1,442 matches
-
pentru om poate să-l definească ca un precursor. Moștenirea sa artistică cuprinde peste 500 lucrări, atât compoziții mitologic - alegorizante, opere de inspirație mitologică și istorică, portrete, cât și „instantanee” ca reporter de război (1877-1878) sau spectator al târgurilor și bâlciurilor. A realizat și numeroase scene de vânătoare, naturi statice cu flori, precum și pictură murală ori decorativă. Lucrările sale sunt expuse în multe muzee între care: Muzeul Colecțiilor de Artă din București, Muzeul orășenesc „Ioan Raica” din Sebeș, Muzeul de Artă
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
puțin îndrăzneț, longevitatea manifestării a dovedit că un târg al meșteșugarilor este o rețetă de succes, preluată ulterior de marea majoritate a muzeelor etnografice (cu expunere în aer liber sau pavilionare) din România. În lumea satului românesc târgul de țară, bâlciul, iarmarocul reprezintă elementul definitoriu al coeziunii comunităților rurale: la târg se vând și se cumpără, se realizează schimburi de produse și bunuri de orice natură și în primul rând se întâlnesc oameni, se creează legături. Este locul în care localnici
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
țării care conturează imaginea întregii tipologi a meșteșugurilor tradiționale: țesut, brodat, olărit, încondeiat ouă, sculptură în lemn și os, pictură de icoane, cojocărit, confecționat măști, podoabe, păpuși, instrumente muzicale și pălării, împletituri de fibre vegetale etc. Atmosfera specifică târgului și bâlciului tradițional este completată de spectacole de marionete și nelipsitele standuri de turtă dulce -„puiul târgului” de odinioară- care pe lângă demonstrațiile practice ale meșterilor și veritabile spectacole de virtuozitate muzicală ad-hoc ale participanților, fac deliciul publicului vizitator. Beneficiind de un cadru
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
țară și numeroase peisaje cu specific românesc. În 1899 este numit membru de onoare al Academiei Române. Nicolae Grigorescu se stinge din viață la 21 iulie 1907 la Câmpina. În atelier, pe șevalet, se afla ultima sa lucrare, neterminată, "Întoarcerea de la bâlci". Într-un moment decisiv pentru constituirea culturii României moderne — în poezie se afirma geniul lui Eminescu — Nicolae Grigorescu întreprinde o spectaculoasă înnoire a limbajului plastic. Cu o formație în care se recunoaște filonul tradițiilor picturii murale, de care se apropie
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
începutul primăverii, înainte de începerea campaniei agricole de primăvară. Apoi sportul revenea în prim plan spre sfârșitul verii după recoltarea grâului, înainte de recoltarea strugurilor și a porumbului. Spre sfârșitul lunii iulie și în luna august era perioadă în care se organizau bâlciuri în sate din comune învecinate și în orașul Bârlad ( 20 iulie la Florești, 6 august la Alexandru Vlahuță, 29 august Bârlad ) În perioada comunistă se organizau bâlciuri și în comuna Ibănești, pe 23 august, în satul Mânzați. La “bâlciuri” se
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
sfârșitul lunii iulie și în luna august era perioadă în care se organizau bâlciuri în sate din comune învecinate și în orașul Bârlad ( 20 iulie la Florești, 6 august la Alexandru Vlahuță, 29 august Bârlad ) În perioada comunistă se organizau bâlciuri și în comuna Ibănești, pe 23 august, în satul Mânzați. La “bâlciuri” se organizau uneori și concursuri de “trânte” la care participau cei mai vânjoși tineri din sat. Oina a fost cel mai popular sport până în perioada interbelică când fotbalul
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
organizau bâlciuri în sate din comune învecinate și în orașul Bârlad ( 20 iulie la Florești, 6 august la Alexandru Vlahuță, 29 august Bârlad ) În perioada comunistă se organizau bâlciuri și în comuna Ibănești, pe 23 august, în satul Mânzați. La “bâlciuri” se organizau uneori și concursuri de “trânte” la care participau cei mai vânjoși tineri din sat. Oina a fost cel mai popular sport până în perioada interbelică când fotbalul a devenit în prim-plan. Apoi, în fiecare zi de sărbătoare se
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
frumoasă galerie însă euforia ține doar 2 sezoane în 1978 se schimbă 4 antrenori și echipa reușește să obțină doar o singură victorie tot campionatul, retrogradând în divizia C. În această ediție de campionat au loc și cele mai mari bâlciuri din fotbalul mureșean existând scoruri de 24-0 (Electromureș - Văleni) și chiar 31-0 (Metalurgica - Unirea Ungheni). Odată cu retrogradarea echipei în divizia C începe un duel la nivel local între Avântul și Oțelul (echipa preluată de Maksai Moise - după demiterea de la Avântul
FCM Avântul Reghin () [Corola-website/Science/308400_a_309729]
-
Evreiască. Storojinețul dispunea de o Uzină electrică, o Uzină de apă, servicii de canalizare și de alimentare cu apă. Interesele muncitorilor erau reprezentate de Societatea Funcționarilor publici, Cercul Regional A.T.I.P., Asociația Învățătorilor din județul Storojineț, Asociația șoferilor patroni etc. Bâlciuri erau organizate în oraș în zilele de 22 iunie și 28 august. Ca instituții de învățământ, menționăm Liceul "Regele Ferdinand I", 5 școli primare și 1 grădiniță de copii. În oraș se tipărea "Buletinul oficial al județului Storojineț". În perioada
Storojineț () [Corola-website/Science/301068_a_302397]
-
ulterior la ieșirea din orașul Siret, în Drumul Sucevei, în locul numit Seliște (loc unde a fost cândva un sat), numit și Satul Vechi. Deoarece lăcașul de cult avea inițial hramul "Adormirea Maicii Domnului", iar în acea zi se organiza și bâlciul orașului, hramul bisericii a fost schimbat în cel de "Sfanțul Dumitru", sărbătorit la 26 octombrie. Satul Vechi era locuit de un număr mic de familii de români. Pe lângă aceștia, lângă pârâul de sub Dealul Horăit, s-au așezat în secolul al
Biserica de lemn din Mănăstioara (Siret) () [Corola-website/Science/317170_a_318499]
-
definitive». Procesul (kafkian, firește), mărturisirile, divagările (“utile”, aș zice, căci ceva din exasperarea bacoviană se poate recunoaște ici-colo) sunt relatate pe o tonalitate cumva luând în răspăr gravitatea detaliilor existențiale și lăsând atmosferă să se contamineze de un farmec de bâlci caragialian. Nu întâmplător, pe coperta a patra a cărții, se pot citi comentarii precum acestea: Aici autorul vădește un simț al umorului excepțional; dincolo lucrurile sunt fără urmă de umor, la modul sacerdotal; aici stilul e abrupt, nervos; dincolo frază
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
și crede în fantasmele ei. Cand imaginile pe care și le face despre lume sunt azvârlite în țină, suferă profund. Savanta țesătura de persoane și întâmplări, de vorbe ocolitoare ori pe de-a dreptul, de oglinzi venețiene și oglinzi de bâlci, toată această acumulare, care este românul «Portret de Femeie», ascunde, precum un fruct amar, un sâmbure încă și mai neplăcut la gust: marea resemnare...". (Bogdan Popescu, "Scrisul și patimă revanșei" în Caiete Critice Nr. 12/2003 (194))" ""...Prozatorul nu a
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
cenți", denumire venită de la moneda de cinci cenți. Acest "nikel-odeon", este de fapt prima sală specializată în prezentarea de spectacole cinematografice, primul cinematograf, lucru ce s-a petrecut în anul 1902. Menționăm că până atunci spectacolele cinematografice erau spectacole de bâlci care se prezentau în corturi. Tot aici, spre începutul anilor 1900, mai multe companii de producție cinematografică din New York și New Jersey au început să se mute în însorita Californie, datorită vremii bune și a zilelor mai lungi. Deși lumina
Hollywood () [Corola-website/Science/299600_a_300929]
-
vot „universal”, cu atât erau considerați mai radicali. În pofida reacției conservatoare considerabile, ideile de unitate s-au alăturat noțiunilor de suveranitate populară în țările germanofone. La Festivalul Hambach din mai 1832 au venit peste 30.000 de oameni. Promovat ca bâlci, participanții au sărbătorit fraternitatea, libertatea, și unitatea națională. Aceștia s-au adunat în orașul de sub castel și au mers până la ruinele acestuia pe dealul deasupra micului oraș Hambach, din provincia Palatinat din Bavaria. Ducând steaguri, bătând tobe și cântând, marșul
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
noi pe Vali la Paris. Și a dat bice cailor. Dar eu nu am mai putut adormi. Nu că mi-ar fi spus ceva Parisul. În orice caz la vremea aceia nu mai mult ca Râmnicul sau mai ales ca bâlciul de la Râureni. Dragii mei părinți ce visuri vă făureați pentru copilul vostru. Dacă ați fi putut atunci să știți că aveam să mă duc de mai multe ori la Paris, ba să mă și stabilesc definitiv în Paris, dar în
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
tradiții meșteșugărești apreciabile, Târgu Mureșul a cunoscut o dezvoltare economică treptată, fapt care a stimulat și dezvoltarea demografică, culturală a orașului. Nu în ultimul rând poziția geografică, în centrul arcului Carpatic, a favorizat încă din cele mai vechi timpuri apariția bâlciurilor, orașul devenind un important centru de schimburi economice, acest aspect fiind reflectat chiar în numele orașului. În perioada interbelică în Târgu Mureș erau organizate 5 mari târguri, în 13 ianuarie, 6 aprilie, 19 iunie, 1 septembrie, 9 noiembrie. Începând cu secolele
Economia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/310292_a_311621]
-
nivel egal cu standardul contemporan pe plan tehnic, au reușit să înscrie în "istoria filmului românesc o pagină frumoasă", cu toate lipsurile artstice inerente începuturilor. Pe de altă parte, intelectualitate vremii tot mai considera arta cinematografică ca o artă de bâlci, neacordându-i importanța necesară. Este drept că și presa de specialitate era cam subțirică și uneori și neinspirată. În 1928 Tudor Vianu, arăta în articolul "„Cinematograf și radiodifuziune în politica culturii”": - "„Presa cinematografică...creată mai întâi pentru o sprijini interesele
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
de reședință cu același nume. Localitatea Jebel a fost atestata documentar, pentru prima dată în 1334, în evidențele de dijma papală din 1332 - 1337, fiind amintită sub numele de Zephel. În anul 1425 localitatea a primit dreptul de a organiza bâlciuri,iar pe apa Timișului au existat mai multe mori. Tot atunci, apare in documente atestat un castel construit în pădure, aparținând nobilului Nicolae Treutel. Un cunoscut și învățat turc, Evliya Celebi,în anul 1660, mergâng spre Ciacova, trece prin Jebel
Comuna Jebel, Timiș () [Corola-website/Science/301372_a_302701]
-
mănăstirile aveau obligația de a se prezența cu ocazia adunărilor generale cu donum publicum-daruri oferite în bani sau în alte moduri. O altă sursă semnificativă de venit erau prăzile sau tributul plătit de populațiile supuse. Activitățile comerciale se desfășurau în bâlciurile semirurale, orașele fiind locuri favorabile pentru comerț. Pe apă erau transportate produse că sarea, grânele, uleiul de măsline. Pe uscat erau transportate cu care sau cu sclavi, mărfuri mai ușoare, precum blănuri, mirodenii sau ceară. Sarea era cel mai transportat
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
își desfășura activitatea în localitate o filială a Bănci evreiești de credit și economie. Drepturile salariaților erau apărate de Uniunea Medicilor din România, Societatea funcționarilor publici și Corporația breslelor. În fiecare an, la 12 iulie, avea loc în oraș un bâlci. Fiind un centru important pe plan local, ființau aici Liceul de băieți "Dimitrie Cantemir", Școala inferioară de agricultură și 2 școli primare de fete și băieți. Existau și societăți cultural-sportive (Clubul "Unirea", Cercul de lectură polonez, Societatea sportivă ucraineană), biserici
Cozmeni () [Corola-website/Science/309584_a_310913]
-
după ea un geamantan sperând că fratele sau va fi de acord să o ia și pe ea. Holden s-a hotărât în cele din urmă că ar fi mai bine să nu mai plece,așa că au mers împreună la bâlci, după care s-au îndreptat spre casă. Întors printre ai săi, Holden se îmbolnăvește, iar părinții îl conving să se ducă din nou la școală în anul următor. În acest timp a venit fratele său, D.B., de la Hollywood să-l
De veghe în lanul de secară () [Corola-website/Science/311801_a_313130]
-
Caranfil a dat filmului doar o stea din cinci și a remarcat existența unor anacronisme în film: "„În această a treia parte din serialul Mărgelatului, scrisă de Eugen Barbu și Nicolae Paul Mihail, abundă anacronismele: la 1840 jupânițele bucureștene frecventează bâlciul în minifustă, ca „iepurașele” din „Playboy”, iar Mărgelatu poartă un fel de sombrero cu boruri largi care-i umbresc, misterios, ochiul, precum lui Eastwood în „westernurile-spaghetti”.”"
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]
-
1544, menționează: "Între Târgoviște și Brașov este târgul Câmpulung, locuit de creștini, și acolo este locul de desfacere a mărfurilor pe care le transportă de la Târgoviște în Transilvania." Tot în domeniul comerțului menționăm faptul că încă din sec. XV exista bâlciul de Sfântul Ilie, renumit și astăzi în regiune. Amploarea și pitorescul bâlciului i-au atras atenția florentinului Anton Maria del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, care consemnează: "La distanță de o zi de drumul de Târgoviște, către granițele Transilvaniei, se
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
și acolo este locul de desfacere a mărfurilor pe care le transportă de la Târgoviște în Transilvania." Tot în domeniul comerțului menționăm faptul că încă din sec. XV exista bâlciul de Sfântul Ilie, renumit și astăzi în regiune. Amploarea și pitorescul bâlciului i-au atras atenția florentinului Anton Maria del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, care consemnează: "La distanță de o zi de drumul de Târgoviște, către granițele Transilvaniei, se găsește Câmpulungul, oraș renumit pentru bâlciul anual ce are loc pe la mijlocul lui
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
astăzi în regiune. Amploarea și pitorescul bâlciului i-au atras atenția florentinului Anton Maria del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, care consemnează: "La distanță de o zi de drumul de Târgoviște, către granițele Transilvaniei, se găsește Câmpulungul, oraș renumit pentru bâlciul anual ce are loc pe la mijlocul lui iulie și la care iau parte negustori din toate părțile." (anexa 2.3.2.) Câmpulungul a fost singurul oraș din țară care s-a bucurat de privilegii în domeniul economic, administrativ, politic și juridic
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]