună, dame din lumea mare, diplomați, balerine, judecători, săbiuțe politice vin a solicita cu multă umilință la ușa bancherului, care 20, care 60, care 100 de titluri provizorii. Bancherul de comerț are și el amicii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de-o speție cu totul modernă, necunoscută în timpii reacțiunii. După textul actului de fondațiune acționarii au să verse echivalentul hârtiei lor în patru termene. Toate acțiunile le-a luat Creditul Mobiliar. Numaidecât Creditul sau sindicatul ei de capitaliști e asaltat cu cereri: oameni din societatea bună, dame din lumea mare, diplomați, balerine, judecători, săbiuțe politice vin a solicita cu multă umilință la ușa bancherului, care 20, care 60, care 100 de titluri provizorii. {EminescuOpXII 474} Bancherul de comerț are și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cată să verse condeiul acțiunilor lor la patru sau cinci termene succesive. Toate acțiunile acestea se iau numaidecât al pari de cătră unul sau mai mulți capitaliști mari, cari varsă întîiul termen, a cincea parte bunăoară. Numaidecât acești capitaliști sunt asaltați de cereri: oameni din lumea bună, femei, diplomați, balerine, magistrați, soldați vin a solicita cu multă umilință ba 20, ba 30, ba 100 de acțiuni al pari. Pentru o plasare serioasă oare? Au nevoie de a-și plasa fondurile? Au
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
contestată, În ciuda unui trecut marcat de prezența ei, icoana autentică este redescoperită astăzi de către omul modern, căruia Îi revelează adevăratul chip al lui Dumnezeu, prea multă vreme ascunsă de mistificările artei religioase antropomorfe. În avalanșa de reprezentări vizuale ce Îl asaltează, icoana, echivalentul vizual al Evangheliei, este alternativa ce Îl deschide pe om spre absolut și Îi amintește frumusețea paradisului din care a plecat, dar În care poate și este chemat să revină, precum și calea spre acesta. Ignorată, combătută sau venerată
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
foștii privilegiați? Cine nu știe cu câtă ardoare [î]ș apărau acești din urmă privilegiile, scutirile de orice sarcine, calificau cu dispreț ca duelgii și bonjuriști pe tinerii ce combăteau acele privilegii, [î]i trimeteau surghiun la mănăstiri și dau asalte, sub comanda vornicului Grigore Mihai Sturza, caselor unde acești liberali [î]și țineau întrunirile? Am subtras cuvintele: generațiuni noi, duelgii, bonjuriști, tineri, liberali. Tocmai aceștia sânt conservatorii actuali: aceștia erau sub Mihai Sturza și Grigorie Ghica, generațiunile noi, duelgiii, bonjuriștii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de pagină, apoi în trei propoziții, iar la urmă, într-o singură propoziție. Este foarte dificil să condensezi atât de mult mesajul unui film. Aceste exerciții m-au ajutat să abordez editori coordonatori pe care nu-i cunoșteam. Ei sunt asaltați de zeci, sute de proiecte și sunt profesioniști în a spune: nu. Au tot felul de metode de a spune nu, unele foarte sofisticate. Pentru a reuși, trebuie să înțelegi care este poziția lor, care le sunt interesele. După un
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Ei au simțit nevoia de a vorbi cu cineva care, fiind în aceeași barcă, probabil că-i înțelege mai bine decât alții. Cu famila nu poți comunica întotdeauna, cu familia împarți viața de zi cu zi, nu poți să-i asaltezi cu toate temerile și fricile tale existențiale. Despre moarte și despre boală nu prea vorbim. Pe măsură ce ați filmat, proiectul a continuat așa cum l-ați gândit sau a suferit o transformare? L-am reevaluat permanent, nu poți să faci un asemenea
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
nou", singurul cotidian sucevean scris de profesioniști, în care am avut și continui să am încredere. Și fără să vreau, am dat peste un anunț al catedrei noastre de istorie, din 1980... Am rămas dintr-o dată pe gânduri, nemișcat, tăcut, asaltat de un roi de aduceri aminte, cu ochii pironiți în gol, dincolo de literele anunțului lapidar și ... mai mult protocolar, cum se fac în asemenea împrejurări. ... Era prin 1973. Într-o zi, rectorul, Vasile Ploeșteanu, care era și șeful catedrei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
înfocată și de mult demodată filosovietică și pe care chiar studenții o dezaprobau și evitau pentru linia ei politică ultra uzată. Ei, cum ați călătorit? A fost aglomerat trenul? Nu, nu! A fost bine. La mijlocul săptămânii, când trenul nu-i asaltat de navetiști, cele mai multe vagoane sunt aproape goale... De la întrebări amicale, banale, dialogul a alunecat și la chestiuni politice, curente. Loghin despre care se vorbea în Universitatea de la Iași că fusese ilegalist chiar de pe când era utecist, dar nu urcase pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în sălile de așteptare, supraveghind și urmărind totul, ca și când printre călători s-ar fi putut afla niște posibili dușmani. Privindu-i pe acești mesageri ai unei ocupații sovietice, atât de mult prelungite, m-am simțit iarăși, ca de atâtea ori, asaltat de întrebări. Din perspectiva unor popoare, precum românii, polonezii, victime ale înțelegerii dintre Stalin și Hitler, de ce-a mai avut loc cel de-al Doilea Război Mondial dacă, după ce-au fost sacrificate 40-50 de milioane de vieți omenești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mă reîntorc în împărăția Almei Mater de pe Copou, la cea mai veche Universitate a țării, mă revăd în candidatul timid și candid, venit să-și încerce norocul. Și simt așa, în taină, pe nesimțite, cum mă inundă emoțiile și mă asaltează o nețărmurită vibrație, o dureros de dulce fascinație a celor cinci ani de studenție. Și, numeroase chipuri de colegi, prieteni, profesori. Și nesfârșite roiuri de amintiri cutreieră adâncurile ființei. Și retrăiesc acei ani burdușiți, ticsiți de visuri, încărcați și cutremurați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Iau realitatea, așa cum este, fac zilnic ceea ce pot, încât să-mi spun seara: Da! Am făcut, nu atât cât aș fi vrut, dar cât am putut. Timpul n-a trecut degeaba!" Aici e, însă, și iadul vieții mele când mă asaltează durerile reumatismale. Când mă cuprinde o lehamite de viață, când zilele trec fără folos. Când mă simt de prisos, singur, pustiu. Când aș vrea să merg la cimitirul părinților mei, să așez o lumânare la căpătâiul lor, să-i revăd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
onirică e intensă și laborioasă. După-masă a venit Pia Zandelin, de la Expressen, pentru interviu. În timp ce vorbeam cu Pia a sunat Eva Bonnier, anunțându-mă că Lena Rydin de la Femina (cu fotograful) vor să vină la mine pentru un interviu. Sunt asaltată de atenție, golită de energie, dar trebuie să fac totul pentru promovarea cărții. Din nou cu Boni (Herlin) la masă, făcându-mi confesiuni: mama lui (contesa) i-a interzis când era copil să creadă în Dumnezeu și să privească oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vrea s-o las pe Doina în pace. Este de datoria ei de mamă, căci, la drept vorbind, ce garanții morale pot oferi eu? M-a văzut cu Cristina, șefa autoservirii; chiar și ea, Maria Săteanu, s-a simțit mereu asaltată de privirea mea și-apoi, Doina e încă o copilă, nici măcar foarte frumoasă. Trebuie s-o ascult pe Maria și să-i dau dreptate; ar fi monstruos să-i jignesc sentimentele de mamă, cu atît mai mult cu cît Doina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui Theo? Mihai roșește tot. Deasupra inimii, durerea îl săgeată iar. "Ce-s eu ? Marioneta unor întîmplări?" Poți să-i spui și lui Dumnezeu! se înfurie Mihai. Cînd o femeie tînără, frumoasă, intră în camera unui bărbat singur, care a asaltat-o cu privirea de-atîtea ori, ar trebui să știe că nu vine la biserică, să se roage împreună să stea viscolul. Cînd un tînăr i-o întoarce Maria -, care pretinde a fi cît de cît..., e vizitat de o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Credeam că o femeie, cînd își vede visul cu ochii, e în stare să... Așa spun cărțile, alea proaste, citite de mine în tren, spun că doamna cutare, cînd a primit colierul dorit, a uitat de urîțenia celui ce-o asalta etc. Are vila, îi place, dar situația dintre noi... Și mereu, mereu se retrage să studieze ori să citească; îi place singurătatea; în societate sclipește prin cultura ei, parcă anume să arate ce opac sînt eu. Ce, mie nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre microbuz, se oprește și se întoarce către femeia de lîngă el, abia atunci înțelegînd cine-i: Vă rog să mă iertați! N-am călătorit odată împreună în tren? Da, domnule Vlad, răspunde Paula ironică iar de atunci m-ați asaltat cu telefoanele. În momentul cînd mi-ați interzis, alaltăieri, mi-am cerut scuze și m-am retras i-o întoarce Vlad, apoi arată politicos cu palma desfăcută spre ușa microbuzului, în față, lîngă șofer. Microbuzul se strecoară greoi prin mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu ea. Dacă ar fi să ne întâlnim n-aș putea nici să-i spun adevărul și nici să o mint în față. La fel de adevărat era că nu voiam nici să o pierd. Aveam nevoie de dragostea ei. Nu eram asaltat de iubire din toate părțile în așa măsură încât să mă pot lipsi de iubirea ei. Dar nici nu eram dispus să fac efortul de a recunoaște că nu meritam acea dragoste și că, prin urmare, nici nu o puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
iunie) a fost o noapte de groază, de nedescris, iar Nusia XE "Starker, Nusia" a descris-o cu simplitate și În puține cuvinte: „În timpul nopții de 26 iunie 1941, grupul de evrei În număr de circa câteva sute am fost asaltată cu lovituri din partea soldaților și a unor tineri țărani de prin partea locului. - Fetele au fost siluite de către soldații români iar bărbații au fost șbătuțiț și jefuiți. A doua zi dimineața - 28 iunie... au venit câțiva soldați români neînarmați, s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
care participau soldați români și germani; gardienii În special cei trimiși din alte localități și diferiți derbedei. Ceva mai mult populația română de toate categoriile intrigată de anumiți agenți și convinsă că focurile se trăgeau de evrei au Început să asalteze Chestura și să denunțe pentru fapte imaginare pe toți evreii și dacă li se părea că nu sunt luați În seamă se prezentau la soldații germani pe care Îi conduceau prin casele și subsolurile evrești. S’a creat astfel o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
accentuat datorită atitudinea acestor comuniști și a alunecat repede către abuz și jaf din partea populației civile a mahalalelor. S’a raportat autorităților spre a se ordona măsuri. Populația română convinsă că focurile se trăgeau de evreii comuniști, a Început să asalteze Chestura Poliție denunțând pe toți evreii din locuințele cărora se trăsese focurile de armă. La fața locului erau toate organele militare În frunte cu Dl Comand. al Diviziei care a Întervenit cu toată autoritatea Însă hotărârile care se luau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
unul din acele săruturi șovăitoare, ci unul sigur, adânc, având siguranța absolută pe care ți-o dă Încrederea În sine. Trupul lui era strâns lipit de al meu, nelăsând loc de Împotrivire. Pentru o clipă, am ezitat. Mintea Îmi era asaltată de mii de motive care indicau că ceea ce făceam nu era un lucru tocmai În regulă; În cele din urmă, toată scena aceea, farmecul de modă veche al dansului lent de la sfârșitul petrecerii, mâinile lui așezate pe fundul meu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]