552 matches
-
dogoarea cărămizilor fierbinți. Șuba de blană este la fel de protectoare. Dora este încotoșmănată într-un cojocel, iar capul îi este înfășurat într-o "bertă" cum a aflat că se numește pe aici șalul de inspirație ucraineană de dimensiunile unei cuverturi călduroase. Atelajul avansează cu opriri numeroase, pe un drum știut doar de Atanasie, alături de care, pe capră, e așezat Dragoș. Pe jilțul din spate, lângă Dora, așezat într-o rână pentru a putea coborî în orice moment, Ciprian care nu a renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
precizie cum s-a despărțit de Victor. Nu i-a lăsat nici o informație despre ținta călătoriei ei, care și pentru ea fusese o nebuloasă care abia, abia, începe a se desluși. Gândurile îi sunt întrerupte de o frânare bruscă a atelajului. Realizează că se găsesc în fața unei case pierdute în mijlocul nămeților, o casă cu o singură fereastră luminată spre noaptea târzie. Brațul lui Ciprian o ajută să coboare. Este puțin amorțită din cauza nemișcării îndelungate, în rest gândirea și simțurile îi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
loc în care te va lăsa. Ai grijă de începuturile noastre, adaugă el în șoaptă doar pentru ei doi și degetele de pianist mângâie încă odată, în neștire, obrajii și fruntea Dorei. Calea e liberă !, anunță din ușă Petrică. * * * Trecerea atelajului lui Atanasie peste frontiera între jumătățile întregului care a fost cândva Bucovina este ca un zbor de pasăre care nu cunoaște bariere și interdicții. Nu este prima oară când străbate în perfectă ilegalitate spații interzise, aici la izvoarele Siretului, astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
școlii a scotocit într-un raft mai înalt și mi-a întins două caiete înfoiate ca niște verze și două creioane, spunându-mi că oricum nimeni din sat nu le cumpără. Pe drum, căci ne-a condus chiar el cu atelajul lui o teleagă la care era înhămat un căluț costeliv ne-a spus că trebuie să ne gândim să facem rost de o armă, că se pot întâmpla atâtea. Adevărat că era interzis deținuților, spunea el, dar iarna trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de mame, când își făcu apariția primul sosit, Ibrahim Ali, un magistrat militar turc, urmat, la câteva minute, de Alexandru Sturza și de contele grec Kapodistrias, ambii din suita amiralului Pavel Ciciagov. Apoi începură să curgă trăsurile cu blazoane imperiale, atelaje și zorzoane de lux. Personalitățile participante coborau în uniforme de gală, arborând însemne și decorații sclipitoare. Iosif Fonton, consilier de la Curtea Imperială, Mehmed Galib, ministrul de Externe al Sublimei Porți, Martar Zade, Abdul Halip, înaltul cancelar al ienicerilor, contele Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lăsau pe primăvară să însămânțeze cu grâu special acelui anotimp. Noile măsuri agrotehnice erau categorice și trebuia făcută însămânțarea numai cu grâu de toamnă, în timpul optim și nu erau lăsați să meargă la cărat, la moară, sau alte treburi cu atelajul, decât la însămânțat și cu dovadă că a însămânțat, putea să-și care producția de pe câmp. Și-n această problemă, spre a fi rezolvată, erau antrenate toate cadrele bugetare din comună, repartizați pe fiecare sat în parte. Pentru a veni
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
comuna Hlipiceni, în urma evenimentului din 1998. Au intrat în posesia suprafețelor de pământ muncindu-le după cum au putut. În primii ani recolta a fost bună din cauză că pământul a fost lucrat după normele tehnice aplicate de C.A.P.; și-au procurat atelaj și cai, cel puțin un cal și se gospodăresc după hotărârea propie; au o șosea asfaltată care face legătură cu comunele pe distanțele Trușești-Sulița Botoșani; s-a realizat în anul 1996, stația de filtrare a apei din Jijia, cu ridicarea
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
lăsau pe primăvară să însămânțeze cu grâu special acelui anotimp. Noile măsuri agrotehnice erau categorice și trebuia făcută însămânțarea numai cu grâu de toamnă, în timpul optim și nu erau lăsați să meargă la cărat, la moară, sau alte treburi cu atelajul, decât la însămânțat și cu dovadă că a însămânțat, putea să-și care producția de pe câmp. Și-n această problemă, spre a fi rezolvată, erau antrenate toate cadrele bugetare din comună, repartizați pe fiecare sat în parte. Pentru a veni
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
comuna Hlipiceni, în urma evenimentului din 1998. Au intrat în posesia suprafețelor de pământ muncindu-le după cum au putut. În primii ani recolta a fost bună din cauză că pământul a fost lucrat după normele tehnice aplicate de C.A.P.; și-au procurat atelaj și cai, cel puțin un cal și se gospodăresc după hotărârea propie; au o șosea asfaltată care face legătură cu comunele pe distanțele Trușești-Sulița Botoșani; s-a realizat în anul 1996, stația de filtrare a apei din Jijia, cu ridicarea
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
în ploaie valurile de apă gazoasă și publicul aplaudă frenetic. Fabricanții de chibrituri lucrează în mers. Tăbăcarii urmează. Apare un car monumental tras de 24 boi, reprezentând noua matcă a Dâmboviței. Dar carul e atât de înalt și voluminos, iar atelajul atât de numeros, încât, când ajunge în fața marelui otel de Bulevard și boii vor să cotească la stânga spre statua lui Mihai, vârful se acață de balconul otelului deasupra fostei librării Alcalay, pe atunci fiind instalat acolo magazinul de covoare Haas
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Am stat prea puțin În preajma lui ca să-mi fi rămas mai mult de două-trei frînturi de peliculă din istorisirile sale. Astfel, știu că În Germania, unde a ajuns În ’43, s-a ocupat de aprovizionarea trupelor. Avea la dispoziție un atelaj cu care transporta alimente, muniții, combustibil, efecte militare. În țara lor, nemții recurgeau deja curent la transportul cu căruțele, ținte mai greu de nimerit de avioane. Primăvara lui ’45 l-a găsit mereu pe fugă. Alături de vreo doi-trei camarazi alerga
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
oiște alături de căluțul Bubi, încercând să suplinească lipsa celui de al doilea bidiviu. Într-un cuibar, meșteșugit din baloturi și saci în vârful căruței, chicoteau pe înfundate frații și surorile mele mai mici; eu cu mama și cu fetele împingeam atelajul din spate. Alături de noi, cu botul în rouă și cu privirea blândă, pășea văcuța Rujana, speranța noastră de supraviețuire. Purcelul Roh-Roh, de curând afumat in podul casei, se afla într-un sac sub formă de șuncă, slănină și cârnați. Jumările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
averea agonisită cu trudă în peste treizeci și cinci de ani de căsnicie. Zile-muncă n-a prestat, că era îndurerată din cauza nenorocirilor îndurate. Așa că trăia numai din puținul obținut de pe lotul statutar. Ascultă, Nicolai! Te rog să-mi trimiți și mie un atelaj pentru arat! Dar să ai grijă ca nu cumva să fie caii mei, că nu pot îndura să-i văd hămesiți de foame și bătuți în dușmănie cu oticu, și încă pe deasupra să mai și plătesc de unde n-am... Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
investit toată averea în mănăstire! se lăuda părintele stareț. Mai rar așa gospodărie în munții Năsăudului: moară cu ciocănele, gater, fermă de vaci, fermă de oi, 8 hectare pădure, 15 fânețe, fabrică de lumânări, stupină, livadă de pruni, tractor, mașină, atelaje... ehei! Mai rar așa femeie, unde pune mâna crește. Să-i sărutați picioarele, proștilor, pentru tot ce a făcut pentru voi. Ea este stăpâna, binecuvântarea lui Dumnezeu peste noi. În pronaosul bisericii, 2 metri pătrați de frescă: Cătălina, ctitora mânăstirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
O.Me la COOPERATIVĂ.“ - Ce, se răsti tânărul către oglindă, o preducea-i un hectar de pământ să ți-l dea dacă a desființat ceapeul? Da’ nici acolo nu mai face chestii de-astea. Că nu ți-a mai dat atelajele. Lu’ tata trebuia să-i dea doi boi, o căruță, un plug cu trei brăzdare, rusesc, îl făcuse din tablă de-aia, dacă știi, cum era la cutiile de bombe. Da i-a dat? Și ce-au mai bătut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
citit mai multe cărți la viața matale. A povestit careva chestiile astea, că io unul nu am auzit. Cum s-a făcut colectivizarea? Adică mai corect să mă exprim, de ce s-a mai stricat, dacă tot nu le-a dat atelajele înapoi, sau ce-o mai fi fost? I-a lăsat să fure, care a apucat și a fost pă fază. De despăgubirea țăranilor cică. Da lu’ tata ce i-a dat? Nu ziceți că se judecă și-acușica pentru via
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări la dragoste, pulpe vânjoase care despică aerul, gâturi încordate, urechi aplecate cu gura spre zare, în urma lor căruța cu trupurile ciopârțite ale copacilor în care zace ideea de flacără și în spatele atelajului spectrul calului mirat că aleargă după un șir de spectre de cai și căruțe, cu spectre de oameni, de lemne, pe când Luna se rostogolește ca un bulgăre uriaș de gheață cu obrajii roșii, paralel cu drumul uneori înainte, uneori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Asta nu înseamnă că stăm degeaba. Țiganul dădu a lehamite din mână și îl bătu pe umăr pe cel de alături, făcându-i semn să pornească la drum. Să știi că nu plecăm departe, domnule polițist! adăugă el înainte ca atelajele să se pună în mișcare. Ne oprim cum ieșim din munți. Rămânem acolo și așteptăm rezultatul... anchetei voastre. Astă noapte am mai pierdut pe doi dintre ai noștri. Nu știm ce s-a întâmplat cu Strugurel și Burcilă, dimineață nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ratele și datoriile la o Dacie, nu ne-am prea folosit de ea, pentru că nu se găsea benzină. Băbuța avea un șold rupt, șchiopăta și oricum era deja foarte bătrână, pe bărbații de casă nu ne prea puteam bizui, așa că atelajul se compunea din mine, din mama și din sacoșele noastre de pânză sau din fâș, la care se adăugau cele câteva pungi de plastic românești pe care scria Metalochimice, OCL Alimentara, Textile-Încălțăminte, Gostat sau nimic. La comanda aprovizionării era mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
îl ajutau pe cel de-al treilea să se ridice. Când au luat-o spre trotuar, unul lângă celălalt, Tomas Dos Santos a tras un șut cu sete în curul cel mai mare dintre cele trei. Grăsanul căruia îi aparținea atelajul s-a întors să-și înfrunte adversarul. Am făcut un pas înainte. Renunțând la campania din estul Los Angeles-ului, cei trei s-au îndreptat, împleticindu-se, spre bulevard, spre împușcături și palmierii în flăcări. Blanchard l-a ciufulit pe Dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
astfel de soartă a avut și căruța sărăcăcioasă din satul cu bunic la trecerea celor trei-patru mașini zgomotoase, trei Molotov-uri și una Steagul-Roșu -astfel că hăinuțele roșii ale copilului se coloraseră În gri-cenușiu. Oricât s-ar fi străduit conducătorul ciudatului atelaj să ocolească mulțimea pietrelor mari, cu care șoseua era bine Înzestrată, tot nu ar fi putut să le ocolească pe toate, dar cum acesta nici nu se străduia, la fiecare trecere peste pietrele de râu, căruța și, implicit, copilul suportau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
așeza pe malul cu iarbă Înaltă, schimba „nada” (resturi de mămăliguță furate din rația câinilor sau din porția sa de dimineață) și Îl cobora Într-un loc unde Cineva Îl sfătuia de bine. Când apăreau semnele dimineții depline, șefii de atelaje (foștii căruțași), În funcție de gradul lor de hărnicie, veneau și-și luau perechile de boi, iar Valerică stătea până ce și ultima pereche de boi Îl părăsea. Uneori, oamenii veneau și pe la amiază, zile În care pescuia cu multă bucurie foarte mult
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
atenian, care Îi anunță pe de-a-ntregul viitoarea fire. Jocuri Încheiate năucitor, doar pentru a câștiga: mâna adversarului mușcată până la sânge, „ca de un leu”, În clipa când simte că va fi biruit; sau trântitul nebunesc pe jos, În fața unui atelaj În galop, numai pentru ca tovarășii de joacă să poată socoti zarurile aruncate de el pe pământ. Iar ceva mai Încolo, din tinerețe până când se va săvârși din viață, la doar 46 de ani, cu un trup „bine alcătuit și viguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să uite de gomă și morgă, fără să renunțe la pronunțiile afectate, un Lord Barrymore, Lord Selton sau Sir John Lade găsesc de cuviință că poți face senzație și călărind grațios un cal de curse sau conducând cu mână sigură atelaje. Așadar, o adevărată artă de a fi bărbat altfel. Să nu uităm că acest gen de pasiune are antecesori iluștri, Începând cu Alcibiade. Și, chiar În epoca despre care vorbim, un celebru reprezentant În Lord Byron. Cum se poate Împăca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
rostite sau scrise, din vârful buzelor sau al peniței (dacă ne gândim la spectaculoasele epistole ale lui Brummell, Byron, Barbey, Balzac, Montesquiou, Proust și câți alții, adresate marilor doamne ale vieții mondene, stăpâne de neclintit, conducând cu fermitate conversația, un atelaj, cohorte de servitori sau poate numai fraza, În pagină). Dar toate legăturile acestea sunt scutite de primejdii, Întrucât se dovedesc strict niște relații de prietenie, nu iubiri pasionale. Pentru că, o spune cel mai bine tot Barbey, În cartea despre Brummell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]