8,738 matches
-
atenție se poate desfășura într-o sală, în orice moment al unei lecții de educație fizică. Încă de la începutul lecției fiecărui colț i se atribuie denumirea unei culori. În timpul desfășurării lecției, la un moment dat, profesorul strigă o culoare la auzul căreia toți trebuie să alerge la colțul respectiv. Cei care greșesc sau ezită vor fi penalizați. Indicații metodice Pentru a crea surpriza pot fi strigate și alte culori în afara celor atribuite colțurilor. În aceeași oră jocul poate fi repetat de
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
opacă, mi se face a foame și a sete nemăsurată, mi se face a frică mușcătoare ca a fiarei ce hrana-și devoră, terorizată că alta nu-i mai e dată vreodată. vocea ta vocea ta e miere ninsă peste auzul meu rănit, îmi vorbește ca o fructă coaptă ce se-nneacă-n propriul must. foșnesc în ea toate lentorile lemnului, toate scâncetele pietrei, plăpânzenia ierbii, ruginile nevăzute ale fierului, cocleli de argint și scăpărări de aur, praf de cărbune răcit, mătase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se încovoaie, cu neliniștea ei îl mânjesc. ca apa, seninul se-nchide peste spinii privirii și-i preschimbă-n sidef. nepoftita fiară când nu pot să scriu, ce tulbure pastă îmi gâlgâie în vene, ce păsări de plumb îmi întunecă auzul! când nu pot să scriu, ce strâmb se reflectă lumea-n oglinzi, tremurată și plină de întreruperi, scăpată din mâna lui Dumnezeu, amorțită! când nu pot să scriu, ce lumină strepezită în umbre gelatinoase, ciugulite de pliscul neliniștii mele, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
scama în aer plutește, abia mai vibrează. schimba-voi locul acesta cu nimbul violet al notei do celei mai de jos, cuvântu-mi apune. voi încolți neștiută, în tăcere, ca pălămida cărnoasă și dulce, nimicul voi hrăni. voi fi doar auz hămesit, atent la următoarea chemare, lipsită de cuvânt, cum trupul de carne. vremelnicie nenumărate impulsii nervoase ale universului ne scurgem în pământ pe sărite, cum, tot pe sărite, străbatem întunericul spre întrupare. până la ultimul rid, aparținem întâmplării strict potrivite, locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lor fizică și spirituală asupra semenilor. * Nimic nu durează mai mult decât ceea ce este intens, - chiar scurt. Nimic nu durează mai puțin decât ceea ce continuă... Aude atât de bine și cu finețe, încât dă impresia unui om surd din cauza ascuțimii auzului și a solicitării maxime, care îl fac să pară absent. * 3 octombrie. Troti, soția lui Theodor Grigoriu, prietenul meu, e pe moarte. Pulsul 5 cu ceva infim. Și noi plecăm pentru ultima șansă la Paris. Doamne... în mai, îi duceam
Note, contra-note by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7708_a_9033]
-
mă simțeam călcat pe coada de leu. Precum și cât de bine mă pricepeam să am întotdeauna dreptate. Se vedea o treabă sisifică a căuta sursa acestei la culme inconfortabile stenahorii, angoasă, în limbaj ionescian, un handicap în plus față de scăderea auzului, a văzului, memoriei și facultății de iertare, tot motive de iertare la această vârstă care, științific, se manifestă odată cu încetarea creșterii - de pe la douăzeci de ani, în prima miercuri. De pe la optzeci, începe să se simtă. încercam să mă autoscopez, să-mi
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
să mi se refuze programele preferate la televiziune, înlocuite cu reclame pascale și lecții de reculegere. Aveam să apăs pe butonașul telecomandei, secundă născătoare de suculente speranțe și în loc ca ochii să mi se limpezească, precum în prima copilărie, iar auzul să mi se ascută, precum al unui copoi, regăsind figurile mirabililor parlamentari ai celor șaptesprezece ani trecuți, miniștri, prezenți, foști și viitori, miliardari înțelepți, cu progenituri dotate - ce-mi era dat să văd? Mă repet: se știe că schimbările modului
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
meu. Fă-mă, Doamne, aprinzător de candele./ Credinciosul este om înflorit./ Mă închipui prunc, într-o scaldă de lumină. Mă închipui/ mire îmbrăcat în schimbarea la față. Sufletul meu este/ iedera lui Dumnezeu. Sînt cufundat, Doamne, în afara/ ochilor mei, în afara auzului, în afara minții mele, în afara vorbirii și a tăcerii, mult în afara mamei mele. Sînt cufundat în sine./ Sînt cufundat, Doamne, în nesine./ Dumnezeu infinitul este întotdeauna întredeschis. în el intră/ sufletul meu infinit" (Psalmul 22). Relativ rareori apare invocat inefabilul ca
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
e vorba de Pitești, cea mai prudentă atitudine e duplicitatea. Explicația acestei duplicități e simplă: apartenența politică a victimelor Piteștiului. Stigmatul ideologic pe care aceștia îl poartă în ochii noștri și frica cu care am fost obișnuiți să reacționăm la auzul numelui lor ne-au indus o optică timorată de școlari încurcați: îi privim pe protagoniștii Piteștiului ca pe niște extemporale nedorite de care nu știm cum să scăpăm mai repede. Calciu Dumitreasa, Costache Oprișan sau Mihai Buracu sunt nume la
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
măsură extraordinară pe care Alexandru Dabija le-a propus-o colaboratorilor săi. Nu sînt critic muzical, nu se cade să-mi dau cu părerea despre acest poem muzical compus de Ada Milea și Bogadn Burlăcianu. Mi-a căzut foarte bine. Auzului și simțului, emoției față de nebunia lui Gogol, față de modestia lor. Un proiect care va bucura cetatea. Noaptea tîrziu umblu pe străzi. Nu caut nici un nas. Caut povestea din mine. "Orice s-ar spune, asemenea tărășenii se întîmplă pe lume. Rar
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
un plod, doi, trei?! Tu râz, omuli, da’ știi când o murit Baba Ana, acu doi ani, cum mai cânta’ cucuveaua pi șura ii și cum urla cățaua ii ceia neagrî? Ei, sî nu crez În sămni?! Ia ascultî, ia, auz, auz? Victor se prefăcu că ascultă cu atenție iar În gândul lui Își zise: Minte de muiere proastă și prostită de toate vorbele la care ia aminte, de la toate babele și moșnegii care nu au citit o boabă În viața
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
plod, doi, trei?! Tu râz, omuli, da’ știi când o murit Baba Ana, acu doi ani, cum mai cânta’ cucuveaua pi șura ii și cum urla cățaua ii ceia neagrî? Ei, sî nu crez În sămni?! Ia ascultî, ia, auz, auz? Victor se prefăcu că ascultă cu atenție iar În gândul lui Își zise: Minte de muiere proastă și prostită de toate vorbele la care ia aminte, de la toate babele și moșnegii care nu au citit o boabă În viața lor
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
recepționerei, bine stimulată de Rică, s-au refugiat Într-o cameră single a hotelului băcăuan. Nici nu au aprins lumina, cei doi tineri frumoși s-au trezit dezbrăcându-se cu viteza unei lovituri de volei În trei metri și la auzul nenorocitului Îndemn „te rog să nu te grăbești, avem toată noaptea la dispoziție” Rică a dat la iveală proaspătul certificat de absolvent al unei școli de maeștri, pentru scurt timp se Întrebă, oare cum se simte și ce-ar spune
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
auzeau cu claritate doar cuvântul „Liuba”. A stat așa vreo cinci zile...” Ce-i cu tine, băiete?” l-a întrebat într-una din zile colonelul. „In loc să te bucuri că pleci acasă, tu te perpelești ca un îndrăgostit?”. La auzul acestor cuvinte, nenea Jănel o făcut ochii mari, întrebându-se: „De unde știe colonelul că eu și cu Liuba ne avem dragi?”... N-o spus nimic, însă. S-o ridicat în picioare și o plecat capul ca vita la tăiere...Până la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Altfel...In rest știți povestea. Grozav bărbat!...N-am mai auzit de altul care să rămână cu gândul și cu inima la o fată, așa ca nenea Jănel, și să fugă din închisoare ca el - a aprecit Vasile Hliboceanu. La auzul acestor cuvinte, Pâcu și-a bombat pieptul și a luat o atitudine mândră, de parcă nenea Jănel ar fi fost cel puțin frate cu dânsul. După această poză, s-a uitat pe masă, căutând oala cu vin. Oala ședea nepăsătoare în fața
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a exprimat dorința Ion Cotman. Dacă stau și mă gândesc bine, aș avea eu ceva potrivit... Atunci dă-i drumul! l-a îndemnat Pâcu. S-o luăm pe scurtătură, dar mai adă udătură, bade Costache - a versificat Vasile Hliboceanu. La auzul acestor cuvinte, cei din jurul mesei au devenit mai vioi parcă...Vasile Hliboceanu i-a cuprins dintr-o privire și a pornit a vorbi: La mine în sat, oamenii îs cuminți și trăiesc în frica lui Dumnezeu. S-o întâmplat, însă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
toate mințile? Vrei să ajungi de râsul satului?” „Nu-i chip să n-o iau, tată...” „Cum nu-i chip, Toadere? Cum?!” „Apoi n-am ce face, tată. Cum să nu iau fata omului, dacă am lăsat-o grea?!” La auzul acestor vorbe spuse cu tâlc de Hliboceanu, cărăușii au pornit să râdă cu hohote... Stați! Stați! Socoteala nu s-o încheiat aici - i-a liniștit Hliboceanu. Cum? Nu s-o mântuit aici? Da’ ce o mai fost? a întrebat Gheorghe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Mitruță aștepta hotărârea lui Aizic cu inima cât un purice. „Să nu te puie dracul să nu-l primești, jupâne, că îți sucesc gâtul!” își zicea în sinea lui. Dacă spui dumneata, moș Dumitre, atunci nu duc nici o grijă. La auzul răspunsului lui Aizic, Mitruță era gata să chiuie, dar s-a mulțumit să-și ducă mâna la inimă, pentru a-i potoli detunăturile... Când totul a fost gata, jupân Aizic le-a făcut plata, neuitând să le strecoare câțiva crăițari
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-l strige pe Robespierre. În balcoane răsar cetățeni nervoși. Unul dintre ei, proaspăt trezit din somn, înțelege greșit strigătele repetate: Robespierre, Robespierre! și strigă la rândul lui: Să luăm Bastilia! — E deja luată! i se răspunde din alt balcon. La auzul cuvântului „Bastilia“, Liliane se ridică instantaneu de la pământ și începe și ea să strige: „Robespierre“. Din toate balcoanele se strigă sacadat: — Ro-bes-pi-erre, Ro-bes-pi-erre, Ro bes-pi-erre! Deja la ferestre sunt câteva zeci de oameni. Unul dintre ei începe să fluture un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
drumului tău lung și întortocheat. nouă în al cincilea loc: doi iepuri dezbrăcați anamiți tund iarba cu incisivii lor lungi, pământul drumului tău năpârlește. iepurii dezbrăcați-anamiți se nasc orbi și surzi, apoi un pătrunzător văz le crește și un fin auz le dotează urechile lungi. sufletul tău trebuie să învețe să fie un iepure dezbrăcat-anamit, până la capătul drumului tău, până la așteptarea împlinită a prințesei strălucitoare, sufletul tău trebuie să vadă până după curbura mare a ținuturilor, trebuie să audă și foșnetul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de ce-aud și mi se răcorește rânza! Iaca, ziua mi se pare mai frumoasă și mi-a mai trecut din supărare. Poftesc să mă așez în jâlțul cel albastru, pentru că Ana, fata mea cea mai mare, mi-a bucurat auzul cu vorbele ei cuminți. LINGUȘITORUL: Să te sprijin eu, Măria Ta, ca să nu te hurduci pășind de la un jâlț la altul. (îl ajută) PRICINĂ (se așază, gemând cu ușurare): Tu, sfetnice al doilea, îmi ești cel mai cu priință, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mine au moștenit-o, precum se vădește și din răspunsul acestei de-a doua prea iubitoare a mea fată. Voi hotărî, fata mea, Dana, cum nu se poate mai bine și în ce te privește. Numai să-mi spui în auzul tuturor, oare cât de tare mă poți iubi tu pe mine? DANA: Mărite tată, nici n-am cu ce asemăna dragostea mea către tine decât cu șerbetul cel aromitor de zmeură, care-i place Măriei Tale cel mai mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și surorile tale? LIANA: Îți sunt, tată, cea mai supusă dintre supușii tăi. Iară dragostea mea pentru tine nu stă cu nimic mai prejos decât cea a surorilor mele. PRICINĂ: Să-mi spui, dară, fata mea cea mai mică, în auzul tuturor, cât de tare mă iubești tu pe mine. LIANA: Luând pilda surorilor mai mari, ți-oi spune, tată, că te iubesc așa cum iubești sarea în bucate. Explozie de uimire și dezaprobare la surorile și la sfetnicii al doilea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai imponderabil. Balanța se înclină de partea sugestiei și a nuanțărilor în infinitezimal. De aceea (cum s-a și remarcat, altminteri, încă de la primele cronici), prozatorul nu e un arhitect, ci un rafinat colportor de istorii orale, un „povestaș“ cu auz ascuțit și cu o curiozitate nesățioasă față de tot ce se întâmplă în lume, din bătătura curții la planeta întreagă. Nici povestirile din volumul de față nu fac excepție de la regulă. Ele se integrează firesc în corpusul textelor publicate anterior, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Așa că... Cum adică? Un hangiu așa de mare nu are câțiva crăițari acolo pentru o gazetă-două!? Da’ ce vorbesc eu. Ori grăiesc la un perete, ori jupânului Froim. Tot una-i. Mai bine caută în traista din coșul căruței... La auzul ultimelor cuvinte, ochii hangiului au avut o lucire scurtă și un surâs pișicher i-a luminat fața, care grăia de la sine. „Așa parcă mai vii de acasă, bade Dumitre”... Bătrânul Țâdulă nu a venit la vreme, așa cum s-au înțeles
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]