497 matches
-
prin practica isihastă a rugăciunii minții și a inimii care să relaționeze cu Puterea divină, în vederea desăvârșirii și atingerii treptelor de sfințenie. Revoluția spirituală trebuie să plece de la recuperarea fondului de credință pe care omul l-a pierdut în timpul mutilării ateiste, prin întoarcerea cu fața spre Dumnezeu și, implicit, spre Trupul Său mistic, în dimensiunea sa mundană, Ecclesia. În acest sens, cuvintele unuia dintre Părinții Bisericii, Sfântul Simeon Noul Teolog, egumenul Mânăstirii Sfântul Mamas din Xirokerkos, sunt elocvente 1. Sfântul Maxim
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
fi conștient de faptul că miza existenței sale este sotiria sau sympathia colectivă, mântuirea, dialogicul dintre Creator și creatură va funcționa în sensul acelei revoluții spirituale individuale. Revoluția spirituală reprezintă oportunitatea de refacere a unei națiuni distruse de o doctrină ateistă, precum și asigurarea permanenței esenței ontologice în contact cu Transcendența, a mijlocirii relației dintre scara orizontală și verticala divină. Forme ale discursului subversiv Ideologia totalitară implică la nivelul manifestării sale o retorică păguboasă, contraproductivă a discursului. Întreaga ei utopie s-a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
credință. Prin urmare, avem în plin context totalitar, la jumătatea deceniului VIII al secolului XX, exemplul esențial al Părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa, cu cele 7 Predici către tineri, ținute la Biserica Radu-Vodă din București, în 1979, ca răspuns la acțiunea puterii ateiste de dărâmare a bisericilor. Predicile lansate de Părintele Gheorghe Calciu, modele morale, atitudinale și comportamentale, aveau drept scop restaurarea eticii creștine și a Predaniei ca unitate de măsură a Tradiției Ecclesiei 2. Apelul Părintelui Gheorghe Calciu adresat tinerei generații vizează
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
să fi făcut din înșelătorie un mod de-a fi și de a-și câștiga existența. Nu trebuie să excludem cazurile în care acest tip de atitudine coexistă cu un mod al credinței în justețea propriului comportament. Dintr-o perspectivă ateistă este exact felul de-a fi al oricărei religii. * În definitiv știința este un mod de-a înțelege lumea printre multe altele existente în istoria culturală a lumii. Diferența față de restul viziunilor este dată de succesul ei practic generat de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
dar nu cred că ținea în casă o Biblie, ca să citească din ea la vreo nevoie sufletească. Faptul că se elibera mai greu de „demoni” ar putea fi explicat și printr-o atare lipsă. Bacovia aparținea unei generații materialiste, darwiniste, ateiste, care nu o dată închinase, ostentativ, ode lui Satan. Cioran, dimpotrivă, făcea parte dintr-o generație care s-a format cînd erau în vogă Nikolai Berdiaev, Vladimir Soloviov, Lev Șestov, Charles Peguy, Jacques Maritain, Henri Massis, Giovanni Papini sau, la noi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cătușele înțelepciunii antice, mai ales de teoriile grecești despre timp și schimbare; nici nu renunță la propriile scrieri anterioare (Prototeoriile și Preziceri despre lucrurile viitoare) pentru că este convins că erezia lui este adevărată. Dacă în viața lui a fost un ateist rătăcitor și un sceptic negativist, acum recunoaște că în ultimă instanță nu poate exista nici o scăpare: acesta este motivul pentru care se hotărăște să îndure cea mai dureroasă moarte, decât să încerce să fugă din nou. Capitularea sa finală trebuie
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pe dumnezeu/ turnând pe flori de măr otrava". Poemul mi se pare esențial pentru înțelegerea nucleului de esență tragică al liricii lui Ioanid Romanescu, pentru că el explică însăși cauza uneia dintre notele definitorii ale întregii sale creații, și anume nota ateistă. Realizând cine l-a așezat sub semnul fatalității, al perisabilului, speriat de faptul că nici măcar demonul Poeziei nu este de ajuns pentru a dobândi mult râvnita supremație în univers, așadar și nemurirea, poetului nu-i mai rămâne decât revolta. Contestația
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de cult al diferitelor confesiuni din România în perioada comunistă, poate mai importantă a fost izgonirea Bisericii din școli, spitale, instituții de caritate, armată și penitenciare, precum și descurajarea insidioasă și sistematică a sentimentului religios de către un regim care se declara ateist. Apropierea omului de religie a fost puternic stânjenită și, cu un însemnat sprijin din partea instituțiilor ecleziastice „domesticite”, regimul a reușit o îndepărtare a proiectelor individuale de rădăcinile lor spirituale. Încă din primii ani de existență, Securitatea a luat Biserica în
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
salvat de pângărire fecioarele-călugărițe. Sirena lacului (variantă a Rusalkăi) mizează pe credințe străvechi despre metamorfozele între regnuri - zâna apelor, pește, sirenă -, dar și pe ideea sancțiunii, aplicată bărbatului necredincios. În Moșii, mântuirea sufletelor dezlegate, într-o panoramă a fantasticului nocturn: ateistul, paricidul, sinucigașul, „vânzătorul patriei sale”, se face prin practici ritualice populare. Disciplina poetică și virtuozitatea tehnică în prelucrarea motivelor universale ale romantismului îl apropie pe A. de capodoperă (Turnul lui But) și suplinește, alteori, vizionarismul său limitat și imaginația cuminte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
un război religios. E un război pentru neatârnare”. E vorba de războiul cu turcii, pe care Mihai l-a condus mereu ca un erou al creștinătății, atât pentru Liga Creștină, cât și pentru popoarele asuprite de otomani din Balcani. Replica „ateistă” nu e adresată interlocutorilor din film, ci spectatorilor. Faptul că Mihai s- a dovedit un lider legat de sistemul feudal, care și-a gândit acțiunile politico-militare raportându- se la familiile nobiliare din cele trei state românești, dezamăgind clasele de jos
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
care este etern și deci nu moare niciodată. El nu corespunde unei perioade a civilizației pentru că este civilizația însăși și acum și pururea și în vecii vecilor’. “Iar dacă este vorba de absurdadaugă Paulescu - apoi absurde sunt doctrinele materialiste și ateiste, doctrine inepte care trebuie izgonite definitiv din știință’. De altfel, 60 de ani mai târziu, marele nostru Petre Țuțea, într- o interpretare critică a scrierilor lui Toma d’Aquino, definește de o manieră extraordinară raportul dintre știință și religie în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ci dimpotrivă, și că cele două se completează reciproc ca o necesitate a armonizării între natural și supranatural, gândirea paulesciană nu este acceptată și nici propusă ca obiect de studiu în cercurile academice. Din nefericire, în aceste cercuri unde amprenta ateistă este pregnantă și se manifestă și astăzi, se consideră că rațiunea umană este atotputernică și poate domina lumea înconjurătoare ceea ce, cu toate progresele științei, rămâne o chestiune discutabilă. Prejudecată, din nefericire, adânc înrădăcinată mai ales în conștiința generațiilor tinere, pentru
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
istorie medievală; istorie modernă; istorie contemporană. Continuitatea sistemului epocal-cronologic de periodizare a trecutului românesc este acompaniată însă de o serie de modificări substanțiale, prezente în majoritatea manualelor postcomuniste. În primul rând, evidentă este recreștinarea timpului istoric, posibilă ulterior încetării "prigoanei ateiste" derulate de regimul comunist. Doar H. Daicoviciu et al. (1991), ca expresie reziduală a discursului comunist, mai folosește sistemul laic "î.e.n." și "e.n.". Fie că se recurge la formula "î.Chr.", fie la cea de "î.Hr." sau "î.H.", istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Auguste Sabatier consideră că o istorie a rugăciunii ar fi poate cea mai bună istorie a dezvoltării religioase a umanității. Istoria ne arată că rugăciunea ca experiență spirituală este prezentă la toate popoarele și în toate epocile de cultură. „Ideologiile ateiste contemporane nu au reușit, cu tot efortul lor, să dezrădăcineze această practică spirituală din conștiința oamenilor. în mod surprinzător, există astăzi un interes deosebit pentru rugăciune”. Și aceasta, pentru că rugăciunea s-a dovedit a fi o călăuză spirituală sigură
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
se corelează cu responsabilitatea, cu sentimentul răspunderii față de colectivitate și, în cele din urmă, față de națiune. Misiunea personalității este creația în numele valorilor umane universale, care îmbracă forma concretă a aspirațiilor colective naționale. Au apărut critici severe din partea filosofilor cu gândiri ateiste, Fr. Nietzsche afirmă că doctrina liberului arbitru a fost inventată pentru a se putea imputa fiecărui om o anumită vină, pentru a se putea găsi totdeauna vinovați. Puternic influențat de ideile lui Charles Darwin asupra selecției naturale Fr. Nietzsche tinde
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
îi pedepsea pe cei care comunicau în limba regională și îi recompensa pe cei care vorbeau corect limba franceză. Una dintre temele clasice ale literaturii franceze este conflictul dintre institutor, misionarul valorilor reprezentate de Republică, adesea un francmason și un ateist militant, și paroh, apărătorul localismului și al Bisericii.42 Puțin ne putem îndoi de faptul că aceste campanii ale statului francez au dat roade din punct de vedere politic în sensul că, până la începutul Primului Război Mondial, cei mai mulți dintre francezi chiar se
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mai adesea, doar de reacții foarte formale și oficiale ale ierarhiei bisericești sau de exaltări neofite superficiale de teologi și mistici juvenili, de ocazie, cu vocații incerte, trezite subit după 1989, după o perioadă de nu mai puțin aberante măsuri ateiste. Reversul medaliei în acest din urmă caz? O vogă acută și superficială de pseudo-mistică dubioasă, degradată, o invazie de yogini și predicatori, de cărți ale morților și revelații de mistere, de un obscurantism adesea penibil. Vocațiile mistice autentice, pentru care
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
latiniștilor, a franțuziților. (Mai târziu, după ce "liberalii" au triumfat, "moderații" de ieri, fără să-și schimbe ideile, se pomenesc în situație de "conservatori": junimiști...). Iar socialiștii, ca să mai dăm un exemplu de cum omul e dintr-o bucată, au fost realiști, ateiști, fonetiști - în sfârșit, împotriva tuturor atitudinilor și doctrine-lor burgheze. Numai oamenii bine echilibrați, sufletele bogate, comprehensive și, în adevăr, cumpănite, spiritele cu adevărat critice, reflexive, ajutate și de o cultură adecuată, pot scăpa de uniformitatea aceasta. Așa au fost Kogălniceanu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
străzi, la baluri, și se dedau la acte de huliganism. Numărul elevilor neșcolarizați este în creștere, neexistând preocupare din partea diriginților în această problemă. S-a remarcat, de asemenea, că unele cadre didactice nu acordă importanță în cadrul lecțiilor, propagandei și educației ateiste pentru combaterea științifică și eficace a misticismului și îndoctrinării religioase. Organele noastre au luat măsuri contra sectei penticostale dizidente din comuna Dofteana, satele Larga și Hăgheac. S-a constatat că părinții obligau copiii să-și însușească și să recite versete
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
un sistem filosofic, cât și un mod de viat], a fost creat în jurul anului 500 î.Hr. de c]tre Mahavira, un înv]ț]tor-ascent non-conformist neortodox, considerat contemporan cu Buddha, fiind adeseori comparat cu acesta. Jainismul este, în mod categoric, ateist, respingând, ca și buddhismul, credința într-un „suprem Dumnezeu personal”. Curând dup] aceea, a ap]rut o disput] și o scindare, pornind de la acuzația c] adepții eticii Jaina s-au preocupat prea mult de morală individual] și de viață monastic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
delincvența. Sociologia românească în acea perioadă s-a diferențiat ca tematică de sociologia din cele mai multe țări comuniste. Acestea erau înrobite de tematica derivată din programul comunist: omogenizarea societății, promovarea conștiinței socialiste, cooperativizarea agriculturii, formarea modului de viață socialist, promovarea conștiinței ateiste. Această tematică, promovată la început de unii ideologi, a fost rapid înlocuită de cea preluată din tradiția antebelică. În al doilea rând, obsesia teoretică ce a dominat sociologia din țările comuniste - limpezirea rolului sociologiei în ansamblul teoretico-ideologic marxist-leninist, relația sa
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
istorie medievală; istorie modernă; istorie contemporană. Continuitatea sistemului epocal-cronologic de periodizare a trecutului românesc este acompaniată însă de o serie de modificări substanțiale, prezente în majoritatea manualelor postcomuniste. În primul rând, evidentă este recreștinarea timpului istoric, posibilă ulterior încetării "prigoanei ateiste" derulate de regimul comunist. Doar H. Daicoviciu et al. (1991), ca expresie reziduală a discursului comunist, mai folosește sistemul laic "î.e.n." și "e.n.". Fie că se recurge la formula "î.Chr.", fie la cea de "î.Hr." sau "î.H.", istoria
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]