653 matches
-
său, Artaxerses al-II-lea, pe care l-a învins lângă Babilon, dar a murit în luptă. Aristotel (384-322 î. e.n.) - filosof cu operă vastă, din domenii variate (filosofie, politică, retorică etc.), învățător al lui Alexandru cel Mare - a scris "Politica" și "Statul atenian", îndreptând istoria către cercetarea comparată a instituțiilor. Statul, anterior familiei și individului, este un organism natural; ideal este statul având clase sociale bine determinate. El considera că scopul statului era fericirea, dobândită ca stare ce însoțește practicarea virtuților; statul condus
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ce jurase că îi va pedepsi și pe atenieni. Milet a fost distrus, iar populația masacrată de perși în 494 i.en. În 490 i.en., trupele persane au debarcat în Grecia, la Marathon, că să-i infunte pe hopliții atenieni. Atenienii i-au atacat și învins pe perși. A survenit un al doilea val de atac persan condus de succesorul lui Darius, Xerxes. La Termopile s-au sacrificat 300 de spartani și 1500 de hopliți că să îi țină pe
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
de atac persan condus de succesorul lui Darius, Xerxes. La Termopile s-au sacrificat 300 de spartani și 1500 de hopliți că să îi țină pe loc pe perși. Atena a fost incendiată de perși. Dar în golul Salamina, flota ateniană a învins decisiv flota persană. În 479 i.en., spartanii i-au învins pe perși la Plateea. Orașele-state greci și-au menținut libertatea și autonomia și au rezistat unui mare imperiu prin consolidarea relațiilor. Au lăsat ruinele templelor distruse de
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
teorie, cetățile erau egale în cadrul alianței, doar unele orașe-state erau privilegiate, iar Atena impunea un monopol, punând bazele unui imperiu ce evita să poarte denumirea de imperiu, considerându-se o confederație de state. Spartanii au urmărit cu neliniște extinderea influenție ateniene. Atenienii chiar deplângeau situația iloților lipsiți de drepturi politice. Revoltă iloților și intervenția eșuată a atenienilor a destrămat relația cu Spartă. În 431 i.en. a început un lung război de 27 de ani lungi și însângerați, denumit în istoriografie
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
supună insula Melos și le-a dat cetățenilor de ales: fie li se alăturau, fie aveau să fie distruși. Melos a refuzat și atenienii l-au devastat în mod brutal. Un comandant spartan, aflat în Siracuza, deși a respins atacul atenian și a trimis pradă Spartei, el a păstrat o mare parte din ea, îmbogățindu-se, fiind găsit vinovat de corupție. În războiul peloponesiac, corupția, imoralitatea și tirania germinau în inima polisurilor. Războiul s-a încheiat în Dardanele, generalul spartan Lisandru
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
Spartei, el a păstrat o mare parte din ea, îmbogățindu-se, fiind găsit vinovat de corupție. În războiul peloponesiac, corupția, imoralitatea și tirania germinau în inima polisurilor. Războiul s-a încheiat în Dardanele, generalul spartan Lisandru blocând și distrugând flota ateniană. Acesta a câștigat cu sprijinul perșilor, vechiul inamic. Atena a capitulat. Zidurile orașului au fost dărâmate, oligarhii au preluat puterea, iar democrații au fost executați. Epoca de Aur se sfârșise cu sinuciderea filosofului Socrate, condamnat de regimul de atunci pentru
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
Carianda, care în secolul al VII-lea î.Hr. descrie așezările grecești din regiune. În sec. V-VI î.Hr., "Pontul" a devenit oficial o parte a Imperiului Ahemenid, care, probabil, a însemnat că coloniile grecești locale plăteau tribut perșilor. Atunci cand comandantul atenian Xenofon a trecut printr "Pont" aproximativ un secol mai tarziu, în 401-400 î.Hr., el nu a găsit de fapt nici un persan în "Pont". "Pontul" a ieșit de sub dominația persana atunci cand Regatul Cappadocia s-a separat de Imperiul Ahemenid, luând cu
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
marmură albastră de Eleusis. Din măreața statuie ridicată lui Zeus la Olympia nu a rămas decât soclul. Aspectul ei ar fi rămas necunoscut, dacă Pausanias nu ne-ar fi lăsat bogata și amănunțita sa descriere. Autorul acestei opere, Phidias, era atenian, prieten și sfătuitor al lui Pericle. Era deja cunoscut, după ce realizase cu puțin timp înainte statuia reprezentând pe Athena Parthenos din templul Parthenon de pe colina Acropolis din Atena. În mod asemănător, statuia lui Zeus a fost executată în tehnica chryselephantină
Statuia lui Zeus din Olympia () [Corola-website/Science/303741_a_305070]
-
a fost un episcop al Romei în perioada 138 - 142. Nu s-a păstrat aproape nici o sursă despre . Ar fi fost de orgine atenian și ar fi studiat filosofia. În timpul pontificatului său, ar fi fost implicat în organizarea ierarhiilor bisericești, deși această informație este contestată. Ar fi fost martir, fiind sărbătorit în ziua de 11 ianuarie. Conform surselor antice, Papa Hygin a fost a
Papa Hygin () [Corola-website/Science/303751_a_305080]
-
unele trăsături ale sacerdotului Zeiței Mamă se produce deci probabil în secolul al V-lea î.Hr. Venerarea lui Rhesus ca oracol a fost analoagă cultului eroilor, de exemplu celui dedicat lui Protesilaus, care fusese în relație cu tendințele de expansiune ateniene. Probabil prin contaminarea cu sfera legendelor țesute în jurul cuplurilor Orfeu/Euridice și Protesilaus/Laodameia, a căror iubire excesivă nu a acceptat moartea, a fost concepută povestea iubirii dintre Rhesus și Argantona, o fecioară frumoasă din Misia, o regiune învecinată la
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
dialog socratic scris de filosoful grec Platon, discipol al lui Socrate. Apologia este versiunea scrisă de Platon a discursului lui Socrate de apărare împotriva acuzațiilor de a fi fost un om „care a corupt tineretul, nu a crezut în zeii atenieni și a creat noi zeități”. Cuvântul „apologie” are aici sensul primar, de discurs întru apărarea credințelor sau unor acțiuni care reies din anumite argumentări filosofice. Apologia începe cu declarația lui Socrate despre faptul că el nu știe dacă poporul Atenei
Apărarea lui Socrate (Platon) () [Corola-website/Science/304464_a_305793]
-
această latură "x" să aibă volumul dublu față de cubul inițial. Din ecuația formula 1 rezultă Pentru cazul particular formula 3 se pune așadar problema construirii segmentului de lungime formula 4 . Problema era cunoscută de egipteni, indieni și greci. Conform legendelor mitologiei grecești, cetățenii atenieni, consultând oracolul lui Apollo din Delos, în 430 î.Hr., pentru a scăpa de o molimă care făcea ravagii, găsesc ca soluție necesitatea dublării mărimii altarului. Inițial, problema a fost înțeleasă eronat: era vorba de "volumul" altarului, nu de dimensiunile acestuia
Dublarea cubului () [Corola-website/Science/311708_a_313037]
-
veacuri, în unele țări chiar și pînă în zilele noastre, s-au păstrat unele forme tradiționale democratice de organizare a guvernării. Tradițiile democratice înnăscute au avut o mare influență la apariția statelor democratice în Grecia și Romă Antică. Apariția democrației Ateniene, prima formă clasică de democrație. Ea a apărut în sec.V î.e.n. începutul dezvoltării democrației ateniene a fost în reformele împăratului Solon care în sec. VI î.e.n. a înfăptuit mari reforme sociale și politice. Ele erau îndreptate spre eliberarea plebeilor
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
democratice de organizare a guvernării. Tradițiile democratice înnăscute au avut o mare influență la apariția statelor democratice în Grecia și Romă Antică. Apariția democrației Ateniene, prima formă clasică de democrație. Ea a apărut în sec.V î.e.n. începutul dezvoltării democrației ateniene a fost în reformele împăratului Solon care în sec. VI î.e.n. a înfăptuit mari reforme sociale și politice. Ele erau îndreptate spre eliberarea plebeilor de a achita impozitele, căpătarea dreptului de către oameni de a-și alege conducătorul satului sau ținutului
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
supune puterii ( și nu unei persoane fizice, ci legii ) au căpătat o largă întrebuințare. Mult mai bine însă ele au au fost realizate în timpul domniei lui Pericle în sec V î.e.n. Această perioadă se considera secolul de aur al democrației ateniene. Pericle era în fruntea conducerii ateniene și era considerat un conducător popular (sau pentru popor ). Un om cu inteligență rar întîlnită, un orator foarte iscusit și nu mai rău în plan politic, era un rival de temut al tiraniei, socotita
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
fizice, ci legii ) au căpătat o largă întrebuințare. Mult mai bine însă ele au au fost realizate în timpul domniei lui Pericle în sec V î.e.n. Această perioadă se considera secolul de aur al democrației ateniene. Pericle era în fruntea conducerii ateniene și era considerat un conducător popular (sau pentru popor ). Un om cu inteligență rar întîlnită, un orator foarte iscusit și nu mai rău în plan politic, era un rival de temut al tiraniei, socotita de el că guvernarea minorității asupra
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
compusă din săraci ci din clasa mijlocie, cumpătata în năravurile și pretențiile oamenilor către stat. Această formă de guvernămînt Aristotel o numea apoliteia”. În legătură cu schimbările esențiale a clasei mijlocii să dovedit a fi atît înflorirea cît și decăderea democrației ateniene. Despre aceasta ne arata ne arata următoarele fapte: a În anul 480 î.e.n. din 30000 de cetățeni 20000 erau din clasa de mijloc. Către sfîrșitul epocii lui Pericle (apr. anul 429 î.e.n.) clasa mijlocie constituia doar 20000 din 42000 de
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
următoarele fapte: a În anul 480 î.e.n. din 30000 de cetățeni 20000 erau din clasa de mijloc. Către sfîrșitul epocii lui Pericle (apr. anul 429 î.e.n.) clasa mijlocie constituia doar 20000 din 42000 de cetățeni. Prin urmare la căderea democrației ateniene (apr. anul 350 î.e.n.) clasa muncitoare constituia un raport de 12000 împotriva a 29000 aa¢ ceea ce a dus la transformarea democrației în puterea celor săraci sau aohlocratia”. Participarea la conducere, democrația ateniana a avut grijă de formarea unor
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
din partea statului. Prin acest mod toți erau asigurați cu timp liber pentru a se ocupă de problemele societății. Părerea societății de asemenea, influența părerea politică a poporului socotind participarea lui la viața politică că singura îndeletnicire de vază a cetatenului atenian. Toate aceste fapte ne permite sa caracterizam modelul antic de a puterea poporului” că o dominație nemijlocit socială. În polisul atenian nemijlocit domnea democrația directă, principala instituție a puterii fiind aadunarea populară”. În cadrul acestei adunări fără anumite grupări sociale
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
asemenea, influența părerea politică a poporului socotind participarea lui la viața politică că singura îndeletnicire de vază a cetatenului atenian. Toate aceste fapte ne permite sa caracterizam modelul antic de a puterea poporului” că o dominație nemijlocit socială. În polisul atenian nemijlocit domnea democrația directă, principala instituție a puterii fiind aadunarea populară”. În cadrul acestei adunări fără anumite grupări sociale că: parlament, partie, birocrație, se forma voința comună se adoptau legi , se luau decizii. Puterea adunării poporului nu era de nimic
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
se vor apăra în spatele unor ziduri de lemn. Deoarece Atena era un oraș fortificat cu ziduri de piatră, proorocirile i-au pus pe gânduri. Ei și-au abandonat orașul și au lăsat lupta în seama vaselor de lemn ale flotei ateniene. În ciuda faptului că atenienii erau inferiori numeric, ei au fost învingători, iar Nike a fost glorificată.
Nike () [Corola-website/Science/310047_a_311376]
-
sub pseudonimul Karma Nirvami. Sub același pseudonim publică în acest an și primul volum: "„Șarpe și crin”", o nuvelă de mari dimensiuni (95 de pagini), cu influențe din D'Annunzio. Pe parcursul anului 1907, semnează, sub pseudonimul Akritas, cronici în cotidianul atenian "Akropolis". Din cauza situației materiale, veșnic precare, a fost nevoit să-și câștige, ca și alți scriitori contemporani (Grigorios Xenopoulos, Kostis Palamas), existența prin scris. A colaborat de-a lungul anilor la numeroase publicații ale vremii, rezultatul fiind o opera imensă
Nikos Kazantzakis () [Corola-website/Science/309034_a_310363]
-
publica tragedia "„Meșterul”", prelucrare a unei legende populare în care influențe din Nietzsche se împletesc cu trăiri personale. Premiată la un concurs dramatic, piesa va fi pusă în scenă în 1916. Mijloacele de existență și le asigură traducând pentru editura ateniană "Fexi" cărți de filozofie și știință. Un an mai târziu, în 1911, se căsătorește, la Iraklion, cu Galatia Alexiou. Poetă, prozatoare, dramaturg, Galatia Kazantzakis (1881-1962) va ocupa un loc de seamă în viața literară elenă. Căsătoria, timp de 16 ani
Nikos Kazantzakis () [Corola-website/Science/309034_a_310363]
-
de acesta) și în ansamblurile statuare din bronz. Multe capodopere ale sculpturii clasice au dispărut de mult și sunt cunoscute azi doar după nume. Printre acestea se află și două mari statui ale lui Zeus și Atena create de maestrul atenian Fidias. Cea mai mare parte a lucrărilor în marmură care au supraviețuit nu au fost create pentru contemplarea individuală, ci au fost gândite pentru a face parte din decorarea, de ansamblu, a unui templu (mai ales basoreliefurile care le înconjurau
Arta în Grecia antică () [Corola-website/Science/309078_a_310407]
-
războaielor medice. Pe lângă Parthenon, pe Acropolis se mai află și mai micul templu al lui Atena Nike, Erecteum, cu cariatidele lui distinctive (stâlpi sculptați sub formă de femei) și o mare poartă de intrare, numită Propylea. Pericle, omul de stat atenian, a pus în aplicare acest program ambițios al construirii de clădiri. Lucrările de construcție au fost supravegheate de Fidias, care a creat și colosala statuie a Atenei, de mult pierdută, dar care pe vremuri a fost plasată în interiorul Parthenonului. Arhitecții
Arta în Grecia antică () [Corola-website/Science/309078_a_310407]