3,711 matches
-
După momentul spectaculos al distrugerii navei mamă și a pierderii contactului cu centrul de control, valsul stelar și dialogul înconjurat de marele vid celest al celor doi cosmonauți au ceva din acea solitudine originară a izgonirii cuplului adamitic rătăcit printre aștri în drumul său către o terra ferma așteptat cu disperare și de către Columb și marinarii săi. Mă refer la cei doi ca la un cuplu pentru că în spațiu solitudinea devine cu adevărat copleșitoare. Întrebată de Matt ce îi place aici
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
ochiul ce vede/ muntele care crește” (Dragoste). Un alter ego al poetului „domesticește tăcerea”, el însuși mărturisește că se desprinde foarte încet „din îmbrățișarea timidă a spicelor” și își adresează întrebări reticent-compensatoare: „Cine îmi spune/ cît de tare strălucește un astru/ cînd între mine și el/ sporește/ liniștea inimii?” (Frezii). Sau o reverie a însingurării consolator feerice: „N-aș spune că-i tîrziu - mă derutează/ freziile pictate într-un tablou reușit./ Porumbeii sălbatici bat încă din aripi,/ mai pot să-mi
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
stîngă un stilet de argint și, mai mult decît atît, pășește pe bulevardul zilei următoare de parcă ar dansa „pe sîrma ghimpată din gușa/ privighetorii/ lui Lucian Blaga” (Dimineața Rosei Canina). Izbutește chiar a-și înlocui chipul din oglindă cu „un astru satrapic”. Imaginarul bine strunit ca redempțiune. Dar dincolo de o asemenea cortină multicoloră pe care o agită nu fără o crispată cochetărie, poeta mizerabilului real provincial găsește de cuviință a reveni mereu la ipostazele impactului dur cu acesta. Imaginația nu e
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
cu efect apotropaic (de îndepărtare a răului). Cele mai reușite pagini conțin tocmai exemple de practici magice, de la bătutul toacăi și înconjuratul bisericilor pînă la noduri sacre (legări, fascinări, descîntece) și ghemuri magice. De aceea capitolele I („Colinda tip Furarea astrelor. Motive și semnificații mitice“), II („Legenda românească a potopului“) și V („Labirintul. Un monstru arhitectonic“) dau consistență tomului, în vreme ce capitolele VII („Narcotice și halucinogene în spațiul carpato-dunărean. Utilizarea cu caracter religios și magicoritualic a plantelor psihotrope“) și VIII („Graiul îngerilor
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
arheologic întrebînd de ce viața este atît de scurtă în locurile natale mereu urmează fericirea comunitară și forța economică nu știm cînd se lasă noaptea în noile cetăți din orient fiecare avem atenția abătută cred că munca sclavilor este chiar mersul astrelor numai lacrimi și mașinăria lumii perfect reglată în noua versiune a Bibliei figurăm și noi nu doar cenușa lucrurilor amintite din cînd în cînd poeții ar trebui premiați nu alții . bani pentru drum continuu pe autostradă se văd morții din
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/15045_a_16370]
-
cu un scurt text poetic, unul dintre haiku-urile lui Issa. Până și umbra mea este într-o înfloritoare stare de sănătate. Prima dimineață de primăvară. Sutele de vagoane ale metroului parizian realizau gravitația continuă a acestor fragmente desprinse din astrul poeziei de-a lungul tunelelor nesfârșite ale labirintului citadin, subpământean. Arhitectul coboară la Notre-Dame-de-Lorette și iese din gura de metrou pe scara rulantă. își privește meditativ umbra, conturată incert pe asfaltul umed. Soarele hivernal răzbate cu greu prin caruselul norilor
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
în versurile omonimului meu, unul ce trimite spre același abis sau unul măcar analog: "Abisul tot, stă'n veșnică lumină". La el, binențeles, e vorba de abisul marin, cu "Cefalopode, alge, pești albaștri" care "Pe fundul mării-adânci țin loc de aștri". Mărturisesc, însă, că ceea ce m-a determinat să scriu aceste rânduri nu este atât recitirea versurilor, cât revelația povestitorului Nicolae Balotă. Tot printre cărțile trecute în fișierele unor biblioteci la numele meu, am văzut mai nou un volum semnat de
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
peste ruptura creierului zumzetul cocoloșit pe timpan se zbătea să devină vertebrat al muzicii auzul scormonea în ecou din zefir guși de pulberi se revărsau peste luna topită în privirile noastre inorogi gravați în lumină amalgamul de steaguri păienjeniș de astre pe sticlă visele mozaic bizantin mimoze nebuloase în pîndele ochiului ceasuri solare pe ziduri desfac prezentul scriam măști sonore în colivia de argint ascund suflete carbonizate viola unei linii plutitoare se oprește în fresca incandescenței reci absorbit în hîrtie nu
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
eu pentru păcatele mele și pentru tot răul ce ți-am facut, Chiar dacă, mărturisesc, te-am iubit mult totdeauna. Epilog Om, oameni, omenire - de la primul la cel din urmă, suntem cu toții închiși înăuntru, Suflete prizoniere în cuștile trupului, Venim dinspre aștri și ne întoarcem printre aștri. Dar moartea nu e singura cale de mântuire. Când sufletul meu îl întâlnește pe-al tău, femeie, cuștile se ating, gratiile cad, temnița se deschide larg: Îmbrățișați, ieșim printre aștri, liberi fără să fi murit
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
pentru tot răul ce ți-am facut, Chiar dacă, mărturisesc, te-am iubit mult totdeauna. Epilog Om, oameni, omenire - de la primul la cel din urmă, suntem cu toții închiși înăuntru, Suflete prizoniere în cuștile trupului, Venim dinspre aștri și ne întoarcem printre aștri. Dar moartea nu e singura cale de mântuire. Când sufletul meu îl întâlnește pe-al tău, femeie, cuștile se ating, gratiile cad, temnița se deschide larg: Îmbrățișați, ieșim printre aștri, liberi fără să fi murit. Iubirea - nu e aceasta Calea
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
în cuștile trupului, Venim dinspre aștri și ne întoarcem printre aștri. Dar moartea nu e singura cale de mântuire. Când sufletul meu îl întâlnește pe-al tău, femeie, cuștile se ating, gratiile cad, temnița se deschide larg: Îmbrățișați, ieșim printre aștri, liberi fără să fi murit. Iubirea - nu e aceasta Calea, Adevărul și Viața? Demetrescu a ales ca temă a operei sale simbolurile creștinismului originar și ale ebraismului, deoarece, cum el însuși mărturisește „civilizația occidentală se sprijină încă pe aceste mituri
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
negresă/ după ce-am făcut dragoste cu ea dîndu-i bice, epuizînd-o", poetul trage în jos fermoarul poeziei, eliberînd-o prin mijlocirea cîtorva imagini magnanim proiectate pe ecranul cosmic: soarele și luna răsar din fabuloasa negresă ca oul din găină, luna și astrele pîlpîie cum viermii îngrășați în carnația aceleiași negrese, vastă cît o casă și pe deasupra aptă de-o enigmatică așteptare pe răstimpul a mii de ani... S-ar crede că celebratorul ultrasenzualei negrese nutrește o aspirație transcendentă, șansa unei iluminări, năzuind
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
vibră, enigme vechi s-or decanta interogând aducerile-aminte. Puțin mister Te invit în cântec vraja și descântec în nemărginire și în nemurire unde e posibil să țesem iluzii ce din viața pier pe Terrae nevoie și de imponderabili, văpaie de astre de mult inefabil și puțin mister Te invit în spații hipersiderale omul meu iubit, fermecați de-acorduri de orgi din catedrale să reținem clipă.... timpul prea grăbit. O cadă mare de baie în curtea spitalului și câteva ciori zgomotoase au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
blânzi prin atelierul divin că astfel din viața spre viața pășim. CA UN PIRAT eu sufăr mult că stăm pe-aceeași arca cioplita de un moș bătrân fricos, ce ne-a mințit că v-a-nfrunta potopul de pe-acest astru mort și cavernos. când au zburat hulubii către maluri prin panoplia timpului prea stors a fost de fapt și prima grea trădare că mesagerii...nu s-au mai întors și am rămas pe arca de-o vecie, bătuți și duși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
peste cer, cu stalagmite și stalactite de gheață? Dar sufletul meu este viu, el arde pe un rug neaflat, sub un cer înstelat! De ce mă taci, Iisuse? Tu, Centrul tuturor lumilor, cănd Saturn mă veghează-n tipare demult încifrate, fii astrul melanholiei, nu ma fură la cântarul din urmă! Cum să tai legătură dintre cer și pământ prin magia visului? Cum să ucid această lebădă hiperboreeana ce-mi trece prin gânduri, cănd sălașul zânelor de mine se-ascunde? Mai bine Narcis
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și pentru ce trebuie demonstrat că port patul lui Procust în spate? FILĂ DIN JURNALUL DE BORD Ing. prof. dr. Pompiliu Manea, care recent a făcut înconjurul lumii în jurul lumii nu e nicăieri. pornești cu barca și o ții spre aștri. după lung timp te-ntorci acasă...ieri și-n prag te-așteaptă ochii ei albaștri. am stat în prora și-am privit delfini. ce calm trăgea din pipa căpitanul! zeul Neptul și sfinții serafimi suceau prin porturi troliul, cabestanul siajul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
disopra degli individui" allora esso è una semplice metaforă del linguaggio, "uno scherzo a cui lo Stato va soggetto insieme con le altre idee e ideali, îl Vero, îl Bello, scritti con la maiuscola e tutti sospesi în alto come aștri luminoși" , mentre occorre essere consapevoli "che non c'è îl Vero, mă îl pensiero che lo pensa, non îl Bene, mă la volontà morale, non îl Bello, mă l'attività poetica e artistică; e non già lo Stato, mă le
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
din profundius că Dumnezeu își trimite tainic cercetașii divini prin grădinile preocupărilor mele și tocmai de aceea îmi tot A X I O M E Punct de vedere OMUL PE CRUCE sunt doar patru puncte cardinale omul le ghicește după aștri toatele ne sunt primordiale și fixate-n cei mai duri pilaștri. pleci spre frunte soarele-ți răsare și te duci...te duci spre răsărituri calea-i lungă și pe lunga cale vei culege infinite mituri. mai spre brâu dai pieptul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
duri pilaștri. pleci spre frunte soarele-ți răsare și te duci...te duci spre răsărituri calea-i lungă și pe lunga cale vei culege infinite mituri. mai spre brâu dai pieptul cu apusul pe acolo-i noapte, nu-i lumină astrul nopții este presupusul felinar - prin noaptea cristalină. mai spre dreapta pieptului e sudul într-acolo-i numai vânt și ploaie arborele vieții - cel mai crudul doar aici - adesea, se îndoaie. inima e către miază-noapte lângă ea au cine nu tânjește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tavanele stinse. O, noaptea aceasta ce mă respinge și mă trimite atât de departe, să te chem în scuarul în care răzbate, negrul de fum al nopții rebele ce m-atinge precum pescărușul visând înspre stele în zboru-i rotund către astre! Tu însă nu vii în noaptea pustie și-adâncă, în noaptea aceasta cumplit de săracă ... și iată-mă gata să sar de pe-o stâncă fiindcă nu pot suferi întunericul, nici dacă în oraș s-ar aprinde felinarele toate, și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pe afară cu o nevoie, probabil. Agaton, mai atent, ca orișice gazdă, descoperi îndată figura unui intrus, pe care nu-l mai văzuse niciodată, și care părea picat drept din lună... Hazul era că picase, într-adevăr, dar nu din astrul nopții, ci din secolul 21 după Cristos: un fel de înger tânăr-tânăr, efectiv decăzut, nimerind îndărăt, în altă epocă și care vorbea grecește, însă cu un accent trac... Fără ca toți cei ce participau la Banchet să înțeleagă ceva, personajul, care
Eros ori Ura (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10865_a_12190]
-
pe limba ei. Cânta un cântec de cătănie învățat de la străbuni. Sub lumina lunii era mai frumoasă decât sub cea a soarelui. Părul auriu cu luciri verzui strălucea mai tare, iar ochii mari albaștrii păreau sticlă vrăjită. Vântul bătea, iar astrul se lăsă învelit de nori. Grigore veni din spatele copacului și o cuprinse pe fată de mijloc. Ea se lăsă cu capul în jos și mușcă urechea. Îi șopti ceva în limba ei și-l gâdila cu limba ei lungă, subțire
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
petala din floarea sufletului tău nu va rugini în toamna uitării? 535. Nu te încrede niciodată în hainele Cuvântului fiindcă acestea pot fi la fel de înșelătoare precum hainele unui om. Crede numai în sufletul Cuvântului. 536. Ce repede apune viața în spatele astrului de vis al morții. 537. Viscolul sentimental al vieții devine focul lăuntric ce-mi arde sufletul aflat la poarta mării noastre iubiri. 538. Lasă Timpul să vorbească orice fiindcă toate ale lui sunt trecere. 539. Pe unii îi ține în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
aripile în toată magnifica lor amplitudine. Metafora revelatorie a capodoperei este tocmai decolarea - desprinderea mântuitoare a geniului (Hyperion) de labila contingență întrupată de pământeana Cătălina. Dubla valență angelodemonică, ființa nemuritoare a Luceafărului blând o determină pe frumoasa fată visătoare de aștri să renunțe la acea relație imposibilă. Resemnată, își recunoaște propria fatalitate biologică de muritoare și acceptă curtea pe care i-o face aproapele ei muritor, nu altul decât Cătălin, viclean copil de casă. Fata de care întâmplător se îndrăgostise Hyperion
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
curtea pe care i-o face aproapele ei muritor, nu altul decât Cătălin, viclean copil de casă. Fata de care întâmplător se îndrăgostise Hyperion reprezintă cercul strâmt, complotul uman, istoric și ontologic, de-a dreptul comic și meschin în comparație cu destinul astrului nocturn îndrăgostit de terestra Cătălina. Încrezător în conștiința care se constituie prin sine însăși ca univers propriu, apt, așadar, să genereze visul poetic și estetica formei, Eminescu regăsește esența vieții, Tat twam asi (în sanscrită - tu ești ființa - izvor, purtătoare
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]