743 matches
-
pahar de vin, pentru prietenie, spusese Pavel, apoi a invitat-o pe Teia la dans. Silviu și Andreea plecaseră primii spre ring. De câteva ori Teia Îi vedea șușotind și ceva nu-i plăcea. Ei Îi plăceau lucrurile clare, fără ascunzișuri. Nu credea că Silviu i-a spus Andreei despre prietena lui și era convinsă că fiica sa va avea de suferit, prima ei decepție În dragoste. O vedea cât de bine se Înțelegea cu Silviu și credea că prietenia lor
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
petrece chiar aici sub nasul nostru. — Vă înțeleg foarte bine, m-am săturat și eu de minciunile lor jurnalistice, îl întrerupe Petrică, prea au sărit calul în ultimul timp, habar n-am cui îi folosește intoxicarea asta, spune. — Al naibii ascunziș spune Monte Cristo, în timp ce domnul Președinte se ridică de la masă, se îndreaptă cu pași mărunți spre un anume corp al bibliotecii, dă la o parte cîteva cărți, le așază cu grijă pe o altă poliță și începe să se scotocească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fie clar, și n-au căzut decît dintre cei care s-au pierdut cu firea și n-au ascultat indicațiile date de Petrică. Acum să vă vedem, pe cine o să mai dea vina pentru morții ăștia, se gîndește Roja din ascunzișul său, privind la siluetele care aleargă bezmetice pe străzi fără nici o țintă și cad secerate de gloanțe venite de undeva de pe acoperișurile clădirilor. După ce Timișoara a fost înecată în sînge, Potaie și-a tras un glonț în piept, dîndu-și seama
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să mă învîrt în cerc o veșnicie. — La Victoriei, se hotărăște brusc domnul Președinte, devenind sigur pe el. La Televiziune ne întoarcem noi, dar ceva mai încolo, spune. Dacă el ar fi fost cinstit și n-ar fi umblat cu ascunzișuri, ai fi avut de ce să-ți faci probleme, dar știind că totul n-a fost decît o minciună sfruntată, că s-a folosit de toată lumea doar ca să-și atingă scopul personal, n are rost să-ți mai bați capul. Nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
încă mai avem forța să răbufnim cînd se umple paharul. Oare ce va spune lumea dacă busc se va da jos din scaunul cu rotile și se va aventura pe străzi de unul singur? Să spună ce vrea, gata cu ascunzișurile, cu jocurile de culise. Turnători împuțiți, politicieni ratați, hoți, mincinoși, delapidatori, uite cum-necum ați făcut-o și de data asta, v-ați învîrtit, și tot voi ați ați pus mîna pe ciolan. O să-mi spuneți că puteam s-o fac
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu le-a venit să creadă ochilor ce era acolo, Părințele, de unde ai făcut rost de toate jucărioarele astea? Mi le-a dat un necunoscut, ei nu mai văzuseră așa ceva, habar n-aveau de păpușele care zăcuseră atîta timp în ascunzișul din spatele altarului, împărțiți-le, le-am ordonat că n-avem timp, faceți ce știți, de azi înainte eu îmi iau mîna de pe voi, foarte urît, jenante vorbe din partea unuia ca tine, Părințele, zice Roja, halal păstor, nimeni n-a sesizat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în aer. Mai rău decât nenorocitele alea de păsări. El tresări, dar o iertă. După masă, văzură noi apariții: codroși-de-pădure, fâse, un aușel-cu-cap-galben solitar, chiar și un mascul rătăcitor de ciocănitoare a lui Lewis, aflat în trecere. Pajiștile ofereau puține ascunzișuri. Daniel o învăță cum să vadă fără să fie văzută. Secretul este să te faci mică. Micșorează-ți sfera auzului înăuntrul sferei văzului. Extinde periferia; urmărește doar mișcarea. O puse să stea nemișcată cincisprezece minute, apoi patruzeci, apoi o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în aceeași clipă am simțit umflătura dintre picioare și ne-am ghemuit iar în apă. Atâta a fost să fie. Cineva a ajutat-o pe Lea să-și recapete sutienul, un altul a alungat vacile, iar noi am rămas în ascunziș, înjurând. Câți ani vor mai trece, până să sosească momentul? Până când sânii din capul nostru vor deveni unii adevărați, după care nu trebuie decât să întindem mâna? Când am ieșit din apă, într-un târziu, se muiase pielea pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
repede. Scribul dădu afirmativ din cap și reuși să schițeze un zâmbet cu amândoi ochii. După ce ieși, mitropolitul se închină cu o cruce mare și exclamă: — Doamne ferește! Știi, ăsta nu mă poate trăda. A încercat doamna Maria să-mi cunoască ascunzișurile gândurilor, dar nu a reușit. Când l-a întrebat niște anume lucruri, omul a fost atât de fericit și i-a explicat cu atâta elocință și bunăvoință, că doamna și-a făcut cruce exact ca sfinția ta. Am aflat că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al III-lea îl semnase în ziua de 17 martie 1714, de Alexe Caldu, când se schimbă stările făpturilor, când ies gângăniile, omizile și toate târâtoarele de sub pietre și de prin pământuri, năpârcile cele veninoase și cele nevătămătoare apar din ascunzișurile mlaștinilor, păianjenii cei păroși cu opt picioare și ochi cât boaba de mei vin să țeasă la lumina soarelui ce au urzit o iarnă-ntreagă în întuneric de văgăuni. De Alexe Caldu, când au ridicat-o pe doamna Stanca s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mustafa Aga atât de conștiincios. Mustafa Aga mă cunoaște, și-a dat seama că nu pot fi atât de prost încât să fug și să mă omor pe mine și pe toți ai mei. Un om ca mine nu are ascunziș pe lumea asta, mâna lungă a padișahului m-ar ajunge ori unde aș fi și mi-ar suci gâtul ca unui pui de găină. Oare au mai fost vreodată casele domnești atât de deșerte? De ce mă mir că-i pustiu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai sigură pentru democrație. Bunicii mei Își părăsiseră casa din cauza unui război. Acum, după cincizeci și doi de ani, fugeam și eu. Simțeam, ca și ei, că trebuie să mă salvez. Fugeam fără prea mulți bani În buzunar și sub ascunzișul noului meu sex. Nu mă purta un vapor de cealaltă parte a oceanului; În schimb, o serie de mașini m-au transportat de-a curmezișul unui continent. Și eu deveneam o altă persoană, exact ca Lefty și Desdemona, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cruce. E greu de spus cine a avut curajul și răbdarea, sminteala sau pur și simplu cheful ca într-o noapte, după ce larma împușcăturilor va fi încetat demult și atât pistolarii vii, cât și cei morți își vor fi părăsit ascunzișurile provizorii ca să intre cuminți în case, când luminile din dormitoare și bucătării se vor fi stins treptat ca să lase străduțele în grija incertă și pâlpâitoare a felinarelor, să se fi furișat (cel mai probabil ca o pisică, ca un linx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
drăgălaș și lipsit de griji, care-și trăia fericit zilele În librărie. Sau, mai precis, nopțile și duminicile, dat fiind că nu Îndrăzneam să mă aventurez În subsolul imens, cu lumină pîlpîitoare, la orele cînd era lume În prăvălie. Din ascunzișul nostru din subsolul slab luminat, auzeam murmurul vocilor și scîrțîitul pașilor pe tavan. Le auzeam și tremuram. Uneori, pașii părăseau tavanul și coborau pe treptele de lemn În pivniță. De obicei, această acțiune era urmată de o perioadă de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și a spațiului, o deșertăciune și o infinitate pe care le adunase laolaltă În cartea lui, sub numele de Marele Neant. Și vă imaginați ce a Însemnat acest roman pentru stima de sine a unei ființe ca mine. Gata cu ascunzișurile În umezeala junglei, gata cu vorbele și gesturile fără rost - acum povestea mea se schimbase radical. Etichetelor de PERVERS, CIUDAT și GENIU DE NEÎNȚELES, le puteam acum adăuga adjectivul justificator EXTRATERESTRU. Mă ajută mult ca, În anumite nopți, cînd mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
uita, folosite ca pretexte. Intriga e simplă: există o crimă (micuța Belle de Jour găsită strangulată în apa unui râu) și un plan fals de elucidare a ei. În jurul acestei victime senine se încurcă și descurcă ițele romanului, în gălăgia ascunzișurilor își afundă mustața (murdară de ouă moi) procurorul, asasinul reciclează de la distanță senzații pierdute, ceilalți fac figurație și, din când în când - cam rar, ce-i drept -, își pun întrebări. Datoria morală de a afla adevărul îi revine povestitorului, ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
lui uscată, lipită pe-o frunză, fragilă ca hârtia, melcul care se străvedea înăuntru ca o încîlceală de firișoare verzui și negre... pipăiam sporii aspri de pe dosul frunzelor de ferigă... Mă ghemuiam acolo, în cel mai umed, cel mai secret ascunziș al grădinii, și rămâneam așa, privind libelulele și păianjenii, până când cerul se colora de seară... Iar a doua zi, după ce coșmarul discotecii și al obscenităților de noapte s-a repetat, am descoperit, într-o vale plină de flori, paradisul. Și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
blocului, pământul era răscolit de șanțuri de canalizare, care ajungeau pe alocuri la o adâncime de peste doi metri. Acesta era terenul nostru de joacă, despărțit de curtea morii printr-un gard de beton. Era o lume nouă și plină de ascunzișuri, murdară și ciudată, pe care noi, vreo șapte-opt băieți între cinci și doisprezece ani, o luam în fiecare dimineață în stăpânire și cercetare, înarmați cu pistoale cu apă, de doi lei, pe care le cumpăram, albastre și roze, de la ,,Scufița
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă lași dracului în pace, i-am zis. A luat pistolul foarte mulțumit și nu ne-am văzut un timp. Dar nu m-a lăsat în pace. Venea din când în când și, cum eu sunt băiat sincer și fără ascunzișuri, afla de la mine tot ce voia, fără ca eu să-mi dau seama că-mi pune anumite întrebări cu un scop precis. Mi-a propus o colaborare. Atunci, din nou, am vrut să-l plesnesc și am scăpat oferindu-i pumnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la care nu observăm încă trăsăturile feței unui individ (90 de metri). Forma extremă a zâmbetului este râsul care presupune și o emisie sonoră. Specialiștii clasifică râsul în funcție de vocala dominantă: există un râs în “a”, al oamenilor sinceri , lipsiți de ascunzișuri, un râs șmecheresc în “e” al celor ce se bucură de necazul sau de paguba altora, un râs chicotit în “i” care nu este destinat exteriorului, denumit fiind și ca “râsul in pumni”, un râs în “o”, al individului care
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
colecția Calmann-Lévy, ilustrată și cartonată. Deasupra se vedeau Mademoiselle de la Seigliére de Jules Sandeau, Indiana de G. Sand. În cameră mirosea pătrunzător a pudră și parfumuri. Felix se lăsă pe marginea patului, neîndrăznind încă să profaneze cu somnul său acest ascunziș feminin. Atunci văzu că patul era el însuși plin de tot felul de nimicuri, de perne de catifea cu broderii aplicate, de păpuși de stofă, de rochii și jupoane zvârlite în grabă și că nu se zărea nici umbră de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
solidaritate cu bătrânul. Avarii îngroapă banii prin grădini. - Ei, asta în povești, nu pe aici pe la oraș. Crezi că eu num-am plimbat prin grădină? Nici eu n-aș crede că-i ține în casă. Însă să știi că aici sunt ascunzișuri pe care numai el le știe și soacră-mea, ascunzișuri de casă veche. Ai să vezi că bătrânul nu face iarna foc, să-l tai, în cutare sobă, ceea ce înseamnă că-i e frică să nu-i ardă bănetul ascuns
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în povești, nu pe aici pe la oraș. Crezi că eu num-am plimbat prin grădină? Nici eu n-aș crede că-i ține în casă. Însă să știi că aici sunt ascunzișuri pe care numai el le știe și soacră-mea, ascunzișuri de casă veche. Ai să vezi că bătrânul nu face iarna foc, să-l tai, în cutare sobă, ceea ce înseamnă că-i e frică să nu-i ardă bănetul ascuns prin apropiere. În definitiv, treaba lui, vorba dumitale, cum își
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făgădui, crezând că Stănică va uita chestiunea. Dar Stănică n-o uită, și peste câteva zile, când fu sigur că toți vor fi acasă, veni mândru în trăsura lui Toader, cu Lili alături de el. Fata era prietenoasă, supusă și fără ascunzișuri, obișnuită să fie alintată, încît primi să vină, întocmai cum ar fi făcut o fată liberă, din curiozitate. Stănică o prezentă cu multe preambuluri Aglaei și celorlalți. Lili făcu o foarte bună impresie, din cauza atenției cu care privea toate. Obișnuită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
deloc ! Au sunat două prietene ale mele pe care le-am expediat, și un telefon pentru Niki, un domn, care nu s-a recomandat... Asta a fost tot... — Păi, da cum ? Da spuseși... — Dumneata ești o fire fără complicații, fără ascunzișuri... Doar ți-am spus că nu mai pleca și nu mai pleca... — Cristidoaia ? — Dar cine ? — Aaa, și i-ai zis așa... — în sfârșit, ai înțeles ! Numai ca să plece și cu toată neplăcerea pe care o am când mint !... Dar ceea ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]