1,877 matches
-
se întrec și-n colțuri păianjeni țes voaluri, când iarna așteaptă să spună povești. Doar mâna o-ntind și culeg un crâmpei din ziua ce nopții îi deapănă somnul. Cu mine când ești pe seara de gene-ți alerg. Ajung asfințitul și-l sorb, să nu se destrame. ȘI PLOUA... Și ploua și ploua, iubirea de pe frunze o împrospăta cu apa vie a dimineții, dor ce-mbie omul călător să poposească în iubiri ascunse, ferite de al rugului amnar ce jaru-și
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
Romanov, Și-n nopțile dinspre Drăgaica, Să mi te-așterni ca-ntr-un alcov. „Să mă iertați, dar dumneavoastră, Sunteți cicoarea mea din glastra... Și frunzele se-nchină, doamna, Parau de umbre infinit, Cu brațele servind a toamnă Cărarea către asfințit.” Cicoarea mea pierise-n glastra, Dulce-amăruie floare-albastră... 23 mai 2016, Constantă Sursă foto: #Chicory în #Vase - #Tancau #Emanuel #Still #Life #painting #poezie #literatura #poezii #ArsMuriendi Referință Bibliografica: Mireasă muta / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2035, Anul
MIREASA MUTĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368407_a_369736]
-
pentru arendași// Se construiesc secrete catacombe/ Atacă corbii cerul României/ Și croncănesc ca Țara să sucombe/ Plătim cu viața drumul sărăciei// Ne înjosesc minorități păgâne/ Modificând versete din scriptură/ Ne-au interzis „Deșteaptă-te, române!”/ Tehno-guvernul e o agentură// La asfințit când ceasul morții bate/ Pornesc torentele din vârf de munte/ Și strâng Apărătorii de Cetate/ Să lupte cu puterile oculte”. Aceasta este o poezie concludentă, emblematică pentru poziția de patriot a poetului și este scrisă recent, din București, în 3
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
aline/ Tăcerile când n-ai zilele senine// Am căutat să aflu de-o cetate/ Cu uși și porți închise cu lăcate/ Unde te ține Zâna să mai scrii/ Povești cu feți frumoși penru copii// Te-am căutat din zori la asfințit/ Te-am căutat, dar nu te-am mai găsit...” (Am căutat). Cel mai ades, în poezia lui Virgil Ciucă, răzbate cuvântul Dor, aproape în fiecare poem. Dorul și nostalgia întoarcerii îl definesc pe deplin pe acest autor în deplina putere
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
cupe cu vin pline și mă-nstrăinez. Să mă-ntrebi, să nu-ți răspund, dar să știi cumva Că pe umărul tău plâng și n-am altceva, Poate foc și lemne arse, la un răsărit, Poate două lacrimi stoarse, catre asfințit. Într-o noapte, undeva, să ne întâlnim, Să-ntrebăm pe cineva cum e să iubim Asfințitul și apusul, care stau de pază, Să ne șlefuim discursul până la amiază. Într-o zi, de dimineață, te-am reîntâlnit, Erai palid, tras la
LA PRIETENIE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368453_a_369782]
-
știi cumva Că pe umărul tău plâng și n-am altceva, Poate foc și lemne arse, la un răsărit, Poate două lacrimi stoarse, catre asfințit. Într-o noapte, undeva, să ne întâlnim, Să-ntrebăm pe cineva cum e să iubim Asfințitul și apusul, care stau de pază, Să ne șlefuim discursul până la amiază. Într-o zi, de dimineață, te-am reîntâlnit, Erai palid, tras la fața, nu păreai uimit; Cine sunt? Eu n-am aflat... Tu ai reușit? Orizontul am urmat
LA PRIETENIE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368453_a_369782]
-
nu păreai uimit; Cine sunt? Eu n-am aflat... Tu ai reușit? Orizontul am urmat și am regăsit Urma unui răsărit, dintr-o primăvară, Păsări ce-au călătorit spre o altă țară, Jarul stins din foc și lemn, din copilărie, Asfințitul punând semn la prietenie. 17 iulie 2016, Constantă Sursă foto: #Glowing #Review - #Ford #Smith #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Referință Bibliografica: La prietenie / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2038, Anul VI, 30 iulie 2016. Drepturi de Autor
LA PRIETENIE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368453_a_369782]
-
Însă Doamna îl zori mai departe treceau acum peste un pod care marea în două câmpii o împarte [9] Acum trebuie să pritocești marea plângând sufletul se apucă de pritocit o lumină mare era în văzduh abia termină munca la asfințit [10] Doamnă, nu mai ajungem o dată acum ziua mergea în fața lor să ajungem o dată acasă îmi e dor de tine, Doamnă , mi-e dor [11] Și mergeau pe un câmp de zăpadă sufletul tremura și plângea trebuie acum să topești
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Dacă mai știu ceva de tine!? N-au înteles ce s-a-ntâmplat, Ne-au aștepat să revenim! Tristețea, că i-am fi uitat, A pus în seva lor venin! Ne vor zări cândva, în stele, În cuplu, într-un asfințit! Îmbrățișându-ne în ele, Le dăm răspunsul mult dorit! Referință Bibliografică: Castanii înfloriți mă-ntrebă! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1453, Anul IV, 23 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Virginia Vini Popescu : Toate Drepturile
CASTANII ÎNFLORIȚI MĂ-NTREBĂ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367816_a_369145]
-
de la lăcașurile religioase aduc noroc sau poți poposi si face fotografii pe tronul de marmură al reginei sau ți-o poți imagina pe regină în straiele ei albe privind la Marea cea albastră sau la cerul ei cel roș’ din asfințit. Castelul, ținta principală a turiștilor, nu are nimic somptuos, este, mai degrabă, o casă modestă în care se împletesc mai multe stiluri arhitectonice: bulgăresc, meditaranean, maur. Am auzit chiar o turistă foarte dezamăgită că nu a găsit nimic din măreția
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
plajă, mândru de prada lui, un pește pe care îl ține în gură. Pe măsură ce soarele se înalță, stâncile devin din ce în ce mai albe și mai strălucitoare. La ora prânzului, briza adie foarte ușor, marea devine verde cu nuanțe de verde-albastru sau albastru-roșcat. Asfințitul soarelui ne oferă un spectacol de lumini asemănător și totuși opus celui de la răsărit, desfășurându-se în direcție inversă de pe înălțimea boltei cerești înspre stânci, lumina mergând de la strălucire la estompare. Soarele devine un disc strălucitor între nori, marea se
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
margini, împrejurimile devin aurii. O ceață pare a acoperi dealurile din zare. Cerul și marea încep să aibă aceeași culoare gri-albastră. Un nor alb creează o pată de lumină pe marea plumburie a cerului. Cu cât soarele se coboară spre asfințit cu atât coloritul mării se schimbă, dobândind nuanțe uimitoare. Jumătate de mare are culoare verde-argintie, cealaltă dinspre răsărit are culoare albastră. Ca și în răsăritul soarelui pe mare se manifestă o fâșie de lumină argintie, dar mult mai palidă decât
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
Sărută o petală desprinsă dintr-o floare... Grădinile se-mbracă în strai de crizanteme Gutuile se-nalță cu fruntea către soare Că astăzi va apune o clipă mai devreme... Din aburii de toamnă Lumina explodează Și mângâie Pământul răcit în asfințit În zorii dimineții planeta se visează În verile toride, fierbinte răsărit... Referință Bibliografică: Răsărit de soare în aburii toamnei / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre
RĂSĂRIT DE SOARE ÎN ABURII TOAMNEI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367302_a_368631]
-
mii de lumi într-o lume și lăsându-ne iluzia a ceva deja cunoscut reușește să ne capteze toată atenția. Cucerește, incită și captează. Stan Virgil ne reînvăță rând pe rând cât de fascinant poate fi un răsărit ori un asfințit, un cer senin ori un pustiu al iubirii, abisul durerii, ne re învață citind , să zâmbim zilei de mâine și universului care ne mângâie sufletul cu inocențe tainice. Este foarte bogat spiritual scriitorul. Personajele sunt generoase, bine și puternic conturate
ARTISTUL PLASTIC MAIA MARTIN DESPRE ROMANUL DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367382_a_368711]
-
Zweiter Band, p. 348), pentru gândirea nietzscheană, a însoțit tot timpul mersul gândirii sale. Acesta prin lucrările lui din anul 1888 a pregătit preschimbarea „teologiei negative” în “teologia pozitivă“, ce ne aduce în plin plan contradicția nietzscheniană, ce trece de la „asfințitul zeilor” la pregătirea spațiului pentru „apoteoza” lor. Perceput ca demolator de idoli, ca oponent față de tradiția culturală, ca iconoclast față de orice autoritate spirituală în afară de aceea a spiritului propriu, Nietzsche ridică statui în opera sa altor idoli noi. Karl Jaspers în
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
Nimeni nu mă crede, nimeni nu întreabă, de ce se ofilesc florile-n toamnă?.. De ce, pe-o cruce stă scris numele mamei, câtă truda se ascunde, în căușul palmei?.. Vântul, de ce-i slobod și nu e îngrădit, de ce sângerează cerul, către asfințit?.. Roua, de ce-i rece, și timpul inima o stinge, dorul de mamă adânc te străpunge?.. Pasărea care cântă, de ce te-nfioară, cum ar fi să fie, veșnic primăvară?.. Cine se roagă ca soarele să mai răsară, copilul din tine, să nu
NIMENI NU-MI RĂSPUNDE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367556_a_368885]
-
plasa de care atârnă viața caută epava în aval cuvintele de pe vremuri spărgând liniștea adună firmiturile în încrengătura zorilor de zi. CÂND BUZA DE CUVINTE-MI SÂNGEREAZĂ (pentru Paul Celan) Vântul înghețat zdruncină cadranul încovoaie către umbră acele tăios în asfințitul roșu țipăt de pasăre. TRECĂTOR e tot ce-i însuflețit veșnic dăinuiesc doar cântecele de pe țărm - înscripții de piatră în fluviul timpului. NELINIȘTE Gândurile-mi sunt altundeva. Ca flori de piersic purtate de ape s-au dus spre alte climate
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
inelului ea îi cere sufletul și îl ajută să treacă în lumea veșnică. Dar vorbind de literatura germană cine o poate uita pe frumoasa Lorelei, preluată de Hienrich Heine dintr-o legendă germană? Pe o stâncă de pe malul Rinului, în asfințitul soarelui fata cu chip de zână, în timp ce își piaptănă părul de aur intonează o melodie fermecătoare. Marinarii atrași de mirajul bălai pierd cârma și se îneacă în adâncuri. Sirena nu este numai o ființă dornică să îi atragă în adâncuri
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
esențial și diurn; cuvântul și melodia și ideea și sentimentele, lacrima și râsul, sunt într-o îmbrățișare simultană, gravă, constituindu-se în clipa electrocutantă, plină de plăcere și vis, de viață și melancolie. Muzica lui Leonard Cohen este ca un asfințit continuu, un răsărit în contra sens, fascinant în farmecul regresului învingător, o înaintare spre iminența destinului oricărui om. Este un asfințit lent, senin, împăcat cu sine însuși, regretabil și demn, împlinit și aureolat, cuminte și obosit. Puțin. Numai puțin obosit. Numai
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
-se în clipa electrocutantă, plină de plăcere și vis, de viață și melancolie. Muzica lui Leonard Cohen este ca un asfințit continuu, un răsărit în contra sens, fascinant în farmecul regresului învingător, o înaintare spre iminența destinului oricărui om. Este un asfințit lent, senin, împăcat cu sine însuși, regretabil și demn, împlinit și aureolat, cuminte și obosit. Puțin. Numai puțin obosit. Numai puțin dezamăgit. Numai puțin îndurerat. Dar străluminat de farmecul dăruirii de sine, de clipa când raza de lumină devine roșietică
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
SCULPTURA Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1601 din 20 mai 2015 Toate Articolele Autorului În anotimpul al cincilea adică al nostru, al îndrăgostiților, printre partituri noi, strecuram sărutări fără întrebări tăcerile nu mai erau elucubrante răsăritul confundat cu asfințitul ne răsădea semințe de drag arătându-ne prețul iubirilor și-așa te-am dorit o sculptură din lutul meu, cu dalta mea, după desenul meu, din dorința mea în fiecare dimineață începută cu tine mi-ai stat model și din
SCULPTURA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367699_a_369028]
-
greu de fân Mi-aduc aminte vorbele sărate- Abia apuc să fiu și eu bătrân Și să mă odihnesc pe săturate... Ca lacrima pe-o muchie de cuțit Așa mi-a fost copilăria toată, Din zori de zi și până-n asfințit La țară nu-i vacanță niciodată... Duminica și-n sărbători legate Citeam-scriam până uitam că sunt, Poemele de-atunci ne-terminate Mereu îmi cheamă vârsta în cuvânt... Cât mi-am dorit să fiu bătrân de tot, Să spun povești ce
BĂTRÂNUL COPIL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367023_a_368352]
-
a plecat să vadă bărbatul ce mai face și l-a găsit plângând și între dobitoace, si Domnul s-a întrebat ce îi lipsește oare căci dobitoace-s două iar el, cam singur pare, a luat din apa mării, din asfințit scânteia și-n noaptea înserării a plămădit femeia, apoi, a adormit bărbatul pentru o clipă și încet i-a strecurat femeia, sub aripă, pe chip i-a pus un zâmbet și-n lume a plecat acum, fiind mulțumit și astfel
A PLĂMĂDIT FEMEIA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367034_a_368363]
-
pentru că are legi foarte bune, iar „rezervorul” lexical este făcut dintr-o membrană extrem de elastică (parcă ar fi fost concepută de bătrânii noștri ca o prefigurare a spațiului informatic-electronic). Puzderia englezismelor, care pe cei din generația mea (aflată, acum, în asfințitul vieții) de multe ori îi oripilează (pe mine, la fel), îmbogățește limba română, îi face bine și o fortifică. Majoritatea cuvintelor importate sunt substantive. Și primul lucru care se face, spontan, cu ele este acela de a fi tratate ca
ROMGLEZĂ? – NICIODATĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367132_a_368461]
-
-i mai senin, plecăm pe răcoare fânul să-l cosim. Coasele le-am ascuțit de lucesc în soare, apă-n fedeleș am pus și-n paner mâncare. Înjugat-am la car boii totu-i pregatit, vom munci din zori până-n asfințit. Vântul face valuri, valuri, în otava verde, uită-te! un iepuraș ce în lan se pierde. Fiecare-și are coasa gata pregătită și parcela lui cea verde toată-n flori gătită. Coasa fâșîie și iarba în cascade-i la pământ
VISURI PLACUTE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367137_a_368466]