1,419 matches
-
aceeași ediție) sau mențiuni referitoare la "ultimele glume despre prețiosul Bâlbâit și despre suverana sa nevastă" (p. 291). Alte asemenea episoade nu aveau cum să figureze într-un manuscris înaintat unei edituri în 1986: Deschideau televizorul, să-l privească pe Bâlbâit urlând despre fericirea poporu-lui-model și amenințând dușmanii poporului-model" (p. 292-293). Sunt, în mod cert, sarcasme adăugate. Versiu-nea inițială, în varianta tipărită, a mizat pe performanța criptării sau ermetizării unei atitudini anticomuniste. Autorul însuși recunoaște ulterior că a lucrat înainte de 1986
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
ale sistemului nostru de siguranță națională trebuie făcut neîntârziat". "Ce s-ar întâmpla în cazul unui cataclism sau unei probleme severe de siguranță națională?" "Dacă la un incident relativ redus ca scară, dramatic prin simbolistica sa, dar redus ca scară, bâlbâim atâtea ore ca să depistăm niște oameni și un aparat de zbor, ce s-ar întâmpla în cazul unui cataclism sau unei probleme severe de siguranță națională? Acest tip de problemă (...) trebuie tratat cu asprime, cu celeritate și cu foarte multă
Geoană cere ședință de urgență a CSAT: "Trebuie tăiat în carne vie" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32882_a_34207]
-
poetul cu ochii legați,/ și scrie cu sîngele din cupa nunții./ Este fascinat de mîna lui dispărută cu totul.// Poemul devine roșu.// îl vede cum crește,/ cum ia ființă, are părul și ochii poetului,/ are buzele, pieptul și picioarele lui.// Bîlbîind ca un copil/ prins într-un moment delicat,/ îi șoptește poemului la ureche,/ ceva numai de ei auzit.// îl îmbracă în haine de sărbătoare,/ îi dă în mînă o lumînare/ și pornește printre oameni,/ de-a lungul cetății cu el
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
vor să-l omoare. Și înșfăcă pușca. Dar căpitanul Haralampije Opujić n-avea nevoie de ajutor. într-o clipită călăreții lui îi dezarmară de călători, îl pălmuiră pe bîlbîitul care trăsese în căpitan, din care pricină acesta se opri din bîlbîit, apoi aduseră în curtea hanului caleașca luxoasă a ambasadorului francez. Pe care se afla de-un deget aurul și de două degete noroiul. Cînd se deschise portiera și se lăsă scărița, întîi se ivi o cizmă violetă, după care sări
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
Europei - o Europă atotputernică, atotștiutoare, sau cel puțin capabilă, doritoare - imaginea secolelor trecute - care n-a fost repusă în cauză, din pricina celor 50 de ani de ruptură. Europa nu e chiar așa de atotputernică, de atotștiutoare, de unită. Elle bégaye! Bîlbîie! Produce cacofonii, zgomote nedeslușite. E în interdicții și inhibiții pe care și le pune ea însăși cînd e vorba de acțiune. De exemplu, intervențiile militare au fost atît de mult excluse, ca rezultat al demonstrațiilor ideologice dinainte, împotriva colonialismului etc.
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
și roșie, apăru cu cârnat fierbinte, întins apetisant pe farfurie), despre școala lui psihologică, despre Întemeietor, despre presimțirile sale, despre cum funcționează conștientul omului. Apoi îl cuprinse dintr-odată o neliniște, îi veni în minte ambasada și începu să repete bâlbâind acel cuvânt «Embassy», «British Embassy». «War», îi răspunse bărbatul, apucând cu ambele mâini aerul, astfel încât să sugereze o carabină, apoi se așeză, închise ochii și scoase un sunet care imită împușcătura. «War», repetă. Profesorul porni șovăind spre toaletă și se
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
la inițiere, erotism și utopie. Există numeroase legături nu doar cu romanele din ciclul echivocului istoric. Contrar a ceea ce se spune și scrie, Uricaru a mai publicat după Revoluție roman, până la Supunerea. Unul având un titlu nefericit, Complotul sau Leonard Bîlbîie contra banditului Cocoș (1990), și un altul, misterios, de negăsit: Pentimento (2000). Pentru cititorii fideli, povestea lui Beniamin se explică prin ideea din Memoria (1983): individul, în genere, este ceea ce ne închipuim noi c-ar fi. Desigur, diferențele sunt însemnate
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
problemă a regimului. Crăciun intuiește posibila amploare a fenomenului, ce riscă să devină noi isterii de tip Rasputin sau Hanussen - magi sau profeți ce au schimbat cursul istoriei. Neputința lui Crăciun din finalul cărții face parte din ezitarea lui Leonard Bâlbâitu (din Complotul...). Adică, el nu poate accepta raționalizarea faptului mistic. Chiar devenind martor, la fel ca ceilalți. Nici măcar în libertate. Pentru el, trecutul trebuie să fie imaculat rațional, pentru a stăpâni viitorul. Eugen Uricaru joacă aici, probabil, și continuitatea posibilă
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
uitat drept în ochii îngerului. Părea că-mi oferă cartea lui deschisă. Apoi m-am uitat la el și mi s-a părut că surâde. Foamea te face sfânt? - A-ha d-d-da, a spus și m-a surprins că se bâlbâie în două vorbe. Conversase cu mine în tot acest timp și nu se bâlbâise. Mi-am dat seama că mă tutuiește, nu pentru că ar fi început să mă tutuiască acum, ci pentru că tonul vocii lui se schimbase. - Da. N-ați
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
am uitat la el și mi s-a părut că surâde. Foamea te face sfânt? - A-ha d-d-da, a spus și m-a surprins că se bâlbâie în două vorbe. Conversase cu mine în tot acest timp și nu se bâlbâise. Mi-am dat seama că mă tutuiește, nu pentru că ar fi început să mă tutuiască acum, ci pentru că tonul vocii lui se schimbase. - Da. N-ați văzut scrisoarea? Era în versuri. În realitate nu văzuse și nu auzise nimic. - Cum
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
europarlamentare, 2009, o să îi ofer semnăturile mele. I le trimitem", spunea Eba. Maestrul, cu o eleganță desăvărșită, a răspuns atacului lansat de mezina lui Traian Băsescu. Dacă este să joc un rol, îl fac exact cum este personajul. Dacă este bâlbâit, eu așa îl fac. În fine, Elena Băsescu este o pată de culoare interesantă și mult gustată de presă. Pe mine nu mă interesează lucrurile de acest gen și nu aș vrea să cheltuim minutele noastre prețioase cu astfel de
Mircea Diaconu răspunde atacului lansat de Elena Băsescu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/40092_a_41417]
-
Europă comunistă în mai puțin de un an de zile de la scrierea ultimei însemnări. Față de precedentul jurnal - 1981-1984 - se simte o accelerare a pulsului istoriei. Evenimentele se succed cu repeziciune. Reacțiile autorităților comuniste (de la noi, dar și de aiurea) sînt bîlbîite, contradictorii, ilogice (se fac arestări, cei în cauză sînt eliberați, din nou arestați, sînt interzise vizele pentru ziariști, dar se permite intrarea lor în țară cu vize turistice, telefoanele dizidenților de acasă, funcționează aleatoriu la apelurile occidentalilor). Din păcate însă
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
națională, dar luptele fratricide n-au încetat. Iar atunci, cu credința noastră secătuită, cum era să-l credem pe el, un ins pierdut în mulți-mea magilor și, pe deasupra incapabil să-și ridice glasul ca să ne urle profeția lui? Era bâlbâit, afirmă unii martori. Avea o voce behăită, pretind alții. Dar indiferent că vorbea pe nas sau peltic - mărturiile, mai ales contra-dictorii, nu pot fi luate în seamă -, problema e alta. Problema e că nu se purta ca un profet. Își
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
cu viscerele locuite de sori ucigători și intraductibili" (Micul poem al morții. Începutul lui Dumnezeu). Poet ce nu se joacă cu cuvîntul, dirijîndu-i bolboroseala magmatica pe direcții precise, în înțeles topografic, tratîndu-l, în pofida unor declarații autominimalizatoare ("sînt cel care se bîlbîie care nu ține minte care greșește" - Cel de la margine), cu lăuntrica acuratețe ("de mii de ori l-am visat cu migala de orfevru/ l-am reinventat încet-încet după mintea mea" - Sînt plin de această moarte a lui), Gabriel Chifu e
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
nu e totul pierdut s-a consumat într-o noapte târzie, mult după miezul nopții, când două fătuci jurnaliste, frumoase foc, l-au încolțit pe Văcăroiu ca pe hoții de cai, aducându-l în situația ca, deși treaz, să se bâlbâie lamentabil și să admită că marele său profesionism, în numele căruia a fost plătit cu miliarde de lei ca și consultant, nu e decât un banc sinistru. însuși faptul că președintele Senatului se lasă interogat, la ore mici, la telefon de reporterii
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
în România. "Ponta și PSD au avut reacții slabe si penibile, la polul opus reacțiilor SUA și altor state NATO, ceea ce arata încă odată că intenția lor este să ne duca spre ruși. Ministrul Apărării Dușa si PSD s-au bâlbâit, au spus prostii și au mimat o "neutralitate" favorabilă Rusiei. Așa au reacționat și în februarie 2014, când ucrainenii mureau pentru libertate la Kiev. Moartea celor 298 de oameni nevinovați este consecința directă a modului în care reacționează Rusia atunci când
Monica Macovei: PSD vrea să aducă dictatura în România by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/28291_a_29616]
-
ca și poezia revenindu-le doar celor sătui. Să fie aici o aluzie la gloria unor barzi cărora li se recunoaște meritul în exces? Cu alibiul unui „complex”, autorul se refuză unor preciziuni: „mă văd nevoit să dau afară un bîlbîit de complex care îmi interzice să-i strig pe oameni pe numele lor prenatale” (Antiteze). Un ditiramb închinat înjurăturii se dezinfectează printr-o aderență programatică la atitudinea rebelă: „Să înjuri tot. Să înjuri cum. Să înjuri ce. Să vezi înjurătura
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
critic despre un volum nou apărut: Nego, dragă, spune-mi și mie, cum e Dincolo?... Am reținut două... măști. Una de pe figura lui Doinaș, care îmi spusese cu un aer al lui, goethean, mefistofelic, că Nego i-ar fi spus, bâlbâindu-se... Dragă Doinaș,... tot un fel de aici... Pe fața lui Negoițescu însă, - Doinaș nefiind de față în acel moment - scria ca pe un palimpsest, în timp ce se înfrunta sever: îmi pare rău, dragă Doinaș, dar mi s-a spus că
De Dincolo by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10825_a_12150]
-
memoriile apărute. Repet, fiind vorba de doi scriitori atât de importanți... Știți, prin urmare, cum îl trimisese Doinaș la mine, pe Nego, la Espla, cu un mss. ...Știți cum mă pomenisem eu în holul editurii cu un tip care se bâlbâia teribil, neînțelegând ce vrea să spună. Cu greu, aflasem. Enervat, îi dădusem pe loc telefon lui Doinaș, certându-l: ce mi l-ai trimis pe cap pe idiotul ăla?!... Frază pe care Nego râzând mă punea des să o spun
De Dincolo by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10825_a_12150]
-
timizi și păguboși. Personajul lui Malamud e un evreu-german care se chinuie să își ia viața de la capăt în Nouă Lume, stingherit de incompetență să lingvistică, poticnindu-se în detaliile noii sale existente la fel de stingher și de neputincios cum se bîlbîie cu inconfundabilul sau accent de străin. În-tr-un New York terorizat de caniculă el își duce zilele tîrîș, ajutat de un student care îl învăța engleză. Pînă la un punct povestea lui este o cronică a reușitei, căci după o vară de
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
cleioasă de prins muște sau o tinichea de o coadă” (Alianța biruitorilor). Sau: „Deci d-l Brătianu s-a smucit de pe fotoliu căutând să dea ființei sale plictisite și perfide aparența agerimii și a sincerității. A schițat un gest, a bâlbâit o silabă. Camera însă, unanimă, nu mai avea nervi destui pentru a suporta glasul pițigăiat și viziunea plumburie a fostului dictator, a intrigantului din culoarele Cotrocenilor. Cuvântarea i s-a oprit în gât, mimica i-a înghețat ș...ț Trăsăturile
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
un raționament ca un sacrificiu la șah: înțeleptul e condus de rațiune, prostul de patimi; dar, fără patimă nu ajungi pe culmi. Deci ... „...vedeți azi, ici și colo, oameni bătrâni ca Nestor, care de abia mai au înfățișare de oameni: bâlbâiți, nerozi, știrbi, cărunți, pleșuvi (și surzi, nota mea) sau, ca să-i zugrăvesc mai bine cu vorbele lui Aristofan: «îngălați, gârboviți, pustiiți, zbârciți, pleșuvi, fără dinți și neputincioși». Și totuși se bucură de viață atât de mult...” Vorbește, cum știm, Prostia
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
poezie luna este lăsată să treacă pentru toți/ sîntem ucigași din plăcere toți sîntem plătiți să existăm în vreun fel victimele își scriu jurnalul lapidar cu salivă pe limbă și pe cerul gurii/ mă văd nevoit să dau afară un bîlbîit de complex care îmi interzice să-i strig pe oameni pe numele lor prenatale/ tot omul are o porcărioară de ascuns de ceilalți și de sine de mai multe ori în viață a fost fericit că n-a avut cine
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
a se bate Decât această reverie în care încă încolțește un ideal Decât aceste versuri ce erup în mine fără încetare Pentru a scoate la lumină comorile voastre fabuloase Eu sunt acea rădăcină vie Nutrită mereu din sângele vostru Ce bâlbâie în noaptea pământului încercând să distrugă împărăția de metal Pentru a îndepărta rugina de pe timp. V Deșteaptă-te văduvă scăldată-n lacrimi Din vremuri apuse pe vecie Aud cum nechează în tine Vechea-mi ardoare Iapă de montă mândră și
Abdelaziz Kacem by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11353_a_12678]
-
după 10 ani, în 2009, deoarece petrecuse prea mult timp departe de casă și dorea să își salveze căsnicia. Kyle își amintește de primul om pe care l-a împușcat mortal. "Șeful meu mi-a spus 'Trage!', iar eu am bâlbâit 'Păi...', el a repetat și am tras", a povestit soldatul pentru Texas Monthly Magazine. Apoi totul a devenit mai ușor, deoarece omora oameni răi, salva lumea de război, iar rând pe rând, țintele îi păreau tot mai ușoare, ajungând ca
"Diavolul din Ramadi" - a ucis 255 de oameni şi apoi a scris o carte pentru se lăuda cu asta () [Corola-journal/Journalistic/58897_a_60222]