524 matches
-
început și care împinge pe individ cu atîta putere spre activități formale, este pofta de a sări de la munca productivă la beția comandei fără răspundere. Fiindcă, pentru masa umană, problema intimă este una: cum aș face ca totdeauna celălalt să asude, eu - să organizez și altminteri toate să fie bine? Canonul artistic este tratat cu o anume neîncredere în perenitatea lui, cu osebire în cazul clasicilor. Opinie întemeiată pe piața capitalistă modernă a culturii, piață centrată pe noutate, singura pusă în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Era apoi o categorie care nu discuta decât la ureche și nu prezenta nici o lucrare. Pe aceasta, A. Naum a numit-o „Caracuda”, iar Slavici o caracterizează astfel: „Caracuda-i caracudă Și la Iași și la Sibiu: Nu lucrează, nu asudă: Dar un lucru pot să știu: Că se pune-n fruntea mesei Când e vremea de-nchinat Pentru cei ce până acum Multe bune au lucrat”. La începuturile Junimii, ședințele se țineau la Titu Maiorescu, întâi în casele din curtea Trei
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
se extinde. „Ruptura dintre preotul celebrant - persistă C. Carretto - și lumea laică 'neconcelebrantă' poate fi întâlnită și în afara bisericii, în exercițiul apostolatului. Așa cum preotul este 'singur' în biserică în momentul celebrării, în apostolat este la fel de singur. De fapt, cine a asudat în via Tatălui în toate aceste veacuri? Preoția. Laicul, deîndată ce a ieșit din biserică se gândește la treburile sale, la interesele sale și se simte liniștit în conștiință, chiar dacă nu va mișca nici un deget în mult truditul câmp apostolic
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
conservatori ereau luptători de sezon. Luptau primăvara și iarna, însă când venea vara, plecau la Paris, în Elveția, în Italia sau pe la moșii; nu ereau mulți cari și-ar fi jertfit petrecerile din stațiile balneare sau din capitala Franței pentru ca să asude la munca politică în București. De aceea, cum au dat căldurile, mai toți corifeii s-au risipit, iar agitația politică a încetat. La alegerile generale pentru Parlament, opoziția liberal-conservatoare Vernescu-Catargiu s-a abținut, iar în luptă au rămas numai Dumitru
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
stă toată ziua cu blestematul de zürichez, aplecat peste pergamente, trage linii și visează orașe noi! La ce ne trebuie alte târguri și negustori grași care să se lăfăie ca niște porci În banii lor? Prostimea n-are decât să asude pentru noi! Pe noi ne-a lăsat Dumnezeu să-i stăpânim și nu de-andoaselea! Noi suntem aleșii Domnului și nu animalele astea păroase și murdare care put a bălegar! Bine a făcut Adalbrecht de pe Stouff că i-a Înhămat la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
campus și o parcare mare străjuită de pini. Mașina ei nu va fi acolo. Vei rătăci prin parcare în căutarea ei, dar n-o vei găsi nicicum (pentru că fusese dusă de la Orsic Motel și părăsită undeva) și atunci îți vor asuda palmele care astfel vor aluneca de pe volan. Luna va fi o oglindă care va reflecta tot ce se înalță deasupra, iar mirosul de frunze arse va invada aerul în timp ce vei reflecta asupra zilei care a trecut mult prea rapid. Vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că vorbește. Artiștii să fie atenți când îi laudă proștii. Este luptă și vor sta veșnic oameni deoparte și de alta a baricadei: deoparte cei mai puțini; de cealaltă proștii, care dela Adam s-au organizat în majoritate. Prostul nu asudă nici la deal, nici la vale, atâta moșie i-a rămas dela părinți. Prostia din născare n-are leac. Cei răi n-au niciodată bucurie adevărată. Copiii sfarmă jucăriile, ca să le descopere secretul. Scandalurile și răcnetele care umplu țara nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nudul nu e o operă de artă. (Observația Mariei Baskircef) Filosofii și criticii s-au scremut atâta ca să dovedească ceva în chestia artei pentru artă, au umplut bibliotecile cu mii și mii de volume, s-au străduit chinuindu-se și asudând, încât au realizat infernul pe pământ pentru existența lor fragilă și trecătoare. Iago, lui Roderigo: Corpul mi-e grădină; voința grădinar. Orgoliosul e un nou Prometeu, în înțelesul că e vultur care-și roade singur măruntaiele. Altădată stilul suferea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Brustureanu, și celelalte mai greu. Erau colege de-a soției mele Eugenia care au învățat școala primară în Târgu Neamț, la Doamna Moțoc. Însă una foarte frumoasă și voinică, nu se dă învârtitului nici de feli. O chema Isăcescu. Am asudat cât m-am năcăjit s-o învârt, și dacă nu putea ea mă învârteam eu în jurul ei, ca să ajung și s-o pun pe scaun, lângă masa de unde am luat-o, căci nici o fată nu era venită singură de capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
îl întrebai eu, pe când el admira ghibăcia turcului în meșteșugul văcsuitului 122. Am înjghebat pe mâni, dac-a fi vreme bună, un vânat la urși. Numaidecât la urși. Mai jos nu vrai s-o lași? Da' ce, socoți că eu asud dinaintea ursului. Eh! He! de-aș avea eu atâtea moșii câți urși am la răbușul 123 meu, mare bogataș aș fi. Ia slăbește-mă, Codrene!... Ba nicidecum. Iaca, dacă vrai, vino și tu. Am să te duc într-o potică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pentru că nu-mi plăcea căptușeala albă, am dăruit numaidecât căciula unei prietene. Cămășuța era dintr-un nylon străveziu, scrâșnitor, și fusese fabricată în Ungaria. Într-un apartament de bloc socialist era numai bună de clănțănit din dinți iarna și de asudat zdravăn vara, dar nu să dormi în ea. Semăna cu o perdea dantelată fără bretele, retezată la înălțimea pulpei. Măcar că fața și spatele erau cusute sus, materialul ajunsese totuși și pentru două mânecuțe croite în formă de clopot. Cămășuța de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mine și nu la altcineva, așa că mi-am putut folosi orgoliul spre a scorni motive onorante și convenabile. În ceea ce privește palmaresul, distanța dintre sărbătorită și sărbătoritor se socotea, la fel ca astăzi, în câteva zeci de titluri. Dacă traducătorul care eram asuda pe atunci undeva la jumătatea versantului care ducea spre notorietate, Antoaneta Ralian ajunsese pe un platou andin de toată frumusețea. Dacă eu mai nutream oarece ambiții premiabile (boală vindecată între timp), ea așezase tabăra la un nivel de unde nu mai
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ai copilărit și ai crescut. Nu e un păcat prea mare și de multe ori e spre binele tău. Tot omul se dezvoltă, pâinea - ca și munca - educă. Mai neplăcut e să-ți schimbi caracterul după felul pâinii pentru care asuzi: să fii brav pentru o pâine neagră și laș când e vorba de una albă și pufoasă. Sunt unii care, preferând intermediara, adoptă un caracter intermediar. Și mai neplăcut e să-ți schimbi opiniile pentru o pâine - dar și asta
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
I. „Președintele României socialiste sintetizează magistral ideile, pătrunse de un profund umanism, pe care le-au promovat cu strălucire marii noștri înaintași. Astfel, Avram Iancu, marele revoluționar de la 1848, scria: «Firea ne-a așezat într-o patrie ca împreună să asudăm cultivând-o, împreună să gustăm dulceața fructelor ei.» În anii glorioși ai socialismului aceste cuvinte au căpătat în România concretizarea cea mai elocventă, toți fiii patriei bucurându-se de drepturi egale, putând să-și afirme din plin personalitatea.“ („O politică
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și rolul filozofiei în activitatea conștientă a poporului nostru.“ (Revista de filozofie, mai- iunie, 1978) FLORIAN M.N. „Prin el simțind că noi românii nu putem rămâne la greul lumii nicicând indiferenți, căci pentru noi toți, omul cu nume de patrie asudă ca lumii libertatea numită România să-i fie suflet și minte deopotrivă când, în ianuarie, semințele-ncep să se declare ființe pe sub pământ, iar fulgii de zăpadă se visează muguri pe ram, nașterea omului cu nume de patrie a venit
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
negri de lac puțin mai depărtați, înfiptă în peronul acela al unei gări, gara Titu, într-o zi însorită, cu gîze multe. Ea stătea, iar oamenii în jurul ei se agitau neîncetat, strigau unii după alții, icneau ridicînd saci, se pupau, asudau cumplit și mîncau pîine cu brînză și ceapă. În acel moment, văzuse doi pantofi negri, proaspăt lustruiți, care se opriseră în dreptul ei. Tînărul se prezentase, îi ceruse permisiunea să stea de vorbă cu ea, iar apoi, pentru că aveau de parcurs
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
doar să coasă, va fi un simplu croitor... Totuși, croitor e puțin spus, va fi de-a dreptul creator. Doctorul Bob Kenan a fost, în cele din urmă, între rupt din gîndurile sale de sergentul William Tracey jr., care aducea, asudat de atîta alergătură, obiectul mult așteptat într-o batistă. Cu jumătate de oră înainte ca sergentul William Tracey jr. să intre pe poarta spitalului, penisul lui John Wayne Bobbitt poposea pe caldarîm, printre picioarele trecătorilor. Au urmat cîteva secunde în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cei unsprezece ucenici ai Săi de pe muntele Sion, unde a luat cina, prin valea lui Iosafat, lăsându-i pe opt dintre ucenici de o parte a văii și pe ceilalți trei într-o parte a grădinii; și, intrând în rugăciune, asudă sudoare ca niște picături de sânge; și după ce s-a rugat de trei ori la Tatăl, i-a trezit pe cei trei ucenici, și după ce dușmanii au căzut la pământ la auzul glasului Său, și Iuda I-a dat sărutarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de la Mine paharul acesta; însă nu cum vreau Eu, ci cum voiești Tu”). Și, aflându-se în chin de moarte, mai mult se ruga. 3. S-a înspăimântat într-atâta încât spunea: („Întristat e sufletul Meu până la moarte”) și a asudat atât de mult sânge încât Sfântul Luca spune: („Și I s-a făcut sudoarea ca picăturile de sânge și cădea pe pământ”), ceea ce înseamnă că hainele Îi erau deja îmbibate de sânge. 291. DESPRE MISTERELE PETRECUTE DE LA GRĂDINĂ ȘI PÂNĂ LA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Începutul secolului XX : „Baia geme de lume. În timpul anului, În ajunul oricărei mărunte sărbători, vin oamenii bătrâni cu nepoții la feredeu. [...] În preziua Anului nou [= Roș Hașana] râură săpunul pe băncile de la baia de aburi, bătrânii se vaită de plăcere, asudă și se bat cu măturici de stejar, stau claie peste grămadă. Prin aburii usturători de- abia se văd oamenii care mișună, cu cofele de apă rece În mâini. [De Yom Kippur], Țalic Își duce băieții la feredeu, să se curețe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la Vaslui de la Bârlad cu greaua lui slujbă de „dolce far niente”), care i-a dat-o imediat. c.r. Oare toate partidele muncitorești și comuniste sînt socialiste? Dilema În care căzuse colegul lui P. Necula, Ion Andrei (cel ce asudase din greu la cerebel din cauza „neatenției” ideologice a profesorului V. Adăscăliței), fusese cauzată de o știre apărută În numărul 1305/7 mai 1972, știre preluată prost dintr-un buletin informativ al agenției oficiale românești Agerpres. Greșeala fusese făcută de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sună : ca o conversație feminină de trei minute, transcrisă de o mînă inconfundabil masculină (și cam tremurîndă, aș aprecia eu) și reluată iar și iar, prostioară cu prostioară, de două minți la fel de masculine și de febrile ca mîna care a asudat inițial, una mai convinsă ca alta că toate studentele vorbesc așa tot timpul. Dar să revenim la plăcerile lui Margo. Ea are o cameră video, pe care o folosește ca jurnal și pe care o aduce și la petrecerile alea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
toți este că avem un trup, deci pe el trebuie să-l educăm Întâi“. Nimeni nu avea voie să privească din afară pasiv: chiar și eu, care eram acolo În calitate de regizor, trebuia să particip la exerciții. De fapt și Brook asuda alături de noi, căci și lui, mi-a confirmat, aceste exerciții i-au schimbat atitudinea față de meseria de regizor. I-am admirat voința și determinarea de a se lupta cu propriile sale limite. E bine, deci, mi-am spus, să abandonezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de lângă patul meu era mereu gol, mi-au povestit că eu aparțineam unei grupe sangvine speciale, cea numită „mister”, căreia îi aparținea chiar Iisus Hristos, după proba făcută în zilele noastre, folosindu-se giulgiul din Torino, în care Domnul a asudat cu picături de sânge. Mulți contestă acest fapt, pentru că Iisus a trăit cu o mie de ani înainte ca această grupă sangvină să apară. Negândindu-se că poate chiar el a fost primul „mutant” pe planul sangvin. În orice caz
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
stâlcească pe cei patru bărbați exersați și de o profesionalitate impecabilă. Ei, care visau să cumpere pianul cu o sumă derizorie. Eu mă întrebam mereu ce destin va avea pianul, pentru că băieții lui René nu erau interesați. După plecarea oamenilor asudați până în suflet, primind generoasa mea răsplată, seara, l-am trimis acasă pe Bo, care n-a fost de nici un folos, pierzându-și timpul și îngrozindu-se numai privind. A sosit omul care a acordat pianul, o nouă operație extrem de sofisticată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]