1,293 matches
-
El arăta ca Mickey de la distanță. El conducea un Eldorado verde, model ’48. Casa lui Mickey fusese bombardată ieri. Mickey, nevasta și buldogul supraviețuiseră. El parcase mașina la distanța standard de trei străzi. Supravegherea făcută de mântuială îl convinsese pe atacator că el era Mickey - un sudist grăsan și scund fusese confundat cu un evreu grăsan și scund. Buzz continuă să scaneze mașina: rămânea nemișcată și lipsită de pulsația luminoasă a jarului unei țigări. Trecură cinci minute. Nu apăru nici un polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
său nu era Întrutotul singur. Întreaga linie se prăbușise sub săgețile pornite din imediata lui apropiere. Pietro nu plecase, ci asigurase acoperirea pentru o manevră-surpriză. Iar acea manevră ajunsese la punctul de pornire, căci Oană sărise brusc În șa, iar atacatorii fuseseră acoperiți de o ploaie de foc. Apoi, șarjele neașteptate ale Apărătorilor combinate cu lansările de foc ale catapultelor distruseseră În Întregime unitatea de elită a turcilor. Văzut de pe dealul lui Mirenilă, atacul dezlănțuit al voievodului, Înconjurat de Apărători, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se interpuse Între el și ienicerii care se apropiau dinspre palat. „Îngerul!” gândi pictorul. Cei doi luptau acum spate la spate. Alexandru simți că Îngerul era un luptător puternic și extrem de rapid, căci În mai puțin de un minut elimină atacatorii care veniseră din spatele pictorului și se Întoarse spre cei care blocau accesul spre port. Nu Îl putu recunoaste decât vag, un Apărător din grupul spadasinilor de elită, care se antrenau Într-un loc special din tabăra de la Tudora. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a treia serie puseră arbaletele la spate și scoaseră spadele, sprijinind șarja lăncierilor. În centrul dispozitivului lui Mihaloglu se crea o breșă din ce În ce mai largă. Dar avantajul numeric rămânea, Încă, hotărâtor. Generalul turc avea varianta de a Încerca o Încercuire a atacatorilor sau de a continua marșul flancurilor spre versantul Apărătorilor. Consideră că atacul poate fi respins și ordonă continuarea marșului. Un nou val de călăreți porni spre centrul armatei turcești, dar, de data aceasta, purtând cu ei mici găleți de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Împlinită... M-am Întors Acasă!!! Alexandru țâșni În picioare fără să-și dea seama ce face. Zgomotele bătăliei se Întoarseră la el, venind parcă din mari depărtări. Apărătorii trecuseră de zidul achingiilor. Totul se derula cu repeziciune. Umbra dispăruse. Toți atacatorii uciși. Cornul călăreților de Timiș sunând de undeva din păduri porunca voievodului „Gruparea pentru atac pe flancul drept!” Turcii retrăgându-se Încet, parcă neînțelegând ce se Întâmplă. Mongolii descălecând În jurul lui Amir. Și, deodată, lângă umărul lui drept, vocea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
băiatul apare cu o poveste care-i rupe inima și-i risipește temerile imediat. A fost prădat pe o stradă lăturalnică în Bombay de o gașcă de cuțitari și, deși s-a apărat cu curaj, doborându-i pe doi dintre atacatori, înainte de a fi biruit de ceilalți, aceștia i-au luat toți banii de călătorie. Neînțelegerea în privința costumului a apărut din cauza unui steward indian simplu, dar mult prea zelos, care i l-a făcut cadou, uitând să-i spună că aparținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o grupare de bărbați, unii în uniformă, alții purtând banderole, pe care scrie Forțele de Apărare. Se îndepărtează de ei și iese din mulțime, întorcându-se la timp să vadă un steag roșu fâlfâind în mijlocul luptelor. Un alt grup de atacatori vine spre ei, sunt tineri cu șepci și cămăși simple, plebee, cu eșarfe roșii legate în jurul gâtului. O ia la goană pe o stradă laterală, iar tinerii speriați de la Oxford, vin după el. Zgomotul și haosul rămân undeva în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cotlon și se pregătea să-l lovească Încă o dată, de moarte. Iepuroiul se așezase, apoi se săltase puțin pe labele din spate. Mustățile pipăiau aerul și privirea i se ascuțea din ce În ce. Apoi Îl luase la rost pe atacator: „Ia ascultă, băi, puță bleagă! Păi, nu-ți e așa, un pic, rușine?!?”. Cap de Șobolan simțise nevoia să se așeze și se lăsase să cadă pe un cuib de cartofi, În vreme ce iepuroiul trecea liniștit pe lângă el, deschidea poarta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de firele fragile ale vieții lor. De la sfârșitul Lunii a Unsprezecea, când Kanbei fusese ca sol, Castelul Miki se cufundase, cu adevărat, în tăcere și amărăciune. Foarte probabil că soldații nu mai aveau nici măcar gloanțe cu care să tragă în atacatori. Hideyoshi, însă, continua să se abțină de la ofensiva generală, spunând: — Poate că nu vor mai rezista mult. Dacă, așadar, asediul nu era decât o întrecere de rezistență, nu se putea spune că actuala poziție a lui Hideyoshi ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
repeziră din nou. Răsucindu-se într-o parte, tăiară, cu furie, în rândurile inamicilor; întorcându-se în cealaltă, împunseră cu lăncile. Apoi, ca vântul, se retraseră spre fortificația lor. Astfel, ieșiră înainte la luptă de șase sau de șapte ori. Atacatorii pierduseră deja peste două sute de oameni. Era aproape ora amiezei și un soare arzător strălucea deasupra capetelor. Sângele proaspăt de pe armuri și căști se usca repede, dându-le un lustru negru, ca al lacului. Sub stindardul de comandant rămăseseră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șanț, văzură că soldații din castel dăduseră foc podului de la poarta din față. Flăcările săreau spre turnul de deasupra porții și se răspândeau către zona cazărmilor. Apărătorii opuneau o rezistență mai furioasă decât prevăzuseră atacanții. La amiază, zidul exterior căzu. Atacatorii năvăliră în fortăreața principală, pe toate porțile. Katsuie și vasalii săi superiori se retrăseseră în fort pentru a rezista pe ultimul bastion. Puternica fortăreață era o clădire cu opt etaje, uși de fier și coloane de piatră. După două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fie cucerită de dușman decât în ultimă fază, când rezistența străjerilor din sala de sus a clopotelor era cucerită. Trecerile stâmte îl dezavantajau pe inamic. Pe latura estică a turnului s-a descoperit o trapă cu o ingenioasă cursă împotriva atacatorilor. Cei care escaladau zidul și treceau pe drumul de strajă încercând să intre în turn cădeau în această capcană.Turnurile de flancare au un parter cu metereze pentru tunuri, și deasupra, o sală boltită pentru pușcași. Laturile de est și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
generos pe măsura caracterului său. După cum se poartă cu voi, cred că ar fi meritat mai mult de la voi „presarii”, bravi reprezentanți ai acestei nații, care au principiul ca atunci când cineva aruncă în ei cu rahat, ei să arunce în atacator cu flori. Cred că deja l-ați supărat că nu-l numiți decât Zeus și nu Dumnezeu. El personal și-a spus Zeus, sugerând totodată că nu s-ar supăra dacă ați supralicita. Fiind un om viclean și alăptat cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
trăgând asupra apărătorilor și ferestrelor de unde porniseră focurile de armă. Un fiu al lui Adam, lovit În frunte, a fost singura pierdere din tabăra noastră. Deja salvele tovarășilor săi reîncepuseră să secere primele rânduri ale asaltatorilor. Ofensiva Își pierdea elanul, atacatorii au dat Înapoi, s-au sfătuit zgomotos. Se regrupau pentru o nouă Încercare, când un bubuit zgudui cartierul. Un obuz tocmai aterizase În mijlocul răsculaților, provocând un măcel urmat de o debandadă. Apărătorii Își Înălțară atunci puștile strigând: „Machrute! Machrute!” - Constituție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de unde? Da’ hai, cucoană, că doar te-am atins puțin cu cotul Puțin? Așa crezi tu, că e puțin? Uite ce coate groase ai! Și dacă vrei să știi, m-ai lovit peste ureche! Aoleo ce mă doare urechea! Aoleo! Atacatorul coboară la prima în huiduielile mulțimii. Noi ne dăm jos în Băneasa. Tanti Cucu vrea să trecem întâi pe la alimentară, să ia ceva consistent de mâncare: - Că știu eu că pițipoanca aia a ta n-a gătit nimic! - Hai, bre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
arunce cu bombe fumigene. Oamenii le respingeau cu piciorul, ca pe niște mingi ori comete cu coadă vineție, albastră, portocalie. Printre rebeli, în linia întâi, se aflau ziariști care filmau meciul de fotbal pe viață și pe moarte. Valurile de atacatori se repliau sub statuia Leului, dădeau năvală iar. Din cauza fumului înțepător, sau de frică să nu fie filmați și recunoscuți mai apoi de poliție, mulți își acoperiseră nasul și gura cu eșarfe legate la ceafă. Furia proletară izbucnea în gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
coș cu tot, refugiindu-se înțelept între Avocat și Poet, care se baricadaseră, fiecare, dinapoia câte unui scaun. Șobo avansează preferențial către Dănuț, chitind un punct nevralgic, neacoperit, cu lama ridicată. Cling-clang! Un clinchet...! Șișul mortal cade pe sol, iar atacatorul se frânge și el de șale și se prăbușește ca pietroiul, pe rotule, străbătut de spasme! În spatele său, baba cea hoțoaică și huiduită toacă din buze repede-repede, boscorodind numai ea știe ce. De sub tron, cei patru motani se aruncă asupra
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
căpitanul „Franțoz” a fost prins de către Mihai Racoviță vodă.” Știu sigur că după izbânda lui vodă, ajutat de tătarii veniți din pădurea Aroneanului asupra „podghezului” lui „Franțoz”, Mihai Raoviță voievod a poruncit de au fost strânse cadavrele celor căzuți dintre atacatori întrf-o movilă - între care a ajuns și „Franțoz” - și le-a dat foc. Pe movila de cenușă a ridicat o cruce din piatră, numind-o „Crucea lui Ferentz”. Pe cruce au săpat povestea așa cum s-a petrecut. Crucea mai stă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a tot și toate, o văzuse minut cu minut. Apărarea era dură, mai dură decât anticipase din faptul că patru orașe căzuseră în ultimele patru săptămâni. Neinstruiții luptară înverșunat pentru viețile lor. Săgețile au făcut o mulțime de victime printre atacatori. Lănci, manipulate stângaci dar cu disperare, au provocat răni și chiar moartea. Momentul luptei cu lancea a fost cel mai greu. Barbarii, musculoși și puternici, o dată ce au penetrat armele care puteau să-i atace de la distanță, i-au împuținat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Apollo se preumbla în chip de cocor când era în trecere prin lume. În secolul al șaselea î.Hr., poetul Ibyscus, bătut până căzuse lat și lăsat să moară, a strigat către un stol de cocori, care l-au urmărit pe atacator până într-un teatru și s-au rotit deasupra lui până când și-a mărturisit fapta în fața mulțimii uluite. În Metamorfozele lui Ovidiu, Hera și Artemis o transformă pe Gerania într-un cocor, ca s-o pedepsească pe regina pigmeilor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de soldații noștri. Efectul lor a fost devastator, căci nimeni nu și-ar fi imaginat că hoarde neînarmate ar cuteza să atace una dintre armatele cele mai echipate ale Galaxiei. Gosseyn abia dacă îl auzea. Total fascinat, urmărea desfășurarea bătăliei. Atacatorii se numărau acum cu miile. Morții lor formau stive, uneori de trei straturi, la poalele fiecărui arbore. Dar ei nu erau singurii morți. Ici și colo în tabăra zdrobită, soldați galactici mai opuneau încă rezistență. Din suflante mai țâșnea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de soldații noștri. Efectul lor a fost devastator, căci nimeni nu și-ar fi imaginat că hoarde neînarmate ar cuteza să atace una dintre armatele cele mai echipate ale Galaxiei. Gosseyn abia dacă îl auzea. Total fascinat, urmărea desfășurarea bătăliei. Atacatorii se numărau acum cu miile. Morții lor formau stive, uneori de trei straturi, la poalele fiecărui arbore. Dar ei nu erau singurii morți. Ici și colo în tabăra zdrobită, soldați galactici mai opuneau încă rezistență. Din suflante mai țâșnea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cabinetul tehnic și începu să împartă, prin radio, ordine oamenilor pe care îi hipnotizase. Prin ușa deschisă, putu urmări reacția a doi dintre ei: nu păreau să-l asculte. După vreo cinci minute, își dădu seama că imaginile hipnotice ale atacatorilor puseseră stăpânire pe mințile acestor oameni, zădărnicind efectul cuvintelor pe care le-ar fi putut rosti el. Exista chiar posibilitatea ca ei să se trezească foarte curând și să se năpustească asupra lui. Cu ajutorul lui Korita, îi târî până în baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]