510 matches
-
premizele literaturii moderne acolo unde sensul dis- pare pentru a face loc nonsensului sau absurdului. Omul nou al secolului care vine nu îi va mai fi rușine de non-sens, ci îl va cultiva cu obstinație, până la delir și oroare, de la avangardiști la misticii revoluționari. Acest trucaj literar este însă evocat într-un alt text care configurează o estetică prin refuzul alteia, un articol care prin titlu se înconjoară de aparențele modestiei : „Câteva păreri”. Caragiale apelează atât la anecdotă, cât și la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Limbutul insti- tuie un paradox, în ciuda incontinenței verbale, el nu are nimic de spus. Limbajul se reprezintă pe sine ca procesua- litate, ca articulare, ca semn lingvistic fără vehicularea unui sens, precum mai târziu bruitismele și poemele simul- tane ale avangardiștilor. „Tant que parler pour rien en dire, parler pour aucune autre finalité que l’activité de dire elle-même sera tenue pour une équivalent de ne pas parler, de ne pas réellement parler, parler sera perçu fonda- mentalement comme une non-parole
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Sînteți un om interesant, îmi plac cei ca dv., însă aveți în dv., deopotrivă, un înger și un demon. Dacă va învinge demonul, noi vă vom distruge. Dacă va birui îngerul, vă vom ajuta”. Cum era de prevăzut la un avangardist, caracter independent, a învins demonul. În consecință, Ernst Neizvestny a ajuns hamal în gara Riga și tăietor de piatră pentru alți sculptori. Povestea sa m-a făcut să mă întreb dacă există un artist român care să-l fi înfruntat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și și un metafizician În dificultate, foarte intersați toți de strategia lui.” Decât provocarea de accidente Întâmplătoare care să dezmintă punctual posibilitatea reprezentării, Chevillard preferă, În cel mai bine primit roman al său de până atunci (1992), un Don Quichote avangardist, personajul Furne din Le Caoutchouc décidément (Cauciucul, e clar). Furne este autorul unui “Manifest pentru o reformă radicală a sistemului În vigoare” În eficacitatea căruia nu mai crede nimeni În afara lui. Parodie a -ismelor, se va spune. Face dovada unui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
propriu, ale piesei formației cehești Leibach - Quel est le privilège des morts? Acela de a bîntui etern? Viața și literatura lui Antoine Volodine sînt cele ale unui exilat. Explorator neobosit al limitelor În care textul mai poate lua forma narațiunii, avangardist În idei - plutind Încă În aerul rarefiat al Noului roman francez - Volodine nu scrie totuși nici manifeste literare, nici nu seamănă teroare prin maniera de construcție a romanelor sale. Experiența scriiturii “post-exotice” este una limitei, așa cum experiențele personajelor sale desfid
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
versificație și un limbaj imagistic mai mult de factură simbolistă, dar reminiscențele din lirica lui Camil Baltazar, a lui Ion Vinea ori a lui Ion Barbu sunt numeroase, iar alunecarea în retorism frapează pe alocuri. Ulterior, deși polemizează violent cu avangardiștii de la „unu”, reproșându-le falsul modernism și lipsa angajării sociale, se îndreaptă el însuși când spre formule suprarealiste (Vioara destrămată), când spre un sentimentalism ascuns, deghizat în veșminte medievale (Tristan și Isolda, Envoi), când spre romanul-reportaj „militant” (Viața șantierelor. Constructorii
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
Melancolie și eleganță, SLAST, 1984, 19; Dan Damaschin, „Conturul speranței”, ST, 1988, 6; Gabriel Rusu, Imaginarea începuturilor, SLAST, 1989, 30; Romul Munteanu, Povești de cuvinte, FLC, 1989, 31; Alex. Ștefănescu, În lumea romanului, RL, 1989, 51; Alex. Ștefănescu, Clasicitatea unui avangardist, RL, 1991, 1; Ștefan Ion Ghilimescu, Figuri ale romanului, Târgoviște, 1997, 175-177; Mariana Ionescu, Perenitatea criticii, „Universul cărții”, 2001, aprilie-mai; Petrescu-Paraschiva, Dicț. lit. Dâmbovița, 66-67; Marin Neagu, Istoria literaturii române în date, Târgoviște, 2001, 171, 225-226. G.O.
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
nu se generează din gol, din sentimentul că există ceva neacoperit, ci din fascinația exercitată de abundență și debordare. Prea plinul stă în inima literaturii, și asta e valabil și pentru generațiile admirative ale romanticilor, și pentru generațiile critice ale avangardiștilor. Același lucru la Heliade Rădulescu: ceea ce obține prin nomenclatorul de anonomaze e o saturație a teritoriului. Mulțimea autorilor cu nume la plural are misiunea simplă de a popula câmpul noii literaturi, de a declina posibilitățile ei expresive într-o puzderie
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Așa cum, citind articolul despre "direcția nouă", am fost atent numai la diferența față de școala veche, ca dispută în interiorul lumii literare, pentru impunerea valorilor estetice - constituind arhetipul a numeroase conflicte literare care aveau să marcheze istoria literaturii române: naționaliști/ simboliști, tradiționaliști/ avangardiști etc. Pentru că am perceput strict dimensiunea de politică literară care situa în tranșee două tabere opuse, am ratat valența economică a raționamentului său. N-am observat că vorbea de avere, de cifre, de câtime, de cantitate, de "capitalul întreprinderii de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
mai interesante partide de șah pe care le puteți urmări „online“. Bun, deci care ar fi protagoniștii întâlnirilor? Zaharia Stancu (pe care cele patru stenograme îl prind ca președinte al Uniunii, dar și ca recent plecat dintre dânșii), Virgil Teodorescu (avangardistul reciclat în preș de șters pantofii ceaușescului), Eugen Barbu (hrrrrrrrrrrrrrrrrrr), Adrian Păunescu (deziluzionantă, inhibitorie și dezarmantă prezență, pe alocuri șarmant prin porniri pur suicidare, altă dată ridicol în dorința de a plăcea celui mare), Nichita Stănescu (scârbosssssssssss) etc. În general
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
practicat numai de literații de avangardă, s-a banalizat fulgerător de repede. Cei porniți în căutarea unui nou secret profesional s-au întors dezamăgiți" (p. 14). Ion Vinea nu și-a pierdut simțul critic, cum li s-a întâmplat multor avangardiști. Credința sa era însă foarte fermă că ,romanul nu mai e al epocii noastre" (afirmație din 1925) și că numai poemul constituie șansa de supraviețuire a literaturii. Sunt profeții artistice care și ele, la rândul lor, s-au dovedit false
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
două materiale: primul (acesta) îi e dedicat lui Peter Greenaway, următorul, analizei câtorva filme de la secțiunea de lungmetraj. Dar să începem cu regizorul galez, olandez prin adopție. Nu sunt de acord cu ceea ce glăsuiește catalogul, cum că Greenaway este "un avangardist care a câștigat un surprinzător acces în curentul tradițional". Au contraire. În primul rând, mă îndoiesc profund că 10% dintre români știu cine e, iar procentul e comparabil cu cele din alte țări europene. Să fim serioși, e un regizor
Regizorul- vedetă de la "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11391_a_12716]
-
care n-ar fi de conceput. Nu e vorba neapărat de mimetism sau de epigonism, ci de o formulă creatoare ,deschisă", precum haosul sau expresionismul, care e departe de a-și fi sleit posibilitățile. Nu e nici o rușine să fii avangardist, așa cum nu e rușine să ai ochii sau părul de-o anumită culoare. Adoptarea unui ,canal" poetic corespunzător unor valențe de gust ori propensiuni temperamentale nu exclude naturalețea. în cazul barzilor douămiiști, e limpede că rădăcinile lor se înfig în
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
atent (și amator de astfel de scriitură). Este poate prima lecție pe care un cititor de textură "iovistă" (din Școala Gheorghe Iova face parte și Felix Lupu) trebuie să o rețină: experimentul și-a pierdut din gratuitatea genuină a gestului avangardist; noua achiziție este dezvoltarea unui cod, comunicarea tocmai prin opacitatea limbajului etc. Revenind, "învățăturile" desemnează un cumul de cugetări scrise în timp, de sfaturi de viață etc. Deși foarte tînăr, Felix Lupu își adună toate textele, își pune la bătaie
Neagoe și Nea Goe by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16627_a_17952]
-
pară un arabesc lucrat în fier forjat. Adevărata vocație a lui Pavel Șușară este probabil aceea de filosof. în mod curios, însă, acest bărbat plin de forță, capabil de construcții intelectuale bine articulate, se simte atras de teribilismul ieftin al avangardiștilor de azi (care își spun cu abilitate "postmoderni"). Ori de câte ori este lăsat nesupravegheat (de critica literară), se dedă cu plăcere jocurilor textuale, parodiindu-l pe Urmuz sau scriind versuri în argou. Recent, urmând exemplul lui Mircea Nedelciu, a compus și el
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
scriitoare. Un prim articol foarte provocator a fost cel al lui Kornei Ciukovski " Две России. Ахматова и Маяковский" ("Două Rusii: Ahmatova și Maiakovski"). Articolul prezenta opoziția dintre Ahmatova, considerată o păstrătoare a culturii vechi și Vladimir Maiakovski prezentat ca un avangardist al noii arte socialiste, opoziție care îi era total defavorabilă Annei Ahmatova. Un alt articol, "О Драконе и Белой птице" („Despre dragon și pasărea albă”), a fost semnat de Aleksandra Kollontai și făcea o comparație între iubirea decadentă promovată de
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
impresionost. Face cunoștință cu pictorul Amedeo Modigliani, de care îl va lega o trainică prietenie. În 1910 se duce pentru câteva luni la Bruxelles, iar în 1911 expune pentru prima dată la "Salon des Indépendants" în Paris, alăturându-se grupului avangardist format din Alexander Archipenko, Juan Gris, Constantin Brâncuși, Robert Delaunay ș.a. În 1912 publică un album cu 20 de desene și, "cu răbdarea unui benedictin" - cum spune el însuși - realizează ilustrațiile pentru povestirea lui Gustave Flaubert ""La légende de Saint
Amadeo de Souza-Cardoso () [Corola-website/Science/300933_a_302262]
-
vastă corespondență cu membrii „comunității” avangardiste europene, fapt care îi permite să păstreze revista mereu în actualitate. Registrul liric al lui Ion Vinea a fost foarte amplu, de la poezia simbolistă elegantă și decorativă sau ironic-patetică, până la modernismul învecinat cu extremismul avangardiștilor, pe care totuși s-a ferit să-l adopte în practica literară. Capacitatea lui de a trece de la o formulă poetică la alta a fost singulară în literatura română, versurile lui putând aminti de Lucian Blaga dar și de Tudor
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
suma record de 53,9 milioane de dolari iar în mai 1990, "Portretul doctorului Gachet" a ajuns în fruntea topurilor vânzărilor la Christie's cu 82,5 milioane de dolari. Lecțiile lui Vincent asupra picturii vor fi imediat cultivate de avangardiștii secolului XX. Vincent a stârnit un amplu interes printre scriitorii și cineaștii care au văzut în artistul de origine olandeză un personaj ideal pentru creațiile lor. Ca exemplu poate fi luat romanul biografic al lui Irving Stone, "Bucuria vieții", care
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
sunt încă vulnerabili puii pot supraviețui singuri chiar și în condiții extreme însă slavii au prădat pășunile și au furat mai multe cirezi continuă până în prezent sub forma deismului clasic și a deismului modern el este considerat ca fiind un avangardist în ceea ce privește literatura fantastică satira umorul grotesc și cântecele lascive eva a ținut pe parcursul vieții un jurnal unde făcea sporadic însemnări ferme izolate au fost atacate de grupuri înarmate cu furci și cuțite de bucătărie bolțile au numeroase nervuri sculptate din
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Trupa a ținut audiții pentru un chitarist nou dar a decis după câteva practici că nu merge cu chitaristul Weirdos, Dix Denney. Kiedis i-a descris pe ultimii doi candidați, Mark Nine și Jack Sherman, ca fiind respectiv, un "melancolic avangardist refugiat de la școala de artă" și un tip arătând ca un tocilar cu un Jewfro dat pe spate și un fundal necunoscut. Din punct de vedere muzical Sherman s-a înțeles imediat cu Flea și Martinez fiind angajat ca înlocuitor
Red Hot Chili Peppers () [Corola-website/Science/308147_a_309476]
-
au fost Black Funeral, Grand Belialas Key și Judas Iscariot, caracteristice scenei americane. În Anglia anilor 90, în urma lansării a 3 demouri într-un stil black/death metal cu influențe simfonice, urmate fiind de un album de studio, considerat avangardist prin fuziunea black metal și gotic metal, apare pe piața muzicală Cradle of Filth. Formația va renunța într-un final la black metal în favoarea celui gotic, devenind una dintre cele mai de succes formații de extreme metal. Altă formație de
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
grija extremă (aproape paranoidă) față de detalii devin alte elemente definitorii ale perioadei baroc. Un important punct de vedere critic al barocului literar se referă la preferențierea acordată, în lucrări foarte diferite, formei exterioare în detrimentul conținutului. Lucrarea cu caracter programatic și "avangardist" Maraviglia a lui Giambattista Marini, spre exemplu, este un "model" de forme pure și ... cam atât. Fantezia și imaginația trebuiau trezite și activate în spectator, cititor sau ascultător. De asemenea, toată atenția artistului se concentra asupra unui singur individ, OMUL
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
(n. 9 aprilie 1941, Timișoara) este un sculptor și scriitor de limba germană, șvab originar din Banat, România. Este considerat un reprezentant al artei concrete și avangardist printre transavangardiști. Ultima sa lucrare figurativă a fost executată în 1966, când a terminat facultatea, mai precis lucrarea de diplomă. este unul dintre fondatorii Muzeului de Artă Vizuală din Galați. În perioada 1954-1960 a urmat cursuri de sculptură la Școala
Ingo Glass () [Corola-website/Science/312500_a_313829]
-
horror și știință, scriitorul H. P. Lovecraft în primii săi ani în care se imagina pe sine trăind aventurile eroilor din carte. S-a inspirat și în faimosul său "Necronomicon". În criticile sale asupra adaptării pentru cinema "Metaphors on Vision," avangardistul regizor Stan Brakhage metaforic compară studio-ul de film Hollywood cu povestirile Șeherezadei, numindu-l "... eroina celor o mie și una nopți (Șeherezada trebuie să fi fost muza celei de-a șaptea arte)..." În 2005 scenaristul Jason Grote folosea devizul
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]