975 matches
-
o cloacă. Pute mai rău aici decât În șopornul lui Hector. Îndes tot ce pot În saci de gunoi, atac suprafețele cu o cârpă umedă apoi dau puțin lustru și târăsc aspiratorul pe podea. Sunt transpirat când aud soneria. Închid aspiratorul și respir adânc. Bunty intră și o conduc direct În dormitor, unde am schimbat cearceaful de pe pat și de plapumă și o așez deasupra. E excitată tare, pizda ei curge aidoma cascadei Niagara și e mai largă ca șoseaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ai clipi din ochi. Trecând de pe hartă în departamentul de electromenaj al marilor magazine (raionul de audiovizual), planeta Pământ a fost în același timp miniaturizată și domesticită. Ea poate fi de acum livrată la domiciliu, ca un frigider sau un aspirator. Imaginea video imaterială reactivează virtuțile "colosului" arhaic. O imagine fără autor și autoreferentă se plasează automat în poziție de idol, iar pe noi într-una de idolatri, ispitiți să o adorăm direct, în loc să venerăm prin ea realitatea pe care o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
există boală. Doar golul unei după-amiezi. Hăul care se cască între ora 1 și ora 7. Gândul că mâine n-o să am bani de scutece sau de banane. Proiectul meu de familie fericită eșuat. Am slăbit mult. Nu dau cu aspiratorul, zgomotul lui o sperie și începe să plângă. Mă hrănesc cu ce găsesc pe covor : biscuiți, o bomboană, un rest de eugenie. Așa păstrez eu liniștea. Mănânc ce-a mai rămas din castronul cu cereale. Cu părul e bine, rezistă
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
importantă. Una foarte importantă. Nu în fiecare luni începi o nouă slujbă. De fapt, trecuseră opt ani și se simțea îngrozitor de nervoasă. Dar și încântată, se autosugestiona ea, încercând să ignore golul din stomac. Acum ce mai urma? Datul cu aspiratorul, se decise ea, pentru că, dacă o faci cum trebuie, treaba asta reprezintă un exercițiu minunat pentru talie. Așa că a scos al său Dyson, galben cu verde. Nici acum nu îi venea să creadă cât cheltuise pe un aparat electrocasnic. Bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
A încercat să rămână acasă pentru vreo două vizite ale lui Flor, dar a ajuns să se simtă ca un străin în propria casă. I se părea că, indiferent în ce cameră intra, apărea și Flor peste câteva secunde, cu aspiratoarele și varicele ei, iar Clodagh nu știa niciodată ce trebuie să spună. Ah... urmat de un zâmbet incomod. Păi, o să mă mut să nu îți stau în drum. Nu e nevoie, insista Flor. Stați exact unde sunteți. O singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mut să nu îți stau în drum. Nu e nevoie, insista Flor. Stați exact unde sunteți. O singură dată acceptase oferta lui Flor și rămăsese, răsfoind o revistă de decorațiuni interioare, roșind de rușine, în timp ce Flor ofta și gâfâia, cu aspiratorul în mână. Flor cerea cinci lire pe oră. Vinovăția o determina pe Clodagh să îi dea șase. Se simțea atât de jenată, încât nici măcar nu suporta să o vadă și căuta mereu să își găsească ceva de făcut, astfel încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
urlă ea, alergând pe scări. Grăbește-te. În bucătărie, cu un ochi la ceas, a luat teancul de mostre de tapet și i-a scris ceva lui Flor pe spatele uneia dintre ele. Din câteva linii, i-a desenat un aspirator - un triunghi cu vârful în sus și cu un fir ondulat ieșind din el. Apoi a desenat câteva pătrate și picături de apă care cădeau pe ele. Apoi a trasat două săgeți - una către teancul de cămăși de pe masă, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și picături de apă care cădeau pe ele. Apoi a trasat două săgeți - una către teancul de cămăși de pe masă, cealaltă către cârpa de praf și spray-ul de lângă ea. Acum Flor știa că Clodagh îi spusese să dea cu aspiratorul, să spele pe jos în bucătărie, să calce și să șteargă praful. Altceva? Clodagh a făcut un calcul rapid în minte. Pisica vecinilor, asta era. Nu voia ca Flor să o lase să intre, așa cum făcuse săptămâna trecută. Tiddles Brady
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cât mai repede, cu atât mai bine. Deci ne rămâne comportamentul irațional. Avem nevoie de cinci exemple. —Comportament irațional? Ce e aia? Aproape că râdea, uitând pentru un moment că are vreo legătură cu ea. Cum ar fi datul cu aspiratorul la ora trei dimineața? —Sau să muncești în fiecare weekend dinaintea vacanței bancare, spus el, pe un ton necăjit. Sau să te prefaci că vrei să rămâi însărcinată, dar să continui să iei anticoncepționale. —Mă rog, spuse ea, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
undeva. Până la urmă, mama lor chiar a plecat și tatăl lor a fost nevoit să îi ia cu el, oriunde mergea. Mergeau distanțe lungi cu mașina, cu greață și plictiseală, în timp ce Janet și Owen împărțeau bancheta din spate cu un aspirator. Ashling stătea în față, ca un adult, în timp ce traversau țara, oprindu-se la magazine mici de electrice din orașe mici. Chiar de la prima întâlnire, ea a observat neliniștea lui Mike. —Urează-mi succes, spuse el, în timp ce lua dosarele cu broșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spuse nimic. — Ați plănuit-o? Întrebă Logan. Ați vrut să plătească pentru ce i-a făcut fiicei dumneavoastră? Și mi multă liniște. — Vă avem Înregistrată pe casetă, doamnă Henderson. Se uita concentrată la o pată de pe covor care scăpase cumva aspiratorului. — Domnule? Logan Își ridică privirea către unul dintre agenți, care stătea În hol, strângând bine un morman de haine albite. Era o pereche de blugi, un tricou, unul de rugby, două șosete și o pereche de adidași, decolorate toate până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și cratițele, în ordinea dimensiunii, erau atârnate de cârlige sub dulapurile suspendate și toate ustensilele și condimentele erau frumos rânduite în recipiente din sticlă și inox. Firimituri, pete, ambalaje, vase nespălate — nu exista așa ceva. Frigiderul arăta de parcă fusese curățat cu aspiratorul, iar rafturile erau fără nicio pată. Dacă o încăpere ar putea să întruchipeze personalitatea nevrotică a proprietarului, atunci bucătăria și Leigh ar fi gemene. Umplu cu apă ibricul (cumpărat chiar săptămâna trecută când magazinul Bloomings a făcut vânzări la domiciliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
întâmplase nimic? Atunci când vreau, știu cum să înduplec un suflet fragil. Puteam să-i cer scuze, să-i ofer bani. Puteam s-o ucid. De ce n-am ucis-o? Pentru că nu sunt un asasin. Asasinii ucid. Chirurgii violează. Pensete vasculare. Aspirator. M-a denunțat, și-a luat sacul patchwork și s-a dus la comisariatul de cartier. Mi se părea că o văd cum își face curaj rozându-și unghiile, într-una din camerele acelea care miros a ștampile. Cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Cel puțin, nu te așeza cu pantofii pe pat, și iese din cameră. — Alo? — Unde erai? — Aici. Te-am sunat de mai multe ori. — Poate n-am auzit. Respiră greu și în receptor pătrunde un zgomot confuz. — Ce se aude? — Aspiratorul, așteaptă să-l sting. Pleacă și se întoarce în liniște. — Faci curățenie la ora asta? — Mă ajută să mă descarc. — Vroiam să-ți trimit o sărutare. L-am târât pe Manlio cu mine afară pe terasă. — Este o pacientă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ieșim din cameră și mâna mea întârzie să stingă lumina, Italia se întoarce să privească pentru ultima oară pata aceea de întuneric care se închide în spatele nostru. Gândim același lucru: ce păcat, ce ocazie pierdută! Trebuie să fi terminat aproape. Aspiratorul a scos sângele din capul tău, canula s-a umplut de roșu. Te clătesc cu ser fiziologic. Manlio stă așezat în fața mea. A sosit de câtăva vreme. M-a îmbrățișat, a încercat să plângă, fără să reușească, s-a agățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rămâi nemișcată atârnând ca un maț. În spatele peretelui din sticlă satinată care desparte sala de operații se află un neonatolog. Bianca se repede spre el, ținându-te în brațe. Nu mai văd. Doar umbre de capete, de trupuri. Aud zgomotul aspiratorului, ai gâtul înfundat cu mucus, te curăță. Nu ai plâns încă. Nu ești încă vie. Elsa, vânătă la față și transpirată, se uită la mine. Dialogăm cu privirile care se întâlnesc neîncrezătoare. Ne gândim la același lucru: nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
renunța la Italia! Se aude țipătul. Acut, intens, perfect: primul țipăt izbucnit între mâinile mele și cele ale mamei tale, între palmele noastre sudate. O lacrimă alunecă pe tâmpla Elsei, se pierde în păr. Bucuria are timp, este placidă, lentă. Aspiratorul a fost stins, lucrurile se întorc la locul lor. Pactele cu diavolul nu mai au nici o valoare. Kentu te aduce în brațe: o maimuțică roșie într-o păturică albă. Te primesc, te studiez. Ești urâtă rău. Ești frumoasă foc. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
neagră. Nu există nimic În Univers care să fie atât de dens. — Deci sunt negre pentru că sunt moarte? — Nu. Sunt negre deoarece captează toată lumina. Găurile negre au o gravitație atât de mare Încât atrag totul Înspre ele, ca niște aspiratoare: tot gazul stelar Înconjurător, praful, chiar și lumina. Pur și simplu o absorb În Întregime. Absorb lumina? făcu uimit Norman. Îi venea greu să conceapă așa ceva. — Da. — Și atunci, de ce erați așa de entuziasmați cu calculele alea? — Ei, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu ochii larg deschiși. Mama a zâmbit doar, cu o expresie impenetrabilă. A fost un zâmbet mulțumit de sine, secret. Zâmbetul unei persoane care știe mai bine. Zâmbetul unei femei cu un soț care de cincisprezece ani tot dă cu aspiratorul. Capitolul cincitc "Capitolul cinci" Și-apoi am mers la culcare. Mi s-a părut foarte ciudat să mă culc în patul în care dormisem în anii adolescenței. Crezusem că depășisem perioada asta definitiv. Déjà vu. Dar aș fi putut trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îmi petreceam tot timpul zăcând în pat, abia reușind să-mi adun destulă energie să vorbesc, din cauza durerii cumplite, nu deranjam pe nimeni. Presupun că eram nițel plictisitoare și că nu eram de prea mare folos la capitolul dat cu aspiratorul și alte activități casnice, dar în afară de asta nu mi se putea imputa nimic. Dar acum eram ca o nebună pusă pe distrus totul în cale. Eram atât de plină de furie și de ură, iar persoana care ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de vodcă de sub pat. Mă simțeam copleșită de panică și rușine. Abia așteptam să plece. Bietul om nu știa nici jumătate din poveste. Trebuia să scap de cele două sticle înainte de ziua de vineri, când tata urma să dea cu aspiratorul. Era imposibil ca atunci să nu dea de ele. Deși era totuși posibil să nu le găsească. Concizia părea a fi cuvântul de ordine pentru tata când venea vorba de dat cu aspiratorul. Nici nu se punea problema să mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vineri, când tata urma să dea cu aspiratorul. Era imposibil ca atunci să nu dea de ele. Deși era totuși posibil să nu le găsească. Concizia părea a fi cuvântul de ordine pentru tata când venea vorba de dat cu aspiratorul. Nici nu se punea problema să mute obiectele, de exemplu scaunele, și să curețe și sub ele. Ba chiar, ca să fiu sinceră cu voi, nu mișca nici chestii precum cărțile sau pantofii. Și nici batiste sau ace de siguranță, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să fiu sinceră până la capăt. Tata făcea parte din școala lui „de ce să cureți sub ele când poți să cureți doar în jurul lor“. Dacă tata nu vedea, însemna că pentru tata nici nu exista. Pentru ceea ce ochiul nu sesiza, nici aspiratorul nu muncea. Așa că se putea ca sticlele goale de vodcă să doarmă în pace sub pat și să rămână nederanjate și nedescoperite timp de secole. Cu toate astea, am decis totuși să le arunc. Mă simțeam rușinată în ultimul hal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
amintesc de cât timp nu mai primisem pe cineva în vizită. Probabil de când venise mama, în urmă cu doi sau poate trei ani. Cred că atunci a fost și ultima dată când am șters praful sau am făcut curat cu aspiratorul. Oricum, ce naiba a vrut să spună cu „Nu ne cunoașem prea bine“? Părea nepotrivit să spună asta. — Îmi permiteți să vă scot haina? Se uită mirată la mine: atunci am observat că nu purta nici o haină, era îmbrăcată doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar face plăcere. — Vin? — Suc de portocale, dacă se poate. Nu reușesc să scap de durerea asta cumplită din gât. Bucătărioara mea a fost întotdeauna camera cea mai curată din apartament. N-am șters praful și n-am folosit niciodată aspiratorul, pentru că praful nu e vizibil când treci întâmplător pe acolo și poți să te faci că nu-l vezi, dar nu suportam să văd pete și resturi de mâncare uscată întărite pe tăbliile mele de un alb imaculat. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]