1,423 matches
-
datei de 21 martie) până la solstițiul de vară (21 - 22 iunie) sau chiar de Sânziene, pe 24 iunie. Se spune în popor că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă. De Sânziene, au loc bâlciuri și iarmaroace, acestea fiind un foarte bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Târgurile de fete, din fericire, mai sunt întâlnite și în zilele noastre, iar printre cele mai renumite târguri care au loc la Sânziene se numără cele de la
CINE SUNT SÂNZIENELE? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374246_a_375575]
-
acum slujbe religioase... la microfon. Lume! Lume! Împreunare de Muhina (Muncitorul și Colhoznica), Rude (basorelieful de pe Arcul Revoluției franceze, cea care a deschis calea triumfală a tuturor revoluțiilor) și ceramici... populare, vorba unui glumeț poet, ochioasele ceramici glazurate din (dispărutele) bîlciuri, monumentul independenței de la Iași, vis-à-vis de clinica dermatologică, ne înfioară prin aerul lui corcit și ne înspăimîntă pașii în clipele cînd pașii vor să caute celălalt Iași, ca și dispărut. Eclectism stînjenitor. Planurile masive ale poalelor (singurele, poate, atestînd oarecum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fost conceput de cei câțiva „gânditori” de la C.C. al P.C.R. De altfel, spune el, nu numai acest lucru poartă pecetea demagogiei politice și sociale, dar și materialul hotărârii Plenarei C.C., privind reabilitarea, are același caracter. Ce mai trebuie tot acest bâlci? De ce era nevoie să se facă paradă de o astfel de acțiune, care putea să se desfășoare direct și să nu capete caracterul pe care l-a avut și care n-a putut înșela pe nimeni, asupra adevăratului conținut? În
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
autor implicat, sau un singur narator (romanele lui Ellery Queen etc.). ¶Beardsley 1958; Booth 1983 [1976]; Chatman 1978; Gibson 1950; Kayser 1958 [1979]; Lintvelt 1981 [1994]; Schmid 1973; Tillotson 1959. autor analitic [analytic author]. Un NARATOR OMNISCIENT (Roșu și negru, Bîlciul deșertăciunilor). ¶Brooks, Warren 1959. autor implicat [implied author]. EUL SECUND AL AUTORULUI, masca, sau PERSONA, așa cum sînt ele reconstruite din text; imaginea implicită a unui autor în text, considerat a fi în spatele scenei, responsabil de ce se întîmplă, ca și de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
o asemenea poziție variază și e uneori imprecisă (cînd nici o constrîngere sistematică, conceptuală sau perceptivă nu guvernează ceea ce se prezintă), se spune că narațiunea are FOCALIZARE ZERO sau că este nefocalizată: focalizarea zero e caracteristică pentru narațiunea "tradițională" sau "clasică" (Bîlciul deșertăciunilor, Adam Bede) și e asociată cu așa-numiții NARATORI OMNISCIENȚI. Cînd o atare poziție este localizabilă (într-un personaj sau altul) și presupune restricții conceptuale sau perceptive (ceea ce se prezintă atribuindu-se perspectivei unui personaj sau altul), se spune
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Vezi și FOCALIZARE. focalizare zero [zero focalization]. Un tip de FOCALIZARE sau PUNCT DE VEDERE prin care NARATUL este prezentat în termenii unei poziții conceptuale sau indefinit perceptive, nelocalizabile. Focalizarea zero (sau NON-FOCALIZAREA) este caracteristică pentru narațiunea "clasică" sau "tradițională" (Bîlciul deșertăciunilor, Eugénie Grandet) și este asociată cu NARATORII OMNISCIENȚI. Vezi și SITUAȚIE-NARATIVĂ AUCTORIALĂ, PUNCT DE VEDERE OMNISCIENT,VIZIUNE. focalizat [focalized]. Obiectul FOCALIZĂRII; existentul sau evenimentul prezentat din perspectiva FOCALIZATORULUI. În "Ioana l-a văzut pe Petru sprijinindu-se de scaun
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
O narațiune cu un NARATOR ABSENT; o narațiune care prezintă situații și evenimente cu o cantitate minimă de mediere naratorială (Dealuri ca elefanți albi). ¶Chatman 1978. Vezi și MIMESIS, REPREZENTARE. narațiune non-focalizată [nonfocalized narrative]. O narațiune care are FOCALIZARE ZERO (Bîlciul deșertăciunilor, Adam Bede). ¶Bal 1977, 1981a; Genette 1980, 1983; Rimmon-Kenan 1983; Vitoux 1982. narațiune obiectivă [objective narrative]. 1. O narațiune caracterizată de atitudinea de detașare a naratorului față de situațiile și evenimentele povestite. 2. O NARAȚIUNE COMPORTAMENTISTĂ. ¶Brooks, Warren 1959; Hough
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
narate; FOCALIZARE; PERSPECTIVĂ. Punctul de vedere adoptat poate fi acela al unui NARATOR OMNISCIENT a cărui poziție variază și este uneori de negăsit, și care nu este (în mare) subiect al unor restricții perceptive sau conceptuale (PUNCT DE VEDERE OMNISCIENT: Bîlciul deșertăciunilor, Adam Bede). Sau, altfel spus, el se poate situa în diegeză și, mai precis, într-un personaj (PUNCT DE VEDERE INTERN: totul se prezintă în termenii stricți ai cunoștințelor, sentimentelor și percepțiilor aceluiași personaj sau ale unor personaje diferite
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1955b; Stanzel 1984. punct de vedere omniscient [omniscient point of view]. PUNCTUL DE VEDERE adoptat de un NARATOR OMNISCIENT; VIZIUNE dindărăt. Analog cu FOCALIZAREA ZERO, punctul de vedere omniscient este caracteristic pentru narațiunea tradițională sau clasică (Adam Bede, Tom Jones, Bîlciul deșertăciunilor). ¶Booth 1983 [1976]; Chatman 1978; N. Friedman 1955b; Genette 1980; Prince 1982. Vezi și PUNCT DE VEDERE LIMITAT. punct de vedere perceptiv [perceptual point of view]. Percepția fizică prin care se prinde în vizor o situație sau un eveniment
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1981 [1984]; Stanzel 1964, 1971, 1984. Vezi și CENTRUL NARAȚIEI. situație narativă auctorială [authorial narrative situation/auktoriale Erzählsituation]. O SITUAȚIE NARATIVĂ caracterizată de omnisciența unui NARATOR care nu participă la situațiile și evenimentele povestite (Tom Jones, Povestea a două orașe, Bîlciul deșertăciunilor, Eugénie Grandet). Împreună cu SITUAȚIILE NARATIVE LA PERSOANA ÎNTÎI și FIGURALĂ, situația narativă auctorială (auktoriale Erzählsituation) este unul din cele trei tipuri de bază din clasificarea lui Stanzel. ¶Stanzel 1964, 1971, 1984.Vezi și DISCURS AUCTORIAL, NARATOR OMNISCIENT, VIZIUNE, FOCALIZARE
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
doi... Ia să-l vedem și pe ăsta... Hai sictir, ramolit nenorocit, circar de doi bani, cabotin jalnic ce ești! Îmi joci mie scheciuri despre demnitate și curaj, mă tragi tu de limbă, cu dosarul deasupra capului..., mă scamator de bîlci... Îmi faci mie farse?! Ei, lasă că-ți arăt eu ție farsă! O să-ți placă, ai răbdare! TABLOUL III (După două sonerii de ușă, Gh. P. unu intră îmbrăcat într-o cămeșoaie albă, cu un fes de noapte pe cap
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Ba unii, plasați În ultimele bănci, mai și fumau. Prin peritext, mimică, freamătul sălii, dar și prin unele luări explicite de poziție (discursuri ostentative sau expresii cu dublu sens, exclamații sau completări „lămuritoare” din sală) se crea o atmosferă de bâlci, de stare neverosimilă de batjocură pentru o facultate ideologică prin excelență. Era modalitatea supremă de a contesta o ordine prin dezordine și „răzvrătire” Într-un mod minimal a celor „chemați” să slăvească regimul existent. A face mai mult decât atât
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
acestei pierderi sunt izvoarele demagogiei, socială și intimă. Amorul propriu și ipocrizia, spiritul mijlociu, „armonic” cultivat de școală, omul liber și amăgirea de sine, omul mare și sacrosanctul său interes personal, „îndreptările” rizibile aduse de progres conturează farsa perpetuă a bâlciului deșertăciunilor (Piacere per piacere, Camuflajul, O firmă revoluționară). La un pol, intenția satirică, ironică și tehnicile denigrării - jocul insinuant cu proporțiile, distrugătoarele antiteze -, la celălalt, elogiul deschis al ordinii, al vigorii creatoare. A. n-a fost un spirit retrograd, ci
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
a și precupeți adeziunea cătră puterile răsăritene în schimbul încuviințării planurilor sale din Egipet. Afacerea pare a fi reușit atât de bine ca și cea pe care a mijlocit-o d. de Giers la Viena. Conferința a semănat mult c-un bâlci în care se face trampă. Rusia a abandonat România pentru că-n schimb a primit făgăduința Austriei de-a favoriza regularea brațului Chiliei; Anglia a sacrificat Regatul pentru Egipet. România se poate mângâia doar cu faptul că-n cazul din urmă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
transmiterii impersonale a unei povești nu este "nimic altceva decît funcția narativă însăși"45. Contradicția dintre poziția lui Hamburger și aceea a tuturor naratologilor care consideră că naratorul își asumă o personalitate tangibilă este limpede în romane precum Tom Jones, Bîlciul deșertăciunilor, Moș Goriot, Război și pace, Casa Buddenbrook, Agathon al lui Wieland și Flegeljahre (Vîrsta ingrată) al lui Jean Paul. Aceasta nu poate fi doar o diferență terminologică, ci poate fi explicată ca o diferență fundamentală în care se înrădăcinează
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o poveste, este o trăsătură specifică a rezumatului. În cel mai bun caz s-ar putea să fie vorba despre o aluzie la intermediere într-o situație precum aceea a romanului epistolar. Dar în cazul unor romane cum sînt Emma, Bîlciul deșertăciunilor, David Copperfield, Timpuri grele și Tess of the D'Urbervilles, care par să fie complet diferite unul de altul în ceea ce privește forma narativă, Concise Oxford Dictionary of English Literature nu îi spune cititorului absolut nimic despre această diferență. Este adevărat
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și să ilustreze o narațiune, cum se întîmplă, de exemplu, în Kindlers Literaturlexikon, însă poate fi regăsită și în rezumatul convențional. Uneori o expresie adoptată este identificată sub forma unui citat, cum se întîmplă în fragmentul următor din rezumatul romanului Bîlciul deșertăciunilor, care face aluzie la faimosul titlu al Capitolului XXXVI Cum să trăiești bine fără niciun sfanț". Totuși, încurajat de Dobbin, George sfidează voința tatălui său și se căsătorește cu Amelia, iar cuplul își petrece luna de miere în Brighton
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Pantagruel încep cu termenul Comment și, în consecință, sînt aproape întotdeauna la timpul trecut: Cum l-a găsit Pantagruel pe Panurge, pe care l-a iubit toată viața (Pantagruel, regele dipsozilor, cap. IX) Naratorii victorieni procedează în mod asemănător. În Bîlciul deșertăciunilor toate titlurile-propoziție aparțin tipului comentativ, două dintre acestea fiind excepții importante: Cum a cumpărat Căpitanul Dobbin un pian (cap. XVII). Cine a cîntat la pianul cumpărat de Căpitanul Dobbin (cap. XVIII). Titlul capitolului XVIII fie trebuie considerat narativ, întrucît
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și să introducem un narator situat în afara lumii ficționale a personajelor (non-identitatea spațiului naratorului și al celui al personajelor)152, întîmpinăm imediat mari dificultăți. Dacă obiectivul acestei transpuneri este o narațiune la persoana a treia auctorială precum Tom Jones sau Bîlciul deșertăciunilor, atunci rolul naratorului la persoana întîi, Holden Caulfield, trebuie să fie transferat către două personaje, și anume către unul de pe scena acțiunii și către un narator situat în afara realității ficționale. Pentru un asemenea narator, totuși, sistemul de valori juvenil
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
romanului. Tranzițiile abia perceptibile de la situația narativă personală la cea auctorială care sînt atît de importante pentru interpretarea romanului Procesul ar fi mult mai puțin semnificative în contextul dinamicii narative foarte pronunțate de la începutul romanului Anna Karenina 179. Începuturile romanelor Bîlciul deșertăciunilor și Casa Buddenbrook sînt asemănătoare. O comparație a acestor cărți cu un roman precum Phineas Finn al lui Trollope arată o diferență esențială nu numai la nivelul profilului narativ, ci și în dinamica alternanței formelor fundamentale ale narațiunii și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nu a fost studiat în mod sistematic. Cum este normal, o nivelare de acest gen va deveni vizibilă mai devreme sau mai tîrziu într-un roman cu un profil proeminent și cu o dinamică mai pronunțată a procesului narativ precum Bîlciul deșertăciunilor sau Anna Karenina decît într-un roman cu un profil relativ discret și cu o dinamică limitată cum ar fi Men and Wives al lui Ivy Compton- Burnett sau Castelul lui Kafka. Nivelarea profilului și scăderea dinamicii narative în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
tendințe în romanele lui James. O asimilare a situației narative auctoriale într-o situație narativă la persoana întîi a fost adesea realizată de autorii victorieni într-o formă mult mai vizibilă, cum se întîmplă, de exemplu, în episodul Pumpernickel din Bîlciul deșertăciunilor al lui Thackeray. De acesta ne vom ocupa mai amănunțit într-un moment ulterior. În concluzie, esența diferenței dintre narațiunea la persoana întîi și narațiunea la persoana a treia derivă din maniera în care naratorul vede întîmplările dintr-o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
aproape în mod neîngrădit în romanul de început: Cid Hamete Benengeli, Simplicius al lui Grimmelshausen, Robinson Crusoe, Clarissa Harlowe, Tristram Shandy, Werther al lui Goethe, naratorul din romanul Tom Jones, cel din Agathon al lui Wieland, din Wilhelm Meister, din Bîlciul deșertăciunilor, David Copperfield, Heinrich Lee, Marcel, și mulți alții pînă la Marlow 344, Serenus Zeitblom în romanul Doctor Faustus al lui Thomas Mann, Felix Krull și pînă la "eul livresc" al romanului Numele meu fie Gantenbein sînt personaje-narator. Prin comparație
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
auctoriale, care îi atrag atenția cititorului asupra faptului că timpurile s-au schimbat foarte mult de la momentul întîmplărilor ficționale 477, iar naratorul s-a schimbat o dată cu ele. Și el a fost odată o persoană care a căutat distracție într-un bîlci al deșertăciuniulor vieții, iar în acest sens episodul Pumpernickel contribuie la conturarea personalității naratorului ca ființă umană similară nouă, o conturare care nu i-ar fi fost permisă sau poate i-ar fi fost doar într-un mod circumstanțial în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narativ cu experiența personală a naratorului devine principala preocupare a romanului. 7.2.2. Naratorul la persoana întîi periferic "Să faci forța demonică să treacă printr-un mediu nedemonic." (Thomas Mann, Die Entstehung des Doktor Faustus) În episodul Pumpernickel din Bîlciul deșertăciunilor întîlnim "eul" narator într-un rol pe care acesta îl păstrează de la început pînă la sfîrșit în multe romane și povestiri: naratorul martor vizual al evenimentelor, observator, contemporan al personajului principal, biograful acestuia etc. În toate aceste cazuri, naratorul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]