1,139 matches
-
furculiță cu vârfurile rotunjite la fiecare capăt, cu gulere tari și o bărbie teșită (ceea ce francezii numesc menton fuyant). Berthe, prima sa soție murise în 1899, lăsându-i un fiu de 17 ani, Michel, față de care tatăl nutrea o adevărată aversiune. Motivele lui erau complexe și aveau de-a face cu aversiunea lui atât față de Berthe cât și față de progenitura lor. Ele au relevanță aici în măsura în care i-au oferit libertatea de a putea iubi fără măsură noul bebeluș. Vor mai trece
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
o bărbie teșită (ceea ce francezii numesc menton fuyant). Berthe, prima sa soție murise în 1899, lăsându-i un fiu de 17 ani, Michel, față de care tatăl nutrea o adevărată aversiune. Motivele lui erau complexe și aveau de-a face cu aversiunea lui atât față de Berthe cât și față de progenitura lor. Ele au relevanță aici în măsura în care i-au oferit libertatea de a putea iubi fără măsură noul bebeluș. Vor mai trece încă 23 de ani, nu înainte de 1926, când avea 73 de
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
mușchii mici ai degetelor, antrenați în scriere, fiind de-abia în curs de dezvoltare, obosesc foarte repede. Suprasolicitarea copiilor la scris (teme multe și mariă, creează o „crampă a scrisului”. Ca urmare, copilul scrie urât și în același timp capătă aversiune pentru activitatea respectivă. Totodată, exercițiile prea multe de socotit care se desfășoară în familie, deseori mecanic, fără material intuitiv, frânează dezvoltarea interesului copiilor față de disciplina respectivă, uneori pentru toată viața. Iată de ce problema temelor pentru acasă, mai ales a temelor
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
cu un cuțit la gât, îl bat crunt pe unul dintre români și devastează casa. Victimele, poate de frică, nu depun nicio reclamație. Carabinierii sunt totuși avizați de denunțurile făcute de către vecini. Episodul s-a aflat ulterior are ca mobil aversiunea față de români, care sunt acuzați că fură locurile de muncă populației locale. Cineva și-a amintit un alt caz unde, în zilele anterioare, împotriva casei unui român s-au tras mai multe focuri. În cazul agresiunii de la Alà au fost
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
creștini latini și greci din primele secole, dar în chip deosebit în acelea care vorbesc despre morală și ascetică, întâlnim cu frecvent imagini și exemple luate din viața militară belicoasă. Aceste pagini ne spun că, între creștini, nu există nici o aversiune preconcepută, formulată pe baza principiilor religioase despre exercițiul armelor, iar că aceasta nu contrastă în esența sa cu spiritul creștinismului. Fiind convinși că exemplele stimulează voința, mai mult decât ar putea să o facă dialectica, care se adresează doar inteligenței
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe care le joacă singuri (Cassell & colab., 2000). Părinții și cadrele didactice cedează frecvent tentației de a reduce sau chiar elimina timpul alocat jocului, În favoarea temelor și activităților academice. Pentru un copil normal, acest tip de decizie poate crea o aversiune naturală față de școală, iar plictiseala este o consecință normală a Încălcării modului În care mintea umană se raportează la lume și la Învățare. Pentru un copil cu hiperactivitate și deficit de atenție (ADHD), restrângerea timpului alocat sau eliminarea jocului reprezintă
INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPIILOR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angi-Grațiela ANDREI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2182]
-
de partide populare și periferiste ar fi tautologică. Există atîtea forme și varietăți de periferii! Dar, dacă nu pare a fi fructuoasă definirea unui program periferist, l-am putea descoperi în termeni negativi. Partidele care apără periferia se recunosc prin aversiunea lor față de Statul-națiune centralizator. Această respingere a centralismului prezintă consecințe politice, culturale și socio-economice. Din punct de vedere politic, autonomiștii nu au încredere în puterea centrală și în birocrație. Ei militează pentru descentralizarea, federalizarea sau autonomia regiunii lor. Ei apără
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
facilita relațiile dintre oameni și pentru a proteja stima de sine a indivizilor. Când sunteți invitat undeva și un fel de mâncare este îngrozitor, vă abțineți să criticați. Când cineva vă este antipatic din prima, încercați să nu vă manifestați aversiunea de față cu el. Evităm să abordăm subiecte care ar supăra membrii din anturajul nostru sau ar distruge o prietenie care este prețioasă pentru noi. Legea nu intervine decât în cazul în care aceste mecanisme private ale controlului social nu
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
distructiv. ÎI.4.d.3. Dezgustul stare a sufletului Metodologia pasiunilor ne permite să analizăm efectul produs asupra spectatorilor prin percepția fizică a configurației iconice. Ne aflăm în fața unei instanțe de dezgust care poate fi definită că "un sentiment de aversiune pentru un lucru sau o persoană" (DEX, 1996: s.v.). Această stare poate fi atinsă printr-o mediere corporală, component proprioceptiv (Greimas, Fontanille [1991] 1997: 9), care ne ajută să înțelegem cum lumea exterioară (starea de lucruri corupția) se transformă într-
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
1966] 1971: 143-161), o caracteristică a imaginii materiale fixe, într-o distanță intimă, specifică oricărui contact fizic. Astfel, senzația tactila este transformată într-o senzație spațială, deoarece cele două categorii de locuitori, ale căror corpuri aparțin spațiului, interacționează. Sentimentul de aversiune și repulsie stârnit la simplă atingere a unui șoarece, țânțar, vierme sau a unei molii este un marcator al unui spațiu termic al răcelii și respingerii fizice, care devine o dimensiune estetică a unei stări de dezgust și chiar teamă
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
care țin de subiect, dar și acelea care țin de mediu (familial, școlar, socio-cultural). Este bine cunoscut faptul că nereușita duce la scăderea interesului copilului pentru Învățătură, eșecul sever și repetat favorizând tulburări comportamentale: scăderea siguranței și Încrederii În sine, aversiune până la fobia școlară, chiar agresivitate. Imaturitatea școlară Un procentaj de 8-10% dintre copiii de 6-7 ani sunt “nepregătiți”, imaturi pentru a face față exigențelor școlare. Maturitatea școlară exprimă gradul de concordanță specifice clasei. Imaturitatea se caracterizează printr-o capacitate slabă
IMPORTANȚA TERAPIEI LOGOPEDICE ÎN PREVENIREA EŞECULUI ŞCOLAR ŞI ÎN REALIZAREA INTEGRĂRII ELEVILOR CU NEVOI EDUCAȚIONALE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Doina UNCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2159]
-
condiții educative neadecvate (părinți autoritari, profesori duri) se pot transforma Într-o tulburare de personalitate numită anxietate. Frica celui care nu știe să rezolve problemele școlare, pentru că el conștientizează eșecul, frica de nota rea, de părinți, se poate transforma În aversiune și apoi În fobie școlară, blocarea inteligenței școlare, o reacție de neadaptare generată de nesiguranța afectivă. Este nevoie În acest caz de psihoterapie. Instabilitatea psihomotorie și emoțională Este una dintre tulburările grave ale funcționalității și organizării psihomotricității, care poate determina
IMPORTANȚA TERAPIEI LOGOPEDICE ÎN PREVENIREA EŞECULUI ŞCOLAR ŞI ÎN REALIZAREA INTEGRĂRII ELEVILOR CU NEVOI EDUCAȚIONALE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Doina UNCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2159]
-
perdea ireală și doar undeva, departe, plutea un semn de întrebare, ca un cocor întârziat al toamnei. Simți că trebuie să zică ceva, dar nu reușea să lege două idei cap la cap, poate era de vină și vechea sa aversiune împotriva cifrelor, dar zise totuși: „Eu întotdeauna am considerat doar calculatoarele că sunt depozitarele cifrelor, nicidecum oamenii, niciodată nu m-a dus gândul la asta...” Fata surâse ușor cu o ușoară amărăciune, sau fusese numai o părere, se ridică, își
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ani de după război sunt definiți de succesul pe care-l are la facultate și de pătrunderea, independentă de moștenirea intelectuală, în lumea teatrului. Bucuria reușitei dispare după închiderea definitivă a cenaclului "Sburătorul" și instaurarea puterii comuniste. Atmosfera tensionată din România, aversiunea față de comunism, prevederea consecințelor originii sociale, posibilitatea de a studia la Paris, sunt tot atâtea motive de a pleca din țară. La începutul lui septembrie 1947, datorită unei burse de studii, reușește să ajungă în Franța, unde obține azil politic
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
corespund aceluiași adevăr, aceluiași eveniment semnificativ. Este un exemplu de cum operează memoria autoarei, nu pentru a se plânge sau a se victimiza, ci pentru a se justifica în fața celor care o acuză de înverșunare lipsită de temei. Monica Lovinescu manifestă aversiune față de comunism încă din 1945, când participă la manifestația pentru Regele Mihai. Tinerii adunați în Piața Palatului sunt alungați cu forța de muncitorii trimiși de guvernul Groza. La redeschiderea jurnalelor din tinerețe, constată doza de încredere și curaj cu care
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
România de azi se petrece acest fapt probabil unic în cultura contemporană, revistele literare nu sunt conduse de critici ci numai de scriitori, iar criticii sunt în mare parte alungați și din juriile de premii"330. Printre motive amintește de aversiunea ca răspuns al anilor de cenzură, de confundarea criticii cu istoria sau cronica literară, de discuțiile savante din care cititorul este exclus. Autoarea remarcă cu uimire existența criticilor talentați, nu și a criticii literare. Spune autoarea, o critică de direcție
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și mai mult situația, mulți voiau să rupă relațiile cu Bucureștiul, ca să-i pedepsească pe comuniști pentru că îi forțaseră să plece din patrie și să se despartă de familie. Singurul lucru care-i unea pe români era, poate, o intensă aversiune față de Nicolae Ceaușescu. Acest sentiment comun i-a unit pe unii într-o mulțime de mici organizații care protestau împotriva practicilor Bucureștiului împotriva drepturilor omului. Printre cele mai importante organizații se numărau Institutul Credinței și al Libertății, fondat în Washington
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a gândi cei doi termeni clasic și romantic altfel decât sub forma unui anumit maniheism, a unei opoziții, care defavoriza net clasicismul, punându-l sub semnul inferiorității estetice. Începutul secolului al XX-lea va inversa, însă, polaritățile prin cultivarea unei aversiuni împotriva romantismului, perceput drept o exagerare, și prin reconsiderarea în manieră pozitivă a valorilor la care se renunțase cu un secol în urmă. Astfel, afirmarea principiilor clasice s-a făcut mai întâi prin condamnarea celor romantice, după cum se observă în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
s-a creat un anumit orizont de așteptare, care cu greu poate fi modificat, existând riscul ca o poezie clasică bună să nu mai poată fi apreciată. Acest fapt generează o reacție destul de brutală din partea autorului care își mărturisește răspicat aversiunea față de romantism: "Mă opun chiar și celor mai buni dintre romantici. Mă opun încă și mai mult tipului de receptivitate romantic. Mă opun neglijenței care consideră că un poem nu e poem dacă nu e un vaiet sau un scâncet
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și cu Henry James. O a doua convertire ține de preluarea idealurilor clasice, care se face oarecum gradat și din mai multe direcții mai întâi prin intermediul cursurilor ținute de Irving Babbitt (important critic literar american) la Harvard, cursuri suprasaturate de aversiunea față de Rousseau și influența sa considerată ca generatoare a romantismului, apoi prin lectura articolelor lui Charles Maurras sau Pierre Lasserrre, ideologii Acțiunii franceze, și în al treilea rând, prin adoptarea ideilor lui Hulme.270 În ceea ce privește raportarea la Charles Maurras, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sustrage influenței a două prejudecăți care blochează din capul locului posibilitatea unei bune lecturi a textelor reprezentative pentru filozofia lui mai târzie. Prima dintre ele este presupunerea că ceea ce ar distinge, în primul rând, gândirea lui Wittgenstein ar fi fost aversiunea lui față de metafizică sau, în cel mai bun caz, lipsa de înțelegere față de sursele și motivațiile acelei orientări a minții omenești care susține îndeletnicirile metafizicii. Wittgenstein ar fi fost un „atotdistrugător“ mult mai radical decât a fost Kant. El s-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
einigen Begriffen in Wittgensteins Philosophie“, în Über Wittgenstein, Suhrkamp Verlag, 1969, p. 101. 65 D. Pears, The False Prison, vol. 2, Clarendon Press, Oxford, 1988, p. 509. 66 „Acest refuz al teoriei (surprinzător pentru un filozof) este în armonie cu aversiunea lui Wittgenstein pentru tot ce este retoric în literatură și cu repulsia lui față de interpretările prea emfatice ale operelor muzicale, de exemplu față de interpretările tânărului Karajan.“ (Br. McGuiness, „Der Löwe sprichtă und wir können ihn nicht verstehen“, în volumul cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
al cauzei celor nefericiți și neîndreptățiți. Albert Einstein era probabil singurul dintre contemporanii lui Russell care s-a bucurat de o reputație asemănătoare. I-a apropiat aspirația spre libertate, modul nonconformist în care și-au condus viața, sfidarea multor convenții, aversiunea pentru persecuția națională, rasială sau religioasă, cultul toleranței, angajarea lor pasionată în combaterea sărăciei și ignoranței, a violenței și cruzimii. Atunci când s-a vorbit despre Einstein sau Russell ca despre personalități cu totul ieșite din comun s-a subliniat adesea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în conștiința propriilor păcate, a propriei vinovății, dar nu și ideea unui Dumnezeu creator. Iată comentariul lui Malcolm: „Cred că ideile judecății, iertării și mântuirii erau pentru el într-un fel de înțeles, căci ele erau legate de sentimentul de aversiune față de sine, de o nevoie puternică de puritate și de un sens al incapacității omului de a se face mai bun.“ (N. Malcolm, op. cit., p. 90.) Wittgenstein îl aprecia din această perspectivă pe Kirkegaard. 55 Vezi M. O’C. Drury
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Primul Război Mondial, o sumă de autori americani se revoltă împotriva marilor doctrine ale epocii, producînd un val contestatar. Părintele lor inspirator pare să fie Thorstein Veblen, autor al unei filosofii sociale aparte, critice la adresa capitalismului. Veblen are o adevărată aversiune față de fundamentele psihologice ale marginalismului și critică analiza echilibrului economic. Acești autori resping abstracțiunile și recurg la pragma tism, la observații și experiență drept criterii principale de analiză. Mișcarea lor s-a numit Instituționalism și încearcă să lege relațiile economice
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]