510 matches
-
gustul său destul de exclusivist, aducând pe rafturi doar autori clasici și nici din aceia pe toți, mi se pare că predominau rușii. Unde mai rămânea loc printre atâția ruși (și Shakespeare, Într-adevăr, era să-l uit) punea la grămadă avangardiști și o mulțime de cărți de poezie, contactând cele mai obscure edituri În căutare de autori de notorietate locală, scriitori modești cărora le stimula orgoliul organizându-le lansări pline de fast, cu recitări publice pentru care angaja actori profesioniști. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cel așteptat, ci el așteaptă. Se remarcă, și în felul acesta, că o prezență constantă în textele care compun volumul este livrescul, vizibil, de pildă, în referirile la personalități artistice, mai ales din domeniul literaturii, din avangardismul rus (dragii mei avangardiști, îi numește în Poeme optimiste) - din care a tradus, în special din Velimir Hlebnikov, pe care îl proclamă Președintele globului pământesc, în poemul al cărui titlu îl împrumută volumului -, dar nu doar atât, fiindcă numele lui Shakespeare, Goethe, Balzac, Serghei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se face remarcați, de a promova anumite artefacte sau practici culturale ca fiind de ultimă oră, de a vehicula noi idei și sensuri. Discursul postmodern atrage în special tineretul în formare sau pe cei care vor să se distingă ca avangardiști, deși a atras și pe mulți care vor să-și revigoreze cariera în declin sau libidoul cu un nou discurs sexy. Într-adevăr, apariția fenomenului postmodern este în strînsă legătură cu bătăliile pentru cîștigarea de capital cultural în epoca prezentă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
anul V, nr. 46, martie 2010 Avangarda și literatura pentru copii Când, în 1916, Kazimir Malevici afirma despre tabloul său "Pătrat negru" că este un "copil regal viu", un adevărat "embrion al tuturor posibilităților", pictorul rus confirma de fapt fascinația avangardiștilor pentru copilărie, vârstă a înțelegerii inocente, pure și nemediate a lumii. În viziunea futuriștilor ruși, (cărora li s-au aliat, apoi, în această direcție, și curentele artistice ale anilor '20 și '30), copilul este arhetipul artistului liber, a cărui creație
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
volumul lui Ionesco a fost treptat recuperat din zona de umbră și așezat în linia dreaptă a devenirii scriitorului. Mai mult, câteva elegii sunt incluse, în 1983, în antologia literaturii de avangardă realizată de Marin Mincu, deși Ionesco a fost avangardist dincolo de grupări, proiecte sau manifeste. Ion Pop face puțină dreptate acestor texte minore, cam uitate, într-o cronică mai recentă din revista "Apostrof": desigur, Elegiile "nu sunt încă avangardiste", dar, "în universul lor "mic", sună foarte autentic". De asemenea, poemele
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pe Emil Botta (la o ședință de cenaclu a liceului: m-a cutremurat, realmente, felul său unic de-a vorbi și recita! Era fascinant! Imposibil de imitat!), Sașa Pană (idem: m-a șocat că invitatul nostru nu avea nimic de avangardist, în el!), Doinaș și Irinel Liciu (la o tabără de creație a elevilor; atunci, marele poet ne-a dedicat și un catren, pe care-l mai am, pe undeva), iar la o premieră brăileană, prin 1969 -, unde nimerisem trimis de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și și un metafizician În dificultate, foarte intersați toți de strategia lui.” Decât provocarea de accidente Întâmplătoare care să dezmintă punctual posibilitatea reprezentării, Chevillard preferă, În cel mai bine primit roman al său de până atunci (1992), un Don Quichote avangardist, personajul Furne din Le Caoutchouc décidément (Cauciucul, e clar). Furne este autorul unui “Manifest pentru o reformă radicală a sistemului În vigoare” În eficacitatea căruia nu mai crede nimeni În afara lui. Parodie a -ismelor, se va spune. Face dovada unui
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
propriu, ale piesei formației cehești Leibach - Quel est le privilège des morts? Acela de a bîntui etern? Viața și literatura lui Antoine Volodine sînt cele ale unui exilat. Explorator neobosit al limitelor În care textul mai poate lua forma narațiunii, avangardist În idei - plutind Încă În aerul rarefiat al Noului roman francez - Volodine nu scrie totuși nici manifeste literare, nici nu seamănă teroare prin maniera de construcție a romanelor sale. Experiența scriiturii “post-exotice” este una limitei, așa cum experiențele personajelor sale desfid
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
postbelică și a recunoașterii importanței sale, atât în atitudine, cât și în sincronizarea cu literaturile lumii, au ridicat semne de întrebare asupra formulelor, mijloacelor de expresie a scrisului și orientare a poeziei. În acest context, revin în presa literară, ca avangardiști, poeți revelați în deceniul al IV-lea (Gellu Naum3, Virgil Teodorescu 4, Constantin Nisipeanu 5; avangardiști afirmați ca atare în timpul războiului și în primii ani postbelici (Geo Dumitrescu, Ion Caraion 6, Constant Tonegaru), reapar pe firmament după ani de eclipsă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
au ridicat semne de întrebare asupra formulelor, mijloacelor de expresie a scrisului și orientare a poeziei. În acest context, revin în presa literară, ca avangardiști, poeți revelați în deceniul al IV-lea (Gellu Naum3, Virgil Teodorescu 4, Constantin Nisipeanu 5; avangardiști afirmați ca atare în timpul războiului și în primii ani postbelici (Geo Dumitrescu, Ion Caraion 6, Constant Tonegaru), reapar pe firmament după ani de eclipsă. Tot așa, Virgil Carianopol 7, avangardist la debut, apoi tradiționalist, Dragoș Vrânceanu 8, tradiționalist cu note
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
IV-lea (Gellu Naum3, Virgil Teodorescu 4, Constantin Nisipeanu 5; avangardiști afirmați ca atare în timpul războiului și în primii ani postbelici (Geo Dumitrescu, Ion Caraion 6, Constant Tonegaru), reapar pe firmament după ani de eclipsă. Tot așa, Virgil Carianopol 7, avangardist la debut, apoi tradiționalist, Dragoș Vrânceanu 8, tradiționalist cu note moderniste. Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu aduc ipostaze interesante în perceperea lumii generând sateliți în contextul perioadei 1960-1975. Geo Dumitrescu publică în 1941 placheta "Aritmetică", situându-se sub semnul inconformismului. În
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
al omului. "În mitologie, Eleusis era orașul unde regele Eumolpos introdusese cultul zeiței Demeter, care inițiase pe Triptolem, fiul lui Celeos în misterele germinației și ale fertilității"3. Forma fixă, ușor încifrată alternează cu versul despletit, ca-n poemele-manifest ale avangardiștilor: Haideți înlăuntru, nu vă mai zgâiți pe geam,/ Că-ncepe reprezentația./ Cu scamatori de Galbad, cu motocicliști de Dalmația/ De când așteaptă la bairam/ Străbunul știrb hipopotam./ Și chiar vărgatul prinț jaguar/ Târât de coadă prin Tartar."/ La hotarul dintre viață
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mustind de haz, sau sec. Iată o strofă din poemul care dă titlul volumului ("Tușiți"): "Răgușit, pițigăiat, dogit,/ Cu pauze, în accese, uscat, pistruiat,/ Ca la vocalize, ca la doctor./ Tușiți". De fapt, poemul ne trimite la poeziile manifest ale avangardiștilor, numai că la Marin Sorescu umorul se convertește în mască îndărătul căreia se ascunde sensibilitatea poetului, trădând totodată și o neliniște intelectuală: Credeți că spun rolul pentru voi,/ Ochii mei parcă se uită la voi,/ Când, de fapt, eu privesc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unor autori se confundau”4). Poemul lui Bacovia e, fără îndoială, reacția unui scriitor parcimonios la confuzia de valori provocată de literatura existentă atunci pe piață. Felul său de a aprecia lucrurile seamănă, pe de o parte, cu al unui avangardist nemulțumit de operele predecesorilor, pe care le bănuiește a fi lipsite de originalitate, pe de altă parte, cu al unui om de bun simț, necorupt de teorii și prejudecăți, care distinge între esențial și superfluu: „Aruncate pe un colț de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
substanță. Instituirea unui dialog insolit cu literatura preexistentă, prin intertextualitate; efectele majore ale acestui procedeu sunt: discreditarea stilului elevat al predecesorilor și a principiului autorității, deturnarea „jocului secund“ al poeziei conceptualizate ce ducea spre ermetism sau a jocului distructiv al avangardiștilor (care au împins poezia spre o „litera tură a tăcerii“ - Ihab Hassan), eclectismul rafinat, care presupune codificarea mul ti plă/hipercodificarea și recuperarea trecutului, dintro perspectivă ironic nostalgică, ludică etc. Rescrierea majorității temelor (chiar și a celor cu deschidere spre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
întreținut artificial și iluzoriu în speranța ieșirii din aceasta 54. Să existe oare și posibilitatea unei anume "obișnuințe a artiștilor", care grație acestui joc de afirmări și contestări sesizează prezența unui mecanism economico-financiar prin care cei decăzuți din poziția de avangardiști își revendică un loc în cadrul unui muzeu de artă contemporană și automat o cotă pe piața de artă? Pot fi considerate pentru muzee aceste situații ca momente de "fractură", de clivaj, o lipsă a funcției educative, o "deconstrucție instituțională" cum
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
prin județenele de partid&casele de cultură ale sindicatelor proiectate de arh. Nicolae ("Gipsy") Porumbescu și emulii săi în anii șaptezeci și optzeci (cu un apogeu aberant la Satu Mare). 21 Absența spiritului critic, rezistent, deschizător de drumuri - cu un cuvânt: avangardist - este mai degrabă norma acestor meleaguri, care și-au exportat avangardiștii și modernii sau i-au marginalizat. Eforturile de a-i re-apropria pe Tzara, Janco, pe Brâncuși și Ionesco, pe Cioran și Eliade nu pot camufla faptul că, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
arh. Nicolae ("Gipsy") Porumbescu și emulii săi în anii șaptezeci și optzeci (cu un apogeu aberant la Satu Mare). 21 Absența spiritului critic, rezistent, deschizător de drumuri - cu un cuvânt: avangardist - este mai degrabă norma acestor meleaguri, care și-au exportat avangardiștii și modernii sau i-au marginalizat. Eforturile de a-i re-apropria pe Tzara, Janco, pe Brâncuși și Ionesco, pe Cioran și Eliade nu pot camufla faptul că, pentru a-și împlini destinul artistic sau literar, ei au trebuit să părăsească
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
de unul singur, ci de toți: „Nu indivizii arhangheli plutind peste societate; prinși în angrenaj, trăim în, prin, pentru ea. Unul reprezenta, reprezentăm toți.” Eludând proza narativă, sub cuvânt că funcția ei este îndeplinită cu mai multă eficacitate de reportaj, avangardiștii de orientare constructivisto-integralistă exaltă în schimb poezia, pronunțându-se pentru „poezia agresivă”. Asemenea artelor plastice, menționează Ilarie Voronca, poezia se dezbară, prin constructivism, de orice subiectivitate, încetează a fi o „expresie de suflet”, devenind o „existență materială”. Poemul țipă, vibrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
Teme străine, ca un ecou, parcă, al dualității cultivate de magistrul Liviu Petrescu. Primul segment nu conține prea multe puncte de atracție: gândirea gnostică detectată ca model analogic la Blaga, lectura Cărții Oltului (Geo Bogza) în cheia scenariilor alchimice binecunoscute avangardiștilor, citirea personalității lui Andrei Pleșu prin grila daimonicului goetheano-nietzschean. În schimb, al doilea segment al cărții dă adevărata măsură a acestui eseist: Eseu despre zaruri, de la egipteni până la Un coup de dés al lui Mallarmé, dosarul relației Freud - Jung, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
Nichita Stănescu (mai ales prin figurile imaginarului - soldatul, ochiul și orbirea, câinele etc.), Marin Sorescu (prin infuzia sacralității într-o realitate aparent degradată) și suprarealismul (similitudine ce trebuie privită totuși cu rezerve de vreme ce poemele lui V., spre deosebire de incontinența imagistică a avangardiștilor, își relevă adesea nu numai o coerență strictă în planul reprezentării, ci și un sens parabolic apăsat). În fond, pe această linie se așază cele mai reușite texte ale poetului, dintre care merită reținut cel intitulat Corabia: „Corabia se scufunda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
nu s-a limitat la explorarea periferiei, ci a inovat în materie de curente literare, situarea geografică a amplificat receptarea negativă a mișcării. Transferul ulterior al redacției Unu în capitală a mărit considerabil impactul grupării în câmpul literar, iar astăzi, avangardiștii de la Unu sunt plasați în cadrul curentelor interbelice din centrul vieții literare, reprezentând un model de deprovin-cializare de succes. Zona Cernăuți-Suceava s-a manifestat pe plan creator prin revista de îndelungă tradiție, Junimea literară. Editată încă din 1904 de Ion Nistor
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
localismului. Excepție ar face gruparea avangardistă de la Unu, dar debutul acesteia pe meleagurile dorohoiene s-a datorat originii inițiatorilor cărora provincia le-a facilitat tipărirea primelor numere. Nu poate fi vorba deci de o grupare modernistă avidă de explorarea localului, avangardiștii înscriindu-se în "lupta" pentru demontarea canoanelor literare, și nu în promovarea unui specific al provinciei. Capitolul V PRODUCȚIE INTELECTUALĂ NORD-MOLDOVENEASCĂ. INDEXARE A INTELECTUALILOR CU CONTRIBUȚIE SCRISĂ În secțiunea anterioară discutam despre identitatea intelectualului provinciei și trasam câteva coordonate generice
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
fiind cel oferit de francezul Baudrillard (dar doar din perioada luată în atenție, după care discuțiile sunt mult mai nuanțate). Și după 1980 a continuat această diviziune a discursurilor referitoare la postmodernism, între conservatorii care deplâng noile condiții social-culturale și avangardiștii care le celebrează, uneori exagerându-le importanța. Ceea ce este important de menționat în acest context este diferența dintre întrebuințarea unui cuvânt și teoretizarea lui, dintre termen și concept. Astfel, Steven Connor este extrem de explicit în acest sens atunci când afirmă că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
s. a.). De altfel, Huyssen realizează o distincție între postmodernismul anilor '60 și cel al anilor '70 și '80: dacă primul s-a concentrat pe respingerea unor anumite tipuri de modernism prin revitalizarea moștenirii avangardei europene, începând cu 1970 acest "postmodernism avangardist" și-a epuizat resursele, transformându-se într-un postmodernism afirmativ, care s-a construit prin abandonarea negației și a depășirilor. Astfel, postmodernismul actual îi apare ca profund diferit de modernism și de avangardism "exact prin aceea că ridică problema tradiției
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]