527 matches
-
genere a libertății. Prin această concluzie, soluția stoică se remarcă drept un moment fundamental din evoluția concepțiilor filosofice despre libertate. II.1.2. Conceptul de libertate în filosofia Evului Mediu Gândirea creștină medievală se află în fața unei probleme similare. Recunoscând atotputernicia lui Dumnezeu, teologii creștini trebuiau să răspundă la întrebarea: mai poate omul să fie liber? Mai multe argumente pledau în favoarea unui răspuns negativ la această întrebare. În primul rând, într-un univers guvernat de divinitate, omul nu poate fi stăpânul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
cele ce nu sunt necesare, să mințim, să dăm, să ne bucurăm de ceea ce se cuvine sau nu. În legătură cu toate acestea suntem stăpâni sau liberi. De unde provine această libertate? Dumnezeu însuși ne-a acordat-o, se menționează în Ecleziast. Dar atotputernicia divină nu intră în contradicție cu liberul arbitru pentru că divinitatea nu-l constrânge pe om să aleagă un anumit lucru și nu altul. Omul posedă liber arbitru, deoarece alegerile sale nu sunt dictate de instinctul natural, ci de judecată. Toma
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Dumnezeu este cel care dictează. Oamenii cred că hotărârile pe care le iau le aparțin lor înșiși, dar se înșeală. Cu atât mai mult rezultatele faptelor omenești depind nu de autorii lor, ci de Dumnezeu. În condițiile afirmării unei asemenea atotputernicii divine, se ridică problema dacă însăși ideea de libertate umană mai are vreun sens. Gândirea creștină medievală se află în fața unei probleme similare. Teologii creștini trebuiau să răspundă la întrebarea: Mai poate omul să fie liber? În primul rând, într-
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
fi anulat ca ființă morală. Admiterea liberului arbitru constituie o necesitate pentru gândirea teologică, care a construit un sistem complex de argumente bazat pe multiple nuanțări și soluții ingenioase. Libertatea acordată omului de divinitate nu se află în contradicție cu atotputernicia divină, conform gândirii teologice din două motive: deși Dumnezeu acordă omului libertatea de a alege, el împiedică într-un oarecare fel faptele acestuia când este cazul, când contravine proiectului divin. Divinitatea ajută pe fiecare să aleagă ceea ce acesta vrea să
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
conform gândirii teologice din două motive: deși Dumnezeu acordă omului libertatea de a alege, el împiedică într-un oarecare fel faptele acestuia când este cazul, când contravine proiectului divin. Divinitatea ajută pe fiecare să aleagă ceea ce acesta vrea să aleagă. Atotputernicia divină nu intră în contradicție cu liberul arbitru, căci divinitatea nu-l constrânge pe om să aleagă un anumit lucru și nu altul. Cea mai bună dovadă a existenței liberului arbitru este rațiunea sau judecata omului, idee prezentă la Descartes
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
consecința unui secol de acumulări și potențări ale spiritului uman, care în Germania au găsit un teren cât se poate de fecund: Epoca Luminilor 310. Cu siguranță, introducerea ideilor egalitare ale Codului Civil și lupta, chiar slabă, contra feudalității și atotputerniciei Bisericii, raționalizarea administrației, au dat o lovitură mortală societății Vechiului Regim, dând naștere mișcărilor naționale și liberale care vor zgudui Europa în secolul al XIX-lea. Principiul care va triumfa va fi cel al "suveranității statelor-națiune", și nu al "suveranității
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în privința scopurilor agresiunii, cât și în privința mijloacelor și armelor necesare pentru respingerea ei".268 Potrivit religiei musulmane și tradiției coranice arabii trebuie să se opună opresiunii și nedreptății în beneficiul dreptății și al toleranței, acceptând legitimitatea pluralismului religios explicată prin atotputernicia lui Allah, care a creat umanitatea în diverse forme. Islamul tinde să denatureze univoc religia musulmană și, implicit, tradiția coranica, interpretând-o adesea exclusiv în sensul unei simbolistici legate de orașul sfânt, întrucat "Mahomed s-a ridicat la cer de la
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
și umbrelor un excedent de tensiune psihică. Insert involuntar și, adeseori, insesizabil, autoportretul creează o asimetrie plină de vigoare În jurul căreia se ordonează jurnalul intim Însuși. Autoportretul trimite automat la ideea de persoană, de autor și, firește, de eu. Însă atotputernicia pronumelui personal eu nu e componenta psihanalitică a actului creator, ci semnul unei prezențe obiective. O obiectivitate pe cât de discutabilă, pe atât de inutilă. Pentru că, așa cum observa Eric Marty, „autorul se află În insolubila situație paradoxală de a scrie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
O atare relație cuprinde în ea un viciu de formă pe care nu îl putem ignora, rezultînd din următoarea întrebare: înșelatul care știe, care este prevenit de la bun asupra înșelăciunii și care ar putea în consecință să o preîntîmpine așa cum atotputernicia divină cu siguranță că ar fi îngăduit-o8 fără a o face totuși, mai poate fi cu adevărat considerat un înșelat? În principiu, nu. Procedînd în acest fel, Dumnezeu va lăsa lucrurile să se desfășoare potrivit liberului arbitru cu care l-
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
există un destin pe care Dumnezeu să i-l hărăzească omului la modul absolut. Cea de-a doua soluție a condus la ignorarea oricărei influențe pe care Creatorul poate să o aibe asupra ființei umane, fapt care contrazice însă principiul atotputerniciei și atotcunoștinței sale, respectiv puterea sa de a impune omului norme morale cum ar fi aceea de nu minți pe care acesta să le respecte. Între cele două alternative, soluția de mijloc a acreditării unui moderat "liber arbitru" a părut
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Din păcate, Fondane nu a mai trăit să-și vadă intuiția confirmată, căci la scurtă vreme după moartea sa, Lupasco și-a dezvoltat teoria tocmai în sensul dorit de prietenul său, cel al abordării cunoașterii pornind de la afectivitatea luminoasă, dincolo de atotputernicia unei Științe concrete. Singură printre cărți, Cartea crapă sub presiunea unei posibilități infinite, deschisă Omului, a unui Absurd gata în orice clipă să rupă 'seriozitatea' unei Puteri la care suntem invitați să participăm ; doar ea ne revelează sensul, amploarea și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aiuritor al Logicianului lui Ionesco și silogismele amărăciunii lui Cioran, ar fi, poate, un loc și pentru pisica lui Schrödinger, metaforă a paradoxului perfect, imagine a neputinței realului (cel puțin a realului care ne e accesibil prin simțuri) și a atotputerniciei limbajului și a spiritului. Căci, potrivit faimoasei experiențe, atîta vreme cît cutia nu a fost deschisă, pisica este și vie și moartă în același timp, într-o suprapunere de stări contrarii perfect suportabilă în teorie. Paradoxul ca "strănut al spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a iubirii, cum și percepția sentimentului și a naturii fruste ca măsură a universalului dau preț multor pasaje. Maniera alegorică și mitologizantă duce la o amplă și retorică paradă de nume sau de epitete mitologice, menite să plasticizeze, prin personificare, atotputernicia erosului. Înfrângerea lui Amor de către o „tânără copilă”, răsărită din români, oferă prilejul dezvoltării poemului pe linia motivului „Amor cu aripile muiate de ploaie”, care, pornind de la o odă a lui Anacreon, a cunoscut o largă circulație. Pe fundalul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
care nu va mai oferi argumente, definiții. Dacă elementele despre care discută nu mai pot fi supuse unei singure logici sau unui singur principiu, atunci scriitura sa se va acomoda acestei situații prin folosirea fragmentului în dorința de a refuza atotputernicia sistemului. Această "adaptare" discursivă reprezintă, de altfel, și un principiu pe care l-a enunțat în legătură cu limbajul în genere, care, din perspectiva sa, trebuie să se muleze pe intenția de bază a discursului: "dacă vrea să vorbească despre iluzie, limbajul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de la poalele Carpaților, surpăturile unui oraș vechi (istoria, deci), mitologia și, sub formă de simboluri gata făcute (cunoscutul pasaj despre Amor din Anacreon), intră și cultura ca experiență a spiritului și punct de referință pentru imaginație. Ca să exprime o temă (atotputernicia Amorului În lume), Iancu face mari ocoluri, complică discursul, introduce mai multe planuri (mitologia, istoria, geografia), Încercînd să le adune Într-o alegorie măreață. Discursul rămîne, În esență, didactic, iar instrumentele lui sînt: descripția, evocarea, reflecțiunea morală, comparația prestigioasă, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce nu este descoperit de tot Înaintea ochilor noștri și care prin a lui nedeslușită Înfățișare pare că ar ascunde o taină În sine; Închipuirea ființelor duhovnicești; Închipuirea ce ne putem face despre Prea-Înalta Ființă, despre a sa vecinicie și atotputernicie, Într-un cuvînt, toate ființele ce sînt mai presus de noi sau de care noi sîntem despărțiți printr-o depărtare foarte mare sau a vremii sau a Întinderii; oarecare neorînduială Însemnătoare fără proporție, precum o grămadă nemărginită de stînci, aruncate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu-și cumpere un măgar ci să-și ia un bărbat, bărbatul fiind mai vrednic la treburi, despre amor și noroc... Unele, ca aceasta din urmă, au un caracter mai pronunțat liric. Poemul (Povestea ăluia) e o reflecție sprintenă despre atotputernicia amorului și manifestarea oarbă a norocului; „Dar amorul la cîți trece PÎn’la mormînt Îi petrece, Și nici atuncea nu-i lasă, Ca norocul ce nu-i pasă, Ci și pe ale lor oase Varsă lacrimi dureroase, Le ridică monumente
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și maturizat RS, Înrolând scriitorii Într-un „front larg și combativ” al „metodei metodelor”: realismul socialist. Deși RS a dezavuat P, acesta n-a dispărut ca obsesii și mentalitate. RS manierist și lozincard poate fi asimilat P. Dar În vremea atotputerniciei RS, Împotriva operelor de acest gen s-a exercitat o permanentă critică. Căci adevăratele opere realist-socialiste trebuiau să fie: partinice, tendențioase, politizate, cu foarte mult potențial combativ și revoluționar, cu o mai mare capacitate de instigare la ură și la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
alcătuită, încît să nu-i lovească mult în interesele economice. Iar egalitatea în fața legii, în fața autorităților, care i-ar fi putut jigni, deși înscrisă în Constituție, n-a existat și nu există încă. Dar, oricum, acest atentat - constituția liberală - la atotputernicia boierilor i-a făcut să nu aibă simpatie pentru dânsa. Pe boierinași, această constituție, odată câștigată, n-a putut să-i mai entuziasmeze, pentru că, legile economice lucrând, boierinașii au început - mai bine, au continuat - să decadă, stîrnindu-li-se acum ca concurent
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pe la 403) (Despre Sfântul Duh - lucrare pierdută), Diodor de Tars († 395) (Despre Sfântul Duh), Sfântul Ambrozie (Despre Sfântul Duh) etc. Părinții patristici citați relevă în unanimitate dimensiunea ecumenică a lucrării Sfântului Duh în lume. Negarea Dumnezeirii Sfântului Duh înseamnă tăgăduirea atotputerniciei Sale și a rolului Său binefăcător și mântuitor; de aceea ereticii erau socotiți ca blasfemiatori ai lui Dumnezeu și stricători ai păcii și unității Bisericii. Sfântul Niceta, la rândul său, accentuează rolul ecumenic al Sfântului Duh care este Domn și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe fiecare îl respinge sau îl atrage, îl umple zilnic de harul Său, sau îl îndepărtează de la El”. Cassian spune că Dumnezeu alege să acționeze într-un fel mai mult omenesc, răspunzând nevoilor, condițiilor și faptelor indivizilor, deși El, prin atotputernicia Sa sau pe baza atotștiinței Sale sau preștiinței, ar putea emite decrete divine. Unul dintre cercetătorii recenți ai lui Cassian consideră că în ceea ce privește capitolul 25 al Convorbirii duhovnicești XVII ,,nu numai că critică în mod fățiș predestinația bazată pe hotărârea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
1945 - 28 mai 1952, a fost, totodată, un fruntaș al Partidului, deținând funcția de membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.R./P.M.R. între 21 octombrie 1945 și 27 mai 1952. Totuși, trebuie spus că „influența aparatului” represiv și sentimentul atotputerniciei nu erau prea ușor de contracarat de preceptele ideologice. De aceea, nu o dată, luările de poziție ale miniștrilor de Interne, reprezentanți ai Partidului în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, erau marcate de ambiguitate. De exemplu, Teohari Georgescu, în cadrul unei conferințe cu comandanții
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
nu se considera ceva mai deasupra, în orice caz se considera egală cu comitetul regional, față de care nu considera că trebuie să dea socoteală de activitatea sa”. Dincolo de substratul politic al reproșurilor aduse activității Securității, este evidentă nemulțumirea Partidului față de atotputernicia Securității și s-a acționat în direcția diminuării acesteia prin acordarea unui statut privilegiat membrilor de partid, mai ales celor cu funcții de conducere. Un ultim episod semnificativ al confruntărilor Partid-Securitate considerăm că a fost cel din 14 martie 1973
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
anterior, Consiliul Politic al Ministerului de Interne, „ca organ de partid subordonat C.C al P.C.R”. Totodată, a fost înființată funcția de locțiitor politic al șefului inspectoratului județean al M.I. și al municipiului București. Practic, era o reîntoarcere la atotputernicia locțiitorilor politici din unitățile M.Ap.N. din anii de început ai regimului. La puțin timp, în 3 aprilie 1978, organele de securitate, fără a fi desprinse din Ministerul de Interne, sunt regrupate în Departamentul Securității Statului, structură nouă în fruntea căreia
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
a încheiat pe viață cu locul în care e acum uitat și închis. Deși parte din echipa unui teatru, Sufleorul n-a trăit nici secunda de geniu artistic, nici dezamăgirea ratării unui rol, nici căderea, nici înălțarea, nici vulnerabilitatea, nici atotputernicia. Pentru el, scena nu are farmecul unei iubite. Melancolia devine pentru Actor un secret pe care n-are cui să-l împărtășească, devine esență a vieții și a tragicului care-l ridică din costumul de bufon la înălțimea stelelor. Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]