3,212 matches
-
dacă vreau, a continuat, privindu-mă drept În ochi, pot să vin pe la ea vinerea viitoare. Stătea tot pe Otto-Ludwig-Straße, În vechiul apartament vizavi de șinele Stadtbahn-ului. Și peste două zile am trecut pe acolo cu bicicleta arșița după-amiezii, pe asfaltul moale ca siropul, traversând orașul spre partea cunoscută sub denumirea „vestul“. Nu numai că am ajuns cu o oră mai devreme, dar am și Înțeles-o greșit. Și Într-o măsură deloc neglijabilă, aș putea spune. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niște umbre alungite, Întinate, pe un fundal de cer din ce În ce mai străveziu, iar străzile, pustii. Claxonul bicicletei mele tremura când treceam peste pietrele cubice, clănțănea ca niște dinți, În timp ce roțile din cauciuc zumzăiau cald și liniștitor după ce pavajul se transformă În asfalt. Ajungând În piața În care stau, am dat peste Heino, care e proprietarul pivniței cu cărbune de la colț, chiar lângă chioșc, dar care vara vinde flori. Purta o robă chinezească și stătea cu un braț Întins. Probabil că o aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un câine mort. O grămadă cârlionțată de blană maronie, cam la fel ca grămada mea de blană. Dom’ sergent scoate încărcătorul din pistol; e plin de gloanțe. Bagă încărcătorul la loc. Bătrânul se lasă în jos, cu palmele lipite de asfaltul fierbinte, în timp ce mașinile și camioanele vâjâie în ambele sensuri, și-și freacă obrazul de mormanul de blană maronie. Se ridică și se uită în lungul autostrăzii, în amândouă părțile. Se întoarce în cabina camionetei și-și aprinde o țigară. Așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
șofer că înțelege pericolul și-și înghite furia, coborînd să închidă oblonul la portbagaj. O rafală de vînt, cu cîțiva fulgi, pătrunde prin ușa deschisă. Căruța cu cai trece în sens invers pe lîngă cursă, auzindu-se galopul potcoavelor pe asfalt. Bătrînul a făcut din sacul de cînepă o glugă și a pus-o peste căciulă. Stă țeapăn în scaun, cu statura lui de țăran înalt, purtîndu-și mîndria ca pe un blazon și îndeamnă caii lovind hățurile de spinările lor. Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și țigara -, e multă lume, femei, bătrîne... Hai că se potolește arată spre parbrizul în care mai lovesc doar cînd și cînd fulgii. Șoferul pornește. Roțile din spate mușcă nemilos din valurile de zăpadă depuse deja în jurul lor, ajungînd la asfalt, înfig zalele lanțului, urnind cursa printr-o zvîcnitură, aruncînd-o înainte. Șoferul trage de volan, aduce cursa de-a lungul șoselei, dar, în clipa următoare, vîntul, pornit mai cu putere, lovește în coasta stîngă iar roțile din față lunecă vreun metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aude mai slab, calcă ambreiajul și bagă în viteză. Mașina pornește în derivă. Apoi, în încremenirea din interior, cînd orice respirație s-a tăiat, se aude un scîrțîit prelung de pinioane angrenate prost, Lazăr murmură o înjurătură, roțile din dreapta mușcă asfaltul cu dinții de zale, ca în sfîrșit, colosul de tablă să stea rebel, perpendicular pe vînt, urnindu-se cu greu. Încă zece-douăzeci de metri, păpușico! murmură Lazăr -, pînă ieșim din dreptul pîrîului, că suflă vîntul pe valea asta ca printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
locul zice Lazăr frînînd. Rămîi face semn șoferul. Nu, că n-am experiență la drum. Eu, cu pilotatul, da... Știi care-i partea frumoasă? întreabă cînd șoferul pornește intrăm în cîmp deschis acuși. Batem un cui în mijlocul mașinii, pînă în asfalt, și-o lăsăm pe post de cocoș de tablă, să facă ceva în voia vîntului. Șoferul tace, cu privirea țintă înainte, încordat, atent la vîntul ce-l simte în coastă, coborît cu putere peste coama dîmbului ce mărginește șoseaua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care îl construise Dan. Se plimbă prin camere, răsucindu-și șoldurile, cu picioarele depărtate și fesierii încordați. Se aplecă spre ușă, încercând veselă câteva croșee. Afară se auzeau roțile grele ale tomberoanelor pline cu deșeurile din Melrose Mansions huruind pe asfalt spre camionul de gunoi. Carol înlemni. Poate, se gândi ea, poate ar trebui să ies să mă vadă. Până la urmă, nu e vina mea, nu are de ce să îmi fie rușine. Și, cine știe, poate că or să mă considere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în troleibuz agățat de bară), când, dintr-odată, zbang, l-am văzut pe Coșuță. L-am văzut oprit în mijlocul străzii, târșâindu-și piciorul drept prin praf, până când praful s-a dat la o parte și n-a mai rămas decât asfaltul, cu privirea aia puțin șașie a lui fixată pe vârful adidasului, încremenit parcă în acea lungă zi în care împlinisem cinci ani și jumătate. L-am auzit apoi - ca și cum troleul în care mă aflam acum n-ar fi fost decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
scot limba și dispar după bloc. N-au cum să mă mai găsească, am cinci ani jumătate. Pe Parva stă Coșuță. Singur, în mijlocul străzii, târșâindu-și piciorul drept prin praf până ce praful se dă la o parte și rămâne doar asfaltul, cu privirea aia puțin șașie a lui fixată pe vârful adidasului, de parcă n-ar mai avea nimic de făcut în viață decât să stea acolo și să mă aștepte ca să stăm de vorbă. L-am caftit, i-am dat borșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cuie zdravene (piroane, ce mai) și am mers șontâcăind mai departe, cu tocul în mână, la vedere, cu o senzație ciudată că nu ating pământul cu piciorul stâng și că pășesc în gol, cuiele rămase-n pingea scârțâiau când loveau asfaltul, se îndoiseră care-ncotro, am avut parte până peste cap de hohote, strâmbături, fluierături și poante fâsâite, din fericire n-am zărit ochii strabici prin jur, mulțumesc lui Dumnezeu, fiindcă, vă zic eu sigur, mare lucru n-aș fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mea a intrat fără ca eu să percep nici cea mai mică neliniște), a dimineții și a mirosului de pâine prăjită nu trebuie să aveți vreun dubiu. Aș mai putea să mă prefac că auzeam, subțiat de geam, tropăitul cailor pe asfalt de la o căruță de țigani și pe țigani strigând „tiche goae, ooo!“, dar ceva îmi spune că suprapun imaginile și lucrul ăsta, imaginile suprapuse, e ultimul de care am nevoie acum. Nu așteptam nimic, visul își încetinise pulsațiile - aici poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Kindo care se desprind de pe tricoul pe care au fost imprimate. De etaje patru pline de fantome, care te urmăresc pe stradă, ziua în amiaza mare, pe tine și pe Bebe, care te lovesc peste față și te proiectează pe asfalt spre uimirea tuturor acelor gură-cască ce nu stau la patru și, prin urmare, nu au cum să vadă ceva și, cu atât mai puțin, să priceapă că doar o mână pusă pe fier te ajută să scapi în situațiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu flori, ci ca s-o invite la un concurs de atletism. S-au dus, pentru că ea era miloasă și avea remușcări (cu toată naturalețea semeață de pe chip), iar băiatul ăla (care fuma întruna și nu prea ridica ochii din asfalt) mai umbla și șchiop de câteva zile, după ce-i cursese acid sulfuric pe piciorul stâng. Pe stadion, la startul unei probe de semifond, ea s-a speriat și a țipat tare, tare de tot, fiindcă n-a priceput cine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de briză, ci de vântul câmpiei, o întindere de noroaie clisoase și gunoi. Dimineața, când pleca la serviciu, mama își vâra picioarele în pungi de-un leu (de culori diferite), pe care le lega cu sfori sub genunchi. Ajungea la asfalt abia după jumătate de oră, la Piața Moghioroș, unde scotea pungile alea stropite și mânjite de sus până jos (părând în sfârșit o pereche, ambele maronii), rămânea în pantofi și se suia în autobuz. Mai târziu, în port au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de pe față, călcâiele atingând jumătatea de cauciuc, iar corpul lui uriaș, de pionier în clasa a patra, prăbușindu-se la pământ. Pe scurt: i-am spart capul, pentru că țeasta lui de invadator s-a dovedit prea fragilă în contact cu asfaltul de dincolo de nisipar. Inutil să spun că a dat bir cu fugiții. Abia ân acea clipă, în viața aceea cu totul și cu totul reală de șoim la grădiniță, și nu în cealaltă, mai puțin certă, de sosie a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să producă un soi de scurtcircuit benefic prin care, să zicem, să-l vezi dintr-odată pe Coșuță oprit în mijlocul străzii, târșâindu-și piciorul drept prin praf, până când praful se va da la o parte și nu va rămâne decât asfaltul. Sunt aproape convins, fără vreun argument de bun-simț, ci mai mult pe baza unor intuiții difuze, că există o atracție bizară (sau măcar o simpatie îngăduitoare) între luminițele fistichii nenumite și troleibuzele Bucureștiului. Aș putea chiar, dacă s-ar afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sale fictive, se dovedea extrem de grijuliu în privința numărului și extravaganței cohortelor sale de soldăței, se arăta neîndurător cu plebea dornică de a-i intra în casă și de a-i răvăși comorile, era gata oricând să-și lipească urechea de asfalt ca să ne vestească sosirea lui Winnetou, nu dădea doi bani pe discurile cu Neghiniță și Harap Alb, în schimb, era pregătit să jure credință veșnică celui ce se va învrednici să-i devină frate de cruce. Într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de cruce. Într-un fel sau altul, eu mă învrednicisem. E adevărat că poziția de ofsaid mă lăsa rece, ca să nu mai vorbesc că mi se părea de-a dreptul inutilă, aveam rezerve și la capitolul ăla cu urechea pe asfalt, și nu neapărat fiindcă mă nedumerea programul de lucru al lui Winnetou, ci doar pentru că asfaltul prăfos nu mi-a inspirat niciodată încredere, și e la fel de adevărat că, pe undeva printr-un loc tainic, inaccesibil chiar și fraților de cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mă lăsa rece, ca să nu mai vorbesc că mi se părea de-a dreptul inutilă, aveam rezerve și la capitolul ăla cu urechea pe asfalt, și nu neapărat fiindcă mă nedumerea programul de lucru al lui Winnetou, ci doar pentru că asfaltul prăfos nu mi-a inspirat niciodată încredere, și e la fel de adevărat că, pe undeva printr-un loc tainic, inaccesibil chiar și fraților de cruce, simțeam o simpatie caldă și vinovată pentru țâșt-bâștul ăla de Neghiniță și chiar pentru coșcogea papă-laptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aparatul de radio, torcea ca o pisică uriașă printr-un concert de pian al lui Ceaikovski, se ghemuise prin colțuri și unghere și se rostogolea leneșă peste stradă, se aciuase până și în cadența molcomă a copitelor de cai, în asfaltul aleii Băiuț, în căruța țiganilor, în stigătul lor prelung și tremurat care-și pierdea treptat sensul ca să se transforme într-un liniștitor „tiche goaee, oo ooooo!“, aș fi putut jura, atâta vreme cât Filip credea că poate sforăi ca un tigru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ciulini, măselariță și coada-șoricelului, de unde câinii Bucuresciilor se auzeau lătrând până-n zori. Eu sigur am simțit ceva în genul ăsta, chiar dacă, la un secol și jumătate distanță, dincolo de Răzoare, bălăriile mai creșteau doar în spațiile verzi dintre blocuri, în crăpăturile asfaltului și în cele trei văi importante - a Argeșului (unde întorceau autobuzele 68, 108 și 118), a Oltului (unde avea cap de linie 105) și a Ialomiței (unde opreau troleibuzele 84 și 93). Într-o zi, să zicem vineri, a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Boston. După ce Luweena și mama au terminat toate floricelele, ne-am continuat drumul pe strada Hanovra, strecurîndu-ne pe lîngă rigolă spre piața aproape pustie. Piața era, așa cum le plăcea oamenilor să spună, un veritabil canal de scurgere și, Într-adevăr, asfaltul umed lucea la lumina felinarelor precum apa. Pe lîngă noi, fără să ne vadă, a trecut o femeie urmată Îndeaproape de un bărbat. Au dat colțul grăbiți și au dispărut pe o ușă deasupra căreia scria CAMERE DE ÎNCHIRIAT. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
distrus, iar lîngă el se afla o moviliță de mîncare ciudată. O grămăjoară de grăunțe cilindrice, verde neon. Miroseau bine, așa că am Început să ronțăi la ele. Erau ciudat de delicioase, iar gustul lor era o combinație de brînză Velveeta, asfalt fierbinte și Proust. Mi-am amintit privirea din ochii lui Norman În clipa cînd a Întîlnit-o pe a mea și m-am gîndit, deci, pînă la urmă nu m-am Înșelat, era dragoste. Și așa a Început - și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sîmbăta următoare, Shine a părăsit prăvălia la ora cinci, sub cupola unei umbrele negre, de pe care se prelingeau picături grele. Și la un moment dat, după miezul nopții, cînd am pornit către Grădina Publică, ploaia cădea În rafale violente, deși asfaltul de sub mașini era Încă uscat și cald. Doar intersecțiile prezentau anumite probleme, fiind spații deschise ce trebuiau traversate În fugă. CÎnd ajungeam la una, zăboveam Îndelung - Încă nu-l uitasem pe bietul Peewee - și aproape se crăpa de ziuă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]