509 matches
-
idei. Scrisă la persoana întâi, cartea pare a fi fost concepută ca o fișă clinică întocmită de doctorul George Filimon cu privire la sine și la personajele ce vin în contact cu el. De aici, și o anume notă de detașare și autoironie. De fapt, e o carte polemică la adresa literaturii care cultivă mitul eroului, fiindcă în viață, constată romancierul, compromisurile, lașitățile umbresc de multe ori, până la ștergere, idealul eroic. Astfel doctorul, ce se închipuie comițând gesturi cu consecințe fatale, dar păstrând apoi
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
insistență. Uneori toate personajele par că vorbesc și gândesc „ca din carte”, că își alimentează resursele de vervă și umor din universul almanahurilor cu sfaturi utile și al „Paris-Match”. Sub acest raport, textul frizează deseori kitschul, fără semne perceptibile de autoironie care să marcheze distanțarea față de un registru de exprimare „citat” pentru autenticitate. Toate aceste insuficiențe par să „recomande” literatura prozatoarei ca pe o versiune ceva mai elevată a literaturii „populare”, de consum. De fapt, lucrurile nu stau chiar așa: scrierile
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
la limbajul fastuos în favoarea unui lirism discursiv, în care enumerarea, lipsa punctuației și fracturarea sintaxei iau locul metaforismului intens de până acum. De asemenea, se observă și o ușoară deplasare de perspectivă: nostalgia începe să se amestece cu ironia și autoironia în poeme în care imaginea poetului provincial, patronată de „preafericitul Bacovia”, este creionată fără încrâncenare sau resentiment, în tonuri jovial-negative: „vino în provincie mi-au zis vino / profesore la căsuța ta albă în micul orășel / vei umbla ca Iisus peste
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
dar și mijloacele de expresie necesare pentru a putea reda monstruozitatea perioadei de detenție în dimensiunile sale proprii. D.V.: Se poate. Eu, datorită vârstei, am uitat multe nume, am uitat, dacă vreți, uneori și cum mă cheamă. C.I.: Aveți o autoironie admirabilă! D.V.: Se poate, numiți-o cum vreți! Dar sunt atât de sătul de răutatea omenească și de fățărnicie, poate mai mult decât de răutate mă doare fățărnicia, ipocrizia semenilor mei: nu pot concepe că cineva vine, îți strânge mâna
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
nu știți? Încă nu le simțiți că ar fi și poetice? A.V. Domnule Vasiliu, sunt un om la 67 de ani. Știu să mă feresc de lucrurile care ar aduce în discuție o anumită infatuare. Nu mă feresc de autoironie, nu mă feresc de dispută, de polemică. Dar cred că și Narcis, când privește în apă, nu este fascinat de el însuși, ci îl caută pe celălalt pe care vrea să-l pătrundă și să-l cunoască. A.V. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Mircea Zamfir: Dar stați bine cu sănătatea, sunteți om tânăr încă. Mihai-Răzvan Ungureanu: Eu stau... Spuneți numai atâta: ministrul de Externe e un om tânăr. Și ne împăcăm aici. Nu... 82.000 de kilometri, am spus, într-adevăr, cu intenția autoironiei mai curând, tocmai pentru că asta era și circumstanța: final de an, toată lumea dornică să audă și o anecdotă, nu doar o lungă, stearpă înșiruire de teme făcute sau neatinse. Geografic e mult mai mult, colegii din Cabinet m-au cenzurat
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
era distant, rigid, adesea convențional (din timiditate!), acum este relaxat, putînd fi foarte cordial și tandru", scria Erika Mann despre tatăl ei, în ultimii lui ani de viață. Capacitatea lui Thomas Mann de a iubi, deși camuflată de legendara sa autoironie, s-ar fi manifestat de timpuriu prin aptitudinea de a se minuna, de a admira. , Cred în bunătate, în spiritualitate, adevăr, libertate, rațiune, luciditate, frumusețe și dreptate, într-un cuvînt, în seninătatea suverană a artei, aptă să dizolve ura și
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
Gaster și în replicile lui din imaginația noastră, a cititorilor, a spectatorilor, din imaginația lui Purcărete tălmăcitorul vizual al lui Rabelais, a "însoțitorilor" săi Helmuth Stürmer și Vasile Șirli și a minunaților actori care nasc stări, situații, povești, ironie și autoironie într-un joc delirant și istovitor. O experiență la care s-au supus cu dăruire, aducîndu-și cu toții omagiul lor lui Rabelais. Și nu doar pentru că este anul lui. Sau poate tocmai de aceea.
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
un asemenea context al demistificării pe cît de neostentative pe atît de sistematice ( poetul nu are deloc aerul unui rebel, ci al unui ins care se desparte cu regret de clișeele grandilocvente ori numai calofile, care oftează făcînd acest pas), autoironia e binevenită. Ioan Moldovan parodiază epicul, relatînd la un mod oarecum kafkian faptele cele mai mărunte, luînd distanță nu doar față de natura lor, ci și față de sine. Le depreciază depreciindu-se: "Așa cam pe la miezul nopții m-apucă existarea/ în
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
ele paharul de coniac, al cărui cristal de cea mai bună calitate vibra ușor ducându-l la buze. - Superb pahar - îl elogie, ca să zică ceva. Bibliofilul era de acord, și făcu un gest pe jumătate de resemnare, pe jumătate de autoironie, sugerând o lectură secundă a tuturor celor aflătoare atunci și acolo: cupa fină, cele trei degete de coniac din sticlă, casa despuiată. Ba chiar și a prezenței lui printre ele: elegant, palid și uscat strigoi. - Mai am doar unul la
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
1991-’92, adunate sub titlul atât de inspirat al aceluiași R. de Mambro Santos, Erotomachia. Într-adevăr, fiecare dintre desene pare o luptă arhetipică dintre femeie și bărbat, într-o totală libertate figurativă și cu o spumoasă (auto)ironie. Aceeași autoironie care se regăsește, de astă dată cu nuanțe melancolice, și într-o declarație a sa: „Am iubit dintotdeauna enorm femeile, nu există nici un film al meu care să nu se nască din această dragoste ș...ț Dar femeia, vorbind în
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
acesteia, divagînd, povestind, înscenînd sub unghiul unei iluzorii înstrăinări de sine, a unei renegări. Cu cît pare a înainta în adîncimea introspecției, cu atît e mai preocupat a-și asigura o strategie complicată a replierii. Discreție? Procedeu stilistic? Autopunițiune prin autoironie? Teamă în fața abisului deschis înlăuntrul propriului eu? Probabil că din toate cîte ceva. În orice caz, avem a face cu o postură antilirică (un atilirism soft, spre deosebire de cel hard al avangardei). Printr-un reflex magic, poetul se ferește să-și
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
serie cu alte slavisme învechite, folosite azi în mod ironic, precum a ocîrmui, oblăduire etc.), mi se pare evident că odrasla nu mai poate apărea într-un context neutru sau favorabil, nuanță să cea mai puțin agresivă fiind ironia sau autoironia (cu care se încarcă în mod inevitabil pînă și contextul minimal din Dicționarul de sinonime: "Asta e odrasla lui Popescu"). Contextele jurnalistice actuale presupun invariabil o distanțare critică - față de părinți (de funcțiile sau ocupațiile lor), față de copii (și de comportamentul
"Odraslă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18166_a_19491]
-
pe care le-a luat, a banilor, a legitimației de scriitor... În crunta mea naivitate, continui încă să mă întreb și să refuz să cred. Una peste alta, o spun cu mîna pe inimă, fără nici un fel de ironie sau autoironie, seara aceea de lectură a fost pe sufletul meu. A fost conform așteptărilor și nevoilor mele: un auditoriu care să refuze din capul locului orice explicație, presimțind probabil că nu voi da explicații. În ce mă privește, cercul s-a
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]
-
media și al comercializării globale. Poveștile sunt la fel de încurcate precum telenovelele. Prezentându-l sub forma „teatrului sărac“, Béla Pintér a dezvoltat un stil de joc specific, stilul unui amator conștient că joacă, dar la un nivel înalt profesionist. Ironia și autoironia (de a fi ungur) sunt noțiuni cheie. Spectacolele sale recente s-au dovedit a fi empatice cu critica socială și politică: Mizerie (Szutyok), Kaisers TV Ungarn și <i>Secretele noastre</i> (<i>Titkaink</i>) au în vedere procese sociale și
„Guvernul anterior ne-a dat bani, guvernul actual ne oferă subiecte“: Estetici și politici în artele spectacolului din Ungaria () [Corola-website/Science/295765_a_297094]
-
pe piață apar trei reviste desprinse din inițiala "Academie Cațavencu" - "Academia Cațavencu", "Cațavencii" și "Kamikaze". Titlul revistei, care vizează tipul parvenitului politic (prin șantaj) din piesa „O scrisoare pierdută” a dramaturgului I. L. Caragiale - Nae Cațavencu, își asumă nu doar o autoironie evidentă, ci, mai mult de atât, hiperbolizează autoironia prin ideea de Academie Cațavencu, de forum al demagogilor și oportuniștilor. De aceea, revista funcționează, de fapt, ca un al doilea parlament al României postcomuniste, dar unul satiric și pamfletar. Titlul original
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
Academie Cațavencu" - "Academia Cațavencu", "Cațavencii" și "Kamikaze". Titlul revistei, care vizează tipul parvenitului politic (prin șantaj) din piesa „O scrisoare pierdută” a dramaturgului I. L. Caragiale - Nae Cațavencu, își asumă nu doar o autoironie evidentă, ci, mai mult de atât, hiperbolizează autoironia prin ideea de Academie Cațavencu, de forum al demagogilor și oportuniștilor. De aceea, revista funcționează, de fapt, ca un al doilea parlament al României postcomuniste, dar unul satiric și pamfletar. Titlul original, "Cațavencu săptămânal incomod", a fost de dat de
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
să devină celebră pentru aceste replici incitatoare lipsite de predicat. "Domnii preferă blondele" a fost un musical excepțional de îndrăzneț pentru acele timpuri, și azi este privit ca una dintre cele mai bune comedii din toate timpurile de către numeroși critici. Autoironia rolului lui Monroe de showgirl căutătoare de aur, Lorelei Lee, este general considerat ca unul definitor pentru eforturile sale cinematografice. Aparițiile ei în "Diamonds Are a Girl's Best Friend" sunt printre cele mai cunoscute scene din cariera lui Monroe
Marilyn Monroe () [Corola-website/Science/301492_a_302821]
-
epigrama, caricatura de gag își alege subiecții pe criteriul denaturării unui aspect comportamental sau exagerării unui element fizionomic. Răutacioasă și chiar vulgară adesea, caricatura de gag este o farsă menită a irita pe subiect atunci când acesta nu posedă umor și autoironie sau declanșarea unui mecanism de replică, atunci când subiectul se simte lezat dar nu jignit și stăpânește pe deasupra și calitatea de a riposta cu aceleași arme. În acest ultim caz, replica nu întârzie să apară și de multe ori, depășind chiar
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
spân></spân><spân style="color: #000000;"><spân style="font-size: medium;"><i>[n]umindu-ne <<La Est de Vest>>, nu <<La Vest de Est>>, cum s-ar aștepta toată lumea, confruntăm clișeele despre noi cu autoironie</i></spân></spân><spân style="color: #000000;"><spân style="font-size: medium;">" (ib.), chiar dacă aceasta se manifestă prin „</spân></spân><spân style="color: #000000;"><spân style="font-size: medium;"><i>utilizarea modurilor de viață <<Estice>> specifice nouă</i
Cluj Capitală Culturală sau justiție culturală ca soluție la injustiții sociale? () [Corola-website/Science/296155_a_297484]
-
o lecție oferită de nu știu care neoromantic, sau chiar de Chagall? Oricum, prezența apariție aduce (și readuce) fragmente din confesiunea unui autor înclinat spre filozofare, cu mijloacele caracteristice lirismului, uneori augmentate și susținute cu note proprii; un singur exemplu: ironia și autoironia, chiar dirijate până la sarcasm, continuă să păstreze un anumit rafinament (și nu doar la nivelul obișnuit, al limbajului care „evita” să producă disfuncții în plan ideatic)... Ce ar trebui să se mai știe? Leo Butnaru mizează nu numai pe talent
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
-i absurdul intrinsec. Faptul că poetul nu cultiva protestul vehement, revoltă pe față, ci una discretă, umorescă, sporește neîndoios efectul rechizitoriului... Că pentru a-și onora ironia de care uzează, poetul nu pregeta a și-o întoarce împotriva propriei persoane. Autoironia e o modalitate de a se situa pe treaptă situației obștești, pentru a se putea pronunța în numele ei, însă și o asumare a unei antimistici a eului, a unei impersonalizări care justifică interior ascuțișurile satirei. E o „democratizare” a eului
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
sub bagheta regizorială a lui Ion Cojar era Bălănuță, dreaptă, mândră, neînfricată în fața dictatorului, gata să moară, dar să nu cedeze. A fost pur și simplu copleșitoare în acest rol, după cum a fost convingătoare, încărcată de nuanțe, cu o continuă autoironie și un emoționant tragicomic în eroina principală din "Doi pe un balansoar", de William Gibson. Alături de Victor Rebengiuc, Bălănuță a transformat această melodramă într-un zguduitor simbol al condiției tânărului de azi, al singurătății, al lipsei de comunicare, al nevoii
Leopoldina Bălănuță () [Corola-website/Science/303976_a_305305]
-
o limbă moartă în universul "Futurama" (deși cultura franceză s-a păstrat), cum este în prezent limba latină. În varianta de limbă franceză a serialului, germana este limba moartă. Serialul folosește o gamă largă de tipuri de umor, printre care: autoironia, umorul negru, umorul cu tentă sexuală, umorul prin hiperbolă, și umorul sec; sursa sa principală de umor este prezentarea satirică a vieții de zi cu zi în viitor și comparațiile parodice cu prezentul. Matt Groening spune că, de la concepția serialului
Futurama () [Corola-website/Science/310033_a_311362]
-
Observația despre caracterul filosofic al romanțelor lui Eminescu, despre caracterul de nuvelă al basmelor lui Creangă, despre semnificația numelor comice din teatrul și proza lui Caragiale, sublinierea lirismului prozei lui Sadoveanu, a psihologiei inadaptatului din proza obiectivă a lui Brătescu-Voinești, autoironiei lui Topârceanu, sincerității lui Demostene Botez, a pozei rostadiene din sonetele lui M.Codreanu, a creației de tipuri din proza de evocare a copilăriei a lui Ionel Teodoreanu au devenit apoi locuri comune ale criticii, circulând detașate de autor, ca
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]