690 matches
-
urmele mele? Intră cu Ghiță Todireanu într-un local ferit, știut numai de mecanic, și-i izbi nările, gata să-l dea jos de pe picioare, un miros puternic de costiță afumată, cu varză. Câte-o holercă și ceva să-și astâmpere foamea flăcăul ista, spuse mecanicul femeii trupeșe, bălană și-ncă frumoasă, care ieși în întâmpinarea lor. Se așezară la o măsuță în fund, mai retrasă, cu toate că nu era nimeni înăuntru la ora aceea. Băură, mecanicul îl lăsă să înfulece, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
amabil să i se bată ghimpele de fier cu ciocanul. Creșterea bărbii îl supăra și pretinse a fi bărbierit mai des și a i se tăia unghiile, pe care de altfel și le curăța zilnic de impurități. Hangerlioaica nu se astâmpăra, cu toate eșecurile suferite. Propuse ministrului de interne, indirect, o substituire a condamnatului cu un individ slab de minte, care consimțea să fie împușcat cu condiția să se facă familiei, foarte numeroase, o pensie. Exact vorbind, prostănacul nu adera la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nici un om mare. Jean s-a întins, ridicat pe vârfuri, și-a ajuns până la 7. "Pot și mai mult", a mai zis, și-a apăsat pe butonul roșu, stârnind un țârâit așa puternic, că am început să țipăm. Nu se astâmpăra. Sărea-n sus ca să se vadă, cu limba scoasă-n oglindă, și-n cele din urmă a apăsat și pe ultimul buton, cel însemnat cu "O", făcând liftul să se oprească-ntre etaje. "Te spun! Te spun lu' maică-ta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nobililor, veniseră de la câmp cu coșuri cu ouă și coșnițe cu capac pline cu brânzeturi, ca să le vândă în cetate. Era riscant să faci comerț cu barbarii, fiindcă violența lor putea să explodeze dintr-o dată, fără ca cineva să o poată astâmpăra. Și nu era sigur că și-ar fi primit întotdeauna plata; cu toate acestea, mulți galo-romani întreprinzători nu șovăiau să se apropie de ei, oferindu-și produsele cu o insistență de multe ori sâcâitoare. Cei care erau trântiți de pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
știu că știu. Sunt agresivă pentru că nu înțeleg de ce nu înțelege nimeni că eu aleg pentru mine. Sunt agresivă când nu sunt lăsată să zâmbesc, nu sunt lăsată să dansez în noapte dansul IELELORĂ Sunt agresivă pentru că ploaia nu mi astâmpără setea. Sunt agresivă pentru că sunt atât de liniștită! FOC Simt în mine o flacără Care îmi dă iluzia unei iubiri. Dacă flacăra din mine Mă va mistui?! Dacă aripile Cu care m-ai înzestrat Îmi vor arde?! Poate mă voi
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
pentru a prinde fel de fel de pești: crap, șalău, caras și roșioară. Mare grozăvie am pătimit când am dat nas în nas cu ditamai somnul cu mustăți lungi și corp sticlos. Am fugit mâncând pământul și astfel mi-am astâmpărat nestăvilita poftă de a da târcoale Siretului. Apoi treceam râul și mergeam în pădurea Mustea ca să culegem ciuperci din movilele de gunoi adunate pe mal și bureți din adâncurile pădurilor. Când ploile erau mai abundente de umpleau șanțurile, copilașii neobosiți
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
pentru a prinde fel de fel de pești: crap, șalău, caras și roșioară. Mare grozăvie am pătimit când am dat nas în nas cu ditamai somnul cu mustăți lungi și corp sticlos. Am fugit mâncând pământul și astfel mi-am astâmpărat nestăvilita poftă de a da târcoale Siretului. Apoi treceam râul și mergeam în pădurea Mustea ca să culegem ciuperci din movilele de gunoi adunate pe mal și bureți din adâncurile pădurilor. Când ploile erau mai abundente de umpleau șanțurile, copilașii neobosiți
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
care nici nu exista. Tata se ridică, ședea pe marginea gazonului, cositoarea se rostogolise peste taluz, tăind o brazdă în pojarniță înainte ca mașina să se fi răsturnat și continua să facă larmă ca un copil care nu se mai astâmpără. Când l-am găsit acolo tata era palid și cu fruntea brobonată de sudoare. — Știi că eu chiar am fost „dus“, spuse el, așa, fără nici o durere. Și acolo, în bezna aia, în sfârșit nu mai exista, constrângerile și fricile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acest popor mare și plin de virtuți, nu a avut parte de-a lungul istoriei de mentori înțelepți, ci numai de conducători „pe care lumea nu putea să-i mai încapă”, cum spune Eminescu. Așa se face că nu se astâmpără, ci vânzolesc lumea fără ostoire. Nu avem altceva de făcut decât să așteptăm evoluția evenimentelor . Suntem prea mici, deși avem suflete mari. Deciziile le iau cei din fruntea țării. Noi trebuie doar să ne supunem - a conchis învățătorul. Cântatul cocoșilor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
altcineva? Nemții, Costăchele, sunt un popor mare și nu-i lipsesc calitățile: talentat, inteligent și muncitor. Dar are parte de conducători nebuni. În loc să-și vadă de neamul și de țara lor, pornesc nebunește împotriva altor nații... Dacă nu se vor astâmpăra, tare mă bate gândul că au s-o sfârșească taman ca în primul război mondial... Vinovați nu sunt doar ei, nașule, ci în primul rând marile puteri, care-i lăsă în voia lor . Dacă puneau piciorul în prag din prima
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Știam de la cei care au încercat să evadeze că au fost prinși cu câinii. Greșeala lor a fost că au trecut apa drept spre malul celălalt. Cât a ținut pădurea, am mers zi și noapte. Aproape continuu... Cu ce vă astâmpărați foamea? - a întrebat Măriuca, cu tristețea întipărită pe chip. La început am avut câteva coji de pâine uscată, pe care am tot pus-o de-o parte când eram în lagăr. Mai căpătam de la mecanicii ruși câte o așchie de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ai înțeles nimic. CHARLES: Aici nu este teatru. E altfel. EMMA: Atunci de ce te mai duci? Ehei, domnule! Jignește-mă tu mult cu încrederea ta! Ia un flacon) Știi ce-i aici. CHARLES: Vezi, că e periculos! Astîmpără-te! EMMA: Mă astîmpăr eu... deocamdată. Dar va veni o clipă cînd n-o să mai dau un ban pe viața ta. CHARLES: Ehe! Cred că ai văzut prea multe piese! EMMA: Exact cîte ai văzut și tu. Numai că mie mi-au folosit. CHARLES
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și caută o masă. Ascultă radioul, poate vor să citească ziarul; atâtea muzici se îngrămădesc în capul lor. Prin ușa mereu deschisă și închisă își croiesc drum vuietele străzii. Oamenii vorbesc, stârniți de foamea și setea ce li se vor astâmpăra. Nu au nici o disciplină. E așa de obositor, nici măcar nu-și dau seama. Ei nu știu că restaurantul a învățat să-și pună ordine în gânduri, stabilind cel puțin în mințile angajaților o singură melodie. Eu cunosc foarte bine lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
așa de prost, zise Obiectul. ― Când nu-i băut, nu. Dar În seara asta pun pariu c-a avut termosul cu martini pe scaunul din față. ― Babacul tău e cam petrecăreț! strigă Rex răgușit. ― A avut tata ocazia să-și astâmpere setea pe drum Încoace? Întrebă Jerome. ― De mai multe ori, am răspuns eu. Acum râse Jerome, relaxându-și corpul și bătând din palme. Între timp, Rex Îi spunea Obiectului: ― Bun, a ajuns. Hai să ne distrăm. ― Unde să mergem? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
l-am cunoscut, nu-i stătea în obicei. Nu știu cine e prieten astăzi cu Coșuță, însă nu pot să-mi închipui că între timp băiatul ăla timid și mai degrabă tăcut s-a schimbat într-atât încât să facă figurile astea. Astâmpără-te odată! Știa foarte bine de ce îmi zice asta. Știa pentru că, într-o înserare din aceea cu felinare pâlpâind, l-a văzut pe Cristos urcat pe bloc, gata să-și ia zborul. Coșuță jură că așa a fost. N-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și nu să se smiorcăie ca un copil tembel de la primul șut în fund pe care îl primea. De cele mai multe ori îi promiteam că nu am să-i mai fac nimic, doar ca s-o bat mai tare când se astâmpăra din orăcăit. Zău, era un fenomen fata asta, pentru că, oricât m-aș chinui, nu țin minte să fi bătut pe cineva în viață mai sistematic și mai aplicat decât pe ea. În fine, în după-amiaza aceea începuse să plouă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
veni de la sine. „Nu putem pleca la drum flămânzi. Așa-i...? Să nu avem totuși ulterior discuții contraditorii, Îți atrag foarte serios atenția: Eu voi plăti toată consumația...! Gabișh...?” Resemnat, riscând multe neplăceri profesionale, Tony Pavone fu nevoit să-i astâmpere eterna poftă de băutură a Șefului de Șantier, ocupând o masă În centrul localului, cu gândurile suficient de Întunecate. Dacă ar fi Încercat să opună rezistență ori să motiveze Într-un fel dorința de-a fi lăsat În pace pentru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
față in față cu Lct.Col. Tudose Ion. Tocmai se Întorcea dela Miliția Capitalei unde depusese o nouă reclamație Împotriva lui. Se prefăcu concentrat privind În altă parte dar, torționarul Îi veni În Întâmpinare cu mâna Întinsă. „Deci, nu te astâmperi...? Bine, bine,bagă de seamă...! M-ai reclamat la toate nivelurile, așai...? Bănuiesc, În momentul de față ai depus o altă reclamație Împotriva mea...! Însă tu Împreună cu sfătuitorii tăi nu realizați esențialul: aceste reclamații pe care le sootesc maculatură, În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și vă rog să părăsiți imediat acest apartament care este al meu, iar voi sunteți niște intruși dezgustători. Nimic nu se confiscă, iar dacă vă opuneți vă promit cu jurământ: vă măcelăresc pe rând, iar cu sângele vostru Îmi voi astâmpăra setea, nenorociții dracului...!” Invadatorii rămaseră stupefiați. Șeful lor Însă, Încercă să deschidă gură, dar Tony Pavone i’o reteză. „Afară din casa mea, pungașilor oficiali...! Încă odată dacă am plăcerea să vă mai Întâlnesc, promit: am să vă schilodesc pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ori alte materiale inpropii fiind insalubre și unde curentul electric și grupurile sanitare Încă nu se inventase...! Unii locuitori fiind atât de săraci Încât folosea spatele casei la suprafață pentru a-și depune excrementele oferind posibilitate câinelui flămând să-și astâmpere foamea...! Unii țărani Însă, avea În fundul curții o groapă săpată Împrejmuită cu coceni de porumb ori alte impropii materiale iar În loc de hârtie igienică foloseau ziarele dar, de multe ori În lipsa ziarelor se apela la buruieni cu frunza ceva mai lată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Țara Căpitanul”. Tot atunci, În 1940, primul care mi-a răspuns la tulburătoarea interogație „Cine-i Căpitanul?” a fost regretatul meu tată. Părintele meu nu dobândise prea multe cunoștințe În istorie, nici În politică, dar știa destule lucruri ca să-mi astâmpere curiozitatea de copil. Însă cel ce avea să mă lumineze deplin asupra Mișcării Legionare și a Întemeietorului acesteia va fi bădia Sebastian Erhan. Aceasta s-a Întâmplat prin iarna 19571958. În celulele 1-4 și 9-12 (pentru tebeciști) ale secției a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
tale, țiganii gospod, muncitorii Curții”. Constantin Mihail Cehan Racoviță voievod însă nu se lasă impresionat și la aceeași dată le răspunde: „Să știți cu hotărâre că v-am dat danie svintei Mitropolii, anume cu testamentu domnii mele. Și să vă astâmpărați supuindu-vă la toate slujbele Mitropolii ca cei ce sânteți drepți robi ai svintei Miropolii”. Apoi, dragule, de robi țigani se vorbește și în zapisul logofătului Iordache Cantacuzino care, la 20 mai 1753 (7261) scrie: „M-am hotărât și eu, ori
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nemții, în afaceri de spionaj. După război, Ioana i-a mulțumit tatei pentru avertisment și pentru faptul că nu s-a aflat nimic despre munca subversivă a lui Sandi. Devenit bogat în Europa de după război, Sandi Botez nu s-a astâmpărat. Cu cartea lui de vizită, a avut ușile deschise în America, unde s-a și stabilit, având printre prietenii săi apropiați, de pildă, pe Cary Grant. Era un fel de vedetă în lumea în care vedetele își dau mâna. Însă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ar ruga-o să intre în casă, numa cinci minute, cât să se ușureze. Că afurisiții ăștia de copii s-a suit pe gard și nici gând să plece, intra-le-ar undeva bețele alea, poate doar așa să s-astâmpere. Fie ce-o fi, ea mai bine pleacă, c-a pierdut destulă vreme. Bine c-a găsit portofelu... Coboară treapta și merge cu pași mărunței. Când o să se dea jos dân tramvai, o să se oprească în drum, la piață : o să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a zis, răsucindu-i la spate mîna pe care femeia o întinsese să-i arate ușa. Eu lucrez în mină și, dacă intru la zdup, că ți-am crăpat capul, voi lucra la suprafață, mai bine adică. Ce zici, te astîmperi și-ți vezi de treabă, să nu pierdem ziua aici, sau mătur un pic pe jos cu tine? Probabil că i-a sucit mîna cam tare, altfel nu se explică icnetul de durere al femeii. Întreaga suflare a amuțit. Minerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]