1,216 matches
-
asemenea după divinități marine mai puțin cunoscute. Planeta Neptun nu este vizibilă cu ochiul liber, având o luminozitate situată între magnitudinile de +7,7 și +8, care poate fi depășită de sateliții galileeni ai lui Jupiter, planeta pitică Ceres și asteroizii 4 Vesta, 2 Pallas, 7 Iris, 3 Juno și 6 Hebe. Printr-un telescop sau binoclu puternic, Neptun poate fi observat ca un mic disc albastru, aspectul fiind similar cu cel al lui Uranus. Din cauza distanței mari dintre Neptun și
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
s-a întors din Helsinki în vechiul său sat natal, unde s-a dedicat pe de-a întregul literaturii. A obținut recunoașterea internațională pentru romanul "Nuorena nukkunut" ("Silja sau O soartă zbuciumată"/" Ca stinsă din viață de tânără") în 1931. Asteroidul 1446 Sillanpää, descoperit de faimosul astronom și fizician Yrjö Väisälä, îi poartă numele. s-a născut în Hämeenkyrö (la vest de Tampere). Ca și alt scriitor finlandez Joel Lehtonen (1881 - 1934), micul Frans Eemil a fost ajutat de către concetățenii săi
Frans Eemil Sillanpää () [Corola-website/Science/297958_a_299287]
-
a treia planetă după distanța față de Soare și a cincea ca mărime în sistemul solar. Când desemnează planeta (și nu solul), cuvântul se scrie cu majusculă. Terra face parte dintre planetele interioare ale sistemului solar (planetele aflate în interiorul centurii de asteroizi). Este cea mai mare planetă telurică din sistemul solar, și singura din Universul observabil cunoscută ca adăpostind viață (controverse legate de existența vieții extraterestre continuă să existe). Terra s-a format acum aproximativ 4,57 miliarde (4,57×10) de
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
accelerația cu care aceste corpuri cad în câmpul gravitațional se numește accelerație gravitațională (notată cu "g" = 9,81 m/s). Se crede că motivul apariției oceanelor a fost o "ploaie" de comete din perioada timpurie a Pământului. Impacturile ulterioare cu asteroizi au modificat și ele mediul înconjurător într-o manieră decisivă. Schimbările de orbită ale planetei pot fi considerate răspunzătoare pentru glaciațiunile produse de-a lungul istoriei, care au acoperit suprafața terestră cu un strat de gheață. Terra nu are alți
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
produse de-a lungul istoriei, care au acoperit suprafața terestră cu un strat de gheață. Terra nu are alți sateliți naturali în afară de Lună. Corpul ceresc Cruithne a fost calificat în mod greșit drept satelit al Terrei, fiind în realitate un asteroid. Cruithne a fost descoperit în 1986; el urmează o orbită eliptică in jurul Soarelui, asemănătoare cu orbita Terrei, și care nu se apropie prea mult de ea. De pe Pământ orbita lui se vede în formă de potcoavă. Cuvintele ce se
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
prospere formele de viață multicelulare . De la această explozie, acum aproximativ 535 milioane de ani, au avut loc 5 extincții ale vieții în masă , ultima dintre ele petrecându-se acum 65 de milioane de ani, când o probabilă coliziune a unui asteroid cu Terra a declanșat dispariția dinozaurilor și a altor reptile de talie mare, dar a cruțat viața animalelor de talie mică precum mamiferele. De-a lungul ultimilor 65 de milioane de ani clasa mamiferelor s-a diversificat. Acum câteva milioane
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
spațiul extraterestru, o mare parte din Pământ prezintă culorile albastru închis și alb - datorită oceanelor, straturilor de gheață de la poli și a norilor din atmosferă. Albedo-ul său este de 36,7%, fiind depășit, dintre planetele din interiorul centurii de asteroizi a Sistemului Solar, doar de cel al lui Venus. Este de asemenea și cea mai mare și densă dintre aceste planete. Zona cuprinsă de câmpul magnetic al Pământului se numește magnetosferă. Ea absoarbe particulele încărcate cu energie provenite din Soare
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
urmare mai reflectorizant. Alt relief care este prezent pe suprafața Lunii îl reprezintă multiplele circuri și cratere, create de impacturile meteoriților de diferite mărimi. Suprafața Lunii este acoperită de cratere. Ele s-au format în urma impactului unor meteoriți uriași și asteroizi mici cu Luna, cel mai probabil în vremurile de la începutul istoriei Lunii, pe când sistemul solar era plin de asemenea fragmente. Cel mai mare crater se numește Bailly, are o lungime de 295 km și adâncime de 3.960 m. De
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
200 km. Cei mai înalți munți se află lângă Polul Sud al Lunii și au o înălțime de aproximativ 6.100 m, înălțime comparabilă cu Himalaya pe Pământ. Partea vizibilă a Lunii e plină de cratere provocate de ciocniri cu asteroizi sau meteoriți ce au avut loc în perioada de tinerețe a sistemului Solar. Diametrele craterelor ajung până la 240 km. Zonele care de pe Pământ par mai luminoase sunt coline. Rocile din aceste zone au fost datate ca având o vechime de
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
acest statut constatând că era vorba de un obiect de un tip relativ curent după anii 2000. Ei au recalificat obiectul Pluto (la 24 august 2006) deoarece s-au descoperit și alte obiecte transneptuniene de talie comparabilă în centura de asteroizi exteriori, ca 136199 Eris (în mod paradoxal se ezita în acea vreme calificarea acestui obiect, "Eris", ca a zecea planetă, și era desemnat prin numele de "Xena", deoarece decizia privitoare la nume constituia o responsabilitate prea grea în cazul că
Planetă () [Corola-website/Science/296529_a_297858]
-
noua planetă a Sistemului Solar, și-a pierdut statutul de planetă, fiind acum considerată planetă pitică. Dincolo de Neptun, în Sistemul Solar s-au mai descoperit și alte corpuri cerești reci de dimensiuni apreciabile din categoria planetelor pitice (minore), planetoizi sau asteroizi), care se învârt și ele în jurul Soarelui, dar sunt mai mici decât planetele propriu-zise: Pluto, 2003 UB313, 2005 FY9, 2003 EL61, Sedna, Quaoar, Varuna etc. Din anul 1995 încoace au fost descoperite planete și în afara Sistemului Solar, totuși la depărtări
Planetă () [Corola-website/Science/296529_a_297858]
-
de astronomie și geodezie (1931-1940) la Universitatea din Cernăuți, profesor de astronomie la Universitățile din Timișoara și Cluj Napoca (1940-1945). A fost ales post-mortem membru de onoare al Academiei Române. În 1948, Observatorul Regal din Belgia, a propus Uniunii Astronomice Internaționale că asteroidul cu nr. 2.331, descoperit în 1936 de directorul acestui observator, E. Dalporte, să poarte numele savantului român. Pârvulescu a adus contribuții originale deosebite, prin cercetările și observațiile sale, asupra Caii Lactee, a structurii Univesului și de astronomie stelara. Numeroase
Constantin Pârvulescu (astronom) () [Corola-website/Science/307110_a_308439]
-
double de Persee et leș mouvements propreș dans la region de cet amas", Paris, 1923; • "Methode nouvelle pour calculer leș orbites des etoiles doubles", 1928; • "Sur leș pulsations des systemes stellaires", București, 1943.e. În onoarea să, a fost denumit asteroidul 2331 Parvulesco.
Constantin Pârvulescu (astronom) () [Corola-website/Science/307110_a_308439]
-
un strat subțire de argilă la limita între Cretacic și Terțiar, constituind un reper sigur stratigrafic. Concentrația lor mare (de câteva zeci de ori mai mare decât conținutul mediu al lor din scoarța terestră) se explică prin aportul adus de asteroidul care a produs catastrofa planetară de la finele epocii cretacice, acum 65 milioane de ani. Stratul de argilă se mai numește și ""Anomalia Iridiu"".
Metale Platinice () [Corola-website/Science/308477_a_309806]
-
giganții literaturii scoțiene din secolele al XX-lea și al XXI-lea a părăsit clădirea”. Autori ca Neil Gaiman, Ian Rankin, Alastair Reynolds și David Brin l-au omagiat de asemenea pe Banks în blogurile lor și cu alte prilejuri Asteroidul (5099) Iainbanks a fost denumit după el la puțin timp după deces. Iain Banks a fost nominalizat la și a primit următoarele premii literare:
Iain Banks () [Corola-website/Science/308146_a_309475]
-
impactului dezastrelor naturale sau provocate de om și de situatii de criză. Al doilea Congres IAA de Apărare Planetară: De la Amenințare la Acțiune Academia Internațională de Astronautica a organizat al doilea congres ce are ca temă protejarea planetei împotriva impacturilor asteroizilor și cometelor în perioada 9 - 12 Mai 2011 în București, România. Congresul de Apărare Planetară IAA 2011: Protejarea Pământului de Asteroizi, co-sponsorizat de Agenția Spațială Europeană (ESA) și de Aerospace Corporation, a reprezintat continuarea unui șir de trei conferințe asupra
Agenția Spațială Română () [Corola-website/Science/308174_a_309503]
-
la Acțiune Academia Internațională de Astronautica a organizat al doilea congres ce are ca temă protejarea planetei împotriva impacturilor asteroizilor și cometelor în perioada 9 - 12 Mai 2011 în București, România. Congresul de Apărare Planetară IAA 2011: Protejarea Pământului de Asteroizi, co-sponsorizat de Agenția Spațială Europeană (ESA) și de Aerospace Corporation, a reprezintat continuarea unui șir de trei conferințe asupra apărării planetare desfășurate în 2004 în Los Angeles, în 2007 în Washington, D.C., și în 2009 în Granada, Spania. Tema congresului
Agenția Spațială Română () [Corola-website/Science/308174_a_309503]
-
prelevării de imagini astronomice. Observarea, măsurarea și răspândirea evenimentelor legate de ocultații constituie o activitate în creștere, de o importanță covârșitoare în a aduce noi informații care să ajute la predicțiile viitoare asupra corpurilor cerești, cum ar fi forma lunii, asteroizilor și planetelor, cu o foarte mare acuratețe și presupunând investiții minime în echipament. Granița dintre noțiunea de astronom amator și cea de astronom profesionist este mai estompată decât oricând, astronomii amatori aducând contribuții importante în multe domenii ale cunoașterii, adesea
Astronom () [Corola-website/Science/302289_a_303618]
-
au făcut poze, s-au extras niște informații prețioase în timp ce pe 7 decembrie 1995 Galileo se afla în apropierea satelitului, cum ar fi descoperirea unui centru de fier asemănător planetelor stâncoase din interiorul sistemului solar (între Soare și centura de asteroizi). Galileo a mai observat efectele unei erupții majore la Pillan Patera și a confirmat că erupțiile vulcanice sunt compuse din magme silicate, cu compoziții mafice și ultra-mafice bogate în magneziu, cu sulfură și dioxid de sulf ce servesc un rol
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
este mult mai abundent în stele, ca un produs al fuziunii nucleare. Astfel, în mediul interstelar, proporția dintre heliu-3 și heliu-4 este de aproximativ 100 de ori mai mare decât pe Pământ. Materialele extraplanetare, cum ar fi regolitii lunari și asteroizii, au urme de heliu-3 proveniți din bombardamentul vântului solar. Suprafață Lunii conține heliu-3 la concentrații de ordinul de 0,01 la un milion. Un numar de oameni, incepand cu Gerald Kulcinski în 1986, au fost propuși să exploreze Luna, regolitul
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
Despre Sferă și Cilindru, Despre Corpurile Plutitoare, Metoda Teoremelor Mecanicii" și "Stomachion". Există, în onoarea lui, un crater pe Lună numit Arhimede (29.7° N, 40° W) precum și un munte lunar Muntele lui Arhimede (25.3° N, 4.6° W). Asteroidul 3600 Archimedes poartă numele lui. Medalia Fields, pentru realizări remarcabile în matematică, conține un portret al lui Arhimede, împreună cu demonstrația lui despre sferă și cilindru. Inscripția din jurul capului este un citat atribuit lui, care în latină se citește: "Transire suum
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
NORAD, nivelul principal", care pare să fie sub-nivelul 2. Distrus în filmul "Independence Day" ("Ziua independenței") (deși nu sunt prezente imagini), Muntele Cheyenne apare în prim plan și în filmul "Deep Impact" ("Impact nimicitor"), servind drept refugiul final din calea asteroidului care lovește Pământul în finalul filmului.
NORAD () [Corola-website/Science/302176_a_303505]
-
chirilic și a răspândit creștinismul (începând din 863) în Moravia și Panonia. Împreună au tradus Biblia și textele liturgice în limba slavonă, scrise în alfabetul care mai târziu a fost numit "chirilic". Pentru a onora personalitățile lui Chiril și Metodiu, asteroidul descoperit pe 9 august 1978 de către astronomii sovietici L.I. Cernîh și N.C. Cernîh la Observatorul Astronomic Naucinîi din Crimeea a fost numit "2609 Kiril-Metodi".
Metodiu de Salonic () [Corola-website/Science/302644_a_303973]
-
Jansky"): formulă 1 Deoarece pe atunci această descoperire n-a avut un ecou deosebit în lumea astronomilor, primul radiotelescop a fost construit abia în anul 1937, si anume de către inginerul american Grote Reber (1911 - 2002) din Wheaton, Illinois. În cinstea lui asteroidul 6886 a fost denumit "Grote". În 1956 se construiește în Germania primul radiotelescop mobil (cu un diametru al antenei de 25 m), supranumit „Stockert” (Astropeiler), lângă localitatea Eschweiler din regiunea Eifel (din 1999 obiect de muzeu). Cele mai multe radiotelescoape au o
Radiotelescop () [Corola-website/Science/302450_a_303779]
-
de statul sovietic. În memoria sa, un crater de pe Lună a fost botezat cu numele lui, iar la începutul lunii octombrie 1967, la Kaluga s-a inaugurat „Muzeul de Stat al Istoriei Cosmonauticii C. E. Tsiolkovski”. «"Să pui piciorul pe solul asteroizilor, să ridici o piatră de pe Lună cu propria ta mână, să construiești stații mobile în eter, să organizezi inele locuite în jurul Pământului, Lunii și Soarelui, să observi planeta Marte de la o depărtare de câteva zeci de kilometri, să cobori pe
Konstantin Țiolkovski () [Corola-website/Science/298989_a_300318]