781 matches
-
lui Rim. ― De ce m-ați atacat? mugi spionul. ― Alarik, Alarik a fost. El ne-a convins să venim. ― Și cine e Alarik? Bărbatul întinse o mână tremurândă spre corpul descăpățî-nat al primului agresor. Mintea lui Rim fu cuprinsă de un asurzitor strigăt de nemulțumire care nu făcu însă să tresară nici o fibră pe fața spionului. ― Știți cine sunt? Gâfâind și încercînd instinctiv să se îndepărteze târâș de arătarea care îi sfârtecase prietenii, pământeanul începu să bolborosească: ― Au venit doi oameni care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
piardă în mulțime. - E o cursă! A vrut să îl provoc pentru că are arme de care nimeni nu știe. Mi-a pătruns în minte! Nu e drept, urlă Preotul. Omorîți-i înainte de a vă omorî el pe voi. Vocea ly era asurzitoare și din vacarmul acela Jorlee înțelese că reprezentația lui, felul său de a-și lua adio de la Zerri, nu putea să mai dureze mult. Cu un efort de voință, băiatul ridică de la pământ toate cele cincisprezece pumnale rituale și le
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
psi. Alaana clipi des când intră în încăpere și sondă cu disperare în jur. Percepea însă doar mințile celorlalți colegi. Resimțea prezența clonelor, dar, fiindcă erau atât de mulți operatori și cu toții erau agitați, în mintea ei se înghesuiau larme asurzitoare. - Cred că mă cunoașteți deja, spuse calm Oksana privind feroce la operatori. Alaana se concentra asupra fizionomiei femeii, încercînd să pătrundă dincolo de ochii ei reci. Zadarnic. - Daaaa, rosti Tader, lungind răspunsul și fîcîndu-l să sune precum vorba unui copil răzgâiat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și apoi îl arătă cu degetul. - Sunteți prizonierii cercului, hohoti Xtyn. Cei trei priviră dâra din praf. Fără ezitare, Vartil strică linia perfectă cu vârful sandalei sale. - Și ce ai rezolvat cu asta? Te joci cu colburile! Vocea ly deveni asurzitoare. A-l acuza pe un adult că se joacă cu colbul era ca și cum i-ai fi spus în față că e neputincios, fiindcă praful drumului era primul instrument cu care copiii începeau să-și exerseze puterile psi, chiar înainte de a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
atinse pe Gualfard la gât, singurul punct rămas în parte descoperit de armură. Din mulțime se ridicară atunci strigăte de oroare și stupefacție, cărora le urmă o tăcere de gheață. în vreme ce armele sale se prăvăleau pe caldarâm cu un zgomot asurzitor, burgundul făcu un pas înapoi, pe urmă încă unul, cu mâinile încleștate pe gâtul străpuns, din care sângele țâșnea spumegând. Se opri, se clătină, apoi căzu în genunchi și rămase așa pentru câteva secunde, cu privirea stupefiată, deodată pierdută, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
refacă drumul înapoi, țâșniră în galop din pădurice și atacară frontal. Balamber, după ce trăsese dintr-o parte câteva săgeți, înșfăcă sabia și, văzând cursa închisă în jurul dușmanilor înnebuniți, își conduse oamenii într-un atac în adâncime. Pretutindeni, într-un vacarm asurzitor de urlete, gemete, nechezaturi, bufnituri de trupurilor prăbușite și zăngănit de arme, oamenii se luptau, caii se prăvăleau, răniții gemeau târându-se prin iarbă, iar unii dintre ei - cu răni înfiorătoare, încât era o minune că mai trăiau - alergau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
strălucitoare intuiție, Maliban le sugeră să plece de acolo și să se ducă spre turnul ce veghea la poarta din miazăzi. Nu erau, firește, singurii cărora le venise această idee, astfel că fură obligați să urce scările într-un vacarm asurzitor, dând coate civililor și milițienilor în delir, cu grijă, însă, să nu strivească de zidul de piatră vreun copil. Cu toate acestea, când ieșiră în sfârșit la creneluri, găsiră suficient spațiu pentru a putea ajunge la marginea bastionului. în aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bună: îl dusese de acolo doar pe Balamber, prea mic ca să lupte, dar destul de mare ca să se salveze prin propriile puteri. în anumite momente, îi părea că aude din nou, ca o obsesie ce creștea și creștea până devenea aproape asurzitoare, foșnetul ritmat frenetic al propriilor pași pe când fugeau prin iarba aspră a câmpiei, și în același timp - tot mai slabe, din pricina distanței tot mai mari - strigătele războinicilor prinși în lupta inegală ce începuse în tabără. Prin bunăvoința spiritelor protectoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
străbătuseră până atunci, mingan-ul urcă, apoi coborî de mai multe ori lungile ondulări ale câmpiei, străbătând în goană șiruri de plopi și desișuri de stejar, traversând în zbor pârâiașele, răvășind și călcând în copite lanurile de grâu. Bubuitul cadențat și asurzitor al pașilor sutelor de cai nu lăsa să se audă decât slab și doar pentru scurte momente ecourile bătăliei, dar deasupra pădurii ce flanca râul, Balamber vedea deja plutind norul de praf ridicat de două armate în luptă. Când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își trase calul și dădu semnalul de oprire și, chiar în acel moment, din vălmășagul norilor porni să cadă o ploaie torențială, astfel că, în vreme ce mingan-ul își oprea galopul în spatele său, cu vacarmul luptei se amestecară în urechile sale tunetele asurzitoare ale unei adevărate ruperi de nori. Nu-i trebui mult să-și facă o idee asupra situației: izbiți cu o incredibilă vehemență de atacatorii lor, gepizii se luptau cu vitejia din totdeauna și strângeau rândurile, însă, cu toate acestea, pierdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câmpie, ținând sub ochi dușmanul, care, la rândul său, se așeza, fără grabă, în dispozitiv. Ziua se anunța caldă; peste câmpie aerul era dens, apăsător, ca de vată, iar sunetele se auzeau deformat. Cele mai apropiate ajungeau la ureche aproape asurzitoare: bâzâitul tăunilor, tropotul copitelor, zăngănitul metalic al armelor; cele ce veneau de la o distanță ceva mai mare - chemarea bucinei și a cornului ce transmiteau în permanență ordine - se auzeau în schimb mai greu și cu o stranie întârziere, ca venite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era spectaculoasă - nu mai mult de șaizeci de picioare -, însă cu siguranță acela era punctul cel mai bun pe care ar fi putut să-l găsească în toată zona. Sub el, armata lui Atila se desfășura în câmpie, în strigăte asurzitoare de luptă ce păreau strigătele a popoare întregi, întrerupte de ordine febrile și sunete sumbre de corn ale căror ecouri ajungeau până la el, purtate de vânt, și deformate într-un mod curios: o mulțime de armate cum nu mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spargă linia. Nu trebuie să treacă, ați înțeles? O clipă mai târziu, din primele linii răsună, ca o explozie, un zăngănit cumplit produs de ciocnirea dintre cele două trupe. — Ce trebuie să facem? întrebă Ambarrus, strigând, fiindcă urletele luptătorilor deveniseră asurzitoare. — închideți spărturile. Așa cum am stabilit: tu iei cele două cohorte din dreapta, eu le iau pe cele două din centru. Bretannione o să-și conducă armoricanii. Almirus rămâne lângă mine, cu însemnul. Dacă vedeți că dușmanul sparge frontul în fața voastră, porniți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de acest pârâu”. Redăm opinia despre Broșteni, dintr-o lucrare mai veche. „Broșteni, numită și Coloarea de Verde, suburbie a orașului Huși, județul Fălciu. Tradițiunea, despre numirea acestei localități, zice că locul fiind mlăștinos și cu multe broaște, orăcăitul lor asurzitor a provocat numirea locului de Broșteni. Această mahala din vechime forma sat aparte, tot cu numirea de Broșteni, care sat a fost dăruit Episcopiei de Huși de Domnul Irimia Movilă”. „ Broșteni vrea să zică locuitori ai unei regiuni bogată în
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
am existat. Altfel s-ar fi putut crede că, de la Dumnezeu, n-a fost să fie. Convinsă că așa stau lucrurile, mă încăpățânez și acum, când pentru cultură este mai rău decât a fost înainte, să fac abstracție de zgomotul asurzitor care a luat locul tăcerii mormântale de altădată și să iau totul, încă o dată, de la început. Text prezentat la colocviul de la Sorbona, din 20 aprilie 1991, și publicat în 22, numărul 17 din 1991 A rezista și a nu mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
de pluș. Apoi, cu camionul cel roșu, cu cămila, cu ... Băițelul e, acum, tare fericit: tocmai a început filmul. Pe neobservate, Sorin iese din cameră, se-ntoarce iarăși, pe urmă pleacă din nou. Deodată, de la chivetă se aude un zgomot asurzitor. Tăticul sare ca ars. Unde-i băiatul? Unde se aude tărăboiul ăsta? O fi făcut cel mic vreo poznă? Se duce, glonț, către bucătărie. Sorin abia a reușit să pună în chiuvetă un capac mare și verde. Peste ursuleț, peste
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
limpede. Ce se întâmplă? Nu mi-e clară natura greșelii mele. Nu mi-am dat seama cât de măreață este Revoluția Culturală. Vedeți cum suntem respinși? zice Doamna Mao Jiang Ching, apucând microfonul după ce urcă pe scenă. Aplauzele mulțimii devin asurzitoare ca tunetul. Doamna Mao continuă, cu voce vibrantă. Ea sugerează mulțimii să se uite la afișul de deasupra capetelor lor, pe care scrie: Revoluția Culturală este o activitate de timp liber sau o treabă cu normă întreagă? Vedeți cum folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mișcare de mână. Mai întâi, acoliții lui Mao o aduc pe Wang Guang-mei să fie criticată în public. Mitingul se deschide pe stadionul Universității Qinghua. Își face apariția o mulțime alcătuită din trei sute de mii de Gărzi Roșii. Strigătele sunt asurzitoare. Jiang Ching se simte ciudat. I se pare ireal să o urmărească pe Wang Guang-mei. O femeie care cade din cauza soțului ei. Oare masele o vor trăda și pe ea în același chip, într-o zi? Acum înțelege de ce Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
care se formează de la sine. Se pierd în șirul mișcător. Șirurile se adună în cercuri, cercurile se îmbină în covoare. În curând, cincizeci de mii de păsări pe zi coboară în masă valea uimită, cu strigătele lor preistorice splendide și asurzitoare, un râu șerpuitor de cocori, întins pe tot cerul, cu afluenți care curg zile de-a rândul. În creierul păsărilor trebuie să existe niște simboluri, ceva care le spune iarăși. Fac o singură buclă continuă și repetitivă de câmpii, munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Îl cercetă, dar nu văzu nimic. Total anonim. Puteau fi oriunde, între Dakota de Sud și Oklahoma. Înaintară prin bezna toamnei, cu farurile care abia făceau lumină cât să-i împingă înainte la nesfârșit, printr-un necunoscut total. Discoteca era asurzitoare, cu muzica dată atât de tare că-i juca tontoroiul pe timpane. Tot e bine că nu-i seară topless, urlă Barbara. Asta-i formația care a cântat în noaptea accidentului. Preferații lui Mark. Voia să-i spună că știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
după care Își văzu mai departe de treaba lui cu piesele motorului. Adică, tăcu. Tăcu și el. Și se lăsă Într-adevăr o mare tăcere. Întâi o trepidație puternică. O bufnitură. Și totul Începu să se prăbușească cu un vuiet asurzitor Într-un nor de praf din care săreau așchii de scânduri, grinzi forfecate, cărămizi, fiare și cioburi de sticlă. I se păru că se petrece cea mai puternică explozie și prăbușire la care asistase sau la care se gândise vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
treaba mea era să găsesc un bărbat pentru Maria, să o readuc la starea aceea de fericire de care se bucurase cu Danny înainte de a-i încălca eu teritoriul. Nu putem să stăm aici așa, am strigat ca să acopăr acordurile asurzitoare ale celor de la Earth, Wind and Fire. Trebuie să mergem să vorbim cu bărbați! Maria părea amuzată. — Credeam că vei vrea să bei mult înainte. Deși, judecând după recentul tău record, ai putea sta aici la masă cu o pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
îngeri care au ca ocupație principală devastarea casei. Nu mi se părea așa de grav. Poate că vom reuși să strecurăm și câteva ore la zoo. O să-i spun mai încolo. Încă îmi beam cafeaua, când Tally scoase un sunet asurzitor. —Jocasta! Ellery! Martha! Încă cinci minute! Și apoi la WC și la spălat pe dinți! Nu știu ce-au simțit ei, dar eu aproape am urcat scările și am intrat în baie într-o secundă. După un minut în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și aruncă pe umărul voievodului năframa neagră. Constantin Vodă simți cum își pierde respirația, sângele îi năvăli în față, vinele îngroșate desenau pe tâmple până spre frunte o rețea ca o hartă. Ca un ciocan inima îi bătea în cap asurzitor. Trebuia să se sprijine, trebuia să se sprijine, și Ștefan nu era în spatele lui, nici Constantin și el trebuia să se sprijine. Un pas înapoi și vodă dădu să se așeze în jilțul domnesc. Gestul brutal al lui Mustafa Aga
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cazul piesei Ivanov, premiera Pescărușului a fost o cădere :”...publicul a izbucnit În rîs, apoi a huiduit și a fluierat.La finele primului act, cîteva aplauze slabe s-au pierdut În strigătele de protest. În actul al doilea, harababura devenise asurzitoare.[...] Dezorien tați, paralizați, pierduți, actorii Își uitau rolul și jucau În gol. [...] Toți erau de părere că nu se mai pomenise pe scenele rusești o asemenea cădere”. PÎnă și Tolstoi considera Pescărușul „o piesă foarte proastă” (vezi jurnalul lui Suvorin
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]