2,305 matches
-
adâncă rană trupească. Cea mai curată carne de român, cel mai pur suflet românesc, așa s-ar putea vorbi despre locuitorii lui. Oameni pentru care istoria nu este doar un obiect de studiu, nu este doar un cuvânt uitat ori azvârlit fără noimă, ci carne și sânge din propriul trup arzând pe rugul dreptății și al libertății. Poezia de simțire religioasă este poate, cea mai reușită din creația acestei poete. Ea picură fiori mistici în suflet și trezește sufletele la smerenie
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
elibereze, dar nu întotdeauna se dovedește învingător. În gura valului uriaș pot intra oameni și lucruri, nimeni nu-i poate sta în cale și aici, motivul Ofeliei care, în „elanul suicidar” - cum se exprimă Estera Ramon, ca să învingă apa se azvârle în ea, este edificator. Dacă tot ne aruncăm în valuri, cel puțin s-o facem conștient că în brațele ei ne vom găsi liniștea căutată. Care element natural ori produs de mâini omenești poate fi mai puternic decât apa? Poți
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
Sunt cumpănăîn ceas de amiazădimineața a plecat înspre apusși înserarea începe să răsarăpendulezîntre mine,cea de dimineațăși mine,cea din inserare.... XV. TIMPUL SE ÎNVÂRTE ÎN CERC, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 227 din 15 august 2011. Am azvârlit televizorul, am închis bine ferestrele, citesc... merg, fără să mă uit pe unde calc aerul e din ce in ce mai rarefiat citesc... mă uit în jur, văd niște animale ciudate multe, din ce in ce mai multe, din ce in ce mai ciudate citesc... în ce an suntem ? nu știu, e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
e din ce in ce mai rarefiat citesc... mă uit în jur, văd niște animale ciudate multe, din ce in ce mai multe, din ce in ce mai ciudate citesc... în ce an suntem ? nu știu, e la fel... citesc... privesc îndelung luna, îmi mușc buzele până la sânge ... Citește mai mult Am azvârlit televizorul,am închis bine ferestrele,citesc...merg, fără să mă uitpe unde calcaerul e din ce in ce mai rarefiatcitesc...mă uit în jur,văd niște animale ciudatemulte,din ce in ce mai multe,din ce in ce mai ciudatecitesc...în ce an suntem ?nu știu, e la fel...citesc...privesc îndelung
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
de munte/ plânge înfundat/ încremenit/ peste nopți de bronz/ peste dimineți /încărcate de/ lumini astrale”(eul muribund), ”din carcasa trupului/ din carne,/ sânge și oase/ se deșiră obsesiile / în zboruri de fluturi negri/ dintre aripile cărora toate gândurile/ pot fi azvârlite în neant”(execițiu hermeneutic). Stadiul superior al stărilor existențiale este reprezentat de motivul fluturelui, metaforă- simbol, ce concentrează o întreagă semantică a evoluției umane. Trecând prin ternarul larvă - crisalidă - fluture, ființa metamorfozată se ipostaziază succesiv între planul teluric și celest
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
serile pline de vise în quadrigă pe câmpie când zburau pe lângă noi fluturi albi ca de hârtie sub un cer ca de sineală ce rotesc cocori în zbor nu știam de nicio toamnă și de nici un viitor... cromolitografii de vis azvârlea pe deal amurgul soare pârguit de toamnă într-un dulce fermecat luna mireasa pierdută dezbrăcată pentru o noapte se plimba pe cer alene ca o doamnă din bizanț avea ochii obosiți de nesomn buzele de anilină ne privea de sus
POVESTE ROMANTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360975_a_362304]
-
SUNT DOAR UN VAL Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1440 din 10 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului În apa vieții-s val, un oarecare... Mă duc spre mal, dar mă trag înapoi, Viața crudă e neîndurătoare M-azvârle dur de malul cu nevoi. Și colții de necazuri mă sfâșie Mă sparg în lovitura de amar Și mă împrăștii-n stropi de apă vie Ca să mă adun în valuri iar și iar... Mai prind o rază-n coama-mi
SUNT DOAR UN VAL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363268_a_364597]
-
mare. Pe pământ, Mărțișor și luptătorii căpitanului Zefir fură împresurați și atacați de armata de matahale, mult mai numeroasă. Mărțișor cu Norocel în spate (să nu-l piardă), făcea ravagii printre Fulgoii lui Nămețilă și Vânturile Lățoase ale lui Viscorilă, azvârlind cu sabia de foc dăruită de Soare-Împărat și apărându-se cu un scut din care ieșeau flăcări. Căpățânile inamicilor picau în dreapta și-n stânga, făcând cărări-cărări în rândurile lor. Nici nu-și dădu seama când ajunse față-n față cu
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
în vălmășagul luptei, Mărțișor nici nu observă fuga lui Zefir cu Nor Alb și Primăvara. De altfel nici nu mai putea pentru că Ger Sticlos suflă de câteva ori peste el, aburindu-l cu chiciură la ochi și gură, iar Nămețilă azvârli în el un munte de zăpadă, pe care Viscorilă i-o suflă în ochi, de nu mai văzu nimic și nu mai putea face nicio mișcare, îngropat în omăt cum era. Într-o sclipire de luciditate strigă: - Norocel, scoate mantaua
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
toate părțile îngrozit și se ferea cum putea din calea cotanelor, a curierilor și a lăutarilor, care se luptau cot la cot cu moșii cei negri. Uneori cotanele îl lua în brațe pe câte unul din oamenii Moșului și-l azvârlea la câțiva pași de un moș negru. Nici oamenii moșului nemuritor nu se dădeau în lături, cu toate că păsările uriașe le sărise în ajutor. Frumusețea sărbătorii de Crăciun dispăruse cu totul, datorită măcelului care avea parte acolo, în lăcașul Sărbătorilor sfinte
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
psihice]”. Iată pasajul in extenso: „Când și când, [simt] o oarecare euforie. Datorată cui? Singurătății, regimului alimentar strict și altor medicații care fac ca organismul meu să se descarce de toxine? Faptului că mă descarc de toxine scriindu-le, adică azvârlindu-le afară din mine? Să fie pur și simplu isidonul pe care-l iau de vreo zece zile și al cărui efect trebuie că începe să se simtă? Cu toate astea, noaptea trecută, ieri seară și până azi dimineață, eram
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
-ți pârțu’ mă-tii de idiot! Atunci s-a revărsat peste căpățâna mea valul de înțelepciune care-l scăldase pe Mărin. Am rupt-o la fugă, scăpărând picioarele, cu clopoțelul și coșul fluturând. Îmi vâjâiau pe la urechi ploaia de bulgări azvârliți de înfuriatul gospodar. În acele clipe n-am priceput atitudinea lui. Eram preocupat să nu m-ajungă. Nu știu de ce simțeam pleznitura aracului pe spinare, deși omul arunca doar cu bulgări după mine. De fapt, nu eram supărat de asta
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
Gora=Neastâmpăratul; Mborgali=cel care nu s-a învățat minte ), coleg cu eroul nostru într-unul din lagărele de exterminare stalinisto-bolșevice. Curajul aristocratului ofițer, al neatârnării, avântul tineresc în somtuoasa uniformă verde a sufletului său în care lăcrima filosoful, îl azvârle pe Radu Mărculescu pe culmile gloriei între cuceritorii inespugnabilei cetăți a credinței divine, sub flamura surâsului său înlăcrimat al destinului. Spirit mereu tânăr, vesel, primitor, boierul Radu Mărculescu radia de sinceritate, de echilibru, de omenie, de politețe, de cultură, de
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
te apropii de rosturi ca și cum din tine îmi izvorăsc răsuflările. Cuvintele s-au dezbrăcat de sensuri, s-au uns pe o parte și pe cealaltă de mierea îmbrățișării. Te respir, mă respiri, ne hrănim cu dumicații orelor. Cuvintele s-au azvârlit direct în dospirea vremelniciei. Le privesc dincolo de înveliș, le decojesc de abaterile de la sensul capital. Și poate că mă auzi din foamea de frumos. De aici, din partea aceasta de viață, bucuria sălășluiește în dragostea pentru tine. Cât de fericită sunt
DAR DIVIN de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367744_a_369073]
-
ridică din Ardealul răstignit de istorie încă odată prin acest fecior de țărani cât munții, biciuit de flăcările teologiei și de pucioasa unor ani amirosind a blestem și ură și apostazie, din care Dumnezeul cel viu l-a smuls și azvârlit ca pe un Iona în pântecul chitului exilului pustiitor. Vorbește o conștiință șiroind pe crucea veacului în ranele Mielului răstignit de la începutul lumii pentru izbăvirea neamurilor și a fiecăruia dintre noi,”, spunea despre Petru Lascău, poetul Ioan Alexandru. Volumul „Semnătura
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
umbre; dar te întărăți și nu vrei a mă asculta ... scoală-te din visul ăsta netrebnic, ucigaș la drumul mare. alerg, alerg ... alerg dar mă împiedic de tine, de visul ăsta nebun, de întunericul din coada ochiului închis, de ceață azvârlită peste miile de cruci din parcul morților și o ubră ... UMBRA MEA! Și fug, și fug, și mă ascund ... dar mă găsește iar, și iar; căci fără margine îi este calea, aripile și lacrimile le-mpărțim pedindouă. Cât despre morminte
AMOR PE LEPĂDATE ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368665_a_369994]
-
pe pământ, din al cărui final se reține și „ruga“ de a nu fi lăsat singur: Cuvintele mă ajung din urmă. Ele detună pe timpanul întins / între ceea ce este / și ceea ce nu este. // Cresc înapoia mea, cresc înapoi, / în amintire, / azvârlind o jerbă de trupuri / înspăimântate. // Trupuri în flăcări, trupuri în valuri, / trupuri în uragane, trupuri în desimea / pământului.// Cuvintele mă ajung din urmă / pipăindu-mă cu mâini de orb / foarte subțiri, și sunând sticlos, / de câte ori izbutesc să-mi atingă / urmele
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
drumul lung, omul prost, femeia bleagă și paharul gol. Să știi că măgarul moare întotdeauna de drum lung iar prostul, de grija altuia. Mai bine tăceam. Acum îmi aruncă în curte ba o pisică moartă, dacă taie o găină, îmi azvârle măruntaiele peste casă. - M-ai văzut pe mine că ți le-am aruncat eu? Și iar n-am avut ce face. M-am coborât la mintea lui. Le-am luat și i le-am agățat noaptea de clanța ușii. Așa cum
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
omenire, care nu are sensul prezentării aglomerației de suflete dijmuite, ci o menire, un dat de care puțini cunosc că îl avem pe pământ. De exemplu, menirea romancierului superrealist nu este acela de a alege cuvintele textului său, el le azvârle cu putere înăuntrul minții cititorului și i le lasă să le rumege în malaxorul conștiinței sale. Dacă însă angrenajul malaxorului celui aplecat spre surprinderea noastră este defect din construcția sa, noua scriere nu mai sugerează, ci interpretează greșit, punându-și
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
un decor spre nevăzut: dar - zău - nu merită crezut totul în lume-i să te păstrezi sloi! ...e-atâta plictiseală-n hardughie: nu-i mai plătesc lui Dumnezeu - chirie! TEATRUL LUMII e comedie: doamne cu regi se taie trebui' s-azvârli - din oameni - totul sânge; păpușa blestemată - proasta - plânge: rămâne-n scenă numai vâlvătaie! cu butoniera-n gât - toți sunt nebuni și trandafirii - din răni - le curg în jerbe iar săptămâna lor începe marți - nu luni: războiu-aduce-n scenă hârci superbe! toți
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
grele de plumb, puțini scriitori au capacitatea de a întinde zicerea poetică până la limită, cuvintele par a nu avea doza de lirism necesară pentru a se așeza în structura poemului după rigoarea literară general acceptată. „voi rămâne ca un avorton azvârlit de/curva de mă-sa - abandonat la/containerul de gunoi -până la/Judecata de Apoi/...” - Recapitulare de statut. Acest exemplu arputea intriga pe unii critici, sau lumea academică, dar, evident, Adrian Botez, pornind de la modul de a fi a unui
CÂND DIAMANTELE SE FISUREAZĂ ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349657_a_350986]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > MI-A SPUS UN ÎNGER ODATĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 864 din 13 mai 2013 Toate Articolele Autorului Mi-a spus un înger odată: Poeții nu mor niciodată! Chiar dacă azvârle nebunul în capul lor cu vreo piatră, Tramvaiul pe șine de-i calcă, de mână-i trage o fată Și se duc undeva,-ntr-un cătun, s-aprindă focul în vatră. Numai că, uneori, prea suferinzi de-atâta întristare, Se dezbracă
MI-A SPUS UN ÎNGER ODATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350420_a_351749]
-
la icoană și am înțeles că sufletul meu s-a ridicat. M-a scos prin acoperiș și a zburat cu mine pe de-asupra vârfului Athon până în partea cealaltă a muntelui, cu o viteză uimitoare că am crezut că mă azvârle pe stânci sau în mare, dar s-a oprit în dreptul unei grote, a unei peșteri acoperită cu bolovani. Am intrat în ea și acolo am văzut lungite pe niște lespezi trupurile neputrezite și urât mirositoare ale unor călugări care au
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
acolo...sunt EU! Acolo mă întâlnesc cu mine: demiurg, vis, univers, stare, clipă sau eternitate. Acolo, Îl pot striga, pe nume. Și mă poate auzi! Acolo, mă întâlnesc cu El. Îmi spune că mă iubește și mă roagă să nu azvârl, într-o oarbă inconștiență, fărâma de Lumină pe care mi-a dat-o! Mă îndeamnă să fiu Om. După chipul și asemănarea Sa. Și pentru asta mi-a dat POEZIA. Nu atât puterea de a o crea (sunt Om - nimeni
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]
-
rechiziționat rușii. I-a luat și ceasul de la mână. - Bine că au avut răbdare să vi-l dați jos, i-a zis țârcovnicul Nae. Că lui cumnatul meu i-au tăiat mâna, exact de la încheietură. După ce au scos ceasul, au azvârlit laba mâinii la câini. Ceasul îl avea de la un maior neamț, un Atlantic de aur. I-a plăcut neamțului țuica fiartă și după o ulcică d-aia mică, l-a luat pe după gât și l-a pupat pe obraji. Maiorul
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]