41,209 matches
-
-n simbrii. Nu mai vor să ne-adune oasele, ulcioarele ce gem sparte-n pământ. Uite cum am ancorat plopii de zare, copile, cu bandaje și cârpe, să nu sângereze, să nu lăcrimeze floarea salcâmilor în ciuturi, surato. S-au ascuns copiii-n armuri. S-au stricat cucuruzii sub voaluri de mireasă. Limbile ceasului nu mai clipesc. Și mama ne leagă de curcubee cu funii de cânepi, să nu ne prăpădească potopul. Ne leagă de nori cu visele ei. metamorfoza Ea
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
Emil Brumaru Vai, ceața nu-i frumoasă, ți-am răspuns, Ascunde, moaie chiar ce ai mai sfînt Și luminos pe-acest negru pămînt Din care s-a-nălțat deja Isus. Noi cum rămînem? Trupurile-s grele De carnea-mpătimită la plăceri, Iubita mea, atît de caldă ieri, Și-atît de rece azi, cu palme rele
Vai, ceața nu-i frumoasă, ți-am răspuns... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7703_a_9028]
-
Aureliu Busuioc Pe la jumătatea anului 1982 mă sună Ver-cenco, șeful efectiv al Uniunii Scriitorilor din URSS și-mi propune, la alegere, o călătorie în Cuba sau în Vietnam. Nu ascundea nicicum că e vorba de o răsplată pentru faptul că la congresul scriitoricesc din Moldova acceptasem în cele din urmă să rămân secretar pentru un nou termen (adică să nu mai pot scrie), iar lucrul acesta îi oferise ocazia lui
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
brambura în interiorul terenului, cât și barăcile din tablă de aluminiu gofrat lipite de zidul exterior al fortului nu lasă nici o îndoială în privința denumirii și destinației așezării. Și chiar în fața cartierului rezidențial, la vederea oricui? Sau, vorba ceea, priviți-ne, nu ascundem nimic! Suntem prea tari să tăinuim că avem și centre de detenție... Cam sărăcuțe, ce-i drept...) O plimbare în curtea hotelului înainte de somn. Pe unul din imensele tunuri de coastă de-asupra Avenidei Maceo, cu care se mărginește curtea
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
vis aidoma unui acrobat îl privești îl admiri n-ai ce face îl lași să obosească să-și revină la figura lui flască obișnuită alcătuit din aer ploaie vînt. Ce să mai spui Ce să mai spui cum să mai ascunzi somnul în spatele pupilelor să-ți pipăi mintea ca pe-un obiect să lipești abțibilduri pe sclipirile muntelui nădăjduind să-l ascunzi să-ți dai obrazul la o parte ca o perdea ca să fie totuși pînă la urmă vizibilă Lumea. Semn
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
lui flască obișnuită alcătuit din aer ploaie vînt. Ce să mai spui Ce să mai spui cum să mai ascunzi somnul în spatele pupilelor să-ți pipăi mintea ca pe-un obiect să lipești abțibilduri pe sclipirile muntelui nădăjduind să-l ascunzi să-ți dai obrazul la o parte ca o perdea ca să fie totuși pînă la urmă vizibilă Lumea. Semn de carte Îngălbenind cu anii cum pielea unui bătrîn oglinda. Vacanță Acest mers migălos țesut din furnici aceste lacrimi pentru care
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
-n ochii fiecăruia, adînc, o anume lumină și-n vorbe o anume demnitate a timpului și morții lor și-am vegheat mereu acolo, unde cumințenia declara întunericul cîndva, fiecare va cădea în genunchi * meleag ciuruit de surghiun, unde fiecare patimă ascunde-n miezul ei o tragică splendoare, blîndețea rar pătrunsă de dîrzenie milenii după milenii cît bătaia de pleoape a unui druid am trecut printre ei ca un fior de remușcare * să devenim așadar din nou vulnerabili căci cine poate vorbi
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
capului meu, după care s-au așezat din nou unul lângă altul pe creanga nucului de unde mă supravegheaseră și dimineața. Cu teamă să nu mă atace, m-am apropiat de câine, dar el a țâșnit ca din pușcă sub terasă, ascunzându-se în cel mai întunecat colț. Agit din nou brațele spre corbi, strig și aud un croncănit slab dinspre tufe. Mă aplec curioasă, bănuind că acolo ar fi putut rămâne o pasăre. Croncăniturile și fâlfâitul de aripi din nuc s-
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
în care bate și când încetează să mai bată, Când scutece de lacrimi fericite O înfășoară. O nopți dăruite vântului și morminte în mine Sub frunze moarte, ochi ai lumii cealalte, De unde vă întoarceți pentru a mă conduce Către locuri ascunse în miracol? Așa îmi sunt vedenie mie însumi. Din praful oaselor ies, îmi așez umbra Peste o altă carne. Fiți ploaie fericirii Acum făcută viață oricui mă atinge Cu respirația și salivează lacom. * în vindecare sunt Și vindecări mă înconjoară
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
alte lumi și șugubeață. Moarte, cum ai tu un trup mlădios? Un mijlocel tras printr-un inel? Cine mai e ca tine, Moartea mea? Că de aici mi se trage și moartea, așa se zice. Moartea mea, unde te-ai ascuns tu, în lanul tău unduios ca părul pîn la brîu? Și de ce ai ațipit, acolo, printre spice? Moartea mea a adormit în lanul de grîu. Și grîul crește. Blonduț și molîu. Pămîntul crește și se afînează. Prin somn, moartea mea
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
un uriaș Balaur ce trage cortina înstelată a nopții VII Arhanghelul/ uitat pe țărm se mișcă/ prin ceața ce-nvăluie timid întreaga plajă cutremurate îi sînt aripele ce leagă de pămînt/ inima și gîndul *** închis/ pentru că admirația nu-i dată oricui ascuns după gratii pentru că și-a îndreptat privirea obligat la penitență și supliciu pentru că a refuzat febra îndrumătoare prins în cușca de fier/ cu zăbrele/ pentru că avea dinți și-i lăsa la vedere uitat sub lumina feroce pentru că avea creier de
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
pași care cheamă adună nourii și sfîșie pădurile la prînz/ în amurg și în tot lungul zilei și toată cuprinderea de întuneric o incantație îți umflă plămînii pentru urechile Cerului/ flămînde tu/ cu ale Tigrului vestminte mături intrările/ ridici praful ascunzi focul peșterii/ unde se acoperă cu aripi unii și alții/ pentru rugăciune din buzunarele Orfanului curg apele ostenite de culoare ruginie însîngerate tu/ strîngătorule de vieți ale Tigrului ai umplut țarinile/ ai înmulțit întrebările fîntînile risipesc seceta/ aduc groaza prin
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
coaptă, Fără rușine, -ntîrzîind pe-alocuri, În gălăgii suave și în jocuri Cu stropi grei de cleștar, oh, printre bile Pline de muzici tandre și fragile... și s-o hrănești cu fructe moi, rotunde, Pe care ea într-însa le ascunde, Mai speriindu-se, mai a plăcere, Mai a durere și-a îngenunchiere... Să-i mîngîi cu nuiele carnea albă, Legîndu-i ochii, ca să fie oarbă, Cu o eșarfă, sufletul să-ți soarbă... și s-o ridici în ceruri, caldă rugăciune, În
Duminica, te strînge blînd la pieptul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7930_a_9255]
-
mai bântuie carcera și lemnul sângerat de ochiul vizetei în întuneric. Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă, Paturile mizerabile s-au dat de mult la topit și lingurile de alpaca măsoară golul isteric. Ca două surori, rana și răutatea nu mai ascund miez și coajă de pâine, ții de destinul strâns, cu mâna încleștată pe lesă, te lași târât la plimbare de câine. Ce labe puternice și ce grumaz, ce urechi ascuțite, Memoria mai ascunde de Dumnezeu cuie și limbi de cuțite
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
două surori, rana și răutatea nu mai ascund miez și coajă de pâine, ții de destinul strâns, cu mâna încleștată pe lesă, te lași târât la plimbare de câine. Ce labe puternice și ce grumaz, ce urechi ascuțite, Memoria mai ascunde de Dumnezeu cuie și limbi de cuțite. Picioarele se afundă în cleiul de frunze căzute, o broscuță de apă aruncă spre mal un trapez nevăzut, Baraca s-a golit de deținuți și de paznici și de alți deținuți s-a
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
frunza de finic în fața poamelor spiritului pe spuma rezervației de legi pete ale unor emerite gângănii e un truc spusese scamatorul câinele tău credincios rămâne numai sfârșitul se simte deja acul albinei în respirația lui de străin și toți ne-ascundeam sub cântece de biruință din când în când uneori destinul poetic își mișcă alene piciorușele lui alogene și deodată nălucirile stegarului cu tichie de răchită peste marea înghețată ca o funingine pe ochi prin timpul hialin pătrunde bobul de secară
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
de-omidă Pe frunza ei cărămizie de mătasă; Și raze-or izbucni-n cer să-ți deschidă Raiul mirean, cu plite, și rădaște Lin zbîrnîind, și-o rouă ce-o să-și caște Gura ca zgripțorii răi din poveste, Cînd ne-ascundeam după dulap în casă Și așteptam de la motani o veste...
Nu-mi căuta în suflet vreo minune... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8069_a_9394]
-
Zeul Făt-Frumos Mare Fecior, cel ce strigă de pe Movila Miresii Numele fetei cu inelul lui pe deget; Fata Lu^ Cumu-I Lazu, din movila satului cu numele ei, Fata Lu^ Latis de movila satului cu numele ei. Strigă-le numele tău ascuns în peștera din dreptul Pomului Sfânt Și numele tale auzite fi-vor cunoscute ți s-or face Ca vârtejul de vifor, ca ninsoarea aducătoare de pace. în dreptul Pomului Cerului, arborele neamului tău: Cetina Muntelui cu Murii ^Nalți Mă Tem Să
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
cu pieptu-n fulgi, de bezne; Se-mpiedecă în fluturi, stoarce-albine, Fără să-i fie-aoreola înțepată, De mir, nainte de-a fi pus în stup, Oh, la amiezi, strînge-n aripi o fată Și-i umblă chiar cu buzele pe trup, Și se ascunde pe sub crini cu dînsa, Perdeluit de groasele miresme, Și-oricît de fraged e, nu-i este lesne S-o-ntreacă-n rotunjimi. Pe urmă plîns-a Îngerul meu, pe umăru-mi. Căci totul, A înțeles, e un zuluf făcut cu drotul...
Îngerul meu are o mie de metehne... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8139_a_9464]
-
se lichefia rușinea-n ochiul dinlăuntru pe care-o beam apoi cu-nghițituri tiptile; marș afară din viață-mi strig scrijelind pe cuvinte nimfa deșertăciunii, născând, prin cezariană, acest poem. n *** La urma urmei, greierii înșiși numai noaptea cântul și - ascunde - afonii citadini, și - astfel își murmură trist bucuria de-a fi încât muiați de rouă - ca de un plâns abia schițat - ei se prefac, vag histrionici, că nu știu nimic despre oameni... Po(h)em orădean Orașu-i desfigurat de canale
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
știu nimic despre oameni... Po(h)em orădean Orașu-i desfigurat de canale, dedesubturi și gropi în care-mi vine prin efracție să pătrund; mă ninge toamna iar cu puf de plopi, de iarna din suflet n-are cum să m-ascund Oradea asta - urbe cu luna în turn - prozaică-n esență, lirice accese mimează; unii-i privesc chiorâș ritmul diurn care cu-al lor, cel lăuntric, rimează Primarul a fost la o lansare de carte unde patetizând, m-am acoperit de
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
nu-i încap parfumul greu și chinul Ce-i pîlpîie deasupra. Crește-n zare, Se-ncarcă de amurguri și de îngeri, Se limpezește-n proaspete izvoare Și-n scorburi se înfundă-n calde strîngeri. Mai poposeșe noaptea pe la hanuri, Se-ascunde în cearceafuri rău boțite Și-apoi pornește iar hai-hui sub ramuri Și pe cărări de roua-abia zbicite Și nu ajunge nicăieri, ci tot se-ndeamnă Să-și rotunjească-n cer fructul mustos de-o toamnă.
Iubirea n-are margini ca odaia... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8260_a_9585]
-
de mușchi verde Te-ar duce spre lacrimi ce sapă în stînci, nu spre-o apă). Rămîi în cetate, prins în mrejele ceții eterne Și-n zăpada neagră a cîmpului ars. Iarba a fugit de mult din cenușă, S-a ascuns în pămînt și așteaptă să crească cu firul în jos, Pe cealaltă parte a lumii. O pădure cu rădăcinile-cer Nu i se poate arăta decît Celui ce crede. Portret tărziu Pe ochii mei se așează O plasă argintie; noaptea țese
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
vrei să te cerți cu mine? Spune! Asta vrei? - Nu vreau, cum o să vreau așa ceva... - Și cine mai e în camion ? - Nimeni, cine să mai fie? - Vreun țigan ascuns, ce știu eu... - Nu, pe cuvânt de onoare. De ce ți-aș ascunde? A luat la un moment dat o bătrânică și-a dus-o vreo cincisprezece-douăzeci de kilometri, de la ea din sat și până în satul vecin, unde trăia fiică-sa, măritată cu măcelarul din sat... Căzuse bolnavă. - Spune mai departe. - Asta se
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
Brumaru Cu mosorele, ațe, țiteri, funte Înmănunchind la ceafă și pe frunte Un păr cîrlionțînd dulce uimirea-mi? Mi-am lepădat mantia de mîndrie Pe jos, s-o calci cu tălpile mărunte, Sufletul meu vrea chinuri moi să-nfrunte Și-ascunse în ungherul de chilie Unde te joci cu mine-n pielea goală, Nesăbuită, chiar sub crucifix, Îngăduiți de-un Crist firav și trist Ce știe că sărutul nu-i greșeală, Ci ne îmbie-n biblii, prin cuvinte, La dragoste să
Cum să te fac să-mi înțelegi iubirea? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8419_a_9744]