537 matches
-
spital, merse direct la ușa „domnișoarei Sorina”, unde sună prelung, așa cum fac preoții când merg cu Boboteaza. În scurt timp, fata apăru În ușă și-l invită Înăuntru, fără a se sfii prea mult de faptul că Încă Își Îmbrăca azuriul ei capot mult prea scurt. Îi sări În gât, Îl sărută pe amândoi obrajii și În timp ce vajnicul jandarm de altădată se Înfioră Înroșindu-se, Sorina Întrebă precipitat: Săru’ mâna, nene Popa! S-au Întâmplat multe și Încă se mai Întâmplă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
îmi umplu sufletul de bucuria de a fi. Îmi dau energia necesară pentru încă un an de școală departe de acest loc drag mie. Cât de luminoase au fost toate acele zile până când, ieșirile în compania fetei blonde cu ochi azurii și numele florii de iasomie, au devenit tot mai rare. Pentru că părinții nu o lăsau decât în compania noastră, eu fiind cel care le ceream voie, plecam împreună din fața casei ei, dar în ultima perioadă se comporta curios, se eschiva
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
ajutorul dat lotrilor în caz de nevoie, sigur era răsplătit din plin de șeful bandei... ― Așa da! - a apreciat unul din cei de față. ― Să mergem mai departe. Căpitanul bandei era un bărbat strașnic. Înalt, bine legat, cu o privire azurie de te treceau fiorii când te privea și mustață răsucită ca două aripi de lăstun. Purta cizme cu carâmb înalt, chimir ghintuit cu ținte galbene cum îi aurul și două pistoale înfipte în el. Flinta o ținea totdeauna pe brațul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
discută, o voce de bărbat și una de femeie. Dintr-o dată, câmpul vizual prinse a se mări. I se părea că se află într-un vehicul ce se năpustește spre ieșirea din tunel. Mai întâi observă verdele ierbii după care azuriul cerului îi umplu privirea. Simți pe față o căldură plăcută și în păr vântul care sufla încetișor. Totul era normal acum. Fără să se miște își roti ochii în jur, speriat. La început nu pricepea cine i se află alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mânată de o briză ușoară, iar matrozii se strângeau pe puntea superioară în timp ce căpitanul și călătorii se lăfăiau în șezlonguri fumându-și pipele, parcă-l vedeam dansând cu alți tineri, dansând nebunește în sunetele gâjâite ale armonicii. Deasupra erau cerul azuriu și stelele, iar de jur împrejur deșertul Oceanului Pacific. Mi-a venit pe limbă un citat din Biblie, dar mi-am ținut gura, căci știu că clericilor li se pare aproape o blasfemie dacă mirenii le încalcă domeniul. Unchiul meu Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe deasupra acelui teritoriu, s-au întâlnit cu diferite animale ce înaintau care alene, care grăbite spre un teritoriu de mulți ani interzis oricărui suflet și spirit. Din pământ ieșeau diferite plante la început firave. Mișunau diferite vietăți ale pământului, în timp ce azuriul era încă în așteptare într-o stare mohorâtă și închisă. -Cred că sufletul lui Dardailă așteaptă la poarta iadului. Noi am trecut prin noapte și prin zi, Acum suntem la sfârșitul celei de a opta nopți și nu va dura
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din nori; țâșnește din pântecele pământului, susură în pârâurile munților, curge larg în râurile câmpiilor; doarme în lacuri; vuiește puternic în mările furtunoase. Aerul pe care îl respirăm s-a născut din respirația Mamei noastre divine Natura. Respirația Ei este azurie în înălțimea cerurilor, foșnește pe vârfurile munților, șoptește în frunzele pădurii, unduiește peste câmpii, doarme în văile adânci, arde fierbinte în deșert. Tăria oaselor voastre s-a născut din tăria oaselor Mamei divine, care a dat consistență stâncilor și pietrelor
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
un fel de spațiu edenic care se află în afara timpului, orele se opresc și timpul însuși devine ireal, oprit în lumina soarelui, etern... iar asta numai pentru că este și ea acolo. În ochii ei se amestecă întinderi nesfârșite de oriont azuriu, imensitatea absolută a infinitului de lumină limpede, directă... Pletele ei amintesc de libertatea plantelor care se unduiesc pe malul unui râu sau a ierburilor misterioase, aromate, căldura indescifrabilă și culoarea scoarței de tei... tot ceea ce ating mâinile ei capătă viață
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
fără bătrânul Gio vanni Sidoli, care murise cu un deceniu în urmă, dar cu cele două fiice ale lui împă mântenite aici și măritate cu mari financiari evrei) se lăuda, după ce arsese deja de patru ori, cu un cort nou, azuriu cu dungi albe, și cu douăzeci și patru de cai îm podobiți cum nu se mai văzuse până atunci, iar șantanurile atrăgeau o clientelă veselă și petre că reață, între care distingeai nu rareori ofițeri ger mani însoțiți de femei de lux
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nimeni. Paznicii deschiseră tăcuți poarta dincolo de care îi fusese cu neputință să treacă în toți anii aceia. În fața micului chei, marea era liniștită. Sclavul nubian duse mica barcă până la intrarea îngustă a faimoasei peșteri, unde apele reflectau o inexplicabilă lumină azurie. Poeții scriau că văzuseră printre stânci zeități acvatice cu părul ud, pe care acea fosforescență părea că le acoperă de solzi, asemenea cozilor sirenelor. Se întinseră pe fundul bărcii, fiindcă, din cauza fluxului, gura peșterii era acoperită de apă aproape în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe fundul bărcii, fiindcă, din cauza fluxului, gura peșterii era acoperită de apă aproape în întregime. Printr-o mișcare pricepută a vâslelor, barca alunecă pe sub boltă și intră în grotă, lăsând în urmă strălucirea soarelui. Ochii lor se umplură de lumină azurie; nubianul cel tăcut ridică vâslele, care străluciră, argintii. Barca se opri în dreptul unei stânci. Gajus și tânărul Helikon săriră pe stâncă și se dezbrăcară; trupurile lor alunecară în apa fosforescentă; pielea lor umedă deveni la rându-i fosforescentă și azurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
azurie; nubianul cel tăcut ridică vâslele, care străluciră, argintii. Barca se opri în dreptul unei stânci. Gajus și tânărul Helikon săriră pe stâncă și se dezbrăcară; trupurile lor alunecară în apa fosforescentă; pielea lor umedă deveni la rându-i fosforescentă și azurie. Se mișcau în lumina aceea, se urcau pe stânci cu brațele și picioarele strălucind, alunecau din nou în apă, plutind fără să înoate, se uitau unul la altul și se jucau, cu mișcări senzuale. Apoi se întinseră din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceasta a fost prima idee la care a lucrat faimosul Doisalsas. „Frumusețea nu trădează, nu întinde capcane. Nu se gândește, atunci când te privește, că tu, la douăzeci și șapte de ani, ar trebui să mori.“ Luă o cupă de sticlă azurie de Tyrus, pe care erau reprezentați niște satiri dansând, lucrați în relief negativ: artistul prelucra sticla pe partea din spate, astfel încât pe față apăreau protuberanțe. „Și tatăl meu plănuise să-și facă o gardă de corp specială, dar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aveam s-o descoperim, noi urmam s-o numim isiacă. Sala era dedicată muzicii și dansului, și pentru construirea ei se folosise întreaga știință arhitectonică; culorile frescelor se îmbinau armonios, ca acordurile unei harpe: verdele bobocilor de piersic, trandafiriul aurorei, azuriul albăstrelelor, cenușiul perlelor, galbenul florilor de ginestră. Nu exista nici o tușă agresivă, care ar fi fost ca o ușă trântită în mijlocul unei piese melodioase. Pe boltă nu se vedeau linii drepte; frizele aveau forma unor panglici lungi, care se împleteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
inimă am partea mea cea mai bună aidoma unui izvor cu apa limpede din al cărui suspin îmi adun mereu sufletul risipit Desfrunzesc copacii a toamnă și lacrimile ploii curg printre cuvintele mele care vin șerpește târându-se prin iarba azurie a sufletului mă adulmecă îmi sar de gât îmi ling rănile și mă înfășoară în cârpe albe de mătase. Sub o pală de vânt cuvintele mele în cămeșe de tort înmuguresc pe buze și înfloresc în zbor spre cerul inimii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
viselor Ce va dăinui pentru totdeauna. Statuia ta, bătrâne Eminescu, E ninsă iar și iar e singură. Hai scoală din mormântu-ți, tu poete. Și floarea grea, de tei, o scutură! Zbor frânt O porumbiță dalbă și voioasă, Plutea-n văzduhul azuriu și auster, Nu intuia că viața e o cursă Plină de aventură și mister. Din când în când adulmeca huceagul În zborul ei șăgalnic, efemer, Privea și ciripea îmbujorată, Urcându-se voioasă iar spre cer. Și-așa-n, zburdalnicul ei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
desluși trăsăturile, dar Îi era de ajuns să Închidă ochii ca să vadă zîmbetul larg care dădea la iveală două șiruri de dinți solid Înfipți - un zîmbet de lup de mare, spunea ea ștrengărește, părul blond și inelat la ceafă, privirea azurie, tenul ars de soare, eterna barbă nerasă de trei zile, umerii largi la adăpostul cărora era atît de plăcut să te cuibărești. Bretonul ăsta are ceva de corsar, afirma Milic. Marie redeschise ochii. Toate Îndoielile care-i dăduseră tîrcoale mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În cap ca un leitmotiv, amețeala o pîndea, poate că era pe cale să-și piardă mințile. - Ești lumina mea... viața mea... Își pierduse mințile. Vocea aceea caldă și gravă murmura chiar În spatele ei. Christian! Se răsuci și dădu de privirea azurie, de părul blond care făcea bucle pe ceafă, de barba de trei zile... O imagine pe ecran. O imagine prin satelit transmisă de la o cameră video. O imagine proastă, neclară, cu sunet Întretăiat și plină de paraziți. Dar el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Erwan - Îl dusese. Sala era sumar echipată ca o tabără de bază. Strictul necesar. Singurul element de confort: un mic congelator. Cel puțin asta i se păru lui PM că deslușește atunci cînd ochii lui se obișnuiră cu penumbra. Privirea azurie a celui ce fusese fratele lui mai mare Într-o altă viață era de nepătruns. PM Își dezmorți membrele dureroase, Își masă ceafa și se sculă cu trudă. Trebuia să vorbească. Atîta timp cît vorbești ești viu. - Unde ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mult În ultima vreme pe socoteala Mariei și a polițistului ăluia de la Paris. Nimeni n-are să-ți spună nimic, ca să nu te mîhnească. Eu ți-o spun pentru că mi se pare că fericirea ei este altundeva, departe de aici. Privirea azurie se lumină. O rază de speranță trecu prin ceață. Apăsă ușor mîna aceleia care i-o aducea În dar. - Am s-o fac fericită, Jeanne, ți-o făgăduiesc. Mama Mariei se mulțumi să Încuviințeze și plecă. * * * Mașina de teren trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vânt călduț, ca o suflare magică și vaporoasă, și Santiago dădea indicații unui cadet ce anume pânze să ridice și cum să le orienteze. Și, parcă împins deodată de forțe cosmice, vasul a început să alunece cu viteză pe apa azurie. Motoarele au fost oprite, barca dansa pe valurile mici și dezordonate și-și țuguia din când în când pânzele cu fiecare șvung de vânt. După instalarea pânzelor, Santiago a luat loc lângă ea, s-a prezentat ei și prietenului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
supraveghea un punct aflat de cealaltă parte a curții. Purta livreaua oamenilor lui Bargello. Îl spionau, blestemații. Se Întoarse anevoie și se duse spre dânsul cu un aer amenințător. Omul nu părea tulburat. Pe fața lui se zărea o lucire azurie. Dante se opri nesigur, trecându-și mâna peste frunte. — Tu? Necunoscutul nu spuse nimic, mărginindu-se să Îl privească la rândul său. — Aș vrea să-ți mulțumesc, pentru ieri noapte la San Giuda, murmură poetul Întinzându-i mâna. Steaua mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cheamă imensul mării cuprins de albastrul depărtării, mă-nvaluie briza-naltă cu miros de mare agitată și soarele ușor mă incită să merg pe plaja aurită... Vrăjită de-a mării-mbrățișare mă pierd printre valuri de zare, m-amestec cu apa azurie ce-mi sărută pielea cafenie și stânsă-n brațe cu putere plutesc de atâta plăcere... Valuri pufoase dansează în ritmul vântului valsează, se pierd apoi-mprăștiate de țărmuri-mbrățișate, sărutate cu putere de a malurilor tăcere... Iar soarele mângaie ușor cu degete de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zilnică intensă, în izolare totală, în adâncul unei peșteri subterane: Marele Căuș a venit la el. El l-a chemat. El a vrut. A intrat și căușul l-a ridicat dincolo de norii cei mai înalți, prin baldachinul neted de cer azuriu, până în întuneric. Totul era întunecat în afară de un mănunchi de stele. Universul era noapte, dar ziua exploda și ardea în cutele sale. A stat acolo plutind. Nu se auzea nimic. El își proiectase stelele în sine și acum chiar el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
munceau. Și munceau, nu glumă. Ora H, ora decolării, sosi. Cu un scrâșnet, nava spațială multifuncțională „Bourul” se desprinse de pilonii care-o susțineau și, în câteva secunde, accelerând din principiu, se înălță tot mai sus, până deveni un punct azuriu, apoi nu se mai văzu. Oftând, roboții de jos, care o urmăriseră pierzându-se în cer, fluturară cât fluturară, în semn de rămas bun, hârlețele, apoi își reluară săpatul. În navă era liniște. Robotul debutant Stejeran 1 stătea cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]