677 matches
-
lipsă de invidie, pe care și-o îndrepta împotriva tuturor celor care aveau puterea să-i controleze acțiunile și să-i oprească lenevia. Cu alte cuvinte, a ofițerilor superiori, în special a celor veniți cu treburi de la alte birouri. Își astâmpăra invidia punând cât mai multe bețe în roate, fără a risca însă insubordonarea directă. ă Un raport al unei crime, ziceți? Își îngustă ochii, ca și cum s-ar strădui să înțeleagă. Mimarea prostiei era cu evidență una din tehnicile sale favorite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
observă că câinele, era câine, nu lup sau pisică, privi mai întâi spre casă și doar după aceea se aplecă spre mâncare, parcă gândindu-se că datora acest semn de considerație celui care venise, prin ploaie, înfruntând intemperiile, să-i astâmpere foamea. Cipriano Algor închise ușa și intră în bucătărie, Mănâncă, spuse, Dacă era flămând, probabil a și terminat, răspunse Marta, zâmbind, Mai mult ca sigur, zâmbi și tatăl, dacă azi câinii mai sunt ca pe vremuri. Cina era simplă, curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spus eu că toate procesele pe care le-ați cunoscut voi sunt niște maimuțăreli? N-aveți geniu, domnilor, n-aveți geniu. Mă rog, faceți și voi ce puteți, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Bătrânii trepidau. Călugărul le făcu semn să se astâmpere. Aveți răbdare că vă povestesc tot, gunoaielor. Și cum se ploconiseră toți dinaintea papei Formosus câtă vreme a trăit; și cum, după ce a murit, ți se făcea greață cât de demni erau toți. De parcă niciodată nu se guduraseră pe lângă papa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
orișice aș spune: înc-o dată! Orice se-ntîmplă-i ca și cum s-ar întîmpla c-o fată. Ah, nici un rod nu mi-e destul, îl vreau și-n alte chipuri. Se poartă râul către mări, dar piere în nisipuri. Nu-i apă să astâmpere de-ajuns, nu mi-e destul vieața, cartea. Iubire-aș vrea, pierzare, jar, cum voi simți odată moartea. Nici din lumină n-am destul, căci ea-i doar o legendă, iată. Nimic sub zare nu-i destul, vreau totul înc-o
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de bine! El o ține pe-a lui: Cine sunt eu? Nevasta lui, o femeie care, alături de absența sufletească a d-lui Ciortea se otrăvește pe zi ce trece, pufnește de obicei în râs. Măi omule, când ai să te astâmperi odată? Cine te crezi, Dalai Lama? Alteori în locul lui D.L. folosește alte nume, de îngeri, sfinți sau zei din panteonul greco-roman: ─ Ce, te crezi Sfântul Ioan Gură de Aur? Apollo? M-am săturat de aerele tale, de... de... prefăcătoria asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de la butoiul ăla, de nu te-a omorât cum trebuia și-acu vă bateți joc de mama. Neam de calici și de hoți și uită-te unde a ajuns să spună de mama. Comuniști și securiști de nu vă mai astâmpără nimenea. Da’ de soru-ta, Horcița, de ce nu zici, bre nea Stoiene, că-i acolo în bucătărie și poate să zică dacă minți sau nu. Sor-ta, candelăreasa, ea ce-a făcut? Toată viața a trăit cu Brandaburlea, amărâtul ăla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și caută o masă. Ascultă radioul, poate vor să citească ziarul; atâtea muzici se îngrămădesc în capul lor. Prin ușa mereu deschisă și închisă își croiesc drum vuietele străzii. Oamenii vorbesc, stârniți de foamea și setea ce li se vor astâmpăra. Nu au nici o disciplină. E așa de obositor, nici măcar nu-și dau seama. Ei nu știu că restaurantul a învățat să-și pună ordine în gânduri, stabilind cel puțin în mințile angajaților o singură melodie. Eu cunosc foarte bine lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Țara Căpitanul”. Tot atunci, În 1940, primul care mi-a răspuns la tulburătoarea interogație „Cine-i Căpitanul?” a fost regretatul meu tată. Părintele meu nu dobândise prea multe cunoștințe În istorie, nici În politică, dar știa destule lucruri ca să-mi astâmpere curiozitatea de copil. Însă cel ce avea să mă lumineze deplin asupra Mișcării Legionare și a Întemeietorului acesteia va fi bădia Sebastian Erhan. Aceasta s-a Întâmplat prin iarna 19571958. În celulele 1-4 și 9-12 (pentru tebeciști) ale secției a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
potrivit pentru a scăpa definitiv, fiindcă s-ar fi putut ca Ingrid, neobosită, cum se dovedea, să Îl prindă de tot. C-un lanț viu. Un copil Încolăcindu-i lui Thomas brațele pe după gît, sufocîndu-l aproape. CÎt să l mai astîmpere, luîndu-i o parte din aer. Omorîndu-l, aproape, pe nestatornic. De așa ceva se ferea Thomas, avea prea mulți fii și fiice pentru a se trezi cu Încă o odraslă. Simțea pericolul, s-ar fi putut Întîmpla și așa ceva. Ingrid să uite
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
intensă încît depășeam cu mult doza prescrisă. Vocea Domnișoarei ri devenea atunci ușor revoltată și chiar amenințătoare. — Doisprezece, murmura Domnișoara ri cu o notă de imensă dezaprobare... treisprezece, nu e frumos ce faceți, domnule m. Paisprezece, vă rog să vă astîmpărați, domnule m, sunteți brutal și libidinos. Insultele pe care mi le administra Domnișoara ri nu făceau însă decît să agraveze cazul meu de dependență ludică. nu mai întîlnisem nicio femeie cu un astfel de apetit pentru joc. toată relația noastră
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Imperiul Britanic. 273 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Perpeliră cioara aia, în urma unor preparative cu totul exagerate, o despicară în trei, cu baioneta - părea o pasăre perfect adevărată, dar, când colo, nu era -, niciunul dintre ei nereușind să-și astâmpere foamea cu carnea ei de păcăleală. Mirosea concomitent a mortăciune, a urină de vacă și-a rumeguș. După o săptămână, își luară inimile în dinți (cercetînd și strungile dimprejur, și găsind liniște, dar fiind prea înrăiți de foame). Și, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe la încheieturile lemnăriei, se fărâmița de plăcere. Părea atât de mulțumită de sine încît mi s-a făcut greață. Am tăiat cu același cuțit sub care se întinsese bucata de chit, o felie de cozonac, doar pentru a-i mai astâmpăra din vulgaritate. Am halit cozonacul. Am simțit înlăuntrul meu ceva bun și curat, am primit unul dintre acele mesaje ciudate, care-ți dau ghes să dai drumul la maxim la pick-up și să te apuci să faci duș. Întotdeauna singurătatea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l țin la curent cu programa școlară, îl examinară de mântuială, îi umflară rubricile catalogului cu calificative nemeritate, de la excepțional în sus, îi sorbiră, cu ocheade hulpave, răfăriile, amănuntele, aproape întingîndu-și unghiile în ciorba fierbinte a imaginii sale și-și astâmpărară cu nesaț curiozitatea. Spre deosebire de stradă, pricepură imediat că aveau de-a face c-un rahat de copil, rămas într-o ureche. Depășea totuși ce-și imaginaseră despre el, hurducăindu-și fiecare oscior în tramvaiele care-i purtaseră până
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
măcinat cum se scurge neîncetat ca dintr-o clepsidră uriașă. Apa sapă întruna în jurul lor, îi poate acoperi însă nu îl interesează are picioarele puternice, valurile furioase plonjează și huruie neîntrerupt. Deodată marea hotărâtă îi protejează. Zbuciumul ei s-a astâmpărat pe neașteptate. Au nimerit într-o depresiune de ape liniștite înverșunarea apei care clocotește în ceață s-a potolit. Un abur ușor se ridică peste ei plutesc deasupra oceanelor două busturi îmbrățișate. Îl ajută și ea din coapse într-un
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se scărmănau. Lupta era crâncenă. Se ascundeau în întuneric pîndindu-se și, pe neașteptate, se aruncau unul asupra altuia, sfîșiindu-și blănile cu ghearele. Tavanele de lut și bălegar duduiau sub ei. Cumplite nopți! Cădeau ploile de martie și tot nu se astâmpărau. În aprilie, pisicile lepădau prin magazii. Se umplea mahalaua de mâțe. 212 Apoi dădea strechea în câini. Turbau, nu alta. Ieșeau cu toții, și mici și mari, rupând lanțurile și gardurile. Câte douăzeci după coada unei cățele. Și să-i fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trebuie s-o grădinărim. Și apoi, nu zvâcnește sângele în ritm marin, nu e orgoliul lui melancolic acordat rănii albastre, mișcătoare și infinite? Suferința asta vastă și lichidă, ea să-mi împlinească un gust de dureri nemăsurate și să-mi astâmpere setea de nefericiri neîntrecute! De s-ar înfuria mările, să-și spargă valurile de inima omenească! Lași Paradisul pentru rahitici când rătăcești pe malurile mării. Căci el este o mare fără demonie. Icoana raiului nu m-a urmărit decât în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
încerci nemîngîierea de a vedea că te mărginești cu toate și în primul rând cu tine. Gânditorii care n-au meditat asupra omului nu știu ce înseamnă a suferi pentru cunoaștere și a-ți semna sentința prin fiecare gând sau a-ți astâmpăra avânturile într-o tristețe orgolioasă. Antropologia e un amestec de zoologie și psihiatrie. Poți construi utopii - privind doar florile. Paradisul nu-i un apendice al botanicii? Voluptatea ne scoate din lume, în deosebire de plăcere, care, neadresîndu-se decât simțurilor, e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bea de aici”. Pe indicator mai scria că, pentru a umple pompa, era nevoie de toată apa din vas. Pete al nostru era Într-o mare Încurcătură. Pe de o parte, ar fi putut să bea apa și să-și astâmpere arșița. Totuși, dacă o făcea, cel care ar fi venit În urma lui nu ar mai fi putut să-și potolească setea. Pe de altă parte, dacă ar fi turnat lichidul În pompa aceea veche și ruginită și nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
atunci, în locul lor, combina muzicală începu iar să cânte, moartea săltă, când pe un picior, când pe celălalt, ca un mandarin miraculos. Fata își întinse cu greutate picioarele și-și adună mâinile în poală, ca și cum ar fi vrut să-și astâmpere tremurul coapselor. El se întinse alături, punându-și capul în palmele ei făcute căuș. Cosmina îl privi cu indiferență. — Vreau să plec... șopti ea. — Mai rămâi, spuse el, dar glasul îi sună destul de neconvingător. Până te liniștești... — E târziu. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era însă pustiu, doar urmele amestecând sfâșieri, sfărâmări și desperecheri aminteau de tăvălugul de adineaori. La vreo douăzeci de metri mai la vale, câțiva oameni în halate albe, ce coborâseră din camionul Jandarmeriei, râcâiau cu polonicele fundul cazanelor, pentru a astâmpăra ultimele asalturi ale mulțimii care, acolo unde primise deja, agita farfuriile golite, iar acolo unde nu primise încă, întindea brațele, cu palmele larg desfăcute. Pentru Coltuc, rămas într-o parte și simțind în gură gust de pământ amestecat cu sângele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care trebuiau să-l acopere. Pantofii, vechi și crăpați, fuseseră dați cu cremă de ghete din gros, dar căldura subțiase vopseaua și o spărsese urmând crăpăturile căputei. Mâna, care îi tremura ușor, și-o ridică spre bărbie ca să-i astâmpere tremurul. Buza de sus era suptă, subțiată după gingia lipsită de dinți, iar buza de jos, umedă, ca a unuia care își caută cuvintele. Și asta fu tot ce găsi să spună : — Sărut mâna... Rada îl salută scurt, de parcă ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
amabil să i se bată ghimpele de fier cu ciocanul. Creșterea bărbii îl supăra și pretinse a fi bărbierit mai des și a i se tăia unghiile, pe care de altfel și le curăța zilnic de impurități. Hangerlioaica nu se astâmpăra, cu toate eșecurile suferite. Propuse ministrului de interne, indirect, o substituire a condamnatului cu un individ slab de minte, care consimțea să fie împușcat cu condiția să se facă familiei, foarte numeroase, o pensie. Exact vorbind, prostănacul nu adera la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
publică. Ca să nu înceapă duhul acesta și în eparhia noastră, puneți preoților în vedere să îndeplinească datoriile de împăciuitori pentru buna orânduială și când vor vedea că este neapărată nevoie să declare turbulenților din partea noastră că de nu se vor astâmpăra îi vom scoate din împărtășirea noastră, punându-i sub blestem și legătura arhierească și vor fi astfel pedepsiți cu toată casa lor de orice slujbă creștinească a bisericii, rămânând să moară și să fie îngropați ca dobitoacele...”, ceea ce s-a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sub pat/ Cu coarnele să-l trântești,/ Cu coda să-l plesnești/ Cu ghiciul de foc să- l pocnești/ La Doina să-l pornești./ Să nu poată mănca,/ Să nu poată hodini,/ Să nu poată aciua,/ Să nu se poată astâmpăra/ Cum nu s-o putut mă-sa astâmpăra/ Când o făcut-o pe ea/ Cu genunchile plecati,/ Cu lacrimi vărsati/ Cu sudori di moarti,/ Cu vinili crudi,/ Cu poalili udi,/Pânâ n-o veni la Doina,/ Pân’ n-o lua
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
coda să-l plesnești/ Cu ghiciul de foc să- l pocnești/ La Doina să-l pornești./ Să nu poată mănca,/ Să nu poată hodini,/ Să nu poată aciua,/ Să nu se poată astâmpăra/ Cum nu s-o putut mă-sa astâmpăra/ Când o făcut-o pe ea/ Cu genunchile plecati,/ Cu lacrimi vărsati/ Cu sudori di moarti,/ Cu vinili crudi,/ Cu poalili udi,/Pânâ n-o veni la Doina,/ Pân’ n-o lua pi Doina,/ Pân’ nu s-o căsători cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]