758 matches
-
și începu să urce, simțind cum piciorul calcă iarba aspră și se poticnește din cînd în cînd de ciobori de cărămidă. Cînd ajunse la foc, din acesta mai rămăseseră doar cîteva flăcărui și o grămadă de bețe carbonizate și trențe. Bîjbîi cu mîna pe pămînt pînă găsi cîteva resturi de carton și hîrtii, și le puse pe foc împreună cu o mînă de ierburi uscate pe care le smulse. Izbucni o flacără înaltă, și o urmări de dincolo de lumina pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spargă. Mototoli și lăsă să-i cadă cornetul de carton și era gata să traverseze strada, cînd văzu pe cineva venind. Un bărbat mărunțel mergea împleticindu-se pe trotuarul de vizavi. Ea se întoarse să-l privească. El încetini pasul, bîjbîi prin buzunare și scoase o tabacheră. Vorbiră o clipă, apoi ea luă o țigară, bărbatul i-o aprinse și porniră spre Sauchiehall Street. Thaw își continuă drumul înfuriat și relaxat în același timp, și intră într-o cafenea de lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de sunete plăcute: la început, deasupra lor, cîntece de ciocîrlie, apoi gîngurit de porumbei și apoi un foșnet de parcă o ploaie torențială cădea peste o pădure. La un moment dat auziră un susur tare și scîrțîit de vîsle, iar Lanark bîjbîi cu lanterna, îndreptînd-o spre drum și așteptîndu-se să vadă malul unui fluviu lat, însă, deși sunetul apei se întețea, nu văzu nimic altceva în afară de nisip. Mai departe, fură depășiți de pași și voci care mergeau în direcția opusă. Vocile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aude proteste de jos și, rușinat de zgomotul pe care îl iscase, se urcă pe o altă scară. Ajunse la un etaj din șipci de lemn, cufundat total în beznă, cu excepția unui grăunte de lumină care răsărea de sub o ușă. Bîjbîi spre ea, trase zăvorul și ieși pe o platformă bătută de vînt de la baza fleșei luminate. Tărăboiul de la intersecție se auzea din nou, uneori mai puternic, uneori mai slab. Se întrebă dacă era din pricina vîntului care mugea, și se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bungalow-uri mici și ordonate, cu o mică grădină în față și un garaj alături. Mașina se opri în fața unuia dintre ele, cu felinare ornamentale metalice de modă veche instalate la porți. Sludden îl conduse pînă la ușa din față și bîjbîi o vreme după cheie. Inima lui Lanark bătea puternic, gîndindu-se că o va reîntîlni pe Rima. Printr-un panou din sticlă văzu un salon cu focul aprins, în care stăteau patru persoane sorbind cafea la o măsuță. Lanark îl recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu mâncase nimic în avion. Fata continua să-i vorbească: ― Chiar n-ai nici cea mai mică idee despre ce înseamnă toate astea? Nu ți-ai fixat nici un obiectiv, nici un plan care să te scoată la liman? Te mulțumești să bâjbâi în beznă? ― Asta e. Și așteptă reacția ei. Urmă o lungă tăcere. Prea lungă. Iar răspunsul, când veni, nu veni de la fată. Cineva îi sări în spate și îl doborî. Alte siluete țâșniră din tufișuri și-l înșfăcară. Reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
grandoare și s-a exprimat că speră să tragă ceva foloase de pe urma ta. Cei din Liga galactică sunt neliniștiți. Nu-mi pot da seama dacă șahistul cosmic care te-a introdus în jocul acesta le este aliat sau nu. Fiecare bâjbâie în întuneric, întrebîndu-se ce-o să facă după aia. Fata tăcu. Ochii îi străluceau provocator. ― Amice ― zise ea ― poate se ivește o ocazie favorabilă și pentru tine în toată harababura asta. N-o pierde. Devenise dintr-odată serioasă. ― Folosește-o dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
iar răspunsul, respectiv perceperea celor ce se petrecea, era clară ― apoi oscilă, fremătă, vibră din toate moleculele, se tulbură ca o imagine reflectată de oglinda apei unui lac în care s-a aruncat o piatră. Capul începu să-l doară. Bâjbâi cu buricele degetelor în căutarea tubului, dar vederea aproape că 1 părăsise. Închise pentru c clipă ochii, dar fără rezultat. Tubul îi ardea degetele, în timp ce încerca să-l pună la loc. Deodată, fu cuprins, fără îndoială de amețeală, căci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Sima ?“, l-am întrebat, „dacă nu pleci, intră măcar înapoi, vreau să închid“. „Aștept puțin, să-mi înghețe lacrimile“, mi-a răspuns el. După un timp, când peste ochi i s-a format iar crusta aceea de gheață, a plecat bâjbâind prin zăpadă, ca marii orbi; mi s-a părut că apucă o direcție cu totul greșită dar n-aveam de ce să mă amestec și am închis bine ușa în urma lui. 11. Au trecut, după aceea, zile și săptămâni, stăteam cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se lipeau ochii de somn și oboseală. După un timp, cerul s-a limpezit; tresăream din când în când și mă uitam în sus, stelele scăpărau și săreau parcă de colo colo, întreaga boltă se răsucea, tăcută, deasupra mea; am bâjbâit pe fundul gropii până ce am găsit, apoi am adormit. Când m-am trezit, se luminase de-a binelea. Am pornit înapoi, spre haltă. Câinii se liniștiseră. Am străbătut satul fără să văd țipenie de om, ai fi zis că muriseră
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu mâncase nimic în avion. Fata continua să-i vorbească: ― Chiar n-ai nici cea mai mică idee despre ce înseamnă toate astea? Nu ți-ai fixat nici un obiectiv, nici un plan care să te scoată la liman? Te mulțumești să bâjbâi în beznă? ― Asta e. Și așteptă reacția ei. Urmă o lungă tăcere. Prea lungă. Iar răspunsul, când veni, nu veni de la fată. Cineva îi sări în spate și îl doborî. Alte siluete țâșniră din tufișuri și-l înșfăcară. Reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
grandoare și s-a exprimat că speră să tragă ceva foloase de pe urma ta. Cei din Liga galactică sunt neliniștiți. Nu-mi pot da seama dacă șahistul cosmic care te-a introdus în jocul acesta le este aliat sau nu. Fiecare bâjbâie în întuneric, întrebîndu-se ce-o să facă după aia. Fata tăcu. Ochii îi străluceau provocator. ― Amice ― zise ea ― poate se ivește o ocazie favorabilă și pentru tine în toată harababura asta. N-o pierde. Devenise dintr-odată serioasă. ― Folosește-o dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
iar răspunsul, respectiv perceperea celor ce se petrecea, era clară ― apoi oscilă, fremătă, vibră din toate moleculele, se tulbură ca o imagine reflectată de oglinda apei unui lac în care s-a aruncat o piatră. Capul începu să-l doară. Bâjbâi cu buricele degetelor în căutarea tubului, dar vederea aproape că 1 părăsise. Închise pentru c clipă ochii, dar fără rezultat. Tubul îi ardea degetele, în timp ce încerca să-l pună la loc. Deodată, fu cuprins, fără îndoială de amețeală, căci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
încerca să-și scoată pistolul dintr-un toc atârnat de umăr. Îl izbi pe cartofor cu toată greutatea trupului și din momentul acela avantajul era de partea lui. li luă arma și lovi sălbatic cu ea mâna cu care acesta bâjbâia până îi țâșni sângele. Îi smulse un strigăt de durere, care fu urmat de o luptă nebună pentru a se elibera. Cayle se răsuci pe picioare la timp pentru a-l vedea pe Seal cum se ridică de jos. Individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-i învăluie tot trupul. Brusc, o cuprinse o adevărată stare de excitație. Se legănă ca amețită, gândind: "De fapt nu contează, orice s-ar întâmpla aici... astă-seară o să mă distrez pe rupte". Își puse sandalele comode și iarăși se clătină bâjbâind după încuietoarea ușii; apoi, revenindu-și, o deschise și se trezi, clipind des, într-o încăpere ca un pavilion al oglinzilor, unde bărbații stăteau la mesele înșirate de-a lungul peretelui din stânga, iar femeile de-a lungul celui din dreapta. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a se lupta. O clipă, Clark fu cuprins de teama acută că planul lui de atac avusese o bază falsă. Presupusese că celălalt are și el un pistol și că, panicat, va încerca să-l folosească. Degete lungi și descărnate bâjbâiră prin haina voluminoasă. Apucă un detonator mic și strălucitor pe care Clark i-l smulse din mână, de fapt cu mână cu tot, și-l strivi în palma lui. Văzu că "funcționarul" voinic și-a scos pistolul și se strecoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dat nouă. Nu v-am pus niciodată la curent cu rezultatul integral pentru că n-am vrut să vă alarmăm. Cred, totuși, că veți fi mai degrabă interesată decât îngrijorată. - Dar e vorba de ceva deosebit? întrebă Lucy. - Ceva deosebit? (Hedrock bâjbâi puțin, căutându-și epitetele.) Caliditatea soțului dumneavoastră în momentul în care l-ați supus măsurătorilor era cea mai ridicată pe care a înregistrat-o vreodată istoria Centrului de informații. Indicele nu are nici o legătură cu jocurile de noroc și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Unui om furios îi făcea bine să verse câteva lacrimi. Lacătul masiv cedă în fața energiei concentrate a micului revolver. O flamă scurtă, și metalul se dizolvă. Păși înăuntru. Era întuneric, nu vedea nimic, dar nu aprinse imediat luminile. Merse pe bâjbâite până la fereastra de control, răsuci ferestrele până la nivelul de vibrații al întunericului și apoi aprinse luminile. Trase aer în piept cu un extraordinar sentiment de ușurare constatând că mașinile lui, prețioasele lui instrumente și unelte care-i fuseseră confiscate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fi învoit să fii copt în deschizătura unui cuptor. Dar el nu avea timp. Ajunsese la chiparos în plină amiază și își simțea sufletul amărui și înecăcios, precum o otravă sub limbă. Biletul fusese scris încă de cu seara și bâjbâi în buzunarul adânc al pantalonilor cu care era îmbrăcat, ca să îl găsească. În pom mai erau batiste și nasturi tăiați de către pelerini de pe haine, mătănii în șirag și foarte multe răvașe, de aceea dorința lui se pierdu între celelalte, chit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aș avea vreun toman, n-am făcut nicio cursă pân’ la ora asta! — Păi, te cred, sunt multe taxiuri, nu oricine e gata să meargă cu un ciopârțit de grenade. Dă-mi atunci o țigară și te-am lăsat. Omid bâjbâi cu degetele pe închizătoarea vechiului torpedou și scoase pachetul. — Ei, al meu ești! Mă gândeam că fumezi cine știe ce tocătură de trei parale, care o să mă ardă pe gât! Se gândea că într-o țară nouă o să facă bani, o să-mbă-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tren, fiindcă ignorase semnalul. Parcă Max orbise, nu el, locomotiva îl luase în plin și-l strivise ca pe o cutie de bere. Acum el zăcea ca o grămadă de dinți dintr-un maldăr de fiare și Omar se îndepărtă bâjbâind, pentru că oricum aveau să-l ajungă vești mai rele decât ar fi vrut. Abia cu prilejul acelei înmormântări constată cât de mult se schimbaseră toți, pe când el avusese impresia că nu se întâmpla mai nimic, de la an la an. Godun
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Când o urmărise? Și pentru ce? Abia dacă îl saluta, nu avuseseră nimic de împărțit. — N-o lega, zise gardianul. E moale ca lâna, o simt, de la lovitură. O prinsese de braț și-o târa, iar ceilalți veneau după ei, bâjbâind în bezna culoarului. — Păi nu vreți să o ducem, pe rând, în Las Vegas? Fierbe sângele în ea! zise cel care o împingea spre ieșire, iar la așa replică hohotiră toți trei. Lasă că e timp și de asta, zise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Printre copaci se zărea o căsuță galbenă cu ferestrele întunecate. " Nu-i acasă..." Cotrobăi în poșetă și scoase o cheie. Înăuntru era cald. Mirosea a crizanteme, a gutui și mere ionatane. Făcu câțiva pași și se opri lângă o ușă bâjbâind după clanță. ― Unde o fi comutatorul? Vorbea din nou cu glas tare, ca totdeauna când se știa singură. ― În orice caz, acum îți poți permite să răsufli ușurată. Ai dreptul, draga mea. Glasul se mlădie improvizând un cîntecel: Căci ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dinu. Sigur că n-a fost", l-am aprobat imediat, grăbindu-mă să-i demonstrez că moartea normală e cea mai scandaloasă; ea nu depinde de noi niciodată și uneori e ultimul număr de dresaj. Destinul ne urmărește ironic cum bâjbâim între scuze, cerșind o amânare, apoi alta, din ce în ce mai înfricoșați, până ce, brusc, se plictisește, devine nerăbdător, se încruntă și poruncește, "acum, salt!", și cu un suspin intrăm în neant. Nu cred că l-am convins, dar eu mă înflăcărasem, poate fiindcă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pline de nuferi galbeni m-am văzut pe mine, mai tânăr, ridicând pușca. 32 Probabil, oricât m-aș strădui n-aș putea să redau ce s-a întîmplat atunci. Totul îmi e atât de clar încît limpezimea se întunecă și bâjbâi prin ea ca un bezmetic, lovindu-mă de ziduri, de mine însumi și nu mai știu încotro să mă îndrept și ce să cred. A fost un accident? Ceas rău? Sinucidere? Vendetă? Oboseală de a mai trăi? Revoltă? Sau scîrbă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]